Citind-o pe Katherine Applegate. Cartea „Ivan cel fără de Seamăn”

Katherine Applegate s-a născut în Michigan, Statele Unite ale Americii. Încă din copilărie şi-a cultivat o atenţie deosebită şi afecţiunea pentru animale: părinţii au fost înţelegători şi i-au permis să aibă mai multe animale de casă, iar în liceu a lucrat la un cabinet veterinar. A locuit în Michigan, Illinois şi Texas până la definitivarea studiilor. Absolventă a Universităţii Texas din Austin, autoarea mărturiseşte cu umor că a avut drept specializare principală „Lipsa de Ţel“, iar secundară „Nehotărârea“.

Katherine Applegate s-a îndeletnicit cu udarea plantelor (sfârşind prin a le omorî) şi servirea cocktailurilor (pe care reuşea să le verse), până când şi-a dat seama că lumea ar fi un loc mai sigur dacă ar rămâne la profesia de scriitoare. De atunci, a scris peste 150 de cărţi pentru copii şi adolescenţi, multe dintre ele în colaborare cu soţul ei, Michael Grant. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: The Buffalo Storm, Roscoe Riley Rules, Eve & Adam, Home of The Brave

Romanul Ivan Cel fără de Seamăn (The One and Only Ivan) a fost inclus de publicaţia New York Times pe lista celor mai bine vândute cărţi şi i-a adus scriitoarei mult râvnita Medalie Newbery în 2013. Doi ani mai târziu, Katherine Applegate a publicat Crenshaw, o carte foarte bine primită de public, o poveste magică și de neuitat despre familie, prietenie și curaj. Apărut în 2017, Copacul dorințelor a fost desemnat bestseller de New York Times și de Publishers Weekly. A fost trecut în 2017 pe lista celor mai bune cărți pentru copii de Washington Post și de Boston Globe. (sursa: aici)

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o carte care încă va fi în memoria noastră, pentru început deoarece e inspirată dintr-o poveste reală iar din alt unghi pentru că s-au trasat multe teme pe cât de dureroase pe atât de sensibile în special pentru copii. Cartea „Ivan cel fără de Seamăn” a fost mai mult decât o poveste bine scrisă, a fost drumul unor animale ce au cunoscut pierderea și lipsurile, camaraderia dar și singurătatea. Contextul e pe cât de adorabil, înțelept, pe atât de trist cu semnificații profunde. Prieteniile și vocile interioare ale acestor animale au fost uimitoare creionate de autoare într-o manieră unică.

La Ieșirea nr. 8 de pe autostradă, în arena circului din Mallul Big Top, se dau spectacole în fiecare zi a anului. Capul de afiș e Ivan, o gorilă cu o înfăţișare ameninţătoare, dar cu o fire blândă, de artist.
Lui Ivan îi place să deseneze, să simtă căldura soarelui pe burtă, să se uite la desene animate și să stea de vorbă cu prietenii lui: Stella, un elefant, Bob, un câine vagabond, și Julia, o fetiță de zece ani.
Totul se schimbă odată cu venirea micuței Ruby, puiul de elefant care trebuie să treacă, la fel ca toţi ceilalţi, prin chinul dresurii. Gheara, nuiaua cu cârlig, va trezi în Ivan furia adevărată, menită s-o protejeze pe Ruby. Va reuși Ivan să-și respecte promisiunea de a-i oferi lui Ruby un loc unde să fie fericită?

Cartea „Ivan cel fără de Seamăn” a surprins enorm, Katherine Applegate a fost capabilă să ne înlănțuie în această poveste șă să ne pună în mintea acestor personaje. Ea a umanizat aceste animale fără a le știrbi din origini. Chiar am ajuns să ne pese de eroii cărții foarte mult, să empatizăm și să le suferim toate lipsurile. Această poveste mi-a făcut inima fericită și tristă totodată cu întoarcerea fiecărei pagini, nu mai vorbesc de impactul avut față de copii mei. Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, deoarece ve-ți avea parte de o poveste bine scrisă plină de personaje provocatoare prin gândire, cuvinte alese concis și un final frumos. Înțeleg de ce această carte a primit premiul Newberry. Felicitări autoarei.

Las mai jos recomandarea băiatului meu Cristian…

Citindu-l pe Apostol Cristian. Cartea „Cro, un erou înaripat”

Cristian Apostol s-a născut în Republica Moldova pe 30 septembrie 2011; în momentul de față locuiește la Cluj-Napoca. Își urmează studiile la Liceul Lucian Blaga din Cluj. Și da, e băiețelul meu care are o mare pasiune pentru scris și citit pe lângă alte activități propriu zise. Cristian a început inițial prin a citit cărți apoi încurajat de mine am făcut primul filmuleț pe care l-am postat pe canalul YouTube (aici). Treptat am sesizat să iubește să și scrie, iar cu un pic de ajutor și ghidare micul meu campion a notat câteva povești, una dintre ele a fost selectată de Editura Velvet Story în proiectul lor, „copii scriu cărți pentru copii”. Bucuria a fost infinită cât și dorința lui Cristian de a rămâne în continuare pe acest drum al cuvintelor. Iar menirea mea este să îi fiu aproape oricare i-ar fi calea sa.

Eroul imaginat de Cristian Apostol – Cro – este o cioară cu suflet mare, care duce o bătălie înverşunată împotriva unei bande de ciori condusă de maleficul Mix. Oare cine va învinge?

Vă las mai jos un fragment cât și îndemnul lui Cristian la lectură!

Într-o țară îndepărtată, pe unde poate nici picior de om nu a pășit se făcea o adunare de ciori negre cu ochii sticloși și răutăcioși. Discuția lor era foarte aprinsă, se certau, strigau și puneau la cale un plan diabolic. Mai precis cum să invadeze lumea, să facă doar rău, să nimicească oamenii și să distrugă tot în calea lor, bucată cu bucată. Erau pline de venin și încercau să facă un plan cum să strice tot, tot, parcă și așa era urâtă lumea, dar acum va fi mai ciudată. Grupul ciorilor era foarte puternic, deoarece erau multe și toate aveau un anumit plan, planul lor era să hipnotizeze pe oameni și să fie ele stăpânii tututor. O dată pus la punct planul ele au pornit să cucerească țară cu țară fără să le pară măcar rău. Pe unde treceau negru lăsau, croncăiau fioros și înnegreau cerul, pornite toate împotriva tuturor. 

În grupul lor era o cioară șef care mereu ieșea în față și croncăia cele mai diabolice gânduri. Se vorbea că cioara lider avea o putere invincibilă și avea ciori care o slujeau de multă vreme, iar acum erau gata să lupte pentru liderul lor căruia îi ziceau, invincibilul Mix, având puterea supunerii tuturor. Negrele ciori îl urmau oriunde zicea. 

Nimeni nu se găsea destul de puternic să lupte cu Mix invincibilul și negrele lui ajutoare, mereu cei care încercau să se pună cu ei ajungea să piardă sau chiar să fie atacați și chinuiți de croncăitul lor răutăcios. Până în una din zile când…

Citind-o pe Grace Lin. Cartea „Bătrânul din Lună”!

Grace Lin s-a născut din imigranții taiwanezi în New Hartford, New York în 1974, a crescut în nordul statului New York împreună cu părinții și cele două surori. Ea și surorile ei au fost singurii elevi asiatici la școala primară. Ulterior a absolvit Școala de Design din Rhode Island, primind BFA în Ilustrație. A publicat prima sa carte „Legumele urâte” în 1999. De atunci a publicat peste 25 de cărți, dintre care multe le-a ilustrat singură. Cartea ei „Where the Mountain Meets the Moon”, o fantezie de inspirație asiatică inspirată din Vrăjitorul din Oz, a primit o onoare Newbery în 2010.

Din tot buchetul literar propus de autoare noi am început prin a citi cartea „Bătrânul din Lună”, o scriere atât de intensă încât citirea ei a fost o aventură însoțită de o povestire curgătoare cu morale, cu povețe și mici îndemnuri spre bine!

Bătrânul din Lună este un roman pentru copii scris de Grace Lin. Cartea spune povestea unei fetițe pe nume Minli care locuiește împreună cu familia ei într-un sat de la poalele unui munte pe care nu crește fir de iarbă și nu poposește nicio viețuitoare. Dorindu-și foarte mult să își schimbe norocul, Minli pornește într-o călătorie până la Muntele Nesfârșit, călăuzită de către personaje de legendă, pentru a-l întâlni pe Bătrânul din Lună, care are răspunsuri la toate întrebările lumii.

Într-un sat de la poalele Muntelui Neroditor trăiau o familie săracă, chiar dacă Ma și Ba încercau să oferă fetiței Minli o copilărie fericită din puținul pe care-l aveau pecetea lăsată de lipsurile zilnice umbrea zâmbetele familiei. Minli cu voiciunea ei suplinește acel gol din bolul de orez însă… până când, nici măcar poveștile pline de morală ale lui Ba nu-și mai găsesc farmecul iar Ma devine pe zi ce trece tot mai tăcută, mai repezită în replici amintindu-le tuturor de năpasta lor de a fi săraci lipiți pământului și total nefericiți.

„Minli nu era nici pământie și nici ștearsă ca restul sătenilor. Fetița avea părul negru lucios și obrăjorii rozalii, ochi scânteietori mereu însetați de aventură și un surâs ager care îi lumina chipul.”

O zi devine decisivă pentru familia de la poalele muntelui, atunci când un negustor de pești trece prin zonă iar micuța Minli din puținul pe care-l are cumpără un peștișor auriu, iar consecințele sunt pe măsură, aceasta pleacă de acasă pentru a afla secretul fericirii lor, ca Ma și Ba să nu mai fie cu capurile plecate și ea un copil fericit alături de ei. Și de aici începe marea aventură. Povestea se ramifică întretăindu-se atât cu calea parcursă de micuța protagonistă cât și toate celelalte personaje ce i se ivesc pe parcurs, toate într-un final reunindu-se într-o definiție a prieteniei, a ajutorului și a camaraderiei!

Călăuzită de personaje legendare, Minli pornește într-o lungă călătorie până la Muntele Nesfârșit în căutarea Bătrânului din Lună pentru a afla secretul cum se poate îmbunătăți starea materială a familiei sale. Toate obstacolele și oamenii ce-i ies în cale o întăresc și o îndeamnă să ajungă acolo unde și-a propus. Fiind-i alături dragonul misterios aceasta simte și știe că mai are puțin… încă puțin. Și are dreptate… ajunge, însă are de luat o mare hotărâre, care este vă îndemn să aflați, cert e că un copil mi-a deschis ochii la multe! Mi-a desenat zâmbete și mi-a întărit ideea că noi adulții complicăm și cele mai simple porniri ale noastre!

Cartea este plină de personaje descurcărețe și numeroase însă neobositoare, ba chiar au fost acolo unde trebuia, dar ce ne-a plăcut cel mai mult a fost construcția cărții și mai exact am simțit-o ca pe o păpușă matrioșka, deoarece a fost o „poveste dintr-o poveste”, și toate din ce în ce mai interesante și mai pline de lecții cu morală fină și pe înțelesul celor mici, dar și un semnal de alarmă pentru noi adulții, pentru a fi mai atenți asupra unor lucruri delicate. Finalul dar și ceea ce au învățat Ma și Ba a fost o încântare, o plăcere pentru micii mei curioși, iar eu am rămas cu promisiunea să citim și alte cărți scrise de autoare.

Dacă vrei să aduci bucurie în viața copilului tău, cât și să petreci timpul frumos alături de el călătorește alături de Minli în aventura sa, vei afla secretul adevăratei bogății și fericiri. Vei prețui mai mult omul de lângă tine și prietenul ce ții dat să-l întâlnești poate o dată în viață.

Citiți cu îngerașii voștri… pentru noi asta a devenit un ritual pe care nu-l încălcăm pentru nimic în lume!

Inspirată din folclorul chinezesc, Bătrânul din Lună este o poveste fascinantă despre prietenie, magie şi încredere. „

Recomandăm cu drag cartea „Bătrânul din Lună”, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Arthur! Noi deja ne-am făcut plan de lectură cu următoarea operă a scriitoarei,„Râul înstelat al cerului”, sperăm să ne placă la fel de mult!

Citindu-l pe Tom Fletcher. Cartea „Crăciunozaurul și Vrăjitoarea Iarnă!”

Tom Fletcher (n. 17 iulie 1985, la Harrow, Marea Britanie) este cântăreț, chitarist, autor de versuri pentru piese muzicale, scriitor și vlogger pe YouTube. Este membru fondator al trupei pop rock McFly. În 2012 Fletcher a publicat prima carte, scrisă în colaborare cu Dougie Poynter – The Dinosaurthat Pooped Christmas (Dinozaurul care a bălegat Crăciunul) –, titlu care a avut cel mai mare succes printre autorii debutanți de literatură pentru copii din acel an. Cărțile lui au fost până acum traduse în nouăsprezece limbi.

Astăzi am ajuns să vă vorbesc despre ultima noastră lectură, „Crăciunozaurul și Vrăjitoarea Iarnă”, carte scrisă de Tom Fletcher, ilustrată de Shane Devries (n. la Adelaide, Australia) artist digital și ilustrator; ediție întreținută de Editura Arthur. O carte ce ne-a bucurat cu desăvârșire, o poveste despre familie, prietenie, curaj, și magia care va pune din nou stăpânire pe viața lui William Trundle cel pe care deja l-am cunoscut din volumul întâi al seriei „Crăciunozaurul„.

Deși fiind la a doua carte care ne prezintă aventura Crăciunozaurului și a farmecului de sărbători nu am simțit acea trecere bruscă, ba din contra, ne-am bucurat de această distracție a călătoriei la Polul Nord într-o manieră magică. Sclipiciul poveștii e tot în pragul sărbătorilor și a colindelor de Crăciun, o zi în care Moș Crăciun îl vizitează din nou pe William și familia sa și îi invită pe toți să vină la Polul Nord pentru o excursie specială. Acolo invitații nu doar văd cum derulează pregătirile Crăciunului, cu cântecele și voie bună dar află și o taină ce nu ar fi trebuit să ajungă la ei, însă jocul sorții fac să o descopere pe Vrăjitoarea Iarnă. Malefică sau nu urmează să aflați, cert e că o dată răscolit un secret nimic nu va mai fi la fel, iar lucrurile rele care au să se întâmple se vor înfăptui chiar dacă trecutul, prezentul și viitorul se întretaie între ele și țes o poveste neverosimilă în care William și Brenda încearcă totul pentru ca Crăciunul să fie sărbătorit așa cum trebuie. Și totul să iasă bine chiar dacă credințometrul scade, copii nu mai cred în Moș Crăciun, nu se mai produce farmecul obișnuit în freamătul de sărbători, și mai mult ca atât- spiridușii dispar și renii se evaporă… totul e o harababură care trebuie așezată piesă cu piesă.

„Este cel mai bine păstrat dintre secretele Crăciunului, a șoptit Moșul, ceea ce e surprinzător, pentru că este atât de puternică, încât Crăciunul însuși n-ar exista fără ea. E mai bătrână decât timpul, și totuși la fel de tânără ca ziua de mâine. Este cunoscută numai sub numele VRĂJITOAREA IARNĂ.”

„Crăciunozaurul și Vrăjitoarea Iarnă” s-a dovedit a fi o lectură distractivă pentru întreaga familie, chiar ideală pentru copilul meu de 9 ani, fiind un cititor independent. După spusele lui cele două volume au fost în topul cărților anului 2020. Ne-a plăcut foarte mult și de personajul lui William și aspectul în care este creionat de autor, deoarece în carte acesta este cu dezabilități naratorul la descris din alt punct de vedere, ca un băiețel isteț și descurcăreț, bun și săritor la nevoie, o carte în care handicapul unui personaj nu se află în centrul poveștii, și e de admirat acest lucru. Scrierea lui Tom este minunată, chiar te face să fii colo în poveste și să încerci să ajuți chiar dacă nu e posibil, dar ai vrea. Acțiunea a fost complexă și aventura pe măsură. Iar finalul, un deliciu, cu o întorsătură grozavă la sfârșit care va plăcea instantaneu; cu sinceritate și cu glas comun menționăm că abia așteptăm să vedem dacă vor mai exista aventuri cu fantastica familie Trundles, marii prețuitori ai Crăciunului!

Citind-o pe Anna Noua. Cartea „Pădurea fermecată. Furtul amuletelor”!

Sunt unele cărți care pur și simplu ți se lipesc de suflet și rămân acolo, iar când vine vorba de cărțile pentru copii acelea rămân pe veșnicie, deoarece datorită lor timpul petrecut cu copii devine de aur, clipele feerice și zâmbetele perle ce îmi înseninează privirea și aduc miere pe suflet. Datorită cărților pentru copii țesem povești proprii, interpretări, punem în discuție personaje, emoții și trăiri, ce-și poate dori un părinte mai mult… decât o copilărie fericită pentru pruncii săi?!

Astfel, astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea „Pădurea fermecată. Furtul amuletelor” scrisă de autoarea Anna Noua apărută la Editura CURS, o carte ca un curcubeu plin de culoare, emoție și morale bine lucrate pe înțelesul celor mici. Scriitoarea ne țese un spațiu plin de provocări, acțiune și un final fericit care ne-a prins cu zâmbetul pe buze. Cărțulia Pădurea fermecată are puterea să ne arate cât de unici suntem, cât de diferiți dar perfecți prin originalitarea cu care ne-a înzestrat Creatorul, e cartea constrastelor, a schimbării lumii prin schimbarea proprie, prin acceptarea venită întru corecția unor suflete bântuite de singurătate. E cartea ce va schimba percepția celor mici cât și a noastră adulților prin simplitatea de a prețui micile gesturi dar esențiale prin definiție.

…povestea din care ai ce învăța…

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Cartea ne relatează povestea micuței zâne Lara, care într-o dimineață sesizează că unele flori au culoarea galbenă doar pentru a fi atinse de razele soarelui mai insistent, unele insecte se camuflează pentru a scăpa de prădători, fluturii ajung să-și piardă coloritul de curcubeu în favoarea culorii albastre, iar unele păsări viu colorate se perindă după scoarța copacilor fiind doar o ștearsă memorie a acelor zburătoare ce creau visul nuanțat pe bolta cerească. Toate astea întâmplându-se din cauza lui Falsus, cel care din lipsa de apropiere cu cineva încearcă să atragă atenția asupra sa. Acesta fură două amulete importante cu ajutorul cărora se face mersul lucurilor prin pădure și dincolo de ea iar toate acestea duc la misiune grea pentru zânele din ținut, de a le găsi, de a-l trage la răspundere pe cel care a îndrăznit să tulbure lucrurile și să redea culoare celor ce au pierdut-o. Nimic simplu, vă asigur… Cum au reușit?… sau mai bine, cine au fost cei ce au dat de urmele lui Falsus, vă îndemn să aflați, cert e că aventura a curs în lanț, iar ochișorii fugitivi ai copiilor mei au captat orice imagine, orice răsfoire suavă a cărții care a dus la deznodământul mult așteptat.

„Nu era sigur dacă a înțeles bine. Adică să fie primit între ceilalți…?”

Cartea s-a dovedit un deliciu potrivit după zi încărcată, i-am simțit pe copii relaxați lângă mine și numai ochi și urechi pregătiți pentru ca eu cu intonația mea obișnuită să le dau flah-ul unei povești plăcute. Iar lectura a fost exact ceea ce ne-a trebuit, potrivită chiar și pentru vârste mici, căci limbajul este nuanțat fără elemente grele și ușor de înțeles, povestea …construindu-se din imagini vii ce ne-a transpus pe tărâmul fantastic. Mesajul poveștii pe cât de simplu, pe atât de important, deoarece- suntem unici și trăim experiențe unice, avem nevoie de prieteni și tânjim să fim alături de cineva și la bine și la greu. Iar povestioara a întărit această convingere…

„Dar singurătatea e grea. Falsus n-a avut pe nimeni să aibă grijă de el. Așa a ajuns să-i fie ciudă pe toți cei care aveau pe cineva în preajmă, să fie gelos pe toți cei care se simțeau bine în pielea lor și să-i urască pe cei care se bucurau de viață. Falsus nu e rău, să știți asta. (…)”

Dacă nu v-am convins deja cu atâtea cuvinte frumoase despre cartea „Pădurea fermecată. Furtul amuletelor”, mai încerc o dată. Are niște ilustrații uimitoare realizate de Mihaela Teodorovici și o poveste plină de empatie, strecurată de forța prieteniei și a experiențelor în urma ajutorului reciproc, e despre unicitatea noastră și vocea ce ne dictează să fim acolo unde se cere implicarea noastră. Cuvintele autoarei Anna Noua prind viață sub pensula ilustratoarei, iar decorul acestor povești e cum nu se poate mai potrivit pentru a reda culorile și praful de stele dintr-o relatare numai bună pentru voinicii noștri curioși!

Recomand cu căldură. O carte pe care ar trebui să o aibă toți copii!

Din operele autoarei se numără și cartea „Aventurile domnișoarei Clarisse pe Tărâmul Emoțiilor”, și nu în ultimul rând, „Succesul e doar al tău. Jurnalul copilului spre Succes!” pe care vă îndemn să le descoperiți!

Citindu-l pe Erich Kästner. Cartea „Emil și detectivii”!

Erich Kästner s-a născut pe 23 februarie 1899 la Dresda. A scris poezii, romane, povestiri, dar a devenit celebru în toată lumea mai ales datorită cărţilor sale pentru copii. Scriitorul s-a născut într-o familie săracă. Tatăl său era şelar (făcea şei pentru cai), iar mama casnică. Pentru a suplimenta venitul familiei, mama lucra din când în când ca frizeriţă. Erich Kästner a avut o relaţie foarte apropiată cu mama sa. După plecarea de la Dresda, îi scria mamei sale în fiecare zi. Figura mamei iubitoare şi autoritare apare în majoritatea scrierilor sale. După studii de istorie, literatură, filozofie şi teatru pe care le urmează la Leipzig, scriitorul pleacă la Berlin, unde lucrează ca jurnalist. În octombrie 1929 apare cartea Emil şi detectivii, care va deveni cea mai cunoscută carte pentru copii a scriitorului. A fost tradusă în peste 59 de limbi şi s-a vândut în milioane de exemplare în întreaga lume. Cartea a inspirat mai multe ecranizări de succes. Erich Kästner a scris numeroase cărţi pentru copii, între care 35 Mai (1932), Cele două Lotte (1949) ş.a. În 1960, Erich Kästner a primit Premiul Hans Christian Andersen, cea mai înaltă distincţie pentru literatura pentru copii. Scriitorul s-a stins din viaţă pe 29 iulie 1974, la München.

Emil călătorește pentru prima dată cu trenul de unul singur. A pornit dintr-un orășel de provincie și vrea să ajungă la Berlin. Este entuziasmat, dar are și ceva emoții: trebuie să aibă grijă de plicul cu bani pe care mama i l-a pus în buzunar. Aventurile care se nasc de aici deschid o cale nouă în literatura pentru copii, Emil și detectivii fiind un roman polițist în toată regula.

Viața nu este ușoară pentru Emil, de la o vârstă fragedă acesta percepe definiția economiilor, a banilor lipsă și a sacrificiilor făcute de mama sa. Este crescut de o mamă singură care este coafor, traiul le este modest dar încărcat de iubire și înțelegere. În una din zile mama îi încredințează o sumă de bani lui Emil luând decizia să-l trimită la familia sa din Berlin. Emil are o misiune importantă de îndeplinit, însă jocul circumstanțelor îi joacă feste. Fiind pentru prima dată singur cu trenul este vigilent și foarte curios de fire, însă somnul îl ia iar când se trezește constată că banii pe care îi avea la el au dispărut; singurul care i-a trezit suspiciuni este un domn cu pălărie tare și foarte binevoitor, ce intra în vorbă el.

Ajuns în Berlin, Emil e cu un pas în spatele hoțului însă nu e hotărât cum să acționeze; la un moment de cumpănă îi apar în față un grup de copii care pun la cale un plan de recuperare a banilor într-un mod cu totul și cu totul ingenios. De aici începe aventura tura-vura după spusele copiilor mei, căci micii detectivi sunt cu adevărat curajoși și convinși că dreptatea va trona. Și cel mai important e că au păstrat legătura lor și au dar naștere unei prietenii simpatice care totuși a pus în fața legii un infractor căutat. Cum? În ce mod? Și cu ajutorul cui?… vă las pe voi să aflați, cert e că urmorul este prezent, eroismul, agilitatea și camaraderia este piesa care completează această operă a autorului Erich Kästner.

Am adorat cartea mult, copii au primit o adevărată plăcere citind-o. Povestea ne învață ce înseamnă o atitudine eroică, bunătatea și solidaritatea. Autorul scoate aceste calități importante în față și le oferă o puternică articulare în această carte.

Critici literare:

  • „O minunăție… Cartea a avut și încă are darul de a mă face să simt că sunt unul dintre băietanii din mica gașcă a lui Emil… Emil și detectivii este o capodoperă… Citește-o și o să fii fericit.” Maurice Sendak
  • „Plăcerea cea mai mare pe care ți-o oferă cartea constă în felul în care însuflețește fantezia copiilor de a fi omnipotenți. Și ne convinge că o gașcă de copii chiar ar putea să se organizeze într-o echipă de detectivi și să prindă un hoț.” The Guardian