Citind-o pe Grace Lin. Cartea „Bătrânul din Lună”!

Grace Lin s-a născut din imigranții taiwanezi în New Hartford, New York în 1974, a crescut în nordul statului New York împreună cu părinții și cele două surori. Ea și surorile ei au fost singurii elevi asiatici la școala primară. Ulterior a absolvit Școala de Design din Rhode Island, primind BFA în Ilustrație. A publicat prima sa carte „Legumele urâte” în 1999. De atunci a publicat peste 25 de cărți, dintre care multe le-a ilustrat singură. Cartea ei „Where the Mountain Meets the Moon”, o fantezie de inspirație asiatică inspirată din Vrăjitorul din Oz, a primit o onoare Newbery în 2010.

Din tot buchetul literar propus de autoare noi am început prin a citi cartea „Bătrânul din Lună”, o scriere atât de intensă încât citirea ei a fost o aventură însoțită de o povestire curgătoare cu morale, cu povețe și mici îndemnuri spre bine!

Bătrânul din Lună este un roman pentru copii scris de Grace Lin. Cartea spune povestea unei fetițe pe nume Minli care locuiește împreună cu familia ei într-un sat de la poalele unui munte pe care nu crește fir de iarbă și nu poposește nicio viețuitoare. Dorindu-și foarte mult să își schimbe norocul, Minli pornește într-o călătorie până la Muntele Nesfârșit, călăuzită de către personaje de legendă, pentru a-l întâlni pe Bătrânul din Lună, care are răspunsuri la toate întrebările lumii.

Într-un sat de la poalele Muntelui Neroditor trăiau o familie săracă, chiar dacă Ma și Ba încercau să oferă fetiței Minli o copilărie fericită din puținul pe care-l aveau pecetea lăsată de lipsurile zilnice umbrea zâmbetele familiei. Minli cu voiciunea ei suplinește acel gol din bolul de orez însă… până când, nici măcar poveștile pline de morală ale lui Ba nu-și mai găsesc farmecul iar Ma devine pe zi ce trece tot mai tăcută, mai repezită în replici amintindu-le tuturor de năpasta lor de a fi săraci lipiți pământului și total nefericiți.

„Minli nu era nici pământie și nici ștearsă ca restul sătenilor. Fetița avea părul negru lucios și obrăjorii rozalii, ochi scânteietori mereu însetați de aventură și un surâs ager care îi lumina chipul.”

O zi devine decisivă pentru familia de la poalele muntelui, atunci când un negustor de pești trece prin zonă iar micuța Minli din puținul pe care-l are cumpără un peștișor auriu, iar consecințele sunt pe măsură, aceasta pleacă de acasă pentru a afla secretul fericirii lor, ca Ma și Ba să nu mai fie cu capurile plecate și ea un copil fericit alături de ei. Și de aici începe marea aventură. Povestea se ramifică întretăindu-se atât cu calea parcursă de micuța protagonistă cât și toate celelalte personaje ce i se ivesc pe parcurs, toate într-un final reunindu-se într-o definiție a prieteniei, a ajutorului și a camaraderiei!

Călăuzită de personaje legendare, Minli pornește într-o lungă călătorie până la Muntele Nesfârșit în căutarea Bătrânului din Lună pentru a afla secretul cum se poate îmbunătăți starea materială a familiei sale. Toate obstacolele și oamenii ce-i ies în cale o întăresc și o îndeamnă să ajungă acolo unde și-a propus. Fiind-i alături dragonul misterios aceasta simte și știe că mai are puțin… încă puțin. Și are dreptate… ajunge, însă are de luat o mare hotărâre, care este vă îndemn să aflați, cert e că un copil mi-a deschis ochii la multe! Mi-a desenat zâmbete și mi-a întărit ideea că noi adulții complicăm și cele mai simple porniri ale noastre!

Cartea este plină de personaje descurcărețe și numeroase însă neobositoare, ba chiar au fost acolo unde trebuia, dar ce ne-a plăcut cel mai mult a fost construcția cărții și mai exact am simțit-o ca pe o păpușă matrioșka, deoarece a fost o „poveste dintr-o poveste”, și toate din ce în ce mai interesante și mai pline de lecții cu morală fină și pe înțelesul celor mici, dar și un semnal de alarmă pentru noi adulții, pentru a fi mai atenți asupra unor lucruri delicate. Finalul dar și ceea ce au învățat Ma și Ba a fost o încântare, o plăcere pentru micii mei curioși, iar eu am rămas cu promisiunea să citim și alte cărți scrise de autoare.

Dacă vrei să aduci bucurie în viața copilului tău, cât și să petreci timpul frumos alături de el călătorește alături de Minli în aventura sa, vei afla secretul adevăratei bogății și fericiri. Vei prețui mai mult omul de lângă tine și prietenul ce ții dat să-l întâlnești poate o dată în viață.

Citiți cu îngerașii voștri… pentru noi asta a devenit un ritual pe care nu-l încălcăm pentru nimic în lume!

Inspirată din folclorul chinezesc, Bătrânul din Lună este o poveste fascinantă despre prietenie, magie şi încredere. „

Recomandăm cu drag cartea „Bătrânul din Lună”, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Arthur! Noi deja ne-am făcut plan de lectură cu următoarea operă a scriitoarei,„Râul înstelat al cerului”, sperăm să ne placă la fel de mult!

Ar putea fi o imagine cu carte

Citindu-l pe Tom Fletcher. Cartea „Crăciunozaurul și Vrăjitoarea Iarnă!”

Tom Fletcher (n. 17 iulie 1985, la Harrow, Marea Britanie) este cântăreț, chitarist, autor de versuri pentru piese muzicale, scriitor și vlogger pe YouTube. Este membru fondator al trupei pop rock McFly. În 2012 Fletcher a publicat prima carte, scrisă în colaborare cu Dougie Poynter – The Dinosaurthat Pooped Christmas (Dinozaurul care a bălegat Crăciunul) –, titlu care a avut cel mai mare succes printre autorii debutanți de literatură pentru copii din acel an. Cărțile lui au fost până acum traduse în nouăsprezece limbi.

Astăzi am ajuns să vă vorbesc despre ultima noastră lectură, „Crăciunozaurul și Vrăjitoarea Iarnă”, carte scrisă de Tom Fletcher, ilustrată de Shane Devries (n. la Adelaide, Australia) artist digital și ilustrator; ediție întreținută de Editura Arthur. O carte ce ne-a bucurat cu desăvârșire, o poveste despre familie, prietenie, curaj, și magia care va pune din nou stăpânire pe viața lui William Trundle cel pe care deja l-am cunoscut din volumul întâi al seriei „Crăciunozaurul„.

Deși fiind la a doua carte care ne prezintă aventura Crăciunozaurului și a farmecului de sărbători nu am simțit acea trecere bruscă, ba din contra, ne-am bucurat de această distracție a călătoriei la Polul Nord într-o manieră magică. Sclipiciul poveștii e tot în pragul sărbătorilor și a colindelor de Crăciun, o zi în care Moș Crăciun îl vizitează din nou pe William și familia sa și îi invită pe toți să vină la Polul Nord pentru o excursie specială. Acolo invitații nu doar văd cum derulează pregătirile Crăciunului, cu cântecele și voie bună dar află și o taină ce nu ar fi trebuit să ajungă la ei, însă jocul sorții fac să o descopere pe Vrăjitoarea Iarnă. Malefică sau nu urmează să aflați, cert e că o dată răscolit un secret nimic nu va mai fi la fel, iar lucrurile rele care au să se întâmple se vor înfăptui chiar dacă trecutul, prezentul și viitorul se întretaie între ele și țes o poveste neverosimilă în care William și Brenda încearcă totul pentru ca Crăciunul să fie sărbătorit așa cum trebuie. Și totul să iasă bine chiar dacă credințometrul scade, copii nu mai cred în Moș Crăciun, nu se mai produce farmecul obișnuit în freamătul de sărbători, și mai mult ca atât- spiridușii dispar și renii se evaporă… totul e o harababură care trebuie așezată piesă cu piesă.

„Este cel mai bine păstrat dintre secretele Crăciunului, a șoptit Moșul, ceea ce e surprinzător, pentru că este atât de puternică, încât Crăciunul însuși n-ar exista fără ea. E mai bătrână decât timpul, și totuși la fel de tânără ca ziua de mâine. Este cunoscută numai sub numele VRĂJITOAREA IARNĂ.”

„Crăciunozaurul și Vrăjitoarea Iarnă” s-a dovedit a fi o lectură distractivă pentru întreaga familie, chiar ideală pentru copilul meu de 9 ani, fiind un cititor independent. După spusele lui cele două volume au fost în topul cărților anului 2020. Ne-a plăcut foarte mult și de personajul lui William și aspectul în care este creionat de autor, deoarece în carte acesta este cu dezabilități naratorul la descris din alt punct de vedere, ca un băiețel isteț și descurcăreț, bun și săritor la nevoie, o carte în care handicapul unui personaj nu se află în centrul poveștii, și e de admirat acest lucru. Scrierea lui Tom este minunată, chiar te face să fii colo în poveste și să încerci să ajuți chiar dacă nu e posibil, dar ai vrea. Acțiunea a fost complexă și aventura pe măsură. Iar finalul, un deliciu, cu o întorsătură grozavă la sfârșit care va plăcea instantaneu; cu sinceritate și cu glas comun menționăm că abia așteptăm să vedem dacă vor mai exista aventuri cu fantastica familie Trundles, marii prețuitori ai Crăciunului!

Citind-o pe Anna Noua. Cartea „Pădurea fermecată. Furtul amuletelor”!

Sunt unele cărți care pur și simplu ți se lipesc de suflet și rămân acolo, iar când vine vorba de cărțile pentru copii acelea rămân pe veșnicie, deoarece datorită lor timpul petrecut cu copii devine de aur, clipele feerice și zâmbetele perle ce îmi înseninează privirea și aduc miere pe suflet. Datorită cărților pentru copii țesem povești proprii, interpretări, punem în discuție personaje, emoții și trăiri, ce-și poate dori un părinte mai mult… decât o copilărie fericită pentru pruncii săi?!

Astfel, astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea „Pădurea fermecată. Furtul amuletelor” scrisă de autoarea Anna Noua apărută la Editura CURS, o carte ca un curcubeu plin de culoare, emoție și morale bine lucrate pe înțelesul celor mici. Scriitoarea ne țese un spațiu plin de provocări, acțiune și un final fericit care ne-a prins cu zâmbetul pe buze. Cărțulia Pădurea fermecată are puterea să ne arate cât de unici suntem, cât de diferiți dar perfecți prin originalitarea cu care ne-a înzestrat Creatorul, e cartea constrastelor, a schimbării lumii prin schimbarea proprie, prin acceptarea venită întru corecția unor suflete bântuite de singurătate. E cartea ce va schimba percepția celor mici cât și a noastră adulților prin simplitatea de a prețui micile gesturi dar esențiale prin definiție.

…povestea din care ai ce învăța…

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Cartea ne relatează povestea micuței zâne Lara, care într-o dimineață sesizează că unele flori au culoarea galbenă doar pentru a fi atinse de razele soarelui mai insistent, unele insecte se camuflează pentru a scăpa de prădători, fluturii ajung să-și piardă coloritul de curcubeu în favoarea culorii albastre, iar unele păsări viu colorate se perindă după scoarța copacilor fiind doar o ștearsă memorie a acelor zburătoare ce creau visul nuanțat pe bolta cerească. Toate astea întâmplându-se din cauza lui Falsus, cel care din lipsa de apropiere cu cineva încearcă să atragă atenția asupra sa. Acesta fură două amulete importante cu ajutorul cărora se face mersul lucurilor prin pădure și dincolo de ea iar toate acestea duc la misiune grea pentru zânele din ținut, de a le găsi, de a-l trage la răspundere pe cel care a îndrăznit să tulbure lucrurile și să redea culoare celor ce au pierdut-o. Nimic simplu, vă asigur… Cum au reușit?… sau mai bine, cine au fost cei ce au dat de urmele lui Falsus, vă îndemn să aflați, cert e că aventura a curs în lanț, iar ochișorii fugitivi ai copiilor mei au captat orice imagine, orice răsfoire suavă a cărții care a dus la deznodământul mult așteptat.

„Nu era sigur dacă a înțeles bine. Adică să fie primit între ceilalți…?”

Cartea s-a dovedit un deliciu potrivit după zi încărcată, i-am simțit pe copii relaxați lângă mine și numai ochi și urechi pregătiți pentru ca eu cu intonația mea obișnuită să le dau flah-ul unei povești plăcute. Iar lectura a fost exact ceea ce ne-a trebuit, potrivită chiar și pentru vârste mici, căci limbajul este nuanțat fără elemente grele și ușor de înțeles, povestea …construindu-se din imagini vii ce ne-a transpus pe tărâmul fantastic. Mesajul poveștii pe cât de simplu, pe atât de important, deoarece- suntem unici și trăim experiențe unice, avem nevoie de prieteni și tânjim să fim alături de cineva și la bine și la greu. Iar povestioara a întărit această convingere…

„Dar singurătatea e grea. Falsus n-a avut pe nimeni să aibă grijă de el. Așa a ajuns să-i fie ciudă pe toți cei care aveau pe cineva în preajmă, să fie gelos pe toți cei care se simțeau bine în pielea lor și să-i urască pe cei care se bucurau de viață. Falsus nu e rău, să știți asta. (…)”

Dacă nu v-am convins deja cu atâtea cuvinte frumoase despre cartea „Pădurea fermecată. Furtul amuletelor”, mai încerc o dată. Are niște ilustrații uimitoare realizate de Mihaela Teodorovici și o poveste plină de empatie, strecurată de forța prieteniei și a experiențelor în urma ajutorului reciproc, e despre unicitatea noastră și vocea ce ne dictează să fim acolo unde se cere implicarea noastră. Cuvintele autoarei Anna Noua prind viață sub pensula ilustratoarei, iar decorul acestor povești e cum nu se poate mai potrivit pentru a reda culorile și praful de stele dintr-o relatare numai bună pentru voinicii noștri curioși!

Recomand cu căldură. O carte pe care ar trebui să o aibă toți copii!

Din operele autoarei se numără și cartea „Aventurile domnișoarei Clarisse pe Tărâmul Emoțiilor”, și nu în ultimul rând, „Succesul e doar al tău. Jurnalul copilului spre Succes!” pe care vă îndemn să le descoperiți!

Citindu-l pe Erich Kästner. Cartea „Emil și detectivii”!

Erich Kästner s-a născut pe 23 februarie 1899 la Dresda. A scris poezii, romane, povestiri, dar a devenit celebru în toată lumea mai ales datorită cărţilor sale pentru copii. Scriitorul s-a născut într-o familie săracă. Tatăl său era şelar (făcea şei pentru cai), iar mama casnică. Pentru a suplimenta venitul familiei, mama lucra din când în când ca frizeriţă. Erich Kästner a avut o relaţie foarte apropiată cu mama sa. După plecarea de la Dresda, îi scria mamei sale în fiecare zi. Figura mamei iubitoare şi autoritare apare în majoritatea scrierilor sale. După studii de istorie, literatură, filozofie şi teatru pe care le urmează la Leipzig, scriitorul pleacă la Berlin, unde lucrează ca jurnalist. În octombrie 1929 apare cartea Emil şi detectivii, care va deveni cea mai cunoscută carte pentru copii a scriitorului. A fost tradusă în peste 59 de limbi şi s-a vândut în milioane de exemplare în întreaga lume. Cartea a inspirat mai multe ecranizări de succes. Erich Kästner a scris numeroase cărţi pentru copii, între care 35 Mai (1932), Cele două Lotte (1949) ş.a. În 1960, Erich Kästner a primit Premiul Hans Christian Andersen, cea mai înaltă distincţie pentru literatura pentru copii. Scriitorul s-a stins din viaţă pe 29 iulie 1974, la München.

Emil călătorește pentru prima dată cu trenul de unul singur. A pornit dintr-un orășel de provincie și vrea să ajungă la Berlin. Este entuziasmat, dar are și ceva emoții: trebuie să aibă grijă de plicul cu bani pe care mama i l-a pus în buzunar. Aventurile care se nasc de aici deschid o cale nouă în literatura pentru copii, Emil și detectivii fiind un roman polițist în toată regula.

Viața nu este ușoară pentru Emil, de la o vârstă fragedă acesta percepe definiția economiilor, a banilor lipsă și a sacrificiilor făcute de mama sa. Este crescut de o mamă singură care este coafor, traiul le este modest dar încărcat de iubire și înțelegere. În una din zile mama îi încredințează o sumă de bani lui Emil luând decizia să-l trimită la familia sa din Berlin. Emil are o misiune importantă de îndeplinit, însă jocul circumstanțelor îi joacă feste. Fiind pentru prima dată singur cu trenul este vigilent și foarte curios de fire, însă somnul îl ia iar când se trezește constată că banii pe care îi avea la el au dispărut; singurul care i-a trezit suspiciuni este un domn cu pălărie tare și foarte binevoitor, ce intra în vorbă el.

Ajuns în Berlin, Emil e cu un pas în spatele hoțului însă nu e hotărât cum să acționeze; la un moment de cumpănă îi apar în față un grup de copii care pun la cale un plan de recuperare a banilor într-un mod cu totul și cu totul ingenios. De aici începe aventura tura-vura după spusele copiilor mei, căci micii detectivi sunt cu adevărat curajoși și convinși că dreptatea va trona. Și cel mai important e că au păstrat legătura lor și au dar naștere unei prietenii simpatice care totuși a pus în fața legii un infractor căutat. Cum? În ce mod? Și cu ajutorul cui?… vă las pe voi să aflați, cert e că urmorul este prezent, eroismul, agilitatea și camaraderia este piesa care completează această operă a autorului Erich Kästner.

Am adorat cartea mult, copii au primit o adevărată plăcere citind-o. Povestea ne învață ce înseamnă o atitudine eroică, bunătatea și solidaritatea. Autorul scoate aceste calități importante în față și le oferă o puternică articulare în această carte.

Critici literare:

  • „O minunăție… Cartea a avut și încă are darul de a mă face să simt că sunt unul dintre băietanii din mica gașcă a lui Emil… Emil și detectivii este o capodoperă… Citește-o și o să fii fericit.” Maurice Sendak
  • „Plăcerea cea mai mare pe care ți-o oferă cartea constă în felul în care însuflețește fantezia copiilor de a fi omnipotenți. Și ne convinge că o gașcă de copii chiar ar putea să se organizeze într-o echipă de detectivi și să prindă un hoț.” The Guardian

Citindu-i pe Andrew McDonald și Ben Wood. Cartea „Adevărații porumbei trăiesc periculos”!

Autorul Andrew McDonald este în primul rând un cititor pasionat de literatură pentru copii, a lucrat pentru librăria Readings din Melbourne și la librăria pilot Foyles de pe Charing Cross Road din Londra, unde a fost încântat să-și pună cunoștințele să lucreze ca librar pentru copii. Andrew este absolvent al scrierii și editării profesionale a RMIT, iar lucrările sale l-au dus în întreaga lume. A absolvit rezidența de artist la Caldera Arts din Oregon, SUA și o bursă May Gibbs Children’s’s Literature Trust din Adelaide. Este organizatorul a diferitor ateliere de scriere în școlile din Australia; vorbind despre viața sa de scriitor; și împărtășind poveștile și experiențele din spatele cărților sale.

Ben Wood este ilustrator pentru cărți pentru copii cu sediul în Victoria, Australia. Ben a ilustrat cărți de ficțiune junior și non-ficțiune. A lucrat cu editori de top din Australia precum Hardie Grant Egmont, Scholastic și Penguin Random House. Lucrările lui Ben au avut liste notabile pentru Children Book Council Australia, au fost selectate pentru Readings Children’s’s Book Prize și pentru Australian Book Industry Awards în 2019 și 2020.

Editura PUBLISOL ne aduce în atenția noastră o poveste ilustrată plină de aventură pentru micii curioși, „Adevărații porumbei trăiesc periculos”! Titlul aici spune totul, cred că niciodată nu ți-ai pus întrebarea de ce se plimbă de colo colo porumbeii prin parc, de ce formează grupulețe, de ce acum sunt liniștiți și în clipa următoare își iau zborul în înalturi… acum o să vă gândiți de două ori, deoarece cartea ne-a răspuns la unele întrebări, și mai exact că acești porumbei de fapt nu sunt ce par, ci sunt niște căutători cercetași, niște detectivi iscusiți. Și încă ceva, sunt în parc deoarece urmăresc băieții răi și salvează caz după caz fără ca tu să-ți dai măcar seama! Interesant, nu?

Ar putea fi o caricatură cu carte

Cartea „Adevărații porumbei Luptă cu infractorii” ne relatează uniunea unor zburătoare și formarea unei echipe care prin istețime și deghizare demonstrează celor răutăcioși că să te pui cu ei nu e o idee bună. Vă întrebați de ce?… deoarece porumbeii Zburlita, Sucita, Tovărel și Gușatul, și în fruntea lor cu Pietricel, cel mai cel în deghizări arată tuturor cât de neînfricați sunt. Toată „echipa racheta” cum i-au botezat copii mei vor rezolva orice mister și vor lupta cu orice tip de rău ce le va ieși în cale pentru a păstra orașul în siguranță!

Fantasticile zburătoare prin amuzament și replici delicioase vor ajunge să fie chiar pricepute în a fi uniți și a aborda problemele în direcția reușitei lor, vor începe pe drumul firimiturilor, apoi cu misterul răpirilor și sfârșind prin a evite un dezastru, toate acestea în trei povești interconectate. Deși toate păsările sunt adorabile, Pietricel a devenit favoritul nostru fapt datorat deghizărilor sale inteligente, în special cea pe care o inventează pentru a treia poveste. Deși o mare parte din acțiune și direcție textuală este previzibilă, totuși e o distracție continuă să citești poveste după poveste, întâmplare după întâmplare, și mai ales să ai posibilitatea să privești aceste desene sugestive care parcă te îndeamnă să rămâi alături de „penoși” până la ultimul caz. Personalitățile lor radiază de pe paginile cărții, făcând cititorii dornici de mai mult de la această echipă unică de combatere a criminalității.

Nouă ne rămâne sarcina să vă îndemnăm să-i descoperiți și voi, noi deja suntem cu volumul doi, „Adevărații porumbei trăiesc periculos”, abia așteptăm să descoperim noi cazuri, noi încercări ale micilor eroi curioși și să vă împărtășim ideile noastre de lectură.

Ar putea fi o imagine cu carte

Citind-o pe Ștefania Shaydarov. Cartea „Omulețul de fier. Timur și lăpticul. V-I”

Ștefania Shaydarov s-a născut în data de 02.07.1981, ultima școală absolvită: IEDC Bled – School of Management. Autoarea menționează că volumul „Timur și Lăpticul” este primul dintr-o serie de IV în cadrul seriei Omulețul de Fier! Ca și planuri literare, își dorește momentan să apară colecția Omulețul de Fier și ulterior o colecție nouă care să cuprindă activității pre-școlare; autoarea susține că nu are o experiență vastă în lumea literară, dar speră să învețe și să crească în fiecare zi!

După cum v-ați dat seama astăzi este despre o carte de copii, cum noi suntem atașați enorm de partea aceasta a literaturii eu mereu găsesc timp pentru cei doi curioși ai mei care vor să decopere povești noi, întâmplări răzlețe și versuri menite să le stârnească curiozitatea și spiritul lor încântător de a ști. Astfel, cum apare o carte nouă la noi în bibliotecă ei sunt primii la citit și la desenat, astfel mie îmi revine sarcina să-i ghidez spre frumoasa lume din cărțulie și să ne bucurăm împreună de o magie textuală ce ne încântă întotdeauna.

Deci, bucuria acestei zile este primul volum dintr-o serie întitulat Timur și lăpticul, scris de către Ștefania Shaydarov, și ilustrat cu o dibăcie surprinzătoare de către Mirela Pete, artist plastic și ilustrator. Volum pe care l-am îndrăgit imediat ce l-am primit; grafica, imaginile viu colorate, coperta cartonată, text simplu și la îndemâna micilor cititori ce abia învață a citit, totul aici bucură, totul în carte are menirea de a ține copii într-o aură a cunoașterii și a culorilor vii într-o tonalitate prietenoasă.

Ar putea fi o ilustraţie cu copil, carte şi text care spune „Ştefania Shaydarov OMULEȚUL DE FIER TIMUR Mlustrații ÈI VOL LẮPTICUL Mirela Pete”

Cartea ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și cu împrietenirea noastră cu micuțul Timur, un bebe simpatic care este nedespărțit de lăpticul său preferat, (aici menționez că am acasă doi pitici care au fost mare iubitori de lăptic și care pentru orice alint alergau la el); Timur pas cu pas, ne arată minunata sa călătorie în lumea cunoașterii, care îi sunt cele mai apropiate persoane ce îl înconjoară, cum e să se bucure de natură și somnic, cum află ce sunt legumele, fructele și importanța lor, chiar dacă unele nu sunt chiar așa de atractive; cum micul voinic se confruntă cu microbii și cum le face față.

Ar putea fi o imagine cu copil şi interior

Dintr-o descoperire în alta micuțul Timur alături de familia sa și Lăpticul înaintează zi de zi, crește, explorează lumea în care a pășit și se bucură de micile descoperiri pe care le face, ba în garajul tatălui, ba în parcul de joacă, ba din poveștile dulci ale mamei, și nu în ultimul rând din timpul și prin experiențele sale alături de tati și bunicii, cei pe care-i are aproape. Astfel micuțul explorator află cum e să decoreze și cum să se împrietenească chiar și cu un păianjen, cum e treaba cu împărțitul lucrurilor și cu „dăruirea” lăpticului altui bebeluș, o decizie greu de luat, dar piticul a fost fericit să-și realizeze prima sa faptă generoasă!

În esență această carte ne-a reamintit suav cum a fost atunci, cum am trecut de la lăptic la mâncare, ce experiențe am avut cu alătatul, cu exploratul, cu căderile, cu mâncarea împrăștiată, cu întâlnirea bebeilor cu fluturii, cu buburuzele, cu pisicile și alte vietăți. Am avut din nou prilejul de a depăna amintiri, copii au fost foarte curioși să asculte ce au făcut atunci, ce situații amuzante au avut, ce au zis, ce au meșterit/desenat pe pereți. După citirea cărții am venit și cu promisiunea să privim video-urile pe când erau micuți micuți și încântărori, exact ca Timur, pe care-l iubim mult!

Cartea vine ca o prospețime primăvăratică, atât de frumos ilustrată, atât de atractivă încât copii mei au dorit pauze de analiză a imaginilor, a texturii, ba chiar ne-am reîntors la text pentru că le-a plăcut, iar eu sunt o mămică fericită atunci când cel mai bun feedback al copiilor e pozitiv. O carte pe care o recomand mămicilor dornice să îi inițieze pe copii în aflarea inițiativei de a trece de la laptele hrănitor la darurile naturii prin legume/fructe, să le explice cum e cu împărțitul, cu joaca la terenul de copii, cu rudele și insectele, plăntuțele și alte mici sau mari descoperiri pe care le fac copii zi de zi. Cartea este foarte echilibrată din punct de vedere psihologic, deoarece vine atât să explice cu exemple fixe cât și să informeze (exemplu cu dăruirea lăpticului, uite că mie nu mi-a venit așa idee genială, eu le-am spus că nu mai e și gata fără argumente desfășurate, însă autoarea a fost mult mai creativă aducând în față partea generoasă și la libera alegere a lui Timur), iar acest lucru a fost foarte mult discutat de mine și cei doi pitici după finisarea lecturii, evident a pornit și întrebarea: „mami, noi am fost tot atât de darnici ca și Timur?”. Și vine altă întrebare, cum să nu iubești o astfel de carte- vă spun eu, nu ai cum! Noi o adorăm!!!

Astfel, îmi rămâne să vă recomand cu încredere cartea, noi am primit o adevărată plăcere, și nu uitați că e doar primul volum dintr-o serie, deci cu siguranță vor urma alte experiențe a micului Timur ce o dată cu noi va crește mare!