Citind-o pe Ludmila Rain Augustin. Cartea „Clandestin”

Poezia, o oază de liniște și o evadare din această lume a sumbrului. Poezia, un dans al unei particule de frumos într-un univers al necuprinsului. Poezia, o tinctură ce vindecă sufletul dar și înnobilează privirea a cărei cernere de cuvinte înalță spiritul, ce face mintea să ia forme diverse iar creativitatea să-și formeze tablouri maiestuoase. Poezia, e tot ce înseamnă artă prin rime, prin jonglarea emoțiilor dar și a unei realități ceremonioase. În care poți fi și artă dar și mânuitorul pensulei, și poet dar și laitmotivul pentru care se duc toate luptele interioare.

Poezia autoarei Ludmila Rain Augustin este cu har, în cartea sa „Clandestin” aceasta încearcă să cuprindă diverse teme și totuși, aceasta reunește emoțiile în una dând întâietate dragostei, acea cochilie în care sufletul se reface, se reîntregește pentru a fi mai pregătit ca oricând să meargă înainte. Fiecare vers e vibrare, e freamătul pe care ni l-a trimis autoarea în cel mai pătrunzător mod și care atinge inima, lasă gândul să se plimbe peste grandoarea șirurilor de cuvinte. Lăsând spiritul să simtă, să trăiască alături de nestăvilitul conținut ce te prind printre pagini.

„(…)
Așteaptă-ți graba mai domoală,
Închide-te în libertate,
Atunci când ai aripi în viață-
Le ai pe toate!
(din poezia „Fii liberă!”)”

Poezia autoarei Ludmila Rain Augustin capătă intensitate cu fiecare pagină. Uneori prinde rădăcini alte ori își ia zborul, uneori e bucurie nemărginită, alte ori însă… e durere, acea de a fi om. Iar în toată frământarea de cuvinte valsul vieții decurge lin, o trecere ce se cere a fi intensă, de învățare… și nu în ultimul rând naturală, în care ești împăcat cu ce-a fost și ce va fi. Chiar dacă toamna se grăbește, chiar dacă decembrie e altfel… iar vara tânjește a rămâne în suflet. Versurile se unduiesc iar starea de contemplare nu lasă inima să se liniștească, ba din contra, ia ritmul rimei într-un dans poetic. Și vibrează.

(…)
„Din iubire cântă Cerul,
Cântă sorților menite,
Noi iubind vom fi în cântec-
Două inimi fericite!”
(din poezia Din iertare, din iubire…)

Cartea „Clandestin” de Ludmila Rain Augustin s-a dovedit a fi o călătorie pe drumul vieții. Am parcurs încet filă cu filă fără a tulbura liniștea sau durerile, iubirile ce au dorit intimitate dar și acele lacrimi ce s-au șters pe ascuns. La pas mic am urmărit ca un observator fin cărările bătătorite cu emoții diverse ca într-un noian de efervescente stări, și am apreciat dorul nestăvilit, infinitul dar și iubirea nesfârșită ce a explodat aici fără rețineri. Am luat în brațe fiecare carten și am prins aripi direcționându-mi spiritul către puterea cuvântului, apoi am mers desculț fără a deranja polenul literelor scrise și am citit, vers cu vers. Și am trăit rima, povestea dar și fiecare strângere de inimă atunci când tainele vieții se deschideau și umpleau foaia parcă cu imagini vii îndemnând imaginația să-și creeze tablouri într-o multitudine de culori. Astfel, dând putere fiecărei poezii să fie o unică într-un tot întreg și să aibă propria sa pânză pentru a se desfășura. „Clandestin” a fost mai mult decât o carte de poezii, a fost freamăt dar și o îmbrățișare de „descântece” despre tot ce înseamnă azi, mâine ….legământ!

Recomand cu drag acest volum de versuri, acesta este dedicat tuturor iubitorilor de poezie, dar și acelor care doresc să se desprindă de scrierile lungi pentru a parcurge un drum al rimei bine scrise! O să vă placă cu siguranță!

2 gânduri despre „Citind-o pe Ludmila Rain Augustin. Cartea „Clandestin””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s