Citind-o pe Carmen Alina I.D. Cartea „Amicii”

Dinulescu Carmen Alina, 37 ani, Craiova, Dolj; a absolvit Liceul „Elena Cuza” din Craiova și Facultatea de Drept și Administrație Publică Spiru Haret. Autoarea se poate mândri cu participarea la multe olimpiade de limba română, istorie și matematică. Aceasta adoră poezia iar poeții preferați sunt Marin Sorescu și Adrian Păunescu, iar cartea preferata e „Cei trei muschetari” de Al. Dumas. Din autorii contemporani se enumeră Cosmisian, Florina Sanda Cojocaru, Daniel Visan-Dimitriu, Osman Akdere și mulți alții.

Anul 2021 îi aduce autoarei o bucurie enormă prin editarea cărții „Amicii” la Editura Cartea Ta, un roman cu și despre adolesenți ce se identifică într-o lume în plină schimbare. Cartea creionează perfect schimbările, curiozitatea și aspirațiile unor copii dornici să crească, să se îndrăgostească și să cuprindă experiențele cu toată forța lor tinerească.

„Adolescența este un ocean de curiozitate, vise despre iubiri perfecte, prietenii legate pe viață și multe întrebări fără răspuns.”

Cartea ne întâmpină primitor dar și cu zâmbetul pe buze alături de tulburările juvenile ale unor copii de 14 ani, tineri ce plutesc în derivă între a rămâne într-o inocență pură cât mai mult timp sau să-și dea frâu liber maturității, a curiozității de a simți, de a palpa iubirea și acel extaz de fluturi în stomac. Și totuși noile transformări prin care trec câțiva prieteni îi fac încă să dea un pas în spate și să treacă în retrospectivă acele porniri de „oameni mari”, însă trecerea timpului e inevitabilă, iar alegerile fiecăruia îi definesc într-o lume mult prea complicată după viziunea lor.

„- Ți-am spus că vreau să mai copilăresc. Ador magia copilăriei și jocurile cu mingea. De ce să devin adult? Ei sunt așa de plictisitori și se ceartă toată ziua. Copilăria nu are limite, pe când maturitatea este îngrădită de griji, probleme, bani, facturi, părinți bolnavi.”

Cartea este împărțită în două, cu vechi și noi personaje toate completându-se frumos. Armonia textuală e perfectă astfel cititorul tânăr va aprecia, ba chiar se va regăsi alături de zbuciumul adolescenților zvăpăiați din cărțulie. Alături de „muschetarii” din această poveste vom parcurge un drum nu doar a euforiei și distracției specifice vârstei dar vom cuprinde și dezamăgirile lor, fricile, absențele, curiozitatea mult prea accentuată dar și crizele familiare cu care se confruntă- toate asezonate cu căutarea unei comori vechi aflate chiar sub școala amicilor, apoi cu o nouă etapă, acea liceală unde chipurile noi crează o accentuare a maturității. Două părți dintr-un întreg care a plăcut.

Cartea e despre cum unele lucruri se întâmplă pur și simplu, cum suntem doar privitori în propria viață sau că doar simțind dezamăgirea, abandonul, frustrarea, întrebările fără răspuns putem percepe maturitatea intrată sub pielea unui copil încă fragil.

„Amicii” s-a dovedit a fi o lectură plăcută orientată pe vârsta adolescenților, carte ca o declarație a unei vârste de trecere, una care ne definește pe noi ca adulți și ne pregătește pentru o viață în care încercările merg pas în pas cu noi. Eroii au fost absolut impresionanți cu personalități unice ce s-au completat reciproc, au creat acea prietenie trainică ce ține dincolo de noțiunea timpului. Fiecare cărare pe care am mers alături de amicii noștri a fost ca un flash din propriile amitiri legate de acea adolescență pe care am lăsat-o în urmă, momente ce nu le voi uita nicicând. Mulțumesc autoarei pentru retrăirea acelor senzații pure a unor ani ce au pus în mine tot ce am devenit astăzi!

Recomand cu drag cartea!!

Sunt o petală de soare
luminez
ca un ochi de lună
sunt o culoare de apă
pe un val al vieții
lacrimă pe-o pleoapă
iluminez
strălucind într-un vers
sunt un cuvânt
o ploaie de petale
un surâs de bujori
un plus și-un minus
într-un infinit de culori!
(din poezia Sunt)

Citind-o pe Aurelia Marin. Cartea „Ombra”

Aurelia Marin s-a născut în Slănic, județul Prahova. Este absolventă a Facultății de Istorie, Universitatea București. A locuit, pentru mai mult timp, în Berlin, Bonn, Berna, Viena, Rabat și Tunis. Între 2001 și 2008 a publicat volumele de versuri Arsenalele singurătății, Călătoria, Cutia de scrisori, Pasărea cu noaptea în cap și Albul miresei care se vedea în oglindă. În 2014 a publicat antologia poetică Gibraltar blues, iar în 2016, Însoțitori de noapte. În 2018 apare romanul Carbon. Anul 2021 îi aduce scriitoarei un nou roman editat la Editura Tracus Arte intitulat „Ombra”, o carte ce zdruncină inima și ne subliniază fragilitate noastră ca oameni într-o lume mult prea defectă.

„Nu se uită pe unde merge, nu mai simte nicio durere fizică, iar ceea ce se întâmplă acum trebuie să se întâmple fără îndoială în noapte. Ombra. Și ceea ce se întâmplase de mult, de nenumărate ori, fusese tot noaptea.”

Am pornit călătoria mea alături de acestă carte fără a avea multe așteptări, gânduri sau idei preconcepute; cu liniște în suflet și cu mintea lăsată liberă am parcurs un drum greu, anevoios și plin de dezechilibre care au dat valoare acestei scriituri. Poate vă întrebați, de ce sau cum… veți înțelege pe parcurs deoarece doar savurând acele texte, acele porțiuni de emoție și furtuni sufletești privești cartea la justa sa valoare. Cert este că această carte are menirea de a purta cititorul pe tărâmuri necunoscute, acolo unde se ascunde acel copil firav și inocent în căutarea sensului vieții.

Protagonista acestui roman este Ema Monteor zisă și Oro, o fiică ce își petrece pe ultimul drum părintele agonizat, o soră instabilă, o soție ce se rupe de o căsnicie defectă și o mamă ce luptă pentru propriul copil cu toate forțele și nu în ultimul rând o femeie ce se cere iubită. Aceasta cu o viață supusă îndoielilor, cu reproșuri, indulgențe sau condamnări își cere dreptul de a simți totul și poate mai mult de atât. Cu momentul comemorării decesului mamei sale în inima ei se declanșează furtuni, amintiri pe care le credea rupte în bucăți mii, însă trecutul o vrea supusă, abandonată în propria-i dezmembrare sufletească. Însă noul pune stăpânire pe ea iar jocul sorții e pe departe în zona înțelegerii ei, însă avansează, temător însă își dă liberatate să simtă.

„Întâlnirea cu Leo Fonta la Dumbrava o trezi din somnolența sentimentală în care se afundase de câțiva ani, trimițând-o într-un soi de beție juvenilă, o inconștiență care nu se lăsa hrănită decât cu vis, planuri neîndoielnic eronate și destulă fantezie.”

 Destinul eroinei noastre parcă e o comedie de prost gust, chiar dacă e tânără această rămâne într-o necroză emoțională, una care îi stârnește provocări și îi accentuează complexitatea lumii care o privește precum o slabă verigă, o nepăsătoare, o lașă cu propra-i ființă în fața unor dezechilibre pe care le-ar putea înfrunta. Însă doar ochiul fin ar putea vedea că ea încearcă, ea luptă cu acei demoni ce-i umbresc viața și mărșăluiește zi de zi precum ar fi ultima.

Sunt mai multe feluri de a fi fericit în viața asta…

Cine este ea ? De ce este diferită? Unde îi e sortit să ajungă într-un final? Care este scopul vieții ei? … vă îndemn să aflați. Pot doar să adaug că povestea acestei eroine poate fi a ta, sau a prietenei tale, o poveste ce nu doar că răscolește emoția din toate cătunurile inimii dar și dă voie gândurilor să plutească ca niște păsări rătăcitoare în căutarea unui răsărit ce ar simboliza un nou început. Sau o dezlegare la tot ce a însemnat trecutul cu toată întunecimea lui.

„Nu există alta ca ea, nu va mai exista niciodată.”

Scriitoarea Aurelia Marin s-a dovedit a fi o maestră în a construi personaje interesante, un profund observator a psihicului uman întortocheat și ascuns. Aceasta cu o dibăcie aparte a rotunjit cuvintele într-un mod atât de firesc încât tot ce s-a așternut pe foaie a fost inegalabil. Scriitura sa a fost îmbibată cu durere și dragoste, cu abandon și neîmpărtășita sugjugare a unei ființe ce și-a dorit un loc într-o familie, într-o societate, într-un univers mult prea amplu pentru puterile sale firave.

„Ombra” s-a dovedit a fi un roman pe cât de fin în scriere și limbaj folosit pe atât de direct în acțiune și atingere psihologică. O carte care a scos în evidență importanța sincerității și în special acea cu propria persoană, a identificării individuale și a împăcării, cu trecutul, prezentul și viitorului. O scriitură în care te lași la voia hazardului ca apoi să te trezești năucit de cărările pe care te direcționează autoarea. Și speri, și ceri îndurare nu atât pentru ceea ce simți cât pentru acel suflet rănit a cărei soartă e în mâna destinului.

Mie îmi rămâne doar să mulțumesc autoarei pentru poveste și să vă recomand cu încredere cartea „Ombra”. Ve-ți fi plăcut surprinși!

Citind-o pe N Marianne. Cartea „Pe cărări Românești și alte povestiri”

De câteva zile citesc cartea autoarei N Marianne, „Pe cărări Românești și alte povestiri” și nu mă mai satur; atâtea cuvinte, atâtea furtuni, atâtea înțelesuri încât inima mi-o ia la galop încercând să țină pasul cu cea a cărei peniță a evidențiat emoția în toată paleta de culori. Și încă stau, contemplu și nu-mi pot găsi cuvinte pentru a exprima ceea ce am simțit citind, ce am trăit, ce am parcurs deoarece totul a fost precum ai atinge cerul și nu ai ști dacă ai visat sau a fost aevea. Pot doar menționa că N Marianne are condei, blagoslovire cerească!

„Pe cărări româneşti este o alchimie: se ia o fată frumoasă cu ochi de cer, tristeţe şi adâncime sufletească, spiritualitate, erudiţie şi dragoste. Rezultă o scriitură densă. Nu e uşor de citit, nu e uşor de lăsat din mână. E o lirică a umbrei, care, în chinuri, dă naştere soarelui. O experienţă mitologică, amestecată cu trăiri şi concluzii antice, într-o inimă de copilă la fel de curată şi de concisă în a spune vieţii viaţă, apei apă şi morţii moarte. Cartea Mariannei N nu urmează un periplu geografic, ci un itinerar spiritual. Nu colindă munţi şi văi, ci dimensiuni ale umanului.” (Em Sava)

„Darul poveștilor este acela de a da însemnătate clipelor. O frântură de frumos pur face cât toate bucuriile efemere…”

Cartea „Pe cărări Românești și alte povestiri” a fost mai mult decât o înșiruire de istorisiri, mai mult decât o destăinuire și prea înălțătoare ca să o parcurgi rapid. Eu, într-un tempou lin, lent, chiar temperat am luat fiecare cuvânt și i-am dat întâietate. Am luat de la text drumurile românești dar și spiritualitatea ce a înclinat balanța spre suflet, spre ființă și acele cămăruțe tăinuite ale inimii. Am descoperit personaje mitologice și acel ecou al sinelui ce de multe ori ne este bun sfătuitor. Ca o răbdătoare ce sunt am developat imagini a moralelor dar și a experiențelor ce i-au fost punct de plecare autoarei și am atins înțelegerea, acea care nu critică ci alină. Și am citit semeni unei însetate de cuvinte…

„Câtă tinerețe a mai fost în biata mea inimă și cum plânge acum, vărsând și ultima lacrimă de primăvară.”

Cartea „Pe cărări Românești și alte povestiri” este o înșiruire de povestiri scrise într-o manieră personală înclinată pentru suflete sensibile cum este și autoarea; mesajele textuale sunt profunde iar direcțiile ramificate. Totul printre pagini se înțelege dar totuși rămâi frapat de cum a fost rotunjit textul, de cum a fost orânduit pentru a ajunge în fața cititorilor, celor care vor fi acaparați de tumultul de senzații și informații. Și pot spune că lecturarea acestei cărți încă se sedimentează, iar dacă aș mai privi peste un timp această recenzie pe care o scriu acum cu siguranță aș mai vrea să adaug ceva, unele lucruri ce se vor completa pe parcurs efect fiind ceea ce s-a cumulat dintr-un text mult prea contemplativ, unul care m-a făcut să privesc în trecut la o copilărie alergătoare sau să caut în filele istorice secretele umanității.

După cum ați observat evit să vă destăinui pas cu pas din poveștile înșiruite unic de autoare, însă am un motiv- această carte trebuie citită și nu povestită, din ea trebuie stors sucul înțelepciunii și trebuie primită în suflet cald. Eu doar i-aș acoperi lumina ce se revarsă dintre pagini. „Pe cărări Românești și alte povestiri” s-a dovedit a fi genul acela de carte care nu doar că îți creionează în fața ochilor povești dar care uimește prin capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența tuturor începuturilor, prin natura intimă a fiecăruia. Aceasta înfățișează lucrurile ca un îndemn, ca pe o limpezire proprie în apele mitologice unde absolutul e la o aruncătură de piatră. O carte ca o vibrație vie, una care te lasă fără grai ca apoi să-ți spui cuvântul…

Cei care vor citi vor înțelege…

Cartea poate fi  găsită la editura Siono pe site. Eu vă îndemn la lectură!