Două cărți frumoase de Crăciun! Editura Lizuka Educativ

Cu pași grăbiți ajungem tot mai fericiți spre acel gong al Crăciunului, acea perioadă în care toți ne transformăm în copii, când zâmbetele nu ne mai sunt reținute iar mirosul de portocale și scorțișoară ne îmbie simțurile. Cea mai frumoasă perioadă din an în care magia pulsează iar speranța parcă reînvie, parcă aici și acum totul prinde culoare, nuanțe îmbinate cu povești spuse la gura sobei și aroma cozonacului ce stă pe vatră.

Și parcă îți vine să oprești timpul în loc pentru a face acea pauză bine meritată și să citești, să parcurgi povești amuzante, unele despre spiriduși poznași altele despre măreția Crăciunului, unele despre acel Moș gata pregătit să bucure copii în fiecare an, iar altele despre cum magia nu moare niciodată o dată ce crezi în ea.

Pe aceste note muzicale dansante am parcurs și două cărți recent primite de la editura Lizuka, cărți ce au avut menirea să ne adune la un loc și să parcurgem textele într-o armonie desăvârșită. Am ales două minunate opere ale autorului Dorin Bujdei care au reîntregit colecția cărților de iarnă, acelea care ne sunt cel mai aproape de suflet în această perioadă.

Cărțile „Vine Moșul de Zăpadă” dar și „Iată vine Moș Pisoi” au fost o bucurie în sine. Autorul pe lângă croirea poveștii în toată splendoarea sa a presărat totul într-o magie liniștitoare, astfel am parcurs cărțile într-o formulare a unui miracol, pentru că așa stare îți dă acea sclipire din ochii micilor cititori.

Fiind două cărți diferite fiecare în parte ne-a depănat o poveste unică, una ne-a prezentat pe Moș Pisoi cel care are grijă ca fiecare pisoiaș să-și primească darurile iar a doua ni l-a adus în față pe salvatorul Crăciunui, și mai exact pe un om de zăpadă ce a făcut posibil ca împărțirea darurilor să fie altfel, chiar dacă Moș Crăciun a fost bolnav. Ambele în ansamblu au cuprins aspectele emoționale ce leagă inocența cu prietenia, copilăria cu bucuriile simple, magia cu tot ce înseamnă acea tradiție de a împărți, de a dărui și de a lua din tot ce înseamnă curățenia iernii.

Volumele sunt completate de ilustrații frumoase ceea ce crează o conexiune formidabilă atunci când micii cititori fac asociere dintre text și imaginile din carte. Noi frecvent ne-am oprit asupra pozelor din carte în nevoia de a ne aminti cum a fost iarna trecută la săniuș, cum am scris Moșului sau cum am făcut oameni de zăpadă, dacă și noi i-am modelat la fel cum am găsit în carte. După cum vă spuneam o plăcere literară nemărginită.

Nu-mi rămâne decât să vă îndemn la lectură cu mic cu mare și să aveți parte de sărbători fericite. Mai jos ve-ți putea viziona și filmulețele micilor mei cititori!

Suflet bun, suflet curat,
Am plecat la colindat
E vremea colindelor
E noaptea minunilor.
Noaptea-i rece și albastră
Stau pisoii la fereastră
Să privească cum coboară,
Cu ochi mari, de pisoiaș,
Prin troianul uriaș,
Moș Pisoi cu-n iepuraș
Înhămat la sănioară.
(din cartea „Iată vine Moș Pisoi”)

Citind-o pe Raluca Poenaru. Cartea „Pericol”

Raluca Poenaru s-a născut în 1978 la Curtea de Argeș. Aici, doar cărțile și prietenii ei au salvat-o de plictiseala cumplită care domnea peste tot. Pasiunea pentru lectură a urmat-o la universitate, dar mai târziu și-a descoperit interesul pentru finanțe, apoi pentru marketing și în cele din urmă s-a hotărât să se specializeze în IT. Singurele constante din viața ei au rămas însă lectura și scrisul. Ea și Pericol au câștigat Trofeul Arthur în 2017.

Raluca Poenaru: „Lumea din care am fost obligați să plecăm cu toții e veselă, colorată, fericită. Putem să ne întoarcem în ea”. Ascultă recomandările scriitoarei dintr-o înregistrare audio pe site-ul Europa FM, în cadrul campaniei Citește românește! (sursa: aici)

Noi am început călătoria literară alături de Raluca Poenaru cu minunata carte a lui „Pericol”, un copil năzdrăvan care ne-a amuzat teribil. Și cum bine știți că adorăm Editura Arthur pentru colecțiile impresionante de cărți cu siguranță vom mai suplini biblioteca și cu celelalte volume ale autoarei.

„I se spune Pericol și e foarte mândru de porecla lui. Părinții și profesorii nu-l înțeleg nici un pic, iar Pericol știe că n-are rost să le explice. Cum, el, Pericol, un răzvrătit fără pereche, să fie înscris fără voia lui la un concurs de creație? La o întrecere de zoologie? (Astea-s pentru tocilari.) Și, culmea, să facă echipă cu niște fete?! (Asta i-ar distruge complet reputația.)„

…

Îl avem ca erou principal pe Eugen, un băiețel bun la toate, cum ar fi: năzbâtii, complicații copilărești, idei năstrușnice și sucite venite cu miile și multe altele ce îi fac viața intensă iar copilăria colorată, la propriu și la figurat. Sper că o să treacă eroul nostru cu vederea faptul că i-am zis pe nume, deoarece el își spune Pericol, și doar așa se știe el, altfel își pierde autoritatea prin cartier.

„Eu nu sunt oricine. Eu sunt Pericol! Am o reputaţie de apărat, nu pot fi văzut cu fete la film, cu piticanii enervante şi mai ştiu eu ce alte prostii de-astea…”

Toată aventura pornește atunci când Pericol dorește pe cont propriu să câștige o excursie la mare, în care să nu fie însoţit de părinţi. Iar de aici toate evenimentele iau amploare uneori și fără ca eroul principal măcar să depună efort. Alături de prietenii săi acesta colecționează cele mai fantastice amintiri, distracții și experiențe. Însă cred că vă dați seama că excursia nu se oferă pur și simplu, trebuie implicare și progrese la învățătură, iar cum Pericol nu se pune pe carte acesta încearcă să îngrașe porcul în ajun, însă cum nu ai da ajutat de amici și vecini ingeniosul nostru erou progresează. De la o ștafetă la un concurs creativ, de la un cerc de zoologie la mai nuștiu ce ateliere băiatul nostru demonstrează o originalitate aparte, ba chiar una amuzantă de-a dreptul. Am stat mereu cu zâmbetul pe buze atât la replicile copiilor, cât și de la buclucurile în care intrau cu toții.

Dacă a câștigat vacanța la mare sau nu vă îndemn să aflați, ce pot adăuga eu e că Pericol a învățat ce înseamnă să își atingă scopurile, să prietenească și cu fetele, să fie un camarad de nădejde, să-și înfrunte temerile, să respecte alte puncte de vedere și să se uite altfel la familia sa, mai profund decât o făcea. Eroul a crescut sub ochii noștri demonstrând curaj și încăpățânare, un copil care foarte mult se aseamănă cu cel ce vă v-a povesti câteva cuvinte de după lectură… sper să vă placă…

Cartea „Pericol” de Raluca Poenaru e povestea unor copii ce își trăiesc copilăria efervescent, cu tachinări jucăușe, cu bombăneli atunci când nu le plac cerințele adulților, cu invenții tipice vârstei și cu pătărănii care la un moment dat ajung să ia amploare. Toată lectura acestei cărți a fost o continuă voie bună și o fugă spre a-l prinde din urmă pe Pericol în goana lui de a merge la mare… Sarea și piperul au fost prietenii lui care au dat conținut cărții ducându-mă nostalgic la anii pe când eram și eu copil ce uneltea ciudățenii specifice vârstei. Recomand cartea cu drag… și nu doar pentru copii, ci și pentru părinții acestora. Zâmbetul e garantat!

Citind-o pe Judy Blume. Cartea „Poveste unui Omuleț din clasa a IV-a”

Judy Blume (n. 1938) şi-a petrecut copilăria în oraşul Elizabeth, din statul New Jersey, inventând poveşti. Cele douăzeci şi patru de cărţi scrise de ea au câştigat peste nouăzeci de premii, însă cele mai importante sunt acelea acordate de tinerii cititori.
Povestea unui omuleţ din clasa a IV-a este primul volum dintr-o serie de cinci romane despre Peter, Colţunaş şi Sheila. „Sursa inspiraţiei pentru Colţunaş a fost fiul meu, Larry, aflat la vârsta când abia începuse să meargă. Dar ideea episodului cu Picurici [ţestoasa lui Peter] e luată dintr-o ştire. Nu vreau să stric surpriza lecturii, dar să spunem că Larry n-a făcut niciodată ce face Colţunaş în ultimul capitol al cărţii. Şi asta mă bucură foarte mult!” mărturisea Judy Blume.
Judy Blume locuieşte într-una din insulele situate de-a lungul Coastei de Est împreună cu soţul ei, George Cooper. Au trei copii mari şi un nepot.

Am început călătoria noastră literară din palmaresul autoarei Judy Blume cu cea mai citită serie, prima carte fiind „Povestea unui omuleţ din clasa a IV-a” apărută la Editura Arthur, ce conturează povestea unui băiețel și a familiei sale năzdrăvane. Acțiunea este una plină de haz cât și pe înțelesul celor mici, băiatul meu și-a luat sarcina să o citească cât și să o explice surorii sale care pune întrebări cu miile pe minut.

Descriere:
Romanul lui Judy Blume, una dintre cele mai citite cărţi pentru copii din toate timpurile, este o poveste înduioşătoare şi plină de umor despre încercările lui Peter de a-şi găsi locul într-o familie în care fratele mai mic ocupă tot spaţiul.

Oare cum te simţi la 9 ani, cu o ţestoasă simpatică şi un frate mic şi zăpăcit, asupra căruia se îndreaptă toată atenţia celor din jur?

Peter priveşte cu uimire cum Colţunaş, micul „monstru“ care distruge tot ce atinge, stârneşte admiraţie, pe când el e tratat cu indiferenţă de toată lumea.

După cum v-ați dat seama din descriere micii cititori cât și părinții acestora vor avea o aventură pe cinste alături de Peter și fratele său șotios. Cu siguranță copii vor rezona cu povestea, mai ales cei ce au frați/surori mai mici, ba chiar vor zâmbi șiret gândind că… „uite, mai sunt și alții cu frați ciudați”, poate zâmbiți acum însă Cristian a subliniat de câteva ori că și sora lui nu a fost prea departe de Colțunaș, fratele lui Peter, poate prostioarele erau diferite însă emoțiile și frustrările au fost la fel. Și totuși cartea ne învață o lecție, acea de a vedea lucrurile și din alt unghi, chiar dacă eroul cărții s-a simțit de nenumărate ori nedreptățit într-un final a conștientizat pe cine sau ce să pună pe primul loc.

Ne-au plăcut mult personajele, fiecare a fost uimitor în felul unic cât și diferențierea loc, cum s-ar spune fiecare a pus câte un pic spre a crea o poveste ca în viața de zi cu zi, cu probleme cotidiene, cu șefi ciudați, cu animăluțe de companie pe care le iubesc atât de mult copii, cu proiecte școlare și plimbări prin parc care până la urmă pot duce la căderi și multe altele, în cazul nostru la pierderea dinților lui Colțunaș căpătând o nouă poreclă de la fratele său, nu v-o spunem, vă îndemnăm să o aflați, cu siguranță ve-ți râde.

Cartea „Poveste unui Omuleț din clasa a IV-a” e pur și simplu remarcabilă, Judy Blume a scris o poveste care a atras instantaneu ochii și urechile copiilor mei, o carte ce a cuprins un amestec de emoții diferite, cu semnificații la fel de importante pentru cititorii de toate vârstele cât și o înșiruire de evenimente ce au acaparat prin originalitate și firescul cel de toate zilele cu care se confruntă copii. Cartea a devenit anume prin acest aspect foarte aproape de copii. Noi recomandăm lecturarea ei cu cea mai mare plăcere, cu siguranță nu ne oprim la acest prim volum!

Citind-o pe Katherine Applegate. Cartea „Ivan cel fără de Seamăn”

Katherine Applegate s-a născut în Michigan, Statele Unite ale Americii. Încă din copilărie şi-a cultivat o atenţie deosebită şi afecţiunea pentru animale: părinţii au fost înţelegători şi i-au permis să aibă mai multe animale de casă, iar în liceu a lucrat la un cabinet veterinar. A locuit în Michigan, Illinois şi Texas până la definitivarea studiilor. Absolventă a Universităţii Texas din Austin, autoarea mărturiseşte cu umor că a avut drept specializare principală „Lipsa de Ţel“, iar secundară „Nehotărârea“.

Katherine Applegate s-a îndeletnicit cu udarea plantelor (sfârşind prin a le omorî) şi servirea cocktailurilor (pe care reuşea să le verse), până când şi-a dat seama că lumea ar fi un loc mai sigur dacă ar rămâne la profesia de scriitoare. De atunci, a scris peste 150 de cărţi pentru copii şi adolescenţi, multe dintre ele în colaborare cu soţul ei, Michael Grant. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: The Buffalo Storm, Roscoe Riley Rules, Eve & Adam, Home of The Brave. 

Romanul Ivan Cel fără de Seamăn (The One and Only Ivan) a fost inclus de publicaţia New York Times pe lista celor mai bine vândute cărţi şi i-a adus scriitoarei mult râvnita Medalie Newbery în 2013. Doi ani mai târziu, Katherine Applegate a publicat Crenshaw, o carte foarte bine primită de public, o poveste magică și de neuitat despre familie, prietenie și curaj. Apărut în 2017, Copacul dorințelor a fost desemnat bestseller de New York Times și de Publishers Weekly. A fost trecut în 2017 pe lista celor mai bune cărți pentru copii de Washington Post și de Boston Globe. (sursa: aici)

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o carte care încă va fi în memoria noastră, pentru început deoarece e inspirată dintr-o poveste reală iar din alt unghi pentru că s-au trasat multe teme pe cât de dureroase pe atât de sensibile în special pentru copii. Cartea „Ivan cel fără de Seamăn” a fost mai mult decât o poveste bine scrisă, a fost drumul unor animale ce au cunoscut pierderea și lipsurile, camaraderia dar și singurătatea. Contextul e pe cât de adorabil, înțelept, pe atât de trist cu semnificații profunde. Prieteniile și vocile interioare ale acestor animale au fost uimitoare creionate de autoare într-o manieră unică.

La Ieșirea nr. 8 de pe autostradă, în arena circului din Mallul Big Top, se dau spectacole în fiecare zi a anului. Capul de afiș e Ivan, o gorilă cu o înfăţișare ameninţătoare, dar cu o fire blândă, de artist.
Lui Ivan îi place să deseneze, să simtă căldura soarelui pe burtă, să se uite la desene animate și să stea de vorbă cu prietenii lui: Stella, un elefant, Bob, un câine vagabond, și Julia, o fetiță de zece ani.
Totul se schimbă odată cu venirea micuței Ruby, puiul de elefant care trebuie să treacă, la fel ca toţi ceilalţi, prin chinul dresurii. Gheara, nuiaua cu cârlig, va trezi în Ivan furia adevărată, menită s-o protejeze pe Ruby. Va reuși Ivan să-și respecte promisiunea de a-i oferi lui Ruby un loc unde să fie fericită?

Cartea „Ivan cel fără de Seamăn” a surprins enorm, Katherine Applegate a fost capabilă să ne înlănțuie în această poveste șă să ne pună în mintea acestor personaje. Ea a umanizat aceste animale fără a le știrbi din origini. Chiar am ajuns să ne pese de eroii cărții foarte mult, să empatizăm și să le suferim toate lipsurile. Această poveste mi-a făcut inima fericită și tristă totodată cu întoarcerea fiecărei pagini, nu mai vorbesc de impactul avut față de copii mei. Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, deoarece ve-ți avea parte de o poveste bine scrisă plină de personaje provocatoare prin gândire, cuvinte alese concis și un final frumos. Înțeleg de ce această carte a primit premiul Newberry. Felicitări autoarei.

Las mai jos recomandarea băiatului meu Cristian…

Citindu-l pe Apostol Cristian. Cartea „Cro, un erou înaripat”

Cristian Apostol s-a născut în Republica Moldova pe 30 septembrie 2011; în momentul de față locuiește la Cluj-Napoca. Își urmează studiile la Liceul Lucian Blaga din Cluj. Și da, e băiețelul meu care are o mare pasiune pentru scris și citit pe lângă alte activități propriu zise. Cristian a început inițial prin a citit cărți apoi încurajat de mine am făcut primul filmuleț pe care l-am postat pe canalul YouTube (aici). Treptat am sesizat să iubește să și scrie, iar cu un pic de ajutor și ghidare micul meu campion a notat câteva povești, una dintre ele a fost selectată de Editura Velvet Story în proiectul lor, „copii scriu cărți pentru copii”. Bucuria a fost infinită cât și dorința lui Cristian de a rămâne în continuare pe acest drum al cuvintelor. Iar menirea mea este să îi fiu aproape oricare i-ar fi calea sa.

Eroul imaginat de Cristian Apostol – Cro – este o cioară cu suflet mare, care duce o bătălie înverşunată împotriva unei bande de ciori condusă de maleficul Mix. Oare cine va învinge?

Vă las mai jos un fragment cât și îndemnul lui Cristian la lectură!

Într-o țară îndepărtată, pe unde poate nici picior de om nu a pășit se făcea o adunare de ciori negre cu ochii sticloși și răutăcioși. Discuția lor era foarte aprinsă, se certau, strigau și puneau la cale un plan diabolic. Mai precis cum să invadeze lumea, să facă doar rău, să nimicească oamenii și să distrugă tot în calea lor, bucată cu bucată. Erau pline de venin și încercau să facă un plan cum să strice tot, tot, parcă și așa era urâtă lumea, dar acum va fi mai ciudată. Grupul ciorilor era foarte puternic, deoarece erau multe și toate aveau un anumit plan, planul lor era să hipnotizeze pe oameni și să fie ele stăpânii tututor. O dată pus la punct planul ele au pornit să cucerească țară cu țară fără să le pară măcar rău. Pe unde treceau negru lăsau, croncăiau fioros și înnegreau cerul, pornite toate împotriva tuturor. 

În grupul lor era o cioară șef care mereu ieșea în față și croncăia cele mai diabolice gânduri. Se vorbea că cioara lider avea o putere invincibilă și avea ciori care o slujeau de multă vreme, iar acum erau gata să lupte pentru liderul lor căruia îi ziceau, invincibilul Mix, având puterea supunerii tuturor. Negrele ciori îl urmau oriunde zicea. 

Nimeni nu se găsea destul de puternic să lupte cu Mix invincibilul și negrele lui ajutoare, mereu cei care încercau să se pună cu ei ajungea să piardă sau chiar să fie atacați și chinuiți de croncăitul lor răutăcios. Până în una din zile când…

Citind-o pe Grace Lin. Cartea „Bătrânul din Lună”!

Grace Lin s-a născut din imigranții taiwanezi în New Hartford, New York în 1974, a crescut în nordul statului New York împreună cu părinții și cele două surori. Ea și surorile ei au fost singurii elevi asiatici la școala primară. Ulterior a absolvit Școala de Design din Rhode Island, primind BFA în Ilustrație. A publicat prima sa carte „Legumele urâte” în 1999. De atunci a publicat peste 25 de cărți, dintre care multe le-a ilustrat singură. Cartea ei „Where the Mountain Meets the Moon”, o fantezie de inspirație asiatică inspirată din Vrăjitorul din Oz, a primit o onoare Newbery în 2010.

Din tot buchetul literar propus de autoare noi am început prin a citi cartea „Bătrânul din Lună”, o scriere atât de intensă încât citirea ei a fost o aventură însoțită de o povestire curgătoare cu morale, cu povețe și mici îndemnuri spre bine!

„Bătrânul din Lună este un roman pentru copii scris de Grace Lin. Cartea spune povestea unei fetițe pe nume Minli care locuiește împreună cu familia ei într-un sat de la poalele unui munte pe care nu crește fir de iarbă și nu poposește nicio viețuitoare. Dorindu-și foarte mult să își schimbe norocul, Minli pornește într-o călătorie până la Muntele Nesfârșit, călăuzită de către personaje de legendă, pentru a-l întâlni pe Bătrânul din Lună, care are răspunsuri la toate întrebările lumii.„

Într-un sat de la poalele Muntelui Neroditor trăiau o familie săracă, chiar dacă Ma și Ba încercau să oferă fetiței Minli o copilărie fericită din puținul pe care-l aveau pecetea lăsată de lipsurile zilnice umbrea zâmbetele familiei. Minli cu voiciunea ei suplinește acel gol din bolul de orez însă… până când, nici măcar poveștile pline de morală ale lui Ba nu-și mai găsesc farmecul iar Ma devine pe zi ce trece tot mai tăcută, mai repezită în replici amintindu-le tuturor de năpasta lor de a fi săraci lipiți pământului și total nefericiți.

„Minli nu era nici pământie și nici ștearsă ca restul sătenilor. Fetița avea părul negru lucios și obrăjorii rozalii, ochi scânteietori mereu însetați de aventură și un surâs ager care îi lumina chipul.”

O zi devine decisivă pentru familia de la poalele muntelui, atunci când un negustor de pești trece prin zonă iar micuța Minli din puținul pe care-l are cumpără un peștișor auriu, iar consecințele sunt pe măsură, aceasta pleacă de acasă pentru a afla secretul fericirii lor, ca Ma și Ba să nu mai fie cu capurile plecate și ea un copil fericit alături de ei. Și de aici începe marea aventură. Povestea se ramifică întretăindu-se atât cu calea parcursă de micuța protagonistă cât și toate celelalte personaje ce i se ivesc pe parcurs, toate într-un final reunindu-se într-o definiție a prieteniei, a ajutorului și a camaraderiei!

Călăuzită de personaje legendare, Minli pornește într-o lungă călătorie până la Muntele Nesfârșit în căutarea Bătrânului din Lună pentru a afla secretul cum se poate îmbunătăți starea materială a familiei sale. Toate obstacolele și oamenii ce-i ies în cale o întăresc și o îndeamnă să ajungă acolo unde și-a propus. Fiind-i alături dragonul misterios aceasta simte și știe că mai are puțin… încă puțin. Și are dreptate… ajunge, însă are de luat o mare hotărâre, care este vă îndemn să aflați, cert e că un copil mi-a deschis ochii la multe! Mi-a desenat zâmbete și mi-a întărit ideea că noi adulții complicăm și cele mai simple porniri ale noastre!

Cartea este plină de personaje descurcărețe și numeroase însă neobositoare, ba chiar au fost acolo unde trebuia, dar ce ne-a plăcut cel mai mult a fost construcția cărții și mai exact am simțit-o ca pe o păpușă matrioșka, deoarece a fost o „poveste dintr-o poveste”, și toate din ce în ce mai interesante și mai pline de lecții cu morală fină și pe înțelesul celor mici, dar și un semnal de alarmă pentru noi adulții, pentru a fi mai atenți asupra unor lucruri delicate. Finalul dar și ceea ce au învățat Ma și Ba a fost o încântare, o plăcere pentru micii mei curioși, iar eu am rămas cu promisiunea să citim și alte cărți scrise de autoare.

Dacă vrei să aduci bucurie în viața copilului tău, cât și să petreci timpul frumos alături de el călătorește alături de Minli în aventura sa, vei afla secretul adevăratei bogății și fericiri. Vei prețui mai mult omul de lângă tine și prietenul ce ții dat să-l întâlnești poate o dată în viață.

Citiți cu îngerașii voștri… pentru noi asta a devenit un ritual pe care nu-l încălcăm pentru nimic în lume!

„Inspirată din folclorul chinezesc, Bătrânul din Lună este o poveste fascinantă despre prietenie, magie şi încredere. „

Recomandăm cu drag cartea „Bătrânul din Lună”, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Arthur! Noi deja ne-am făcut plan de lectură cu următoarea operă a scriitoarei,„Râul înstelat al cerului”, sperăm să ne placă la fel de mult!