Citind-o pe Raluca Iacob. Cartea „Păcate arse”

Sunt două motive pentru care poți citi o carte: 1. ca să te bucuri de ea, 2. ca să te lauzi că ai citit-o. – Bertrand Russell

Am ținut să încep cu acest citat deoarece eu am îmbinat atât de frumos motivele de mai sus încât bucuria și lauda s-au contopit într-o emoție vie. Iar cum m-am aflat la prima mea întâlnire cu stilul și scriitura autoarei am fost pe alocuri răvășită de entuziasmul său literar, de creionarea acțiunii și cimentarea acesteia printr-un subiect atât de puternic. Nu pot lăsa deoparte faptul că însăși locația, punctul de pornire a stârnit în mine atâtea curiozități încât abia la final am putut respira ușurată. Într-un fel…

Cartea care m-a purtat pe străzile pariziene se numește „Păcate arse”, scrisă de Raluca Iacob, editată la „Cassius Books”, o poveste înflăcărată despre trădare, dramă, frică și renaștere din cenușă; despre iubirea ce schimbă și noțiunea de speranță într-un fum al deziluziilor.

„Supravieţuitoarea incendiului devastator de la Catedrala Notre-Dame din Paris, Jo Hernandez, se luptă cu demonii trecutului pentru a putea trăi într-o lume în care nimeni nu este nevinovat. Prinsă în vârtejul nesiguranţei, având asupra ei cel mai important artifact pe care omenirea l-a cunoscut vreodată, Jo cere ajutor unchiului său, Cai. Acesta, dorind să-şi salveze nepoata preferată, se vede nevoit să apeleze la cel mai bun prieten al său, Dante, cu care împarte un secret ce i-ar putea băgă în închisoare.”

Cartea ne întâmpină furtunos, mai axact încins într-un plin dezastru  la Catedrala Notre-Dame din Paris, unde flăcările își fac zbuciumul într-o tragedie istorică de proporții. Printre dărăpănături și obiecte arse până la cenușă într-o încăpere lăuntrică se află și  Jo Hernandez, o tânără a cărei viață nu va mai fi la fel. Aceasta reușește ca prin minune să se salveze, însă grelimea celor întâmplate o va urmări peste tot, și mai ales că aceasta duce după sine un obiect de o valoare incontestabilă. Treptat evenimentele se precipită, Jo constată că nu poate avea încredere în nimeni, nici în mătușa sa meschină, nici în unchiul său ce o suspectează subtil de o eventuală implicare, în nimeni; și totuși în plină amărăciune aceasta sună la unica sa speranță, îi cere ajutor unchiului său, Cai, cel care nu a dezamăgit-o niciodată. Iar de aici pornește partea cea mai interesantă…

Cei ce au incendiat Catedrala sunt de negăsit, scopul lor este incert iar poliția încă nu are un suspect; însă realitatea e totuși alta, iar acei ce au dorit ca artefactul Coroana cu Spini a Mântuitorului să nu cadă pe mâini păcătoase își încrucișează pașii cu cei a tinerei noastre într-o manieră mult prea familiară. Soarta face să-i alinieze și să parcurgă un traseu al pericolului pentru a înțelege adevăratul preț al vieții. Sacrificiile nu vor fi puține, contrastele vor fi mari, de la luxul parizian la sărăcia din șatra de țigani, de la limbaj select la înjurături pestrițe, de la siguranță la acea teamă acerbă.

Și printre toate întâmplările primejdioase iubirea se strecoară, Jo îl va întâlni pe acel el ce-i va da definiția libertății, a naturaleții și simplității, chiar dacă drumul le va fi anevoios. Ambii se vor trata de toate relele și influențele, se vor jura credință și momente în doi, vor lupta pentru ce-i a lor și nu vor cădea în ispite înșelătoare. Vor încerca să repare totul și să se reclădească doar prin ceea ce înseamnă ei împreună.

Pânza se țese aprig, autoarea a încercat să dea fiecărui personaj o personalitate, o menire, un scop, învăluind toată cartea într-o tornadă de evenimente în plină amploare, și cu sinceritate menționez că mă rătăceam în toate acele pățanii în care intrau eroii principali, mereu mă întrebam dacă mai au pe cineva pe urmele lor. Mă lăsa fără grai atitudinea dar și alegerile făcute, și nu în ultimul rând nu înțelegeam pe deplin de unde-și luau puterea, încăpățânarea și îndârjirea de a continua un joc destul de periculos în care în orice moment ar fi ajuns înfrânți.

Ce a urmat vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că nimic nu e ceea ce pare, iar direcția în care se îndreaptă acțiunea cărții e destul de interesantă și tare sper ca următorul volum să mă lumineze în multe privințe. Întrebările sunt foarte multe… în special cele legate de Coroana cu Spini a Mântuitorului.

Cartea „Păcate arse” s-a dovedit a fi o scriitură destul de „aprinsă”, una care mi-a atras atenția în special prin evenimentul arderii Catedralei Notre-Dame, un moment din istorie care a lăsat mai multe întrebări fără răspuns, astfel curiozitatea mea a crescut în intensitate. Un roman ce a trecut de la tragedie la iubire, de la agonie la extaz. Am apreciat dorința autoarei de a scoate în față o întâmplare de mare importanță și de a creiona o poveste, una în care nu a lipsit pericolul și iubirea, trădarea și sacrificiul. Am rezonat cu povestea însă aș fi vrut mai multe descrieri istorice, o aprofundare mai mare asupra artefactului luat de Jo dar și a incendiului, cu siguranță sunt niște substraturi pe care le voi vedea în volumul următor și care îmi vor mulțumi curiozitatea de cititor. Recomand cu drag romanul celor ce sunt în căutarea unei acțiuni ce va trepida, celor ce caută ineditul și celor ce vor să parcurgă o carte ca o developare a unui film intens și atractiv.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s