Citind-o pe Laura Ilinca. Cartea „Hai să ne rujăm împreună!”

Laura Ilinca s-a născut într-un orășel din Dâmbovița, absolventă a Liceului Pedagogic și a Facultății de Litere aceasta s-a dedicat foarte mult scrisului. Romanul „Hai să ne rujăm împreună” este cartea sa de debut, apărută anul acesta la editura Hermann care e o dovadă că înșiruirea de cuvinte poate ajunge la nivel de artă. Orice particulă a acestei scrieri strigă a pasiune, dragoste și frumos.

„Hai să ne rujăm împreună” e povestea dragostei fără bariere, e curiozitatea începutului și a extazului oferit de pericolul descoperirii; e cartea profundelor sentimente ce sapă adânc în suflet scoțând la iveală natura individuală în toată splendoarea sa. E cartea contrastelor dar și a curajui de a face față noilor schimbări înfruntând limitările.

„Își aminti brusc, asemeni unei făclii din mijlocul beznei groase și înspăimântătoare, versurile învățate de curând la ora de română, țâșnind acum ca o revelație, despicându-l cu forța unui fulger din cap până-n picioare:

N-a fost decât ce nu se poate spune,
Decât cu ochii-nchiși și pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune,
Pentru iertarea primului păcat. (Ion Minulescu) „

„- Hai să ne rujăm împreună, hai să fim nebuni, hai să facem o nefăcută!
Știuse atunci că el nu mai era el. Sau de abia atunci începea să devină. (…)”

Se spune că întotdeauna îți dorești ceea ce nu poți avea, că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, că ideologiile trebuie dezbătute iar ideile expuse într-o formă sau alta. Că în dragoste și război totul e permis… Astfel, într-o ciocnire de caractere se dezlănțuie și eroii cărții, un el și o ea ce adună vibrațiile momentelor petrecute împreună, ea profesoară- el elev. Ea puțin peste 25 iar el un tânăr în floarea celor 19 ani împliniți. Ea profesoara de istorie, tânără și plăcută, el un elev la liceul Seminarului Teologic, de fire tăcut, șters dar sclipitor la minte. El Mag, fiu de preot și ea Ana, ispita ce răstoarnă toată percepția despre dragoste, femei și începuturi, acelea care vin să completeze existențialul fad redând o formă a perfecțiunii pogorâte din cer.

Povestea lor se țese în cadrul orelor de studiu, priviri fugare, respirații întretăiate și o imaginație ce le alimentează un film al iubirii în care se desfată fiecare în felul lor propriu. Atât Ana cât și Mag țes focuri și pasiuni, dezgoliri sufletești dar și unduiri trupești, însă fiecare dintre ei realizează că e un vis periculos, o povară ce o vor purta fiecare departe de curioși; în tihna propriei minți. Până când inevitabilul se produce…

„Era un soi de dedublare pentru care niciunul nu se antrenase și pe care trebuia să o învețe din mers, sistematic (…) la liceu erau profesoara și elevul, iar în afara lui erau iubiți și prieteni. Se întâlniseră la mijloc de drum, ca pe o scară, el urcând, crescând și devenind bărbat, la toate nivelurile, ea coborând din toate prejudecățile trăite până atunci, redescoperind un alt suflet, tot al ei, pe care și-l renegase. „

Într-un joc al destinului două suflete sunt luate pe nepregătite și aruncate într-o mare de emoții greu de ținut în frâu. Și, mai e un pas până la obsesie. Dorințele arzătoare îi mistuie pe dinăuntru provocând adevărate calamități care îi seacă de puteri. Iubirea lor pe cât e de sinceră și juvenilă pe atât de limitativă, și nu doar ca aspect de vârstă. Totul le strigă interzis pe când ei își freamătă corpurile într-o contopire menită să-i multiplice molecular. Totul duce spre o sfidare a moralității și deontologiei, însă ei își scriu jurăminte pe piele, își strigă numele și se văd într-un viitor îndepărtat. Dar oare vor ajunge ei să se regăsească pe această peliculă într-o euforie de moment, într-o slăbiciune trupească care este… și, poate trece. El elev, ea profesoară. Cer și pământ, dorințe și chinuri sufletești greu de dus. Freamăt de, ce e corect și ce nu. Întrebări repetitive și emoții boțite în palme.

Cartea „Hai să ne rujăm împreună” s-a dovedit a fi o lectură destul de incitantă, un text copt care a plămădit o poveste interzisă dintre o profesoară și elevul ei. O iubire care a înflorit sub ochii noștri și a luat amploare redând suav vibrațiile inimilor celor doi protagoniști într-o luptă de a se păstra intacți, reîntregiți din bucățile sfărâmate ale unei iubiri nefinisate, una care s-a vrut trăită însă abandonată fără drept de apel. Cu fiecare pagină dată senzualitatea s-a simțit mai specială iar finalitatea tot mai greu de acceptat. Romanul m-a impresionat cu desăvârșire, prin personaje puternice dar și acea iubire dusă până la ideal!

„Trebuia să fie și să rămână doamna profesoară! Fruntea îi asudase aproape instantaneu, deși în clasă era destul de multă răcoare. O înnebunea gândul de a fi lângă el, dar fără el. Nici cu el, nici fără. I-ar fi fost, desigur, mai ușor dacă nu l-ar fi cunoscut, dacă ar fi putut să nu mai predea la clasa lui.”

Citind-o pe Grațiela Țurțu. Cartea „Amore al mare”

 

  Grațiela Țurțu s-a născut într-un colț de Bucovină ( pe care-l consideră raiul locului), în com. Valea Moldovei, județul Suceava și locuiește în orașul Suceava. A absolvit Institutul de Științe Economice Timișoara, și, după mai multe peripeții profesionale, din anul 2000 lucrează ca expert contabil în propriul birou individual. Ca iubitoare a artelor, în toate formele de manifestare, doar scrisul și pictura au cucerit-o definitiv.

Ca volume de autor a publicat: „De la cai verzi la stele” (2015, editura Sf.Ierarh Nicolae – Brăila), roman autobiografic; „Cafea cu aburi de succes” (2015, editura Sf. Ierarh Nicolae –Brăila), carte motivațională de dezvoltare personală; „Mălina” (2016, editura Cygnus –Suceava), roman inspirat din viața oamenilor, așa-zis simpli, de la țară; „Rădăcini” (2018, editura Cygnus – Suceava), roman; „Printre lumi de ziua mea” (2020, editura Cygnus Suceava), carte în care sunt prezentate fragmente din existența autoarei, dar și cu accente psihologice. La Editura LiterPress Publishing a fost publicată cartea Amore al mare – Iubiri printre ape. (sursa: literpress) 

Cartea „Amore al mare – Iubiri printre ape” s-a dovedit a fi o tornadă de evenimente, povești și istorisiri ce se țes pe parcurs într-o pânză pestriță de personaje. Diversitatea momentelor, a iubirilor și dezamăgirilor m-au ținut acolo prinsă printre pagini iar dramele ce au însoțit plimbările venețiene mi-au reamintit suav de gondolieri și eleganța lor, de măștile misterioase și străduțele întunecate ce m-au purtat într-o lume cu adevărat nouă.  

În cartea „Amore al mare” orașul pe ape Veneția găzduiește iubirile într-o magie aparte, aici romantismul parcă ademenește ca într-un cântec de sirenă inimile tuturor astfel ajung să poarte adevărate scene de pasiune dar care în unele cazuri se soldează cu relații toxice, cu jumătăți de măsură stingându-se acel foc al unui început promițător. Într-o mare de personaje ce se intersectează între ele, cartea ne spune povestea iubirii, acel sentiment al plenitudinii pe care doar un el și o ea o pot defini; însă totul condimentat cu imaginea vieții reale în datele ei contradictorii, doarece totul e sare și piper, dulce și amar, zi și noapte. Autoarea creionează fără întreruperi scene noi, eroi ce pe alocuri îi pierzi din vedere ca mai apoi să iasă în evidență într-o nouă ipostază, parcă mai surprinzări prin ceea ce vor să ne aducă în față. Aici e povestea Gabriellei ce s-a născut pe malul Mediteranei, a lui Jeff și Alex ce au venit tocmai de lângă Lacul Champlain – Burlington – în Veneția. E istorisirea lui Vasco și al Ioanei, a Marlennei și a Giuliei, toate acestea și încă altele le ve-ți găsi ca într-o plimbare de cuvinte care o să încânte privirea.

Nu o să încerc să vă redau secvențe din poveștile eroilor deoarece mi-ar fi imposibil, sunt atât de diverse, atât de încâlcite încânt dacă aș descose una s-ar lipi ca într-un lanț toate, iar o carte trebuie citită nu povestită aici într-un rezumat. Pot doar spune că Veneția îi cuprinde pe fiecare într-o mantie a scenei artistice, defilând în plină splendoare atât cu patosul electrizant cât și cu tulburările dramatice ale unor taine, secrete ce se vor desluși în ani, adultere dar și sfârșituri iminente, unele pe cât de dure tot pe atât de toxice. Ce pot să mai spus… totul e o înșiruire de stări, popasuri sufletești, căutări dar și oglindirea fiecărui personaj față de realitatea creată. E despre familie și dragoste, despre viață în tot fastul ei.

„Amore al mare” este un roman intens, plin de urcușuri și coborâșuri, este drumul căutării iubirii dar și a trăirilor intense. Pasiunea venețiană a pulsat printre pagini iar uniunile ce s-au alipit aici au dat tonul lecturii îmbrăcând cartea într-o poveste cu povești.

Recomand cartea cu drag, e momentul ei… deoarece e vară și ne permitem să visăm la o Veneție artistică cu toate tentațiile ei.

Citind „Cartea lui Dan, un fost anxios. Volumul 2” de Dan O.

Zilele trecute scriam despre primul volum al scrierii „Cartea lui Dan, un fost anxios” iar astăzi am ajuns să-i cunosc păsul și din al doilea; din ambele cărți curge pe cât de multă suferință tot pe atâta speranță, luptă și… convingerea că totul va fi bine, poate nu azi- dar cu siguranță mâine. Două cărți ce s-au completat perfect formând un tot întreg, și cel mai important au dus la acea lumină de la capătul tunelului.

„În viață nu pierzi când cazi, pierzi când renunți.”

Ca și în prima carte aici vom trece sub lupă anxietatea în toată splendoarea sa, fie că ne place sau nu, știu- nu e o temă plăcută pentru unii; din nou ni se va sublinia momentele când anxietatea ne îngenunchează iar totul scapă de sub control, acele puseuri când aceasta crește în intensitate până la nivelul de teroare sau panică extremă. Autorul ne va prezenta totul într-un limbaj accesibil tot ce însoțește acele temeri, frici neîntemeiate și alte manifestări ce le vedem ca pe un pericol imediat și real atunci când accesul de panică ne zdruncină. Ni se vor prezenta cazuri exacte cum anxietate ne deteriorează calitatea vieții și ne împiedică să ne împlinim visurile până în momentul acela când îi facem față. Aici și acum.

Deoarece autorul vorbește din propria-i experiență cartea are o valoare aparte în ochii mei. Dan O. inițial ni se prezintă ca un bărbat cu o familie, post de muncă și o stabilitate creată până în punctul X al anxietății. Această familiaritate crează o punte care ne îmblânzește parcă pregătindu-ne moral către ce va urma, spre găsirea, captarea și asimilare a acelor stări de panică de care unii fug, alții se ascund, iar cei mai mulți evită să le împărtășească, chiar și apropiaților- din păcate. Autorul nu înmoaie de loc descrierile sale, acesta ne spune clar și respicat felul, dar și filmul propriilor trăiri, primele întâlniri cu panica, primii pași spre a descoperi tehnici minune dar și experiența mai puțin plăcută cu medicațiile și specialiștii în domeniu. Acesta ne menționează și în acest volum Tehnica „HAI”, procedură foarte bine descrisă în volumul întâi, amintită și aici deoarece ea e punctul de pornire spre/către vindecare. Un pilon cheie.

Treptat înaintăm spre istorisirile unor oameni ce și-au împărtășit povestea, problemele și fricile ce i-au împins în pragul depresie și/sau anxietății toxice. Fie el Marcel, Silviu sau Maria fiecare a întâmpinat probleme severe cu/datorită acelor manifestări dezirabile ale fricilor necontrolate, a perturbărilor emoționale ce vin ca o furtună și fac dintr-o persoană echilibrată o frunză purtată de vântul deziluziilor. Fiecare poveste expusă arată că persoane ce au astfel de stări sunt foarte multe, însă fiecare stă în banca sa de frica unor reproșuri, a catalogărilor și a neînțelegerii… și nu în ultimul rând de a nu i se pune șablonul de dezechilibrat, periculos. Cu toate că nu e cazul. Astfel, cei ce au avut curajul să se povestească în mare au avut în mână cartea lui Dan, iar aceasta a venit ca un balsam acolo unde rănile au ajuns prea adânci, acolo unde speranța pierise iar singurătățile au dat târcoale. Cu siguranță că atunci când ești într-o plutire sufletească cauți de ceva să te prinzi, iar pentru cei menționați în carte această scriere de self-help a fost mai mult decât o terapie prin cuvinte. Iar pentru alții ce au citit în umbră volumul încă se regăsesc, se identifică cu unele situații și despică cuvintele pentru a înțelege că totul pornește de la „eu”, eu voi reuși, eu mă voi vindeca, eu pot!

„Cartea lui Dan, un fost anxios” de Dan O. este ca o doctorie pentru cei ce au nevoie să știe că nu sunt singuri. E punctul de pornire dar și o portiță deschisă pentru ca fiecare să se strecoare spre propriul adevăr, spre propria viziune, să se regăsească dar și să purceadă înainte spre a bătători propriul drum, mai bine, mai vindecat și mai liniștit sufletește. Am văzut această scriere ca pe un zbor spre libertatea de a fi tu însuți într-o mare de oameni ce nu te văd la adevărata valoare, ce nu-ți înțeleg tăcerea dar nici zbuciumul. Recomand cu drag această carte, pentru suflet, pentru liniștea interioară, dar mai ales pentru a ne înțelege emoțiile!

Citind „Cartea lui Dan, un fost anxios” de Dan O.

Zilele acestea am finisat o carte dureros de profundă. O scriere ce mi-a deschis o portiță către mine, cea dintr-un trecut adolescentin în care m-am confruntat cu puseuri de anxietate, variate prin intensitate însă prezente- norocul meu a fost că anturajul, cât și energia tinerească m-a făcut să trec cu brio peste ele, însă mintea nu uită, percepția că au fost cândva e acolo parcă plutește în aer. Astfel, „Cartea lui Dan, un fost anxios” mi-a reamintit de acele frici imaginabile, acele gânduri distructive care nu s-au materializat niciodată, acele temeri neîntemeiate ce m-au marcat într-un timp în care nesiguranța era haina pe care o purtam zilnic. De acele rețineri, de lipsa unor experiențe care să îmi arate și partea bună a lucrurilor – nu doar suferință într-o lume a mea, creată în mintea-mi plină de puzzle-uri neorganizate. Acum, după atâția ani privesc în spate și știu că mintea mea a țesut o sabotare a tot ce a însemnat „atunci”, acum – sunt bine, pentru că am o abordare, un scop și o menire, ceea ce încearcă să sublinieze și Dan O. în cartea sa care după mine e un ghid de a trece cu brio peste anxietate. Cu pași mici dar siguri!

„Așa cum tu nu ești gândurile tale, tu nu ești nici anxietatea ta!”

Anxietatea ta nu ești tu!

Trebuie să pornim de undeva și anume de la afirmația că „anxietatea ta nu ești tu”, nu te definește ca ființă și nu te va dirija mai mult decât îi dai tu întâietate. Și nu putem nega că tema anxietății, a depresiei e des auzită dar slab dezbătută… o dată ce dai căutare îți apar doar articole ce te îngrozesc de-a dreptul, te demoralizează uitând că dacă ești într-o perioadă în care neliniștea te apasă nu ai nevoie de o tulburare în plus ci de o mână întinsă către tine. Atunci când fobiile, anxietatea de toate felurile, atacuri de panică și fricile te paralizează nu mai poți fi motivat de articole sau chiar de mici intervenții din exterior, ai nevoie de „tine”, să fii acolo cu toți demonii tăi și să îi accepți în primul rând, apoi să le arăți unde le este locul.

„Anxietatea este inversul magnetului. Cu cât încerci s-o îndepărtezi, ea se apropie de tine. Cu cât încerci s-o apropii de tine, ea se îndepărtează.”

Din punct de vedere al Terapiei cognitiv – comportamentale, acest comportament (anxietatea) este deseori numit „de personalizare”. Trevor J. Powell precizează în The Mental Health Handbook că „personalizarea” se manifestă atunci când o persoană își asumă responsabilitatea pentru un eveniment negativ atunci când nu există nicio bază în acest sens. Persoana concluzionează în mod arbitrar că ce s-a întâmplat a fost din vina ei sau este o reflectare a comportamentului său inadecvat. Practic, totul este o reflexie a cât de „rea” crede persoana respectivă că este. Însă totul e doar în capul nostru, iar felul cum ne vedem noi raportați la tot ne face să clacăm, să cădem în plasa fricilor neexplicabile și a temerilor fără temei. Astfel, autorul încearcă prin diverse tehnici și o erarhizare proprie a teoriilor cu privire la anxietate să ne aducă la lumină, să depășim momentul de criză și să-l acceptăm așa cum vine, uneori chiar să-l chemăm. Ironic sau nu anxietatea s-au nu se va manifesta sau nu va mai avea acea „valoare” în ochii noștri. Apoi va fi doar LINIȘTE.

„Corpul tău este incredibil de puternic, chiar dacă în anxietate, acesta pare extrem de vulnerabil. Să nu uiți asta NICIODATĂ!”

„Cartea lui Dan, un fost anxios” de Dan O. este o scriere vie până la cele mai mici detalii, autorul își scrie suferința dar și pașii ce l-au scos dintr-un hău al fricilor cu o dăruire aparte. Cu un limbaj accesibil pentru toată lumea Dan O. încearcă să propună propria metodă de a trece peste… de a depăși anxietatea cu o abordare diferită, una care definitiv la scos dintr-un cerc vicios al toxicității minții. Și credeți-mă, nu e ușor să te expui trecând printr-o astfel de experiență, iar dovada că ai făcut acest lucru doar întărește convingerea cât de departe poți ajunge doar să vrei. Să vrei schimbare, să vrei să te salvezi pe tine însuți, să te educi altfel decât îți impune mediul și să mergi înainte, cu capul sus în pofida acelor cicatrici rămase pe suflet. Recomand cu drag această carte, deoarece aici veți găsi o serie de răspunsuri la multe întrebări pe alocuri nevociferate, și veți vedea că doar dorind puteți risipi acele stări ce vă pricinuiesc căderea în abis. Și nu în ultimul rând am apreciat menționarea autorului a faptului că nu sunteți singuri în această suferință, și țin să subliniez că a cere ajutor e primul pas spre vindecare.

Citind-o pe Olivia Clarke. Cartea „Destructive Love”

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte recent citită de mine care mi-a plăcut într-un mod aparte. Astfel, „Destructive Love” de Olivia Clarke nu doar că mi-a amintit că dragostea trasează și suferințe dar mi-a trezit în mine niște amintiri ce le credeam de mult uitate. O carte ce poate fi strigătul de neputință a multor femei care își fac drum din suferințe din cauza unei dezamăgiri tinerești. Una care se încăpățânează să treacă, să se tămăduie pentru a lăsa sufletul să-și ia avânt către ceva nou, către împăcare și liniște. Către dragoste!

Prima iubire
Un pariu…
Un pariu cu viața ta
O dragoste distructivă.

Povestea ne relatează întâmplările Juliei, o tânâră mult prea credulă ce se avântă într-o iubire ce o arde la propriu. Inițial ni se prezintă o adolescentă tocilară și departe de petreceri și tentații, un suflet fragil ce are nenorocul să cadă în ispita celui mai popular băiat, unul care o prinde în plasa sa reîntregind o listă, într-un joc al unui pariu ce o face să se zdrobească în mii de cioburi, distrusă, dezamăgită, umilă. Iar această nefericită întâmplare o schimbă, mult prea radical.

În timp Julia își promite că nu va mai iubi niciodată, că nu se va mai lăsa călcată în picioare de un bărbat. Acum fiind o femeie în toată regula, cu un statut stabil și o poziție socială prezentabilă aceasta ia de la viață totul, sexul pasager o face să fie o felină în căutarea prăzii, iar aparent se crede mulțimită de alegrile făcute. Însă, acolo de sus cineva trage sforile iar trecutul o prinde din urmă, mai dur, mai înflăcărat și mai tumultos. Conducând scenariul la și o mai distructivă iubire…

Eric cel din trecut apare pe nepusă masă din nou, chiar în acele clipe în care Julia își dă șansa să simtă altceva, în momentul când aceasta se joacă de-a dragostea cu vecinul său sexi pansându-și unul altuia rănile unui trecut mult prea dureros. Mințându-și senzațiile că e dragoste, dar oare e?

Karma e o zdreanță…

Eric răscolește o adevărată furtună cu apariția sa, Julia e cu picioarele în două bărci iar nesiguranța o face să simtă că trecutul o strânge tot mai mult ca o haină mult prea mică. Presiunea ce o apasă e că încă simte pentru el o iubire oarbă, una care o face să acopere acele înjurături, acele strigăte de ură pe care le vociferează… dar oare mai crede în ele?

Chiar dacă experiența cu Eric din adolescență a lăsat urme adânci iar gustul amar încă îl simte Julia îi dă tribut dragostei sincere în numele acelor sentimente fragile ce au încărcat-o atunci și pe care le are încă acolo în inimă în ciuda negării lor. Însă când parcă totul se reia gheața se sfărâmă iar aceasta cade din nou în negura singurătății, a dezamăgirii și a întrebărilor multe… de ce?, oare a iubit-o?, cu ce scop a apărut în viața ei din nou?

…din nou a venit și s-a dus.

Ceea ce nu știe ea e că Eric o iubește sincer și cu adevărat, secretul său totuși e altul, unul mult prea frânt și pe care vă las să-l aflați singuri. Cert e că iubirea mereu lasă loc de umplere, iar inima Juliei e un cufăr ce se va alimenta pe parcurs, chiar dacă acum totul doare, chiar dacă e nedrept pentru ea să i se curme acea fărâmă de iubire dobândită fugar. Cu ce se sfârșește povestea Juliei vă las să aflați, finalul e mult prea delicat că să vă las aici indicii. Pot doar adăuga că dramele eroilor principali nu se vor încheia aici, autoarea lăsându-ne loc de interpretare. Povestea cuprinde o dragoste distructivă care poate fi a mea sau a oricărei alte femei ce și-a imaginat prima iubire ca și pe ultima… cumva un, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, însă viața bate filmul… iar basmele de mult nu mai alimentează imaginația fetițelor, e doar un fapt ce arată că iubirea îmbină și bune și rele, exact ceea ce trăiesc eroii acestei minunate cărți.

„Ești ploaia de vară peste câmpul uscat, ești soarele ce inundă întunericul, ești râul de munte ce-mi alină setea, ești început și sfârșit, îmi ești tot… și mai mult. Îmi umpli sufletul cu lumină, iar în aceste vremuri negre, mă hrănesc ca un bătrân cu amintiri. Amintirile în care am fost cu tine. Dacă nu aș avea pozele din telefonul meu, aș putea jura că au fost toate o himeră, o nălucire a imaginației mele bolnave de dor. Îmi e dor. O foame intensă de tine, de noi, un gol ce se-ntinde pe-ntreg pământul și dincolo de el. Nu are capăt și nici sfârșit, la fel ca dragostea mea pentru tine.”

„Destructive Love” este o carte ca o lecție de viață cu o motivație de a continua, chiar și atunci când crezi că nu se mai poate. Mereu mai este puțină speranță, încăpățânare și cineva acolo pe a cărui umăr poți plânge. Este povestea celor care fug de sentimente deoarece dezamăgirile trecute au trasat răni adânci și care acum de teamă se aruncă în brațele oamenilor nepotriviți și se îndepărtează de cei care ar putea să-i iubească necondiționat pentru totdeauna. E cartea resentimentelor, a iubirilor distructive și a impactului acestora asupra sufletului. E cartea ce îți arată că primul bărbat își are locul său în inimă fie ca erou fie ca cel mai mare bou. Din două una. Recomand cu căldură cartea nu doar pentru poveste cât și pentru toată scenografia scenelor fierbinți; am făcut o alegere potrivită citind acest minunat roman ce a avut și sare și piper, ingredientele perfecte pentru o lectură bună!

Citindu-l pe Lucian Ciuchiță. Cartea „Detronarea regelui”

Lucian Ciuchiță este poet, romancier, dramaturg, eseist și scenarist român.
S-a născut la 10.02.1969  la Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea; tatăl său, Apostol Ciuchiță ofițer de carieră, iar mama, Lucia Ciuchiță (născută Scarlat) era educatoare. A fost elev al Scolii Generale Nr. 2 și a absolvit Liceul Energetic din Rm. Vâlcea în 1987. Este absolvent al Facultății de Cibernetică din ASE Bucuresti (1988-1993). În 1999 obține doctoratul în Cibernetică și Statistică la ASE București.
A lucrat in Televiziunea Română în perioada 1990-2002 ca reporter special, redactor și realizator de emisiuni. A început activitatea jurnalistică cu prima emisiune studențească „Gaudeamus” imediat după revoluția din ’89, fiind unul dintre studenții revoluționari care au participat la evenimente. În iunie 1990 este angajat redactor la redacția de știri a TVR. Ca scriitor debutează în 1996 cu volumul de poezii „Oameni si țărmuri”, cu prefața de Marin Sorescu. Este discipolul maestrului Marin Sorescu,  cu care a avut o frumoasă colaborare în ultimii ani de viață ai regretatului scriitor. Au urmat alte două volume de poezii, „Căutătorul de zimbri„ și „Florile binelui”, iar primul roman, „Comisarul Caron-Dispariția”, a fost publicat în 2005.  În martie 2020 a văzut lumina tiparului romanul „Cercul Negru”, un roman incredibil care face cinste literaturii universale, iar în decembrie 2020 a fost publicat la LiterPress Publishing – Zile de plumb. În noiembrie 2021 a fost publicat romanul Detronarea regelui. (sursa: literpress.ro)

„Detronarea regelui” s-a dovedit a fi o carte ce a cuprins o largă arie a comploturilor, a ordinii/dezordinii mondiale, a haosului pandemic și a magnaților ce nu se sfiesc să meargă pe capete pentru a ajunge în fruntea ocupației statale. Și poate mai mult de atât. Aici vom vedea puterea orientată acolo unde e cazul dar și viciile ce, sau ridică sau coboară. Vom avea parte de o experiență unică în care autorul a investit atât detalii mai mult sau mai puțin cunoscute dar și o reîntregire a tuturor faptelor într-un cadru pe care l-aș dori într-un film. O carte ce mi-a întărit convingerea că am în mână o operă de o înaltă valoare!

„Detronarea regelui” este despre căderea puterii și a reînoirii acesteia cu un alt nume; e drumul pornit de Sir David Martin Hammer zis și Richard Dawkins Sibbick în căutarea de noi viziuni prin convocarea forțată la castelul său a 14 persoane cu un trecut mai mult sau mai puțin pătat, femei și bărbați care nu s-au dat în lături de a profita, de a aduna averi prin falsuri, de a fura și chiar ucide, astfel Sir-ul îi are la mână șantajându-i cu un dosar ce vizează pe fiecare în parte. Scopul acestuia ar fi să profite de haosul creat de pandemie, de ponegrirea unor nume sus puse și să instaureze o Nouă Ordine Mondială (NOM) condusă de el, alături fiindu-i câteva nume atent selectate din cei paisprezece și poate dintr-o altă listă, cine știe … cert e că direcția spre care tinde e ca să fie cel mai mare dintre masoni.

Sir David Martin Hammer alături de cei 7 copii gemeni dintr-o simbolistică aparte încearcă să țină în frâu acele persoane delegate să facă pentru acesta mici sau mari sarcini ce l-ar urca cu o treaptă mai sus. Însă totuși cineva se crede mai deștept făcându-și propriul plan, croind o schemă pe care șmecherul Sir nu o poate anticipa. Astfel, personajul principal și unul dintre invitați, James Ferris, un jurnalist de succes încearcă să fie cu un pas în față pe tabla de șah a unui jucător înrăit conducând o listă de nume spre un plan ce a dat peste cap întreg scenariu regizat din umbră. Omorurile se produc la comandă, lista se subțiază, iar amorurile sunt cele ce condimentează traseul unui om ce aspiră la mai mult, unul care judecă nu doar conținutul ci și efectele din avans al unor acțiuni menite să divide et impera.

Reușește acest Sir atotștiutor să schimbe ordinea mondială sau planurile lui vor fi date peste cap?  Se va produce sau nu o nouă mișcare în Ordinea Mondială? Cine totuși își va lua titlul de Capo di tutti capi vă îndemn să aflați, cu siguranță ve-ți avea o surpriză. Eu am rămas încântată…

„Detronarea regelui” este o carte ce merită toată atenția noastră. Acțiunea se precipită de la o foaie la alta iar direcțiile spre care ne conduce autorul ne arată fragilitatea viziunilor noastre asupra a tot ce ne înconjoară, începând de la conducere, mass-media, la aspectele sociale, de sănătate dar și avalanșa minciunilor pe care nu le putem filtra într-o lume a confuziei. Un mediu în care ne place să ne regăsim ca verigi slabe, evitând a ne exprima opinia, aruncându-ne într-o mare de neadevăruri frumos ambalate. Oare nu e așa?

„Detronarea regelui” este o carte profundă, de introspecție ce neapărat trebuie citită!