Cartea „Frumoasa Adormită”

Cum astăzi este o zi însemnată în calendar cu privire la „Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret”, noi am celebrat-o citind, iar și iar în lumea poveștilor nemuritoare! Astăzi ne-am delectat cu prințese și romantism plăcut, și mai exact cu „Frumoasa adormită”!

Frumoasa adormită” (franceză: La Belle au bois dormant „Frumoasa adormită din pădure”) de Charles Perrault sau (în germană:) Dornröschen de Frații Grimm este un basm clasic despre o frumoasă prințesă, o pădure și un chipeș prinț. Versiunea culeasă de frații Grimm este o variantă transmisă oral a poveștii literare publicată de Charles Perrault în Histoires ou contes du temps passé din 1697. Aceasta în schimb a fost ispirată de Sole, Luna, e Talia, o poveste scrisă de poetul italian Giambattista Basile (publicată postum în 1634), care la rândul ei este inspirată de alte povești din folclor. Cea mai veche variantă cunoscută este Perceforest, compusă anonim între 1330 și 1344 și publicată prima dată în 1528. Povestea a inspirat numeroase alte lucrări de artă (picturi, lucrări scrise, muzică, film).

Povestea noastră ne istorisește că într-un regat îndepărtat s-a născut o prinţesă. De toată frumusețea. Toate zânele adunate la botez i-au dăruit care frumuseţe, care fericire, dat iată că de Zâna Vreme rea au uitat să o cheme. Ea i-a prezis prinţesei că la vârsta de 16 ani se va înţepa şi va muri …. o va putea readuce la viaţă doar un sărut…

Cum vrăjitoarele au ascuns-o extrem de bine aproape 16 ani pe tânăra noastră totul se credea trecut, blestemul și pericolul de care le era frică timp de atâta amar de vreme, însă totul abia a început. Iar povestea e din ce în ce mai palpitantă…

…. Dar de îndată ce-o atinse cu buzele, frumoasa adormită clipi din gene, deschise ochii şi-l privi cu drag. Coborâră apoi amândoi din turn şi, ca la un semn, împăratul şi împărăteasa se treziră şi ei şi tot atunci se treziră toţi curtenii. Se priveau unii pe alţii, miraţi, şi mai-mai că nu le venea să-şi creadă ochilor….

Apoi se prăznui cu mare strălucire şi alai nunta feciorului de împărat cu frumoasa adormită şi amândoi trăiră fericiţi până la sfârşitul zilelor.

Sfârșit

Cartea „Aladin”!

Cărţile pentru copii…de câte ori nu le-am dat la o parte, sau le-am citit și le-am depozitat acolo într-un colțișor întunecat, oricum s-au cerut redescoperite. Sunt autori care au ştiut să ne arate coloritul paginilor atât pentru copii cât și pentru adulții mereu copii, acei scriitori care au răscolit maturitatea ascunsă printre frânturile de inocenţă, o profunzime pe care mulţi adulţi au pierdut-o. Astfel, cea mai bună modalitate de a aduna copii cu adulții e prin poveste, prin magie și farmec, prin amuzament și acțiune. Iar cum în cartea „Aladin” acțiunea e la cote înalte am rămas încântată din nou să o aflăm pe undele covorului zburător!

Aladin, un tânăr sărac, este solicitat de un negustor pentru găsirea unei lămpi de ulei ascunsă într-o peșteră împreună cu diverse comori. Observă din întâmplare că lampa deține puteri magice și cu ajutorul acesteia devine un om bogat.

Întorsăturile cu care se confruntă Aladin îl fac să se îndrăgostească de Iasmina, fiica sultanului, dar multe se întâmplă până cei doi se căsătoresc. Multe intrigi și vrăjitorii. Negustorul, cel care de fapt era un vrăjitor malefic, reușește cumva să reintre în posesia lămpii, profită de posibilitățile ei încearcă să facă rău regatului și în special să-l înfrunte pe Aladin, care dă dovadă de curaj și dârzenie. După mai multe peripeții, Aladin reușește să o recupereze înfruntând maleficul vrăjitor și salvând castelul și cucerind încă o dată inima prințesei.

Recomand cu căldură cartea, copii au rămas încântați pentru poveștile redescoperite astăzi, iar eu am devenit un părinte și mai mândru!

Notă: Aladin este o poveste populară  din Orientul Mijlociu. În ciuda faptului că nu face parte din textul original arab, este una dintre cele mai cunoscute povești din cartea „O mie și una de nopți (Nopțile arabe)”. Aceasta a fost adăugată la colecția din secolul al XVIII-lea de francezul Antoine Galland, care a dobândit basmul de la povestitoarea siriana Hanna Diyab. În orice caz, de când a apărut pentru prima dată, „Aladin și Lampa Fermecată” a fost și a rămas unul dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite basme din lume.

Cartea „Mica Sirenă”!

M-am conectat cu piticii în mod serios la recitirea cărților cu cele mai apreciate povești. Astfel urmând lista selecției Disney, am ajuns la cartea „Mica sirenă”, mult cunoscuta istorisire a sirenei cu voce frumoasă care din curiozitate ajunge să încalce regulile neamului său sfidând autoritatea tatălui său.

Mica sirena (în daneză Den lille havfrue) este o bine-cunoscută poveste a scriitorului danez Hans Christian Andersen, despre o sirenă care se jertfește pentru iubirea vieții sale…..

Ariel este fiica zeului Neptun. Într-o zi ea se ridică la suprafața apei, vede o corabie frumos amenajată și se hotărăște să se apropie de ea pentru a o admira. Fata observă un prinț foarte frumos și chipeș. Sirena se îndragosti pe loc de el. După ceva timp nava începe să se scufunde, „pricina nimeni nu o știe”, iar sirena îl ajută pe prinț să ajungă la mal. Acolo fata îl admira, iar el deschise ochii și o văzu ca prin ceață.

Acțiunea este una alertă, dar tot atât de plăcută pentru micii cititori, nu mai vorbesc de coloritul și aminația cu care ne-am obișnuit.

Partea unde Ariel își recapătă vocea a fost cea mai recitită de mine, deoarece fetiței mele i se părea extrem de amuzantă lupta cu vrăjitoarea cea diabolică. Replicile și implicările au fost tare aclamate de cei mici ai mei….

Per total, „Mica sirenă” e o carte ușoară, frumoasă și extrem de drăguț ilustrată pentru cei mici, și mari (recunosc). Este o carte specială care cu siguranță îi va ajuta pe copii să își dezvolte imaginația, să viseze și să le stârnească apetitul pentru povești de acest gen. Îmi rămâne să vă îndemn să o citiți, mai cu seamă că finalul acestei cărți este unul fericit și până la adâncimile mării….

101 Dalmațieni!

Cum în zilele acestea timpul este în folosul nostru, mai ales în direcția corectă, eu aleg să-l folosesc cu copii, în compania cărțior din Colecția Disney. Iar cum lista e destul de lungă și poveștile interminabile, am luat-o de la început, prima cartea a fost „Cartea junglei”, urmată de 101 Dalmațieni!

Povestea îl descrie pe Pongo, un dalmațian care trăiește alături de stăpânul său, Roger Radcliffe, un compozitor într-o casă micuță din Londra. Plictisit de viața sa, Pongo decide că este timpul să aibă, atât el cât și Roger, o soție. În timp ce se uita pe geam, vede femei și cățelușe de toate felurile, însă niciuna nu e pe placul lui. Exact atunci apare o femeie, Anita, cu cățeaua ei, un dalmațian. Pongo setează ceasul la ora 5, deoarece abia atunci era scos la plimbare de Roger. Când cei doi ajung în parc, ca de obicei, Roger se așază pe iarbă și își fumează pipa. Dar Pongo trebuia să îi facă să se întâlnească. Prima încercare devine un eșec, deoarece Anita pleacă așa că îi împinge pe amândoi în lac. Așa cei doi își fac o relație.

După un timp, se căsătoresc iar Pongo împreună cu cățeaua Anitei, Perdita, fac o serie de puișori. Dar, din păcate, apare Cruella de Vil care vrea să-i cumpere pe toți ca să-și facă alta blană, și de data asta una cu pete. Cum era de așteptat, Anita și Roger nu acceptă, așa că Cruella trimite doi hoți, Jasper și Horace, să fure dalmațienii.

Menajera casei, care avea grijă de cei 15 pui, nu-i mai găsește și toți suferă din cauza asta. Între timp, Jasper și Horace țin puii într-un apartament și îi lasă să se uite la TV. Acolo mai sunt și alți pui de dalmațieni, cumpărați sau furați. În total 99. Tibb, o pisică îi duce pe toți afară, ajutată de alți căței, în timp ce Pongo și Perdita se îndreaptă spre ei. Cei doi ajung acolo și îi atacă pe Jasper și Horace.

După un drum lung, cățeii s-au murdărit de cenușă, pentru a nu-și da seama Cruella de Vil că sunt ei și au ajuns acasă. Deși erau în total 101 dalmațieni, Roger și Anita s-au gândit să-și facă o crescătorie de dalmațieni cu banii făcuți din hitul lui Roger.

Cartea are un final plăcut și extrem de povățuitor! Copii au rămas încântați de aventura cățelușilor dar și de ajutorul altor patrupede. Urmează să și revedem filmul, cum altfel. Îndemn la lectură, mai ales că cu așa tip de povești nu poți sta în umbră!

Cartea Junglei!

Cum avem o groază de timp liber acum cu copii, am hotărât să răsfoim din nou Colecția Disney, o minunăție de povești cu o coloristică și grafică impresionantă; eu ca adult sunt extrem de uimită de desenele ce se găsesc printre aceste seturi de cărți pe care le-am achiziționat de ceva vreme! Prima din rândurile seriei este „Cartea junglei”!

Cunoscând filmulețul cartea a fost un deliciu în care am aflat detalii mult mai aprofundate, copiii fiind cei mai animați atunci când își aminteau secvențe trecute, aclamau: „eu asta știu, stai că acuș e scena aceasta… acuș urmează asta” și multe altele, sincer, să-i văd atât de aprinși într-o lectură e cea mai mare plăcere pentru mine ca părinte!

Totul a început când în junglă este găsit un pui de om de o familie de lupi. O lupoaică, un lup și cei trei pui ai lor. Așa a crescut Mowgli, căci acesta era numele său, printre animale.

Lui Mowgli îi plăce foarte mult în junglă. Mănâncă, dorme și se joacă cu Bagheera, pantera neagră și fioroasă, cu frații lupi și cu alte orătănii. După un timp, a trebuit să asculte și să învețe sfaturile și „legea junglei” de la Baloo, ursul cafeniu….

Totul era minunat pentru Mowgli, numai că, într-o seară, mama lui îi spuse că, atunci când l-au găsit, de fapt l-au luat din labele tigrului Shere Khan care voia să îl mănânce, și că acesta a promis că se va răzbuna. Ursul cel sfătuitor îi explică, însă cum copilul se crede un neînfricat nu bagă de seamă grija prietenilor săi.

Lui Mowgli nu îi păsa atât de mult de aceste cuvinte, și oricum, zicea el, dacă Shere Khan va veni vreodată, îl va omorî pe loc. Uite că într-o zi, tigrul veni și se înfruntă față în față cu Mowgli. După o luptă crâncenă, băiatul câștigă. Shere Khan era înfrânt. După frica produsă de dușmanul vărgat atât pantera cea neagră cât și Baloo decid să-l îndrume pe copil în satul oamenilor, acolo, la ai lui unde după părerea lor va fi în siguranță!

Aceasta este o carte foarte frumoasă. Superbă după mine. Copii au ascultat cu încântare povestea mult știută a lui Mowgli. Cu entuziasm în priviri au analizat orice situație și peripeție a lui Mowgli, aceasta m-a însuflețit să citesc fiecare pagină cu mult interes. Sper să o citiți și voi! Vă îndemn…

Sursa foto: pinterest.com