Emotii – Vorbe pentru suflet…

Recunoscătoare pentru…

Mereu am tins să fiu recunoscătoare pentru micile plăceri ale vieții, să le primesc ca pe un întreg și să le valorifici, în esență ne trebuie puține lucruri pentru a fi fericiți. Am făcut o listă de câteva motive de recunoștință pe care le-am văzut pentru moment primordiale, cu siguranță în timp se vor mai adăuga pentru că motive de a fi mulțumitoare vor apărea necontenit, doar trebuie să le observ, și să le trăiesc la intensitate. Doar așa fiecare dintre noi putem sublinia micile/marile momente ce fac diferența în fiecare zi. An de an. Iar luate ca un tot întreg ne vor arăta felul nostru de a fi, dar și capacitatea noastră de a extrage din fiecare clipă chintesența vieții.

Recunoascătoare … pentru azi, pentru fiecare oră, fiecare clipă și fiecare gură de aer. Pentru că azi e aici și acum. Pentru ca să trăiești este o șansă, care ți se oferă zilnic iar noi nici măcar nu realizăm trecerea. Atât de naivi. Și totuși, ce norocoși să fim, astăzi mai mult ca ieri, și mâine mai mult ca azi!
Recunoscătoare pentru zâmbet, pentru că pot găsi în fiecare zi cel puțin un motiv pentru care să zâmbesc. Să mă bucur, și să iau totul de la viață!
Recunoscătoare pentru că am descoperit ce-mi place să fac în viață și pot să o fac în natura firii mele, așa cum simt și trăiesc. Că pot să îmi pun imaginația pe primul lor dându-mi frâu liber spiritului meu mereu încărcat de conexiuni și creații. Că pot fi eu în primul rând!
Recunoscătoare pentru feminitate, prin felul în care mă văd pe mine dar și cum mă oglindesc în privirea altora. E despre cum parcurg drumul vieții cu eleganță, fiind suavă și gingașă. Și îmi place această stare… ca un dans vara prin ploaie!
Recunoscătoare pentru noutate, că descopăr zilnic lucruri noi și îmi alimentez curiozitatea. Și toate acestea mă fac să mă simt actuală, plină de un tumult de informații și emoții, astfel vibrațiile se adună și iau forma unor cuvinte pe care le scriu pe blog. Mă descarc, împărtășesc și freamăt din nou a căutare!
Aceasta îmi e firea, o exploratoare…
Recunoscătoare pentru sentimente, pentru că simt iubire, recunoștință, plăcere, compasiune, dorință, simt bucurie, speranță… pentru toate acestea și mai mult de atât mă simt norocoasă! Toate acestea mă reîntregesc iar eu le cuprind pe toate, pentru că fac parte din mine! Și vin cu îndemnul de a vă accepta sentimentele!
Recunoscătoare pentru oameni, pentru că sunt înconjurată de persoane care mă apreciază pentru ceea ce sunt. Pentru zâmbetele mele, creativitatea mea, energia mea și felul meu unic de a fi! Vă mulțumesc.
Recunoscătoare pentru fetița mea, pentru că alături de ea găsesc liniștea, pacea, bucuria, energia și toată paleta de culori a emoțiilor. Pot să mai adaug că comoara unei mame este fiica ei! Oricând, oriunde și pentru totdeauna!
Recunoscătoare pentru băiat, pentru că alături de el găsesc tăria, curajul dar și determinarea. Pentru că tu copil frumos mă faci să râd fără motiv, să fiu mândră și să-mi înflorească sufletul zi de zi! Mereu și pentru totdeauna!
Recunoscătoare pentru sărbătoare, pentru această vibrare a culorilor, a euforiei cadourilor și a mirosului de brad! Pentru tot ce înseamnă Crăciun, An nou, tradiție și familie!
Recunoscătoare pentru fiecare moment de bucurie sau tristețe, pentru că fiecare m-a învățat câte o lecție ce mi-a întărit spiritul și felul meu de a fi modelându-mă în femeia de azi!
Recunoscătoare pentru oportunitățile apărute în viața mea! Ele mi-au confirmat că pot mai multe, că ar trebui să iau de la azi și mâine totul. Și nu în ultimul rând să cred că calea mea încă se vrea bătătorită cu noi experiențe și cunoștințe!
Recunoscătoare pentru că am reușit să-mi fac timp pentru pasiunile mele și anume pentru tot ce-mi place renunțând la obiceiuri consumatoare de timp și energie.
Recunoscătoare pentru plimbare, pentru natură și razele soarelui care-mi dau o stare de bine. Pentru blândețea ploii, inocența zborului ce se pierde în zare și pentru conexiunea mea cu tot ce mă înconjoară! Toate fac parte din mine… pe zi ce trece tot mai mult!
Recunoscătoare pentru că am parte de iubire, în toate formele ei. Că o accept și o prețuiesc, că îi dau formă dar și conținut. Deoarece după cum spunea Albert Schweitzer – „Ceea ce noi numim iubire este în esență venerația vieții.”; astfel eu cinstesc la cel mai înalt nivel viața, și iau totul de la ea iar de aici reiese că iubirea îmi este în sânge!
Recunoscătoare pentru cărțile citite, pentru toate călătoriile imaginare în care m-am aventurat cu drag și care au adus un aport imaginației mele. Fiecare în parte, fie ele ficțiune sau nu au creat imagini vii ce s-au perindat prin fața ochilor făcându-mă o visătoare, sau o căutătoare însetată de cuvinte.
Recunoscătoare pentru începuturi dar și pentru sfârșituri, unele îmi arată calea altele îmi atenționează că drumul meu se încheie aici. Însă ambele sunt căi care mă modelează în cursul vieții semeni unei pietre ce ia forme diverse după curenții ce-o ating pe parcursul existenței sale. Și astfel o fac specială, unică ca formă și unduitură. Îmi place să cred că iau de la tot ce mă înconjoară doar tăria de a alege căi bune, dar și maturitatea de a renunța atunci când simt că traseul ales e de fapt o fundătură, și fac un stop pentru a mă reorienta acolo unde îmi dictează inima și dau deschidere unui nou început. Pentru că tot ce e nou crează poduri către o nemărginită sursă de frumos…

#Rochie bonprix.ro
nr art.: 972987

Figuri întâmplătoare!

Uneori gândurile mă aruncă într-o mare tulbure, contemplu și simt, visez și privesc o lume în care de multe ori sau mă regăsesc cu desăvârșire sau mă simt o străină între chipuri cunoscute dar înstrăinate. În ultimul timp tot mai mult m-am împăcat cu gândul că ce a fost se va duce, ce este la zi să prețuiesc iar viitorul… îl las la discreția timpului, cel care oricum își are propriile planuri cu mine. Și n-o spun pentru a umple un gol, ci pentru că am constatat că oricâte planuri nu aș țese, oricâte notițe nu aș marca în calendar- jocul sorții e departe de a fi înțeles de mine. Mie îmi rămâne tăcută să gândesc… să îmi plămădesc acele vise feerice și mari speranțe, să cred în înfăptuirea lor și să dau întâietate gândului pozitiv. Și totuși, avem oameni dragi alături, persoane care au investit în noi și cele cu care împărțim din puținul obținut. Însă viața mi-a demonstrat nu o dată că întâlnim figuri întâmplătoare care ne marchează ca pentru o viață.

Privesc în jurul meu. Atâția oameni, atâtea personalități diferite ce au o încărcătură aparte. Unii cunoscuți, alții simpli spectatori ai chipului meu trecut prin zi. Unii mă iubesc pentru cum sunt, unii pentru cum am fost. Alții cu așteptarea cum voi deveni. Ceilalți mă iubesc pentru curaj, perseverență și sensibilitate. Unii pentru tăcere. Și alții ca niște chipuri întâmplătoare mă admiră, îmi dau un curaj cum un om drag alinat la suflet deja nu mi-l mai dă, poate din nepăsarea că a făcut până aici și de acum în colo nu mai e nevoie. Oameni care pur și simplu se infiltrează printre cei știuți deja și care construiesc vise mai repede decât aș fi putut eu reuși să diger realitatea.

Acele figuri întâmplătoare uneori mi-au furat nopți de gânduri, și dimineți în zâmbet; oameni ce i-am întâlnit în miez de zi, dar alături de care împărtăș emoții infinite. Doar timpul mi-e sfetnic. Poate niciodată suficient. Niciodată până la capăt ca să admir acele chipuri întâmplătoare care m-au marcat prin fericire… Azi e despre acele persoane uneori fără nume, unele fugare spirite ivite din jocul karmic, sau din ispita sorții pentru a marca spiritul meu și a-mi arăta că nu doar ce am lângă mine e primordial, ci și orice persoană întâlnită îmi poate începe o propoziție din povestea vieții mele. Și o poate modela de i-aș permite…

Astfel, să nu trecem oribi prin viață fără a da șansa ca să vedem acea adiere de zâmbete ce vine din ochii unor străini ce ne văd altfel, ce ne privesc curios, ce ne cheamă din priviri și ne visează același vis! Al prieteniei încă neînfiripate…

Exist. Sunt. Și înfrunt!

Zilele anterioare am citit o carte ce m-a făcut să pun pe cântar binele și greul, întunericul și lumina, oamenii și faptele acestora. Iar ce m-a uimit cel mai mult a fost sublinierea gingașă a autoarei prin spusele ei pline de bunătate… „sunt un om simplu”. Simplitatea este o calitate care o ai sau nu, cum e și cu bunătatea, modesia și dăruirea prin frumosul sufletesc, fără retușuri și jumătăți de măsură. Anume aceste cuvinte care au o consistență adâncă dacă știi în ce punct să privești au dat o pornire în inima mea spre a scrie acest articol. Anume acea autoare a trezit cuvintele din mine iar eu le-am înșirat semeni unui făuritor al ticluielilor sincere cu și despre mine. Astăzi voi depăna firul roșu al felului meu de a fi, fără laude, fără să mă scot în fața unor fapte ce nu mă definesc, nu, voi descrie așa cum mă văd eu, poate și mulți alții. Și în esență… Exist. Sunt. Și înfrunt!

Sunt eu, un om sincer care niciodată nu a pretins la nimic străin, m-am mulțumit cu ce am și am muncit pe brânci pentru a ajunge unde sunt, cu greu, cu trâmbițe și nopți nedormite am lucrat și am adunat; sunt un suflet deschis, săritor și plin de pozitivism atunci când trebuie să întind o mână de ajutor, am sprijinit necondiționat pe mulți și o s-o mai fac fără a mă gândi de două ori. Un om care și-a consumat uneori toată energia venind în sprijinul cuiva, poate chiar renunțând la mine, golită fiind de starea de plenitudine, poate uneori în defavoarea mea, însă am știut că asta o să mă întărească. Poate de multe ori am renunțat la mine pentru un alt suflet care acum râde în colțuri, însă sunt aici unde sunt… el cine știe? Fără rezerve am înjumătățit o zi, o clipă pentru a acorda atenție, iar de multe ori a fost fără folos, dar cert e că acest fapt m-a învățat ce înseamnă viața și mi-a arătat calea corectitudinii. Poate de multe ori am tăcut, și am plecat privirea când poate ar fi trebuit să vorbesc, să mă expun, să îmi apăr dreptul. Însă nu caut răspunsuri, la ce folos… Am tăcut, și a trecut!

Astăzi… exist. Sunt. Și înfrunt. Nu mă schimb la orice bătaie de vânt. Nu mă clatin de la cuvinte grele. Nu mă cobor în jos la primul obstacol. De cele mai multe ori aceasta mă îndârjește să înaintez și să-mi apropii de suflet doar oameni plăcuți și sufletiști. De multe ori zâmbesc și-mi văd de drum. Cu capul sus și iubirea întipărită pe retină, oare nu sunt mulți cei care urăsc… de ce m-aș număra printre ei? Tac, dar tăcerea mea nu înseamnă a ceda, sau a fi credulă, sau naivă, tăcerea mea e o virtute. Uneori trec cu vederea, dar asta nu înseamnă că nu văd, că nu știu, că nu-mi pasă, că nu sufăr. Tolerez, însă asta nu înseamnă că nu simt răutatea, mârșâvenia faptelor, ipocrizia, prefăcătoria și lingușeala. Suport prea mult, din bună conduită, pentru că educația mea cizelată în familie mi-a dictat ani la rând să-mi iubesc familia dar și dușmanul, și cel mai important și o consider o parte din mine… niciodată nu o să mă cobor la nivelul celor de care mă feresc. Prin definiție sunt un om simplu, așa de puține îmi trebuie mie pentru a fi fericită… atât de puține. Am un singur regret: că uneori nu apuc să spun mulțumesc pentru tot ce primesc de la acele persoane ce mă înconjoară și pentru simplu fapt că m-au marcat și și-au pus amprenta într-o oarecare măsură, așa că acum spun mulțumesc tuturor acelor oameni minunați care-mi înfrumusețează viața!

Mulțumesc!

Cât de încărcat nu ar fi fost anul care a trecut eu am o mie și o sută de motive să-l laud, cât de bolnăvicios nu ar arăta în ochii unora pentru mine 2020 a fost un an ce m-a ținut pe linia bunătății, a toleranței, a înțelegerii, a prieteniei, a dăruirii, a iubirii, și a solidarității. Nici că aș putea fi mai recunoscătoare pentru toate lucrurile din viața mea acumulate de la început până la gongul ce a semnalat finalul anului 2020, care mi-a adus în față prietenii neasemuite și succese la care nici nu aș fi visat. Sunt sigură că anul deja curent va fi un an minunat, și mai bun decât cel precedent, cu și mai multe surprize frumoase, cu și mai mulți oameni alături! Așa că astăzi sunt recunoscătoare și mulțumesc, tuturor persoanelor și evenimentelor ce m-au marcat, m-au schimbat, m-au bucurat.

Mulțumesc pentru lumina de la capătul tunelului. Problemele, întunericul și starea de angoasă mereu vor fi parte din noi, însă doar datorită lor putem aprecia lumina la justa sa valoare! Mulțumesc celor ce nu au crezut în mine, acest aspect m-a motivat să fiu mai dârză pe poziție și să înaintez destoinic zi de zi.

Mulțumesc acelor oameni care și-au croit drum în viața mea dar și celor care m-au primit cu brațele deschise și mi-au arătat definiția prieteniei sincere. Acei oameni care mi-au dat avânt și un imbold la faptul că viața e frumoasă, e unică și plină de lucuri încă nedescoperite. O mare prețuire pentru acei oameni care mi-au împărtășit poveștilor lor, secretele, și cele mai tainice sentimente, acei care și-au lăsat propriile activități pentru a spiriji gândul meu, activitatea mea, și vorbele mele de suflet. Sunt onorată pentru că i-am descoperit!

Mulțumesc familiei mele, mulți puțini suntem o forță. Pentru fiecare zâmbet și îmbrățișare sunt recunoscătoare, pentru o vorbă caldă și un clinchet de poezie fredonată de vocile zglobii ale celor mici. Pentru părinți sănătoși și înțelepciunea lor, pentru casa părintească și dorul de meleagul natal. Mulțumesc pentru neam, pentru grai și glie! Fiecare zi am transformat-o într-un miracol alături de ei, în fiecare zi zâmbesc cerului regăsit în sânul familiei mult iubite!

Mulțumesc încăpățânării mele în a-mi asculta sufletul dedicând timp scrisului, poate n-am făcut-o cât de des aș fi vrut și cu fiecare ocazie cu care aș fi avut ceva de scris însă ceea ce am depănat aici a fost vorbe din suflet pentru suflete frumoase. Cu mulțumire celor care au apreciat la justa valoarea scrierea mea, gândurile mele sincere și freamătul meu prin cuvinte. Așa puține cum au fost. Vă mulțumesc pentru această călătorie virtuală care ne face tot mai aproape, descoperind noi voci, citind emoția cuiva și apreciind textul, imaginea ce o transmite și efervescența emoțională.

Mulțumesc iubirii din viața mea. Tot ce se trăiește prin dragoste și în numele ei. Oamenilor ce au semănat pași de tandrețe, părinților ce au dat ce au putut mai bun, pentru familia mea dragă care în fiecare zi îmi amintesc că iubirea e importantă. În anul trecut deja, am înțeles că nu pot iubi pe altcineva până nu mă iubesc pe mine. Am învățat iertarea, adevărul și imperfecțiunea. Am învățat că toți cei care mi-au greșit sunt la fel ca mine, nici mai buni nici mai răi, iar o dată ce arăți iubire și acceptare te mulțumești prin perfecțiunea afecțiunii pur omenești. Și o faci fără mari așteptări!

Mulțumesc felului meu răbdător de a fi. Doar așa am obținut ce mi-am dorit, cu răbdare și muncă asiduuă. E migălos așa, poate prea pe dinafară pentru unii, însă eu am o luptă cu mine însămi, apoi cu înțelepciune clădită bucată cu bucată redobândesc ceea ce e al meu cu bună dreptate. Astfel treptat mi-am dat seama că nu e corect să presezi timpul, șansa, sau să mergi peste oameni. Că nu am dreptul să intervin în experiențele cuiva fără să mi se ceară, că ajutorul nesolicitat poate face mai rău decât lipsa lui. Că toate suferințele au sensul lor. Că nu e rolul meu să judec sau să decid când lupta unora e prea mută. Am învățat că e bine să cer ajutor oricum și să am încredere că, totul vine la momentul potrivit, și totul cu răbdare.

Mulțumesc vieții. Chiar dacă am avut pierderi, chiar dacă am avut dureri grele, chiar dacă am suferit în neștire, chiar dacă mă îndoiam de mine însămi, anul ce a trecut mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Anul cel dus… mi-a deschis cărțile la faptul că totul trece și vine altceva în loc, că nu le putem avea pe toate și că nu totul depinde de noi. Am învățat că trebuie să am încredere în posibilitățile mele și în faptul că nu va fi mereu așa, nu voi rămâne unde sunt, nu dau în spate, și cel mai important – nu cedez. Niciodată!

Vă mulțumesc…

Curiozități de An Nou!

Sărbătoarea Anului Nou are loc pe data de 1 Ianuarie a fiecărui an. În România ajunul Anului Nou este plin de tradiții care au loc înainte și după de miezul nopții, chiar și în prima zi a Anului Nou. Totul e într-o atmosferă de familiaritate prin mersul cu plugușorul, sorcova. Majoritatea acestor obiceiuri este de a transmite oamenilor un an nou îmbelșugat, fericit și ferit de boli și pierderi. Astăzi am adunat mai jos diverse obiceiuri și tradiții moștenite ani de ani la diferite țări, pe unele le știam iar altele mi-au trezit o curiozitate aparte! Vă îndemn să le aflați și voi!

Ecuador –Anul Nou este marcat la miezul nopţii prin arderea sperietorilor de ciori umplute cu hârtie. Sunt arse, de asemenea, şi fotografiile din ultimul an, ca semn aducător de noroc.

Spania – dacă poţi să bagi în gură 12 boabe de struguri la miezul nopţii, ai parte de noroc în anul care vine.

Danemarca – toate farfuriile nefolosite sunt păstrate până la data de 31 decembrie, când sunt afectuos sparte de tocul uşilor tuturor prietenilor şi rudelor.

Filipine – totul se reduce la bani. Filipinezii cred că totul trebuie să fie rotund, astfel încât să reprezinte monede şi să aducă bogăţie. Alimente rotunde, haine rotunde, totul să fie rotund la intrarea în Noul An.

Columbia – locuitorii poartă cu ei valize toată ziua, în speranţa de a avea un an plin de călătorii.

America de Sud – purtarea de lenjerie de corp colorată determină soarta cuiva în noul an. Lenjeria de corp de culoare roşie înseamnă că vei găsi dragostea. Auriul înseamnă bogăţie, iar albul semnifică pace.

Japonia – se organizează petreceri încă din luna decembrie pentru a uita problemele și grijile din vechiul an iar în noaptea de 31 decembrie merg la cel mai apropiat templu pentru a bea cu toții saké (băutura lor tradițională) și pentru a asculta cele 108 bătăi de gong la trecerea dintre ani. Sunt 108 de bătăi pentru că se crede că tot cam atâtea păcate acumulează sufletul în decursul unui an.

Peru – în fiecare an, la sfârşitul lunii decembrie, oamenii dintr-un sat mic din Peru se bat cu pumnii pentru a-şi rezolva diferendele, pentru a intra în Noul An de la zero.

Siberia – oamenii sar în lacurile îngheţate, pe trunchiuri de copaci.

Irlanda – oamenii lovesc pâine de pereţi, pentru a alunga spiritele rele.

La Napoli, în Italia, Anul Nou este întâmpinat printr-un obicei special, care constă în a arunca pe fereastră obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor, care trebuie să treacă în timpul nopții pentru a face curățenie. Tradiția, însă, tinde să dispară, deoarece prezintă reale riscuri pentru trecători. În noaptea de Anul Nou, „Capodanno”, italienii obișnuiesc să pună pe masă mâncăruri speciale, despre care se spune că aduc bogăție și abundență.

Africa de Sud – oamenii aruncă mobila pe geam.

Finlanda – oamenii prezic anul care vine aruncând cositor topit într-o găleată cu apă şi interpretând forma rezultată.

România– În această zi se pregătesc bucate alese, băuturi pe măsura evenimentului care urmează, adică Revelionul, și se pun la punct detaliile prin care se trimit felicitări și urări. În diferite zone ale României se practică jocuri cu măști (dansul mascaților) sau se cântă Sorcova de unde vine și sorcovitul (agitarea unei baghete pentru urări), unde se urează ca anul ce vine să fie mai bogat și mai norocos. Sorcovitul poate fi și prilej de blesteme. Ceremonialul de înnoire a anului calendaristic în trecerea din noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie este numit la români „Îngropatul Anului”, ulterior în timpurile contemporane fiind redenumit „Revelion”.

În Rusia oamenii beau șampanie înainte și după miezul nopții și obișnuiesc să lase geamurile și ușile deschise pentru ca Anul Nou să intre în casă.

Panama – efigii ale tuturor celor faimoşi sunt arse, ca modalitate de a începe noul cu noroc.

Scoţia – prima persoana care trece pragul unei case, în Noul An, trebuie să aducă un cadou norocos.

Estonia – oamenii mănâncă de şapte ori pe zi, de Anul Nou, pentru a-şi asigura prosperitatea în Noul An.

Franța – francezii mănâncă o grămadă de clătite.

În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, celebru pentru bunătatea sa. Copiii își lasă încălțările lângă șemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfântul cel bun. O mâncare tradițională pentru această sărbătoare este „vassilopitta”, o prăjitură in care este pusă o monedă din argint sau din aur. Cel ce găsește moneda va avea noroc în anul respectiv.

Germania– pentru nemți, plumbul este norocos. În noaptea de Anul Nou, există obiceiul de a turna metalul topit într-un vas cu apă și formele ciudate care se formează pot prezice viitorul. De exemplu, o minge înseamnă noroc în anul care vine, inima simbolizează căsnicie, o ancoră indică nevoia de ajutor, iar o cruce reprezintă moartea cuiva drag.

Elveția – Anul Nou este marcat prin aruncarea de îngheţată pe podea. În unele părți din Elveția și Austria localnicii se costumează pentru a sărbători ajunul zilei de Sfântul Silvestru. În anul 314, oamenii au crezut că suveranul pontif al acelei perioade, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare ce va scăpa și va distruge lumea șn anul 1000. În amintirea acelei spaime, oamenii se îmbracă în costume neobișnuite.

Belgia – există obiceiul de a mânca „choucroute” (varza murată cu cârnați) în familie, având sub farfurie, în mână sau în buzunar o monedă, pentru a avea bani tot anul. Oamenii au un respect și pentru animale de Anoul Nou, iar fermierii le urează vacilor un An Nou fericit!

Bolivia – în prăjiturile de Anul Nou se pun monede, iar cine găsește moneda în prăjitură va avea noroc în anul ce urmează

Belarus– aici, femeile nemăritate participă la jocuri de forță pentru a se afla care dintre ele se va mărita prima în anul ce urmează.

Puerto Rico – oamenii aruncă găleţi cu apă pe geam pentru a alunga spiritele rele.

Thailanda – în afară de aruncarea găleţilor cu apă unii pe alţii, thailandezii se murdăresc unii pe alţii cu talc gri.

Chile – familiile petrec noaptea în compania celor dragi decedaţi, dormind în cimitir.

Ungaria– oamenii au obiceiul de a crea din hârtie și paie o sperietoare de ciori care poartă numele de Jack Straw. Acesta este un simbol al ghinionului din anul care se încheie. Sperietoarea este apoi purtată prin sate și arsă la miezul nopții.

În Vietnam, Anul Nou este numit „Tet Nguyen Dan” sau mai simplu „Tet”. El începe pe 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcție de an. Vietnamezii cred că un zeu stă în fiecare casă, iar în ziua de Anul Nou se duce la cer. Acolo, el spune cât de bun sau rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeul călătorește pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obișnuiesc ca de Anul Nou să cumpere un crap viu, căruia îi dau drumul în râu.

Pentru anul ce vine vă doresc: pace în suflet, bucurie fără margini, sănătate cât cuprinde, credință în bine și înalte realizări. La mulți ani! O viață împlinită și fericită!

Ca de sfârșit de An…

E timpul unui bilanț ar spune mulți… eu aș spune altfel, e timpul unor gânduri și emoții depănate sincer pe foaie. Anul nou bate la ușă, iar cum cel vechi mi-a adus o efervescență de emoții nu am cum să evit să vorbesc despre ce a fost și ce se duce. Bun sau rău, bolnăvicios și vicios, feeric și însoțit de emoție este anul meu în care mi-am așezat pe trepte bucuria, durerea, abandonul, singurătatea, temerea, îndoiala în ce va fi și încotro o să mă îndrept, dar și simplitatea și prețuirea valorilor cu adevărat importante. A fost un an care pe unii i-a unit iar pe alții i-a dezbinat din temelii, pe unii i-a fericit iar pe alții i-a făcut anxioși și plini de o goliciune lăuntrică greu de dus, însă cu toate acestea vreau să cred că noul an ne va prinde pe toți sănătoși. Iar pe lângă toate încercările de zi cu zi pe mine 2020 nu m-a învățat cum să mă distanțez de oameni, să-i evit și să fug de socializare, ba din contra; însă cel mai mult m-a învățat cum să mă apropii de copiii mei, de familia mea, și să-mi prețuiesc prietenii pe care-i am. Un an care încă mă mai învață.

Câteva lecții de până acum:
1. Totul trece deși pare de necrezut. Totul absolut totul trece sau se atenuează, se așează sau se sedimentează mai devreme sau mai târziu. Nu trebuie să facem altar din probleme, indecizii sau angoase, cu o atitudine pozitivă poți depăși mai ușor orice încercare care îți e dată să o înfrunți. Nimic nu e veșnic, nici chiar durerea, mereu va ieși în cale o emoție nouă, o persoană să-ți dea aripi sau un scop neașteptat care îți va scutura viața din temelii.

2. Cea mai ușoară metodă este să renunți. Dar nu ajungi nicăieri cu asta. De multe ori mi s-a spus, încearcă dar nu renunța. O dată ce ai încercat deja devii un invingător/învingătoare. Astfel, ce ai a pierde, nimic, iar o dată ce ți-ai dat frâu liber încercărilor ai doar de învățat și evoluat. Deci, concluziile le faceți singuri!

3.Totul ține de cum interpretezi lucrurile. Unele lucruri sunt monstruoase și înfricoșătoare de la distanță, însă când te apropii de ele devin umane și abordabile, totul ține de cum le interpretezi și le accepți. Sau… sau! Cert e că trebuie să luăm întotdeauna cât putem duce, nici mai mult, nici mai puțin!

4. Aparențele înșeală. Să nu pierzi prudența, să încerci să simți și să vezi dincolo de aparențe. Mereu am fost selectivă, iar anul acesta la fel am ales și cules, și pot să vă spun cu mâna pe inimă că am alături oameni unici, perseverenți și plini de o bunătate divină!

5. Lucrurile mici emoții mai mari! Niciodată nu am fost omul care adună lucruri, nu am acumulat chestii impersonale, ci am optat pentru tot ce e mic dar simbolic. Ceva din suflet pentru suflete. Minimalismul și simplitatea este definiția personalității mele, aceste aspecte mă echilibrează, mă ajuă să gestionez mai bine dezordinea și haosul care a venit în viața din zilele noastre.

6. Oamenii sunt totul! Oamenii te vor dezamăgi, dar și tu vei dezamăgi pe alții, așa că bucură-te de tot ce este bun în fiecare om. Primește ceea ce oamenii au de oferit, nu ceea ce ai dori tu să ofere și nu sunt dispuși să dea.

7. Suntem mult mai puternici decât credem! În ciuda greșelilor trebuie să mergem mai departe. Vorbim uneori necugetat, alteori uităm ceva, o dăm în bară pe alocuri însă să nu uităm că alte ori suntem sub lumina norocului. Puteam să eșuăm dar fiind puternici ne reușește să depășim totul cu succes. Întotdeauna suntem mai însuflețiții decât credem și facem față unor obstacole mai mari decât ne-am fi închipuit vreodată.

8. Bunătatea e cheia umanității. Sunt încă lucruri în viață care te vor surprinde și pe care nu le poți anticipa iar bunătatea e cheia a tot ce înseamnă umanitate și frumos.

9. Totul vine cu un scop și ca orice problemă are și o soluție, care vine la momentul potrivit!

10. Toate lucrurile sunt posibile celui ce crede în bine, în frumos, în curajul de a „fi” în pofida a tot ce se întâmplă în lume!