Citindu-i pe Anamaria Ionescu și Radu Costescu. Cartea „AL PUNTO”

Zilele trecute am citit un minunat thriller semnat de Anamaria Ionescu, autoarea seriei Sergiu Manta și Radu Costescu, autorul debutant din Noir de Brașov. Cum mie îmi place să se așeze toată povestea în capul meu a urmat un moment de stop înainte de a scrie aici. Cuvintele s-au sedimentat iar emoția s-a amplificat, astfel cartea „Al Punto” mi-a arătat că nimic nu e ceea ce pare urcând tensiunea până la cote maxime îndemnându-mă să-mi fac scenarii și secvențe în minte care o să-mi rămână întipărite încă mult timp de acum în colo.

Poftă bună și păzește-ți spatele!

Încă de la primele pagini ale cărții aflăm că un bucătar Chef român a fost ucis cu o cruzime de neînchipuit într-un restaurant din Barcelona. La locul crimei se găsesc prea puține probe doar o luptă acerbă care s-a soldat cu moartea românului dar și un conațional, acesta aparent a trecut pe acolo întâmplător. Poliția imediat îl ia în vizor cu gândul că coincidențele sunt prea sunătoare pentru a fi trecute cu vederea. De aici se împletește o adevărată pânză de informații și uneltiri încât nu le poți găsi capătul. Se dovedește că decedatul și martorul trecut din întâmplare pe acolo au un istoric împreună, și nu unul simplu- ci din acela în care alarmele bat a pericol, mafie și spălare de bani. Și nu doar. Cum vrea soarta asta să ne învețe minte?…

„O karmă sadică făcuse în așa fel încât să ne aducă pe amândoi în același timp și în același loc. Deși îmi făcuse numai bine, Raul Vancea se număra printre oamenii pe care n-aș fi vrut să-i mai văd în viața mea. Și asta pentru că eu îi făcusem rău. Mult rău. Iar ce m-a iritat cel mai tare a fost faptul că nu primisem o avertizare despre faptul că-mi era concitadin, așa cum m-aș fi așteptat.”

Autoritățile spaniole simt nevoia unei colaborări cu poliția din România, astfel trimit o sesizare la București pentru adunarea datelor celor implicați pentru rezolvarea crimei cât mai rapid. Însă o dată dat curs acestei colaborări totul se vede în alte tonuri, pe alocuri dubioase iar aceste aspecte îi ia pe nepregătite pe ofițerii de ordine. Astfel cot la cot doi agenți, Ramon, anchetatorul spaniol și proaspătul venit pe meleagurile calde tocmai din capitala României, Tudor încearcă să lipească piesele unui puzzle destul de complex. Tudor are un simț al observației extrem de fin, acesta parcă ar intui făptașul, parcă ar simți gustul neplăcut al unui adevăr mult prea macabru, însă se lasă pe mâna celor ce au deschis cazul fără a arăta cu degetul la propriile supoziții ce încă îl încearcă. Fără a încurca și mai ales a judeca alegerile anchetatorului spaniol care se amorezează nici mai mult nici mai puțin chiar de sora victimei. Vă spun, tare întortocheate drumuri … Ironia face ca totul să se precipite chiar spre final amplificând și mai mult dorința mea de a afla cine se ascunde în spatele unui omor, a unor bani furați și a unor măsluiri de situații extrem de încinse pe plita de gătit. Fierbinte. Arde…

„Adevărul este că suntem ipocriți cu toții, întreaga viață. Spunem lucruri pe care nu le gândim, facem alegeri care nu ne caracterizează, acționăm așa cum își doresc cei din jurul nostru să acționăm. Îți trebuie curaj să faci fix ceea ce vrei în viață. Iar cei mai mulți dintre noi nu-l avem.”

Cartea „AL PUNTO” este un thriller care schimbă perspective şi care te marchează şi cucereşte în acelaşi timp, cu o acțiune care te pune pe gânduri, acesta îți arată firea umană în toată paleta de culori dar și îți subliniază că a avea încredere oarbă e ca și cum te-ai rătăci în noapte și te-ai lăsa pradă întunericului. Misterul planează iar curiozitatea crește, astfel totul se înclină spre aceea că scriitura este atât de captivantă încât te ține cu sufletul la gură până la ultimele pagini, creând o atmosferă plină de mister și introducându-te în jocul întrebărilor, de ce?, cu ce scop?, cine?, se vor opri aici?, cum pot fi atât de meschini?… O carte ce te prinde în plasă și nu te lasă până nu o termini într-o febrilitate dusă la extremă!

Vă recomand această operă plină de întorsături captivante, pe cuvânt că o să vă placă încă de la primele pagini.

Citind-o pe Daniela Borțea. Cartea „Lanțul adicției. Să pleci sau să rămâi?” Volumul 1

Autoarea Daniela Borțea, este originară din Caracal momentan stabilită în Nottingham, Anglia. Acesteia îi place să citească aproape toate genurile literare. De cele mai multe ori, alege genul în funcție de starea sa. Adoră thriller-urile bune ce o țin cu sufletul la gură, la fel de mult cum apreciază o carte romantică care o face să trăiescă o dată cu personajele fiorii iubirii sau… dezamăgirii. Prima dată când și-a așternut gândurile pe hârtie, a fost prin intermediul unui jurnal. Iar inspirația de a scrie cărți a venit din iubirea acesteia pentru citit.

După spusele acesteia „Lanțul adicției” este backstory-ul Joannei. Acest volum a apărut ca o necesitate de a reda întâmplări din copilaria și adolescența ei. Întâmplări care îi vor forma personalitatea și vor fi baza deciziilor pe care Joanna le va lua în volumul 2. „Lanțul adicției” este la bază o poveste despre dependență. De mai multe feluri. Este o poveste despre familie, prietenie și iubire. Este o luptă a Joannei în care ne putem regăsi oricare la un moment dat în viață. Evoluție care o pune în fața unei decizii asupra căreia trebuie să reflecte. Ea trebuie să decidă dacă vrea să rămână sau să plece…

Mesajul autoarei către cititori: „Timpul fiecăruia este atât de prețios în ziua de azi. Faptul că alegem uneori să ni-l petrecem citind o carte, este și mai mult de apreciat. Și dacă cineva și-a rupt din timpul lui să citească și cartea mea, nu pot decât să fiu profund recunoscătoare. Ar trebui să apreciem mai mult oamenii și timpul pe care ni-l oferă. Mulțumesc dragi cititori. Sper să pot oferi și în viitor, cât mai multe cărți care să vă bucure.”

Pe această notă descriptivă aș vrea să încep să vă vorbesc despre povestea Joannei prinsă în lanțul adicției, cum se manifestă de-a lungul anilor, cum crește și își creionează propriul destin într-o lume mult prea dură pentru un suflet bun. Viața o învață că aparențele sunt înșelătoare dar și că nu tot ce se prezintă drept un adevăr e cu adevărat unul, drept urmare scrie, scrie într-un jurnal atunci când simte că undeva nu a înțeles dar va pricepe o dată cu înaintarea în vârstă. Scrie cu febrilitate în nevoia de a nu uita secretele ce se spun după uși închise, ca apoi toate să se alinieze, însă cumva prea tardiv, prea îngreunat de povara problemelor a căror capăt nu le mai găsește. Și învață că, viața îți pune nenumărate piedici.

,,Dependența se află în noi toți. Ea privește, se așază, ne așteaptă… Zidul pe care îl creează este atât de puternic, încât nici iubirea nu mai poate trece de el…”

Dacă la început ni se înfățișează o fetiță de zece ani, treptat o urmărim cum crește, cum află lucruri, cum învață viața prin decepții dar și se îndrăgostește. Mergând la voia sorții aceasta ajunge la concluzii care o copleșesc, mai cu seamă că a alimentat orbește relația sa de iubire, prima și în care a investit toată bunătatea și dăruirea sa. Alături de Filip află natura romantismului, a pledoariei în numele iubirii dar și latura întunecată a unui om, acea defecțiune toxică ce duce la infectarea fericirii, a echilibrului și a frumosului din tot ce înseamnă doi. Iar în tot acest scenariu se perindă și file dintr-o copilărie marcată de un tată violent, o mamă absentă și care acceptă totul cu smerenie. Și multe alte fleh-uri ce o fac să fie vulnerabilă în fața adicției. Unica care a avut puterea și curajul să se facă auzită a fost bunica Joannei, unica care le-a dat sfaturi cum să nu accepte umilința, viciul, cum să se păzească în fața nedreptăților… și totuși, destinul a fost cel care a decis încontro să le fie calea fiecăruia. Și nu le-a fost ușoară!

Mi-ar plăcea mult să vă povestesc momentele prin care trece Joanna, cum se maturizează frumos, cum vede binele și acolo unde totul e șters; aș vrea mult să vă explic cât e de curajoasă, cât de încrezută dar și totodată vulnerabilă a fost ea pe parcursul traseului său. Cum a făcut față și celor mai tensionate momente și a mers cu capul sus în pofida sufletului său îngenuncheat. Mi-ar fi drag să vă subliniez că Joanna a înflorit semeni unui nufăr, gingașă, suavă și totuși mult prea nepregătită pentru tot prin ce i-a fost dat să treacă. Însă mă rețin, deoarece tot ce se înșiruiește aici, în acest prim volum trebuie citit cu sufletul, nu povestit… deoarece îți vine greu să aduni cuvintele acolo unde sufletul parcă nu e pregătit să împărtășească nimănui acea experiență care ar putea fi povestea mea sau a oricărei alte femei. O poveste în care toxicitatea își are rădăcini împrăștiate, și care macină și mânjește și cel mai inocent suflet. Îl face împletit în suferință și abandonat într-o mare de neajunsuri. O carte în care totul e un strigăt de ajutor sub forma unor cuvinte scrise într-un jurnal intim, exprimări înșiruite pentru a forma o experiență de… până la, și după…!

„Am crezut că iubirea rezolvă toate problemele. Și mai ales că atunci când iubești, rămâi…”

Primul volum al cărții „Lanțul adicției. Să pleci sau să rămâi?” are o forță de impact extraordinară, aici totul nu e doar o poveste, ci o întreagă explozie de manifesturi aduse acelei femei cu suflet curat pregătită să ierte, să renunțe și totuși determinată să își schimbe viața. E povestea care te determină să îți pui întrebări, să așezi pe cântar firea umană cu toate acțiunile ce o definesc, e cartea ce te face să analizezi acele ecouri ce răzbat dincolo de timp și spațiu în nevoia de a te învăța lecții de viață. „Lanțul adicției. Să pleci sau să rămâi?” s-a dovedit a fi o carte sensibilă din multe puncte de vedere, și care îi va provoca pe cititori să se întrebe ce e de făcut atunci când, de dragul celui pe care îl iubeşti, trebuie să-ţi sacrifici propria fericire. Merită sau nu vă îndemn să aflați… cert e că finalul mi-a rămas viu în mintea mea construind diferite scenarii, astfel- abia aștept volumul doi să văd dacă coincid sau nu!

„Lanțul adicției. Să pleci sau să rămâi?” este un roman tulburător, pe care vi-l recomand cu drag.