Citind-o pe Mara Eremia. Cartea „Ispita Italianului”

Autoarea Mara Eremia s-a născut în data de 8 martie 1990. Studiile și le-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar Masterul în Psihologie Judiciară. Actualmente profesează ca psiholog. Aceasta are un buchet literar destul de impresionant cu povești care mai de care; unele mai incitante ca altele; toate au o intensitate ce acaparează aici și acum. Zilele acestea am încheiat Seria Ispita și parcă aș începe din nou să recitesc aceste minunate volume ce mi-au intrat sub piele. Fiecare carte în parte a avut o avalanșă de evenimente încât pot spune că am visat cu ochii deschiși, am oftat a placere și am vizualizat niște imagini ce mi s-au întipărit pe retină. Totul într-un cadru misterios, senzual și pasional.

Volumul trei „Ispita Italianului” s-a dovedit a fi o carte cu iz italian în care a plutit glamourul, opulența dar și sensibilitatea, acea stare în care inima pulsează a emoție nediluată. Starea ce e primul impuls spre creație, spre creionarea frumosului într-o lume în care sumbrul pândește, într-un timp în care o singură clipă poate sau da viață sau lua acea speranță la mai mult. Sau poate înaripa sau adânci în cel mai mare hău al neputinței. Astfel, „Ispita italianului” e o adevărată provocare mai ales că povestea nu doar reunește mai multe destine, dar și conturează acea verigă simplă a trecerii, a vieții dar și a morții, a nașterii dar și a sfârșitului într-o aură a finalității. O carte ce a dezlegat firul vieții și ia dat avânt printre pagini într-o alertă continuă făcându-mă părtașă la lacrimi dar și la iubire, la pierderi dar și regăsire. Iar eu am râs și am plâns, am fost furioasă dar și le-am dorit eroilor o viață ca în povești, ca în scrierea basmului… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

„Ti amo con tutto il cuore e posso fare qualsiasi cosa per te. Jada, sei la tentazione dell italiano!”

O avem ca eroină pe Helen Flynn, creatoarea brandului de încălțăminte Jada Shine din New York, cunoscută și ca soră a enigmaticului director al Serviciilor Secrete Scott Flynn. Aceasta din pasiunea sa pentru pantofi realizează magie în sfera modei, toată lumea vrea să poarte creațiile Jada, toți au pe buze frumusețea dar și eleganța acestor opere de artă… însă nimeni nu știe cine e în spatele brandului. Acum mai mult ca niciodată Helen vrea să meargă la Săptămâna Modei din Milano pentru a arăta cine este ea de fapt, din a cui mână iese opera artistică. Chiar în pragul plecării aceasta află de infidelitatea iubitului acesteia, iar acest fapt vine ca o confirmare că trebuie să meargă mai departe fără el, să se avânte în tot ce înseamnă nou fără a mai fi trasă în urmă de o relație toxică. Pornirile sale o surprind și pe aceasta când sare la propriu pe un bărbat super frumos în avion într-un moment de rătăcire. Gustul lui, plăcerea ce i-a transmis-o o face să se înfioare, dar și să realizeze că poate trăi și fără cel ce i-a fost partener câțiva ani. Acum însă punctul prioritar e scena ce o așteaptă la Milano, acolo unde se va prezenta ca creatoare absolută în fața întregii lumi. Șocul vine însă din multe părți, acel „El” e mai aproape decât s-ar fi așteptat, incomoditatea gesturilor o urmăresc dar și tentația de a-i fi din nou în brațe. Mirosul lui o ademenește, senzualitatea gesturilor o face slabă în a lua decizii astfel se trezește împinsă de instincte și îi cedează. Consecințele nu întârzie să apară, regretele sunt pietre de moară iar drumurile se văd încețoșat… astfel, de la săptămâna Modei, Helen nu va mai fi la fel, niciodată. Nici pentru Giulio Tito, unul dintre cei mai doriți italieni din lume, fondatorul brandului Passion Luxury Collection. Nici pentru el…

„Destinul ne-a arătat și o altă fațetă a monedei, pe care abia acum am cunoscut-o.”

Aventura celor doi chiar este o încercare a sorții, e un exemplu viu în care două destine se resping pentru a se reuni mai puternice ca niciodată sudându-se într-un întreg invincibil. Însă până acolo drumul e bătătorit cu dureri urlătoare, spălat cu lacrimi amare, și dezmembrat în mii de bucăți pentru a uni piesele într-un întreg. Atât Helen cât și Giulio Tito vor porni pe un drum anevoios, inițial presărat cu pasiuni zguduitoare ca mai apoi să fie marcat de implicații durerose, de trecut usturător dar și alegeri pe alocuri imature. Însă soarta îi vrea împreună în pofida deciziilor repezite, în pofida preferințelor marcate de alte persoane dar și de jocul perfid al karmei. Atunci când destinul deja le-a fost scris degeaba mai fug, în zadar se ascund ca un laș/ă, toate cărările se adună în una, un traseu ce duce exact spre sufletul pereche ce le este predestinat, fie că acceptă fie se lasă pe mâna acelei forțe ce le-a hotărât în mod fatal și irevocabil tot ce se va petrece în viață. Iar când iubirea alege pentru ei, TREBUIE să accepte aici și acum acele sentimente ce nu le-au încercat încă niciodată până la „El”, până la „Ea”!

„Ispita Italianului” s-a dovedit a fi un volum foarte intens, genul acela de scriere care îți pătrunde în suflet și rămâne acolo. Cartea are la bază o poveste de iubire tumultoasă care ia naștere la înălțime, o dragoste care e departe de a fi ca una din povești, e mai mult o simțire dureros de necesară ce se vrea trăită în doi, o iubire ce ajunge să se sedimenteze doar atunci când este acceptată și pusă în fața sufletului ca pe un altar al adevărului. O iubire ca o dependență sfâșietoare între două inimi ce bat în tandem, legate de un dor chinuitor sfidând timpul și spațiul într-o căutare continuă. Până la acel final fericit. Cartea „Ispita Italianului” este, pur și simplu un volum care îți arată că viața este un drum lung presărat cu piedici, suferințe, dar și momente de vis, dar și cum nimic nu este simplu și nimic nu este întâmplător. O scriere ispititor de incitantă ce pe lângă momentele pasionale va atinge acele note sensibile care vor sublinia puterea și curajul de a merge mai departe, de a prinde aripi atunci când sufletul îți este la pământ. Dacă vă doriți să citiți o carte ispititor de pasională cu o poveste de viață cu un impact puternic, atunci „Ispita Italianului” este perfectă pentru voi, eu o recomand cu mare drag!

Citind-o pe Mara Eremia. Cartea „Ispita Directorului”

Autoarea Mara Eremia s-a născut în data de 8 martie 1990. Studiile și le-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar Masterul în Psihologie Judiciară. Actualmente profesează ca psiholog. Aceasta m-a surpins de sărbători cu o minunată carte cu tematică „crăciunistică” iar zilele acestea am fost dată peste cap cu volumul doi al seriei Ispita. Cartea „Ispita Directorului” s-a dovedit a fi o emoție vie încă de la primele pagini ca mai apoi să ia în intensitate și să mă zguduie din temelii; aici printre pagini am simțit durerea, furia, pierderea, trădarea, dezamăgirea, frica dar și iubirea, în toate formele ei mai senzuale. Autoarea a creionat fiecare scenă în cel mai pătrunzător mod, ne-a arătat partea întunecată a unor oameni dar și cum iubirea poate fisura toate barierile inimii în cel mai pasional mod.

„Lasă frica și iubește! Iubirea te poate ucide, dacă nu o ai, și te poate învia, atunci când o ai! … îndrăznește!”

„Nu cred că întunericul este atât de negru, cum spun oamenii. În orice întuneric se poate face lumină, dacă știi să apeși butorul corect. De multe ori, am crezut că viața este grea. Nu este adevărat! Noi o facem să pară așa. Nu știm ce vrem și nici pe cine vrem.”

Dacă în primul volum aflăm povestea Președintelui David Beck și a Darinei Clark, o înșiruire de momente la limită dar și descărcări senzuale duse la nivel de artă, volumul doi ne pune pe tavă istoria prietenei Primei Doamne, Evelin More dar și a lui Scott Flynn, directorul Serviciilor Secrete de la Casa Albă, om de încredere dar și un titan în a-și stăpâni orice emoție, orice pornire într-o lume în care pericolul pândește la orice colț. Lanțul evenimentelor se precipită atunci când Evelin află că soțul o înșeală iar ea urmărește mută spectacolul infidelității acestuia, acum realizează că viața ia trecut pe alături iar ea practic a luat mici fărâmituri de la existența proprie. Într-un moment de slăbiciune combinată cu alcool aceasta sare la pieptul enigmaticului Scott, îl dorește, îl cere însă… este refuzată și simte încă o dată că nimeni o vrea. Dezamăgirea îi intră în sânge, convingerea că nu este bună ca femeie i se așează pe umeri iar ea alege să păstreze o distanță sigură de toți bărbații, mai ales de el. Însă focul din inimă o arde, curiozitatea de a fi măcar o noapte cu el o împinge în brațele lui intrând fără să vrea în cel mai delicios joc al seducției.

Pe cât de dornică nu ar fi să-și înceapă o nouă viață, Evelin clachează atunci când trecutul o ajunge din urmă, pierderile proprii o coboară iar coșmarurile prind să o acapareze în totalitate atât când luminile se sting dar și atunci când pornește la pas ușor dar sigur în viața lui Scott. Acesta este mânat de dorința de a o proteja îndepărtând-o de el, dar și a o ține aproape, deoarece simte că o vrea prin orice por, în pofida pericolelor la care o supune. Ajung ambii să fie doi orbi ce se plimbă prin întuneric neconștientizând faptul că oricând ar putea să se rătăcească în propria întunecime, ea- cu un trecut nesigur, el- cu un trecut umbrit de secrete, conspirații și moarte. Prezentul lor e pecetluit de poziția pe care o are fiecare, însă pe cât de încinsă nu ar fi lumea serviciilor secrete puterea celor doi parcă ia amploare unindu-i într-o poveste comună plină de pasiune îmbinată cu pericol. Combinația fatală pentru ca două inimi să se alipească într-o alianță invincibilă și de lungă durată.

„Sunt secrete pe care mai bine le-aș lua cu mine în mormânt, însă din ce mă străduiesc să le ascund, din aceea, acestea vor să iasă la iveală. Și totul începe de când apare ea în viața mea, Evelin More.”

Cartea „Ispita Directorului” a fost o lectură seducătoare, cu scene pasionale, dar din care nu lipsește acțiunea, suspansul și, desigur neprevăzut care pândește la orice colț. Mara Eremia a creionat personaje interesante, cu personalități intense și curaj, care au stârnit curiozitatea încă de la primele fraze și nu au dat răgaz cititorului de rând să-și liniștească sufletul. Printre emoțiile vii, patosul și dramele au creat un parcurs al cărții neașteptat de incitant, am iubit iubirea personajelor principale dar și am admirat din umbră acea maturitate de a lua decizii. De a accepta într-un final că viața se trăiește aici și acum. Ce pot să mai spun e că ispita Directorului a avut părul roșu și o fire mult prea hotărâtă în a lua în mâini puterea prezentului încât nici un avertisment nu a mai contat atunci când două inimi au zis da, atunci când limbajul trupului a avut același vocabular, și atunci când sclipirea din ochi a fost confirmarea la mai mult. Și textul a curs, arătând că ea este lumină, iar el întuneric, că ea este zi… iar el noaptea ce o va învălui în grijă, seducție, iubire infinită. Și toate acestea asezonate cu taine de stat, cu momente de amenințare dar și cu gustul amar al morții într-un cadru al Scenii Politice ale Statelor Unite. Romanul „Ispita Directorului” este o carte cu o acțiune la limită ce îți taie respirația, cu prestații fierbinți creionate cu dibăcie dar și cu personaje pe care le îndrăgești instantaneu. E o carte pe care o recomand cu mare drag! Vai, atât de mult îmi place!

Citind-o pe Luiza Rădulescu. Cartea „Particule de univers”

Spunea cineva… „când dragoste nu e, nimic nu e…” și câtă dreptate a avut. Dacă iubirea nu te umple ai trăit doar pe jumătate, sau mai bine spus ai supraviețuit ca o umbră departe de acea desfătare deplină. Dacă nu ai reușit să prinzi acea particulă din acel suflet predestinat ai pierdut chintesența vieții. Ai ratat sublimul elementelor naturii ce se cheamă pentru uniunea veșnică. Și da, dragostea cheamă, dragostea vindecă și apropie două suflete rătăcite. Le aduce împreună pentru a însuși magia absolutului.

Pe această notă introductivă vreau să vă prezint romanul „Particule de univers” de Luiza Rădulescu, o carte ce a fost o emoție vie. Chiar de la început textul pulsează a imagini triste adunate într-un loc în care se vrea a fi o cochilie; însă nu e nici pe departe… mai bine spus e un ghem ce prinde să se depene încetul cu încetul în pofida nodurilor dureroase, în pofida smuciturilor repezite și în ciuda a tot ce se ivește în cale. Pentru că viața nu poate fi pusă pe pauză, timpul nu poate fi oprit … nici chiar acele sentimente ce iau avânt doar după un schimb de priviri.

„Obișnuiam să cred că nu merit. Dar, universul a avut alte planuri cu mine. Sunt Daria iar povestea mea a început, ei bine, în punctul acesta… (…). „

O avem ca eroină principală pe Daria, o tânără temătoare ce parcă ar fugi de viață; aceasta zi de zi se complace într-o relație anostă, acceptă doar jumătăți de măsură și se învinuiește pentru „toate păcatele lumii” doar pentru că e ea, un copil trecut prin traume netratate, pentru că e ea, o femeie nevalorificată și nedescoperită de acel „el”, pentru că nimeni nu încearcă să îi întindă o mână de ajutor. Iar acestea toate o doboară. Zi de zi. Picătură cu picătură. Până când soarta îl scoate în cale pe Adrian în cel mai incitant mod, iar ea își permite să vadă dincolo de orizonturi și limitele trasate mult prea adânc. Abia acum simte, trăiește… iubește!

„Pierdută complet în corpul lui îmi dau seama că ceea ce am făcut până acum a fost să supraviețuiesc. Adrian m-a învățat cum să trăiesc…”

Însă încercările vieții nu se opresc aici, fostul iubit își cere drepturile în cel mai josnic mod, prietena cea mai bună e între două punți ale dragostei iar cel în care și-a lăsat încrederea toată existența o dezamăgește la maxim; acum nu știe pe ce potecă să pornească pentru a nu se pierde pe sine definitiv. Unicul umăr care îi oferă alinare e chiar lângă ea, însă e temătoare să se apropie din frica unui refuz fățiș, pentru că mereu doare. Pentru că toată copilăria sa a fost ținta abuzului emoțional, pentru că a fi într-un mediu se egalează cu o anxietate greu de ținut în frâu. Însă Adrian e deschis să facă pași către ea, către inima ei dornică de iubire și protecție, și nu doar pentru a o avea fizic, ci pentru că și el simte, după mult timp în care s-a baricadat în propria sa suferință și a construit o fortăreață a singurătății. Acum își permite ca o femeie să îl aibă integral, fără rețineri și fără bucăți lipsă. Doar să-l accepte așa cum e el, frânt în două de un trecut mult prea dezolant.

„În momentul în care Daria a venit în viața mea, am trecut la un alt nivel al emoțiilor. Am învățat ce înseamnă să îmi fie prietenă, am învățat ce înseamnă să mă iubească și să o iubesc, dar am învățat și ce înseamnă să cred că am pierdut-o pentru totdeauna.”

Pe cât de tumultoasă e întâlnirea lor tot pe atât de incitantă e și apropierea, iubirea prinde aripi acoperind acele răni sângerii vindecându-se unul pe altul. Dar, oricât de mare și sinceră nu ar fi dragostea dacă aceasta este croită din secrete și minciuni se fisurează, încet dar sigur, în fiecare zi tot mai mult… până adevărul rupe ce a mai rămas, dărâmă încrederea, distruge conceptul de doi, lăsând un gust amar al dezamăgirii veșnice. Astfel, Daria vede în Adrian doar un bărbat ce a folosit-o ca pion într-un joc pentru a-și atinge scopul personal. Iar acum această suferință o marchează, îi arată din nou că ea e ea, nimic mai mult, nimic deosebit în marea de oameni invizibili. E din nou Daria, femeia cu anxietăți, cu atacuri de panică și dezamăgită de sine. Acum e fără el dar, îl simte prin orice por, e departe de el, dar încă îl are impregnat pe piele, fuge de el, însă destinul îi vrea împreună, poate nu azi dar la sigur mâine.

Cartea „Particule de univers” s-a dovedit a fi acel tip de lectură care m-a farmecat încă de la primele ciocniri textuale, pentru ca, mai apoi, să mă cuprindă cu totul într-un vârtej de sentimente, de trăiri și de gânduri, suficiente cât să îmi acapareze tot timpul fugind de prezentul actual și adâncindu-mă tot mai mult în povestea Dariei și a lui Adrian. Și pot spune cu sinceritate, romanul acesta mi-a ajuns direct în suflet pentru că are o suavitate și o gingășie aparte, în ciuda subiectelor delicate ce au fost înșiruite fără rețineri printre paginile cărții. Totul aici pulsează a viață, a dezamăgire … dar și a iubire, în toate formele ei. Autoarea reușește să surprindă lumea fiecărui personaj în parte redându-i fiecăruia o părticică de sine pentru a surprinde cititorul de rând. Astfel, povestea ajunge să debordeze de emoție, reușind pas cu pas să prezinte puterea dragostei adevărate, acea unică particulă de iubire care reușește să treacă dincolo de timp și de spațiu pentru a uni două suflete menite să fie împreună. „Particule de univers” este o narațiune tulburătoare pe care o recomand cu mare drag!

Citind-o pe Lara S. Moon. Cartea „Intens”

Lara S. Moon este o autoare româncă, care a scris pentru prima oară la vârsta de cincisprezece ani o poveste de dragoste inocentă, al cărei manuscris neprelucrat se află încă în casa părintească. A regăsit această pasiune după douăzeci de ani de la prima experiență și a făcut-o cu „Intens”, primul volum din seria cu același nume. Pentru câțiva ani a scris în secret, doar pentru propria plăcere, decizând recent să împărtășească cititorilor cărțile ei. În prezent sunt finalizate și în proces de editare cele patru volume ale seriei Intens, seria Predestinat, cu cele două volume ale sale, și două romane independente, iar pe masa de lucru așteaptă să-și găsească deznodământul încă patru povești, dintre care una constituie o provocare uriașă chiar și pentru autoare, fiind un fantasy plin de personaje mitice. Îi place să creeze personaje feminine, frumoase, independente, și masculi alfa, sexy și protectori. Adoră poveștile cu happy-end, însă pentru unele dintre ele găsește mai potrivit un final dramatic. (sursa: din arhiva autoarei)

Cartea „Intens” de Lara S. Moon este primul volum din Seria Intens, volum ce ne derulează un film cu adevărat plin de conținut dar și imagini de o forță acaparatoare cum rar întâlnești. Chiar dacă natura cărții e una erotică momentele pasionale sunt creionate în așa fel încât simți că trăiești energia vibrantă fără a te simți în plus, ba din contra, citind pulsezi a emoție vie parcă luând de la această scriere tot ce e mai frumos.

„Cum a apărut Rose în viața mea și de ce mă aflam eu în acea zi în cafenea, sunt întrebări la care eu nu am răspuns. Cert este că din momentul în care am văzut-o, înainte ca ea să iasă pe ușă, am rămas blocat în fața cafenelei. (…) Mi-a fura inima din prima secundă și nimic nu m-a făcut mai fericit până acum. A luat-o și a îngrijit-o cum a știut mai bine, iar din acel moment am renăscut.”

O avem ca eroină pe Rose Portam, o tânără determinată să reușească pe cont propriu într-o lume a bărbaților. Aceasta însă este umbrită de o relație anostă cu un partener absent complăcându-se din obișnuiță într-un cadru mult prea șters. Acum însă simte că trăiește din nou o dată cu apariția fulgerătoare a masculului alfa Jack Stone. Acesta o răvășește ca o furtună în plină vară iar ea, Rose, nu-i poate rezista. Însă vrea să fie corectă cu ea însăși și înainte să își dea frâu liber emoțiilor găsește curajul de a spune „stop” relației ce a epuizat-o de energie și deschide o nouă filă pentru tot ce înseamnă azi și… mâine. Însă nu-i este ușor, retrospectiva anilor ce au trecut o apasă pe suflet, dezamăgirile o răvășesc… însă Jack e mai pregătit ca niciodată să-i aline suferința și să o lase să se deschidă semeni unei flori în plină desfătare. Astfel, iubirea lor este ca un balsam ce le unge sufletele ambilor eroi ai cărții, iar pasiunea devine din ce în ce mai aprinsă iar contopirea tot mai vie. Pe zi ce trece atmosfera dintre cei doi e tot mai încinsă, practic ajung să simtă o respirație la unison iar despărțirea îi doare, astfel decid să pășească fără rețineri într-o relație pe care o doresc cu ardoare. Își permit să trăiască la cele mai înalte cote iubirea, dăruirea trupească și împlinirea prin descoperirea sexualității unul altuia. Momentele intime le sunt jurăminte mute iar senzualitatea mișcărilor sunt artă în ochii privitorului.

Și totuși, momentele tensionante se simt în aer. Trecutul îi ajunge din urmă iar rănile vechi se deschid atunci când se așteaptă mai puțin – cumva, fiecare are cicatricile lui sufletești și ajung să fie cel mai bun medicament unul pentru celălalt. Din umbră însă sunt urmăriți de chipuri meschine iar tot ce le pregătește soarta doar le demonstrează cât de puternici pot fi doar împreună, unul pentru altul, Rose și Jack într-un scenariu nou scris, în care el și ea sunt proprii făuritori de frumos. În care el bărbatul îi pune sufletul în palme și merg mână în mână pe drumul vieții mai pregătiți ca oricând să simtă gustul zilei dar și plenitudinii unei relații complete.

Cartea își justifică titlul, pasiunea pulsează iar momentele erotice explodează de culori într-o aură de atingeri și clipe înflăcărate. Căldura mângâierilor ajunge să frigă iar privirea începe să dezbrace nu doar hainele, ci și străfundurile sufletului. Intimitatea sparge barierile iar inimile celor doi se dedică scopului de a fi una pentru alta exorcizând acel timp mort în care atât Rose cât și Jack s-au complăcut într-un tablou inert. Acum și aici se scrie povestea lor, un legământ al iubirii pentru totdeauna.

„Intens” este o scriere matură pentru oamenii fără prejudecăți. O carte plină de emoții adunate pe hârtie care te prinde printre file și nu te mai lasă. Ești un urmăritor al unui film derulat și întreținut de imaginație în care acțiunea te atrage, te incită și îți intră sub piele. Lara S. Moon a reuşit să-şi pună bucăți din suflet în viețile personajelor, să contureze caractere şi să se detașeze de poveste fix la momentul potrivit lăsând cititorul de rând să-și poarte mintea într-un flash emoțional alături de eroii cărții. Aspectul erotic al cărții a fost sarea și piperul ce a dat întregii scrieri o forță de atracție aparte. Iubirea a tronat, a dat un scop vieții îndemnând inimile tuturor într-un punct al completării reciproce. El pentru Ea, și viceversa. „Intens” s-a dovedit a fi o carte tulburătoare, cu o poveste de viață marcantă și o iubire ce-ți taie răsuflarea. La propriu. Vă las pe voi să aflați cum s-au derulat lucurile între Rose și Jack, pentru că nu vreau să vă răpesc plăcerea lecturii, pot doar să vă spun că un „te iubesc”, este începutul a tot, și că acolo unde este dragoste este și viață!

Citind-o pe Raluca Sferle. Cartea „Tânărul Prinț.” V-II din Seria Profeția

Raluca Sferle s-a născut la Oradea, din liceu fiind pasionată de informatică, astfel că mai târziu a dat la facultatea de inginerie, profil TI, finalizând masterul de Management în Tehnologia Informației. În timpul anilor de facultate a scris romanul de „Tânăra războinică„, debutând în anul 2020 la editura Virtuală. În primăvara anului 2021 a lansat un nou roman fantasy, intitulat „Vânătorul nopții„. Tot în același an, a lansat „Inimă încătușată„, iar în 2022 a publicat al doilea volum din „Tânăra războinică” intitulat: „Tânărul prinț„.

Pentru acest articol autoarea Raluca Sferle menționează: ” Duologia „Tânăra războinică” și „Tânărul prinț” a fost schițată pe când încă eram la liceu. Știam cum urma să se termine încă de când am început să scriu la ea. Aveam idei noi aproape în fiecare zi, iar aventura protagoniștilor mei începea să prindă un contur clar. Sentimentele Esterei curgeau și se legau frumos de evenimentele prin care trecea. Atât de prinsă am fost în poveste încât nu am putut abandona scrisul nici măcar în timpul cursurilor. Scriam fără oprire în pauze, cursuri, sesiuni și vacanțe. Îmi amintesc că am început la al doilea volum iarna și am scris-o cap coadă în aproximativ patru luni. Încă nu publicasem primul volum, așa că-mi era ușor să modific dacă ceva nu părea să se lege, dar din fericire istorisirea a curs lin. Poate nu știați, dar am fost tentată să dau un altfel de final, unul nu prea fericit. Dar am crezut că ei merită o șansă. În ciuda provocărilor, nu am vrut ca în final relația celor doi să ajungă una cu pământul. Cum nu aveam în plan să continui duologia, am zis că finalul poveștii e unul potrivit. Nu m-am înșelat, dar am greșit când am spus că povestea lor se termină în acel punct. Din contră, abia din acel moment începea aventura lor. Ah, pe când scriam nu aveam în plan să public, deoarece pasiunea mea pentru scris era un secret pe care nu voiam să-l dezvălui lumii. Editoarea mea și prietenii apropiați mi-au schimbat părerea. Cu fiecare carte pe care am terminat-o, am învățat ceva nou. De la acest volum, am învățat să am mai multă încredere în munca mea și aprecierile celor apropiați.”

Volumul „Tânărul Prinț” din Seria Profeția reunește istoria, trecutul cu prezentul într-o poveste foarte bine scrisă; printre pagini se strigă gloria dar și sacrificiul, se formează viața cu bune și rele dar se descoperă și acele sentimente ce vor reîntregi o operă a unei autoare ce mi-a devenit dragă prin scrierile sale. Cartea a surprins nu doar prin povestea eroinei cărții ci și printr-o construcție textuală total diferită de alte cărți citite de mine, aici și acum am văzut imaginile cum luau viață chiar sub ochii mei pulsând a acțiune, a dorințe înflăcărate și aspirații către o îndeplinire definitivă a unei preziceri finale ce s-au va aduce pace sau va provoca iadul pe pământ. Iar toate acestea reunite într-o luptă interioară în care protagonista cărții va avea cu sine, cu visele sale destrămate dar și sentimentele profunde ascunse adânc în suflet. Tăinuite de curioși. Ferită de ochii tuturor. Singură. Pustie. Dornică de liniște. De pace. De împlinire…

„Privesc apa liniștindu-mă. Mi-am găsit un moment de pace și mă bucur de el. Inspir cu nesaț aerul proaspăt și hrănitor cât mai pot. (…)”

Din nou și din nou Estera Merini este prinsă în legământul Profeției; visele parcă i se adună în unul iar emoțiile o țin ca într-o menghină. Dacă în primul volum a scăpat ca prin urechile acului de nimiloșii asasini dar și temutele capcane ale unor regi nebuni de această dată ea se avântă cu o mai mare râvnă într-un război ce va zgudui istoria și va rescrie totul de la ea și după aceasta. Acum însă e timpul ei, momentul care prinde contur o dată ce tânăra noastră își ia soarta în mâini și luptă împotriva curenților pentru ca pacea să dăinuie. Însă nimic nu e ceea ce pare, războinicul Iosua o săgetează cu privirea, prințesa o repede cu replici acide iar colegii de la Academie văd în ea o intrusă, una care nu are sânge de luptătoare; și totuși, Estera e departe de a se simți inferioară. Luptă singură pentru statului ei, pentru creditul care i la dat regele atunci când a ales-o pe „Ea”, unica.

„Plângi, dar apoi ridică-te și luptă.”

 Tânărul prinț Iosua încearcă în fel și chip să-și mențină poziția dar și să ducă la bun sfârșit sarcina defunctului său tată, însă nu-i este ușor, comploturile se țes ca o pânză de păianjen în care oricând poți cădea. Iar relația sa cu prințesa regatului nu îl avantajează în nici un fel, secretele parcă strâng de gât iar ignorarea emoțiilor fac din acesta o furtună gata să doboare totul în cale. Iar într-un plan secund Estera trebuie să-și înfrunte temerile pentru ca națiunea să dăinuie, ca moartea să se potolească și să nu se mai răsfrângă asupra celor nevinovați. Însă până atunci e cale lungă, acum și aici eroina noastră trebuie să-și adune forța și să-și clădească caracterul pentru a înfrunta toate obstacolele ce i-au fost pregătite de soartă. Și vă asigur, nu au fost puține. Ba chiar unele cu mult peste puterile ei, însă sclipirea aceea din sufletul Esterei a făcut-o să vadă în ansamblu problemele, să le înfrunte cu mâinile goale și cu spreranța unei reînoirii prin dăruire proprie.

„Îmi șterg cu podul palmei lacrimile care-mi cad pe obraz. Voi supraviețui.”

Volumul „Tânărul Prinț” mi-a intrat sub piele la propriu, de această dată mizele au fost mult mai mari iar sacrificiile mai dureroase. Natura acestei povești a fost de o intensitate răvășitoare ca și determinarea eroilor de a trece peste obstacole plătind prețul cel mai mare. Dacă prima carte am citit-o dintr-o suflare, pe aceasta am prins-o chiar pe nerăsuflate, dorind cu ardoare să văd partea de finalitate, un sfârșit pe care mi l-am creionat în minte ca fiind liniștit, ca o ploaie răcoroasă într-un anotimp secetos. Avem parte de numeroase răsturnări de situație, conspirații, trădări dureroase, alianțe neașteptate, planuri mișelești făcute pe la colțuri, evenimente terifiante, dar și momente în care inima face o pauză de respiro căutând acea luminiță de la capătul tunelului. Și o găsim pe ea, Estera, tânăra care va fi salvare pentru mulți, va fi alinare pentru alții și jumătate din inimă pentru acel „El”. Însă toate la timpul potrivit. Mie îmi revine sarcina de a vă îndemna la lectură, o să rămâneți profund impresionați de această scriere. De ce? Deoarece prin suspans, aventuri, pasiuni, mistere dureroase și revelații răvășitoare, Seria Profeția, mi-a demonstrat că are toate atributele celei mai reușite duologii fantasy citite de mine.  Cum se desfășoară totul și cine iese învingător, te invit să citești singur/ă. Nu vei regreta, garantat!

Citind-o pe Ludmila Rain Augustin. Cartea „Fluturi Violeți”

Mereu am găsit printre strofe și rime acea liniște ce nu am putut-o descoperi niciunde. De-a lungul anilor poezia mi s-a depozitat în suflet semeni unor pietre rare și a sclipit fără rețineri, a adăugat spiritului meu o alură de contemplare ce nici o altă lectură nu mi-a putut-o da. Mi-a dăruit fără rețineri valsul emoțiilor într-o formă sculptată în timp, parcă ruptă de atemporal într-un ocean de imaginație!

Autoarea Ludmila Rain Augustin vine cu un nou volum menit să mă răvășească prin simplitatea exprimării dar și prin profunzimea cuvintelor. Astfel, cartea „Fluturi Violeți” e mai mult decât poezie, e erupere de iubire în toate tonurile ei îmbrăcate frumos în anotimpuri, în zile lungi și nopți albe, e despre mângâierea vorbelor dar și cromatica unor idealuri poetice desăvârșite.

„Să vii, să vii iubindu-mi ochii,
În dans de timp să mă cuprinzi,
S-aduci în dimineți de iarnă
Amiezi de iulie fierbinți.”
(din poezia „Cântec”)

„Viață, urmă de plăcere,
Gust cruduț de flori în miere,
Trage puțintel de timp
Să te gust și să te simt.”
(din poezia „Doină, doină…”)

Cu un titlul enigmatic volumul de versuri „Fluturi Violeți” m-a întâmpinat cu emoția unor trăiri intense; aici totul prinde contur dar și culoare în forma unor suave rime ce fac sufletul să vibreze. Titlu cu titlu, conținut cu conținut orice poezie mi s-a așezat pe inimă și a valsat experiența ce a dorit să fie împărtășită de către autoare nouă, mie. Și am absorbit orice mesaj, orice înclinație a rimei ce a erupt producând când o stare de agitație textuală, când o liniște desăvârșită, ca într-un vis mult dorit. Cu cât am înaintat prin text și conținut am simțit cum pășesc ca pe un tărâm intim, acolo unde destinul își cere tributul, acolo unde desfătarea își caută muza, acolo unde timpul parcă se oprește în loc și se joacă cu gândurile, cu viziunile și viața.

Cartea „Fluturi Violeți” a fost o lectură ce mi-a luat sufletul și l-a purtat semeni unui dans al fluturilor, am simțit desprinderea de la tot ce e lumesc pătrunzând într-o serie de imagini de o profunzime vizuală acaparatoare. M-am bucurat de fiecare vers în parte, am fost un observator fin al iubirilor fugare, a dansului în doi dar și a trecerii, a anotimpurilor ce se lasă uitate dar și a nostalgiilor ce dor. Toate într-o evoluție a sentimentelor frumos sedimentate în suflet apoi înșiruite fără rețineri pe foaie, o scriere febrilă în care puterea cuvântului are valoare, una fără început și fără sfârșit. Am descoperit stări de tristeţe dar şi de speranţă atât de vii încât aș putea spune că pot fi emoțiile mele sau ale tale, exact ca viața unui om, cu bune și rele… însă toate luate în ansamblu pot fi artă în mâinile unui mânuitor de frumos. Volumul de versuri „Fluturi Violeți” a fost mai mult decât poezie, a fost mai mult decât slovele unui om cu har scriitoresc, a fost ghem de timp lăsat să se răsfire pagină cu pagină într-o nevoie de a împrăștia povestea unui suflet!

„Bătrânul poet alb și blând,
Plecase-n ceruri mulțumind:
O, Doamne! Pruncu-Ți voi lăsa…
O, facă-se doar voia Ta… „
(din poezia „Pildă”)