Citind-o pe Johana Gustawsson. Cartea „BLOCK 46”

Johana Gustawsson, născută la 7 iulie 1978 la Marsilia, este o scriitoare franceză, autoare de thrillere și romane polițiste istorice. După ce a studiat științe politice, a lucrat ca jurnalist independent la Paris și apoi la Londra pentru mass-media franceză.

Ea a publicat Block 46 cu editorul Lilas Seewald în 2015, primul ei roman polițist, care amestecă genurile polițiste și istorice și le are ca eroine pe Emily Roy și Alexis Castells. În 2016, a fost invitată la cel de-al 8-lea Festival internațional de literatură criminală de la Toulouse și a fost prezentată la Târgul de carte de la Bruxelles în martie 2017. Al doilea titlu al investigațiilor lui Emily Roy și Alexis Castells, Mör, a fost publicat în martie 2017, iar al treilea Sång în 2019.

După ce a locuit la Paris timp de 7 ani, s-a mutat la Londra în 2009, și a locuit acolo timp de 12 ani cu copiii ei și soțul ei suedez, apoi din 2021 s-a stabilit pe o insulă din Suedia.

Îmi plac foarte mult cărțile care mă țin cu sufletul la gură, ador să simt cum respirația mi se oprește de intensitatea pe care o descopăr și apreciez enorm acele scrieri ce fac ca timpul să se oprească în loc, acea pauză pusă pe ceasul zilei în a mă transpune atemporal acolo printre personaje, printre tragediile lor și descoperirile învolburate. Iar primul volum „BLOCK 46”, a autoarei Johana Gustawsson a fost exact de ce aveam nevoie pentru a-mi încinge privirile și a mi se cutremura ființa. Iar acum sunt ferm convinsă că volumul doi apărut tot la Tritonic mă va frapa cu desăvârșire.

Cartea „BLOCK 46” cuprinde o atmosferă întunecată dezlănțuită de niște crime oribile. Povestea îmbracă două linii temporale ce își găsesc un punct comun anume prin traseul unor omoruri cu o deosebită agresivitate și totuși păstrând o atenție lucidă asupra detaliilor. Nota psihologică am apreciat-o într-un mod aparte iar înclinațiile eroilor le-am perceput ca o tindere spre perfecțiune fie din perspectiva celor ce descoperă fie din a celor ce tranșează visele/viața fără remușcări.

Fiecare urcare și coborâre în această carte marchează inima celui ce o citește iar finalul demostrează că cel ce-ți suflă în spate îți poate fi cel mai mare dușman.

Un corp mutilat a unei femei este descoperit în Falkenberg, Suedia. Comisarul Bergström anchetează cruda crimă. Nimic nu-i pare cunoscut, ba chiar „opera” este curățată până la perfecțiune, și totuși primii pași spre elucidarea acestui caz se fac atunci când de la Londra Emily Roy un profiler iscusit vine să-i aducă la cunoștință că nu e singurul caz; la Londra aceasta investighează o serie de crime ale copiilor ale căror trupuri au aceleași răni ca și victima suedeză: trahee tăiată, ochi enucleați și un Y misterios gravat pe braț. De aici fiecare trage concluzia că e un ucigaș în serie, unul care nu se sinchisește să omoare atât la Falkenberg cât și la Londra prinzând la curaj.

„Brațele sunt plasate de-a lungul corpului. Pubisul este ras. Cavitățile oculare sunt goale, negre, acoperite de sânge  coagulat. Incizia extirpării este precisă. Gâtul este deschis pe toată lungimea sa. Crestătura profundă face pielea să se-ndoaie pe fiecare parte. Traheea a fost secționată și îndepărtată.”

O dată venită în Suedia, Emily își găsește o veche cunoștință: Alexis Castells, o scriitoare fermecătoare specializată în criminali în serie dar pe lângă asta prietena celei a cărui corp a fost descoperit în Falkenberg. Împreună, aceste două femei se lansează într-o vânătoare care îi va conduce la atrocitățile lagărului de la Buchenwald din 1944, la Block-ul 46, acolo unde experimentele s-au dezvoltat în voie într-o Germanie nazistă care nu a avut limite.

„Nimic din toate astea nu aveau sens. Călătoria. Morții. Cruzimea. Muzica. Trupurile dezgolite. Nimeni nu a mai încercat să-și ascundă goliciunea, ca și cum fiecare acceptase deja să renunțe la umanitate. Și liniștea. Liniștea capitulării din spatele muzicii nepotrivite. (…) Tipul din tren avusese dreptate. La capătul acestei lungi călătorii îi aștepta, cu adevărat, infernul. Dar un infern organizat”

Treptat se descoperă că au mai fost dispariții stranii, copii în aceeași grilă de vârstă însă negăsiți, dosare prăfuite în arhiva poliției; astfel se pornește o căutare continuă, drumuri fugare pentru a se prinde un fir de ață spre a înainta undeva. Spre ceva sau cineva. Legătura dintre evenimentele din prezent atât cele din Suedia, cât și cele din Londra se fac anevoios însă toate se direcționează spre un trecut încâlcit, unul care prinde contur cu fiecare detaliu găsit redând un deznodământ învăluit în neprevăzut. Unul care mi-a arătat că nimic nu e ceea ce pare, că și cel mai curtenitor bărbat poate avea înclinații de criminal, și cea mai vigilentă persoană poate cădea pradă pe mâinile unui mutilator.

” Celălalt nu simte nevoia să arate ceea ce înfăptuiește. Nici să împartă cu ceilalți. Își extrage satisfacția din vânătoare și transformare. Crima nu era decât actul plictisitor care îi permitea să ajungă la faza finală. Pentru Celălalt, a ucide nu era decât o cale. În timp ce, pentru el, era un final. „

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost parteneriatul dintre Emily Roy și Alexis Castells ce a funcționat minunat, fiecare vizând cazurile din perspectivele lor diferite. Aparent două firi total opuse acestea s-au completat aducând lumină acolo unde obscuritatea nopții a trasat linia morții. Au adus fiecare aport pentru a dezgropa trecutul, prezentul și a plasa în context acel element cheie în a elucida misterul unor șiruri de omoruri ce au fost doar o școală pentru „Acel” din prezent. Pentru un nou discipol…

„BLOCK 46” a fost o lectură puternică și de impact. Suspansul a planat iar intriga și deznodămintele mi-au arătat cât de sclipitoare e mintea autoarei. În ansamblu cartea mi-a captivat atenția și a avut o mulțime de întorsături pe care pur și simplu nu le-am anticipat iar asta semnifică doar un lucru, că „BLOCK 46” este un thriller foarte bine scris. Mi-a plăcut foarte mult acest volum, deși nu face lectura ușoară eu țin să menționez că este o carte de neratat. Cu siguranță una dintre cărțile mele de top!

Recomand cu caldură acest prim volum și aștept cu nerăbdare mai multe din această serie.

Citindu-l pe Jay Shetty. Cartea „Gândește ca un călugăr”

JAY SHETTY este povestitor, podcaster și fost călugăr. Viziunea lui Shetty este de a Face Înțelepciunea Virală. În 2017, a fost inclus în Forbes 30 Under 30 pentru aportul adus la schimbarea lumii media. Se află într-o misiune de a împărtăși înțelepciunea fără vârstă a lumii într-un fel accesibil, relevant și practic. Shetty a creat mai mult de 400 de clipuri video virale, care au fost vizionate de peste 5 miliarde de ori și este gazda podcastului #1 de sănătate și wellness din lume, On Purpose.

În această carte inspiratoare, Shetty se folosește de perioada în care a fost călugăr pentru a ne arăta cum putem curăța de obstacole drumul care ne duce către potențialul nostru și către putere. Combinând înțelepciunea veche cu bogăția experiențelor proprii din ashram, „Gândește ca un călugăr” ne dezvăluie cum să depășim gândurile și obiceiurile negative și să accesăm calmul și scopul ce se află în noi. El transformă lecții abstracte în sfaturi și exerciții pe care le putem aplica pentru a reduce stresul, a ne îmbogăți relațiile și a face cadou lumii ceea ce descoperim în adâncul nostru. Shetty dovedește că toată lumea poate – și ar trebui – să gândească precum un călugăr.

Mi-am setat timpul încât să pot citi tot mai multe cărți de dezvoltare personală și psihologie, această sferă nu-mi este străină însă trebuie reactualizată de fiecare dată. Mereu se vor găsi viziuni și teorii ce sau mă vor fascina sau mă vor transpune într-o filosofie de excepție ce-mi va fi punct de reper. Astfel, am pornit calea cu o carte foarte mediatizată în ultimul timp; „Gândește ca un călugăr” de Jay Shetty a fost o adevărată provocare, scriu povocare deoarece stilul cât și învățările lui Jay mi s-au părut pe cât de ușoare pe atât de excentrice pe alocuri. Și doar citind ve-ți înțelege despre ce vorbesc…

„Gândește cu voce tare…”

Cartea „Gândește ca un călugăr” mi s-a părut cu adevărat utilă, într-un limbaj lejer și pentru toată lumea autorul a creionat viața, subtextele existenței noastre dar și limitele care ni le trasăm singuri. Cu exemple despre viața sa dar și despre tot ce s-a raportat la sine pe traseul pe care a mers Jay ne dezvăluie niște teorii cum ar trebui să structurăm gândirea, cum să lăsăm gândurile să ne ajute, cum să întoarcem toate săgețile către noi și nu numai. Nu spun că ve-ți descoperi cartea-cărților, însă felul simplu dar și complex al autorului va puncta acolo unde trebuie deschizându-ne ochii într-un mod surprinzător. Cei ce cunosc teoria o vor putea pune în practică iar cei ce vor absorbi cuvintele într-o noutate continuă vor putea să-și structureze viața/gândurile; nu spun că toate postulatele pe care le-am găsit în carte sunt de urmat (postul, exerciții extreme, sau sihăstria), însă în ansamblu aici în cartea vei găsi răspuns la multe întrebări, ți se va dezvălui o viziune care a experimentat viața în toată splendoarea sa.

Pentru cei orientați spre dezvoltarea personală această carte poate fi prima treaptă spre înaintarea către multe altele. Un prim pas spre autodezvoltare și autocunoaștere în nevoia de a completa cunoștințele prin spiritualitatea unor persoane ce s-au dedicat viața pentru a se descoperi pe sine. Mai presus de tot am fost fascinată de lejeritatea cu care autorul ne povestește despre toate încercările ce l-au marcat dar care l-au făcut omul de azi sugerându-ne și nouă o privire în ansamblu a tot ce trăim la zi. Cum să privim cu calm provocările și să ne dăm voie să medităm întrebările dar și răspunsurile.

Cartea „Gândește ca un călugăr” este un ghid fantastic care te menține implicat și concentrat pe tot parcursul lecturii și care îți amintește că viața e aici și acum. Și recunosc, de mult nu am mai citit o carte care să mă reîntoarcă din drum și să o iau de la capăt pentru a mi se imprima în minte tot de ce aveam nevoie. Și cred că știți expresia, o carte vine atunci când ai nevoie de ea, astfel „Gândește ca un călugăr” a căzut pe sufletul meu mai blajină ca oricând mângâindu-mi zbuciumul dar și provocându-mi mintea ca să limpezească ceața de pe drumul vieții. Iar dacă sunteți curioși ca și mine de această lume a dezvoltării personale vă recomand cu căldură această carte, ea vă va învăța cu adevărat să vă scufundați adânc în propria minte oferindu-vă instrumentele practice pentru cunoaștea proprie, a vă stimula gândirea și a vă schimba mentalitatea pentru a trăi viața într-o armonie echilibrată.

Citind-o pe Theodora Savuli. Cartea „Blocată între cadavre”

În ultima perioadă sunt tot mai selectă atunci când vine vorba de a alege următoarea carte, cu toate că îmi vine greu iar varientatea acestora mereu îmi face cu ochiul m-am oprit la o nouă carte apărută la editura Siono, anume titlul cât și coperta mi-a captat atenția, iar ce am descoperit pe parcurs mi-a întărit convingerea că am făcut alegerea potrivită.

Cartea „Blocată între cadavre” de Theodora Savuli s-a dovedit a fi un thriller-psihologic destul de întortocheat, dacă la început totul e într-o confuzie de nedescris treptat apele se limpezesc ca adevărul să fie ca un duș rece pentru cel ce citește îndemnând privirea să înainteze, însă cu teama de a nu păși pe dâre de sânge, de abandonuri, de frici și mustrări contradictorii toate reîntregite într-un tablou înfricoșător ce are în prim plan o realitate mult peste înțelegerile noastre.

„Nimeni nu realizează cât de singur e cu adevărat. Asta până în momentul în care chiar e singur.”

Încă de la primele pagini ale cărții am fost întâmpinată de trăiri intense, probleme existențiale și o familie „defectă” din mai multe puncte de vedere. Cum soarta a demonstrat că după un necaz vin și altele membrii acestei celule a societății au trecut de mult limita a tot ce înseamnă normal; astfel o cunoaștem pe Bianca, o adolescentă rebelă ce nu se include în nici un tipar, viața pentru ea e o confuză peliculă ce merge pe alb-negru fără sonor, sau cu o sălbatică notă de rock. Aceasta a adunat o multitudine de traume venite atât din propria casă cât și din mediul social, frici ce o mănâncă pe dinăuntru dar și limitări ce o fac un stigoi rătăcit în negura nopții. Însă ce e cel mai sinistru e că aceasta a dat întâietate vocii sale lăuntrice ce îi ssssîsîie ca un șarpe ce își adulmecă prada, unul care îi subliniază neputința dar și slăbiciunile provocând-o la ceva de neimaginat. Și totuși ea e Lupoaica, șefa unui grup numit Haita, tineri la fel de imperfecți ca și aceasta, adolescenți marcați de o viață disfuncțională întărită de un sistem găunos. Suflete ce se completează reciproc, prin ceea ce descoperă unul de la altul înnodându-și viața cu temerea zilei de mâine.

Cum problemele nu au fost de ajuns, o crimă stârnește un val de acțiuni ce fac ca lectura să ia o turnură aparte, iar toate pistele duc la Bia, însă ea are un alibi – chiar pe Bunica ei, o bătrânică abilă și cu o poftă de viață fantastică, unica care îi mai este apropiată Biancăi. Cea de-a doua crimă însă stârnește și mai multe semne de întrebare, deoarece cel ce a fost mutilat de nenumărate ori apoi ucis e chiar un fost prieten al găștii Haitei, un băiat izgonit, unul care nu s-a pliat pe nevoile tuturor, sau mai bine spus pe ale Lupoaicăi. Ironic sau nu chiar Bianca decide cu ajutorul adolescenților să caute făptașul, să-l identifice – deoarece totul indică că are legătură cu Haita, sau să-i dezbine sau să pună poliția pe urmele lor. Ceea ce nu e în avantajul lor. Ce a urmat a fost ca o cursă împotriva timpului, o escaladare fără pauză a unor munți mintali ce au intensificat dorința de a afla, de a pune piesele pe masă și a striga cu voce tare cine se află în spatele faptelor ce parcă nu mai au o finalitate.

Sfârșitul cărții a fost pe măsura așteptărilor mele, adică punctat atât cât să-ți dezvolte imaginația și să rămâi cu vaga senzație de… dacă ar fi fost altfel, ce a dus la acea pornire?… de ce? Autoarea a fost o maestră în a pune în scenă un final extraordinal din punctul meu de vedere, unul care va fi încă vizualizat în mintea mea. Unul care greu se va lăsa uitat.

Cartea „Blocată între cadavre” este un thriller psihologic de suspans care prin intesitatea lui cu greu îl lași din mână. Fiecare cuvânt și întorsătură a punctat cu măiestrie tulburările pe care le presupune vârsta adolescenței în cele mai tragice cazuri. Cu un limbaj total neobișnuit pentru mine cartea a fost de impact punând în discuție probleme delicate precum: violența, statutul de victimă, consumul de alcool, bandele, relațiile sexuale libertine, subtilitatea aspectelor psihologice cât și multe alte disfuncționalități pe care nu le poți trece cu vederea. După citirea cărții am simțit nevoia de a medita asupra hazardului, acela care mușamalizează acele lupte pe care le duc oamenii cu proprii săi demoni, acele tragediile care le-au marcat viața fără drept de apel. După cum am mai spus, a fost o lectură de impact pe care o recomand celor pregătiți să citească o carte ce nu alină cititorul, ci îl trece prin toate stările posibile!

Citind-o pe Luiza Rădulescu. Cartea „Rătăcind în trecut. Aequilibrium”

Atunci când totul se-ntâmpla firesc/ Ne-mpotriveam ca soarele și luna,/ și-abia acum încep să te iubesc/ Când simt că te-am pierdut pe totdeauna. – Adrian Păunescu

Am ținut neapărat să încep cu aceste cuvinte doarece autoarea Luiza Rădulescu ne trece prin zi și noapte, lumină și întuneric într-un roman ce mi-a creionat o iubire cu bune și rele. Astfel, cartea „Rătăcind în trecut. Aequilibrium” apărută anul trecut la Editura Creator ne primește fără rețineri în intimitatea unei vieți ce va trage după sine o multitudine de evenimente pe cât de contradictorii pe atât de efervescente adâncindu-mi dorința de a afla până unde se va ajunge. Încotro o va lua drumul eroilor cărții. Ce încercări se vor mai ivi.

„Când te-a văzut, am crezut că tu ești soluția la toate problemele mele. Dar mai apoi te-am cunoscut și abia mai târziu am realizat că tu ai fost doar pastila care mi-a ameliorat azi simptomele și nu tratamentul pe termen lung de care aveam cu adevărat nevoie.”

Cu un titlu destul de grăitor romanul ne prezintă viața unei tinere pe nume Clara Russo, aparent o femeie de succes însă cu un milion de demoni ce o trag în jos sufletește. Cum trecutul o urmărește la fiecare pas iar nopțile îi sunt adevărate încercări ce o trec prin focul iadului aceasta se cufundă în muncă, unica care nu a trădat-o niciodată, loc de refugiu și aripă încă rezistentă în fața unor furtuni ce o îngenunchează la propriu. Soarta pentru ea e vitregă, cu o familie toxică și relații distorsionate aceasta luptă atât cu trecutul, prezentul cât și cu viitorul într-o bătălie deja pierdută, una care o face să se accepte așa cum e și să-și de-a frâu liber să zboare chiar dacă înnaltul i se pare de neatins.

… când găsești motive să mergi mai departe.

Într-un joc al karmei soarta acesteia nu se îmblânzește deloc, iar apariția unui mascul alfa la lucru îi îngreunează și mai mult existența; Alexander i se afișează fără reținere, îi sfidează munca, personalitatea cât și integritatea sa de femeie. Nimic cu el nu e simplu, ba chiar se condimentează pe zi ce trece mai ales că muncesc împreună, călătoresc împreună și împart o senzație la doi, fără măcar de a o conștientiza. Focul lor arde la flacără mică, iar cu fiece zi petrecută în doi inimile lor se pârpâlesc, se încing într-un fum al iluziilor marcate de prea mult trecut, de prea multă durere și abandon.

…perfect imperfecți împreună.

Însă soarta are alte planuri, și anume de ai învăța ca ei să se completeze, să se inițieze într-un dans senzual al simțurilor, și să-și trăiască viața prin prisma propriilor nevoi. Chiar dacă ei se văd defecți, sunt marcați fiecare de multe decline ce le-au adunat pe parcursul vieții și de acea neștiință a iubirii, a dăruirii și a frumosului de a fi în doi apropierea e iminentă, dar este palpabilă și acea senzație că nimic nu e ceea ce pare. Pregătiți sau mai puțin atât Clara cât și Alexander dau tot, însă …

… acolo unde demonii își dau mâna cu îngerii.

Rătăcind în trecut cei doi pierd noțiunea prezentului, îl scapă pe „acum” în favoarea acelor trăiri ce li s-au înrădăcinat în minte, acele frici și constrângeri, acele goluri care au creat adevărate cratere în sufletul fiecăruia. Până în momentul în care își dau liber să facă pace cu sine, să se învelească spiritual cu mantia zilei de azi și nu în ultimul rând să accepte că cineva poate să le fie aproape, prin iubire și în numele ei.

„Mi-ai spus odată că noi doi nu o să putem funcționa niciodată împreună pentru că suntem ca ziua și noaptea. Și poate că suntem, dar cumva lumina din tine a reușit să înțeleagă întunericul din mine și ne-a adus în starea de echilibru de care amândoi aveam nevoie.”

Cartea „Rătăcind în trecut. Aequilibrium” a fost o lectură puternică, un roman ce a conturat perfect un început dar și a scos la iveală acel fir invizibil al trecutului pe care-l purtăm după noi și care ne încâlcește dorințele, ne împiedică să înaintăm perfect curați într-o relație. Autoarea a fost un bun observator al firii umane oglindind atât aspectele psihologice cu viața în tot tumultul ei cât și imprevizibilul care a făcut din toată scrierea o pânză pe care s-a așternut culoarea, emoția și patosul. Iar toate au fost presărate cu scene fierbinți, tachinări senzuale și flirt cât cuprinde într-un roman pe care îl recomand cu tot dragul. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, cu siguranță veți găsi un loc special în suflet unde să găzduiți această carte superbă!

Citind-o pe Ioana Trif. Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei. V-I”

Zilele acestea mi-au fost magice alături de o carte de excepție. M-am „rupt” de realitate și am pășit cu încredere într-o scriere plină de conținut, pe tărâmuri străjuite de vrăjitori, de regi neînfricați și prințese războinice. Minutele de lectură s-au transformat în ore iar clipele în niște efervescente stele ce mi-au dansat în fața ochilor un tablou al basmului nemărginit. Vedeam, simțeam și trăiam clipa alături de eroii cărții!

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” de Ioana Trif s-a dovedit a fi o poveste cum demult nu am mai întâlnit. Volumul apărut de curând la editura Literpress Publishing mi-a deschis larg ușile pe un tărâm al descântecelor, a limbilor străvechi și a tuturor văzutelor și nevăzutelor, am descoperit binele și răul împletit cu neverosimilul dar și iubirea ce întrece vântul și gândul.

Pe niște pământuri în plin război un rege nou își face simțită prezența, unul care va pune capăt blestemelor, a curgerii de sânge și a declinului ce îi abate pe toți. Însă pentru Jargo anii de rugăciune la mănăstire și educația în credința lui Dumnezeu îl îmblânzesc iar aici trebuie sânge rece și o minte brici pentru a lupta cu o forță necunoscută care parcă răsare din umbră lăsând moarte și suferințe pe unde merge. Realitate în care nimerește o dată ce ajunge la curte îl descurajează, însă își găsește putere să înainteze; cu prieteni aproape și cu rugăciunea pe buze merge pas cu pas pe niște poteci presărate de o tainică energie ce-l sperie dar și-l fascinează totodată. Descoperă că tot ce i s-a ascuns vrea să iasă la iveală și tot ce a crezut ca fiind respins îi poate fi aliat, iar reîntoarcerea vrăjitoarei e unica soluție pentru ca viața să dăinuie, iubirea să propage lumină iar viitorul să fie peste ținuturi un izvor cu apă vie.

Trecut și prezent, azi și mâine, lumea oamenilor simpli și cea a zeităților, vrăjitoare frumoase cu suflete îngreunate și o umbră a răului ce vrea să renască în numele distrugerii, toate se reunesc pentru a crea sub ochii noștri un câmp al bătăliei în care nu vor fi câștigători deoarece prețul e mult prea mare. Vor fi iubiri fugare dar și emoții încărcate, vor fi redescoperiri și pasiuni greu de ținut în frâu, toate acestea înnodate cu un fir subțire a magiei sângelui, a posesivității și răzbunării a cărei sfârșit nu se vede. Și totuși în acest volum fiecare își primește răsplata, își găsește drumul și mai ales își dă libertate sufletului; aici am desprins printre file o poveste ca o căutare ce își ostoiește zbuciumul doar atunci când fiecare își așează piesa sa într-un puzzle mult prea complex. Doar finalul mi-a arătat că ce credeam a fi un sfârșit e doar un început…

Mai pot adăuga că aici printre cuvinte și emoții s-au format două cupluri, două iubiri nemuritoare care doar prin dragoste vor face ca pământurile lor regale să dăinuie. Cumva trădările și răutățile se așează ca un praf pus pe pământ iar ploaia îl va stinge fără a i se mai simți prezența, iar viața își va urma cursul ei. Poate spre uitare, sau poate spre ceva și mai tulburător decât le-a fost trecutul. Cine știe, cu puterea magiei e greu să te pui mai ales că întotdeauna e imprevizibilă! Cine știe…

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” a fost un roman destul de pătrunzător care m-a captivat încă de la primele pagini, eroii s-au dovedit a fi ușor de îndrăgit iar firul epic destul de alert, fapt care a creat în mine o dorință de a citit și a tot citi. Mi-a plăcut lumea vrăjitoarelor, a magiei și a senzației că totul va fi bine. Am adorat iubirea ce s-a revărsat dintre file cât și dorințele celor implicați în a-și crea un … și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Volumul chiar dacă a fost presărat în tonuri întunecate ale trădărilor, urii și răzbunării, a blestemelor transmise peste veacuri așezământul textual a arătat că iubirea va trona. Azi, mâine și pe vecie!

Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, ve-ți rămâne plăcut surprinși de această carte.