Citind-o pe Lucia Verona. Cartea „Scena crimei”

Lucia Verona, care a absolvit Conservatorul de Muzică din București în 1972, este dramaturg și romancier și traduce și literatură universală. Din 2004, ea conduce secția dramaturgie a Asociației Scriitorilor din București. Lucia Verona a tradus în română mai multe piese de teatru de autori francezi, maghiari și englezi, inclusiv trei piese de Shakespeare. Ea scrie și thrillere, dedicând ca personaj o celebră soprană, detectiv amator cu mult fler. În prezent, piesa sa L’heririere (Moştenirea), o monodramă a cărei acţiune se petrece la Paris, se bucură de mare succes pe scenele din România.

Autoarea se mândrește cu un buchet literar impresionant printre care și seria Stella Marian-Harrington, volume cu un parcurs plin de mister și acțiune antrenantă. Astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea „Scena crimei” care este a cincea din serie, o poveste ce m-a prins încă de la primele pagini și care a încins spiritul meu de observație. Toată pânza țesută de autoare a plăcut dorindu-mi să citesc și celelalte volume convinsă fiind că eroina a cărei nume poartă seria mă va face dependentă de genul thriller.

„O mirifică tornadă, plină de strălucire, spumoasă precum cea mai scumpă șampanie este savurosul personaj creat de Lucia Verona, Diva detectiv, protagonista seriei sale de romane policier, nimeni alta decât Stella (cum altfel?) Marian-Harrington, Stellissima, celebra soprană a cărei voce impostată și al cărei chiar mai celebru râs melodios: Ahahahaha! au devenit marca acestei memorabile glamorous detective, mereu în lumină, debordând de viață, talent, frumusețe și inteligență.”
Andreea Hedeș

Cartea înaintează prin desfășurarea unei crime, sau mai bine spus o tentativă de omor care ia amploare atrăgând după sine o otrăvire ce dă tonul unei scene a crimei, urmată de un accident menit să ascundă un secret și multe necunoscute care incing curiozitatea. Dar să încep cu începutul, pe scena unui teatru chiar înainte de spectacol o actriță și mai exact Diva a cărei prezentare e principală este găsită inconștiență și la un pas de moarte. Frica, neliniștea dar și panica planează în aer, însă nimeni nu-și dă frâu stărilor deoarece trebuie să ducă prezentația la bun sfârșit; iar cunoscuta soprană Stella apare fix la fix atunci în centul acestor furtuni ajutând ca piesa să fie interpretată într-un mare fel. Chiar dacă totul a decurs normal starea de „normalitate” lipsește cu desăvârșire, moartea mașinistului face din cei prezenți suspecți și martorii unor acțiuni ciudate, din actori modești ținta către răscolirea trecutul de care unii fug iar alții pur și simplu se îndepărtează tăcut. Însă ce este o anchetă, anume e acea răscolile de fapte, acea perturbare a liniștii dinaintea furtunii.

Stella alături de Agata Cristea, cea care de fapt a scris această piesă de teatru, „Diva în vacanță” sunt bune observatoare ce cot la cot pun piesele într-un puzzle complicat care până într-un sfârșit se așează tulburător, întortocheat dar și totodată incitant pentru firea lor excentrică. Analizează scena crimei prin ochiul lor fin luând fiecare personaj în parte aducând în față nu doar partea personală dar asezonând totul cu bârfe, picanterii dar și un trecut de care unii nu sunt mândri.

Întorsăturile ce au urmat de la scena crimei din teatru au fost pe măsura așteptărilor mele, am parcurs fiecare detaliu punându-mă în ipostaza acelui detectiv care alături de misterioasele femei a dezvăluit tuturor numele criminalului și încă ceva… o scrisoare ca o dezvăluire venită să pună lumină acolo unde doar cei ce înțeleg pot absoarbe mesajul agonic. Iar finalul, ador finalurile în care totul e într-o înțelegere neînțeleasă, într-o finalitate fără sfârșit și într-o descoperire ce parcă ar mai fi cu ceva semne de întrebare. Pentru asta iubesc cărțile thiller & mystery, și poate pentru acele detalii ce mă fac să merg cot la cot alături de personaje și să despic firul în patru pentru acea mulțumire proprie.

Cartea „Scena crimei” s-a dovedit a fi un volum plin de întorsături savuroase, de la personaje cu impact la momente pe care nu le aștepți; fiecare deznodământ mi-a arătat că această poveste a fost scrisă de un ochi fin și o minte antrenată să ne încâlcească nouă socotelile, să ne facă pe noi cititorii dependenți de lectură. Am fost fascinată de croirea crimelor și a inspectării de după, am zâmbit la replicile celor două femei ce s-au completat una pe alta, și am mers pas cu pas către ceva la care nu m-aș fi așteptat. Și chiar dacă aș fi vrut să intervin am rămas un spectator ce a ținut în mână cartea dar a cărei inimi a pulsat a curiozitate dezlănțuită, una care nu m-a lăsat să abandonez lectura, pentru că nu ai cum… ideea și suspansul a prevalat. Recomand cu drag volumul celor pasionați de acest gen literar dar și celor care doresc să citească o carte altfel, una ce nu doar că te scoate din rutina existențială dar și te provoacă pentru că e o carte vie ca text și ca intonație.

Potențialul copilului prin iubire!

În timpul actual cu „statul acasă” fiecare dintre acei părinți cu copii au înțeles multe! Foarte multe, cred. Ca adulți fiind am priceput succesul și insuccesul, lacunele educaționale și felul nostru corect/incorect de a educa copii noștri, sigur, nu se referă la toți, doar la partea care „nu mai rezistă”. Nu neg că în ultima perioadă neliniștile sau accentuat, starea de nervozitate ne apasă până la pământ, cumva artificial se plonjează pe gheață subțire, însă nu-i totul chiar atât de rău.

Părinţii iubitori care anticipează şi care îşi fac un plan concret pe măsură ce îşi cresc copilul vor reuşi să şi-l transforme într-un prieten pe viaţă. Sânt convins că asta doriţi şi voi. Chiar dacă deocamdată aveţi impresia că vă aflaţi într-o mare încurcătură, există soluţii. Ross Campbell 

Într-o familie în special e armonie, fie ea cu un copil sau doi sau mai mulți, exprimarea consecventă a emoțiiloe, a iubirii faţă de copil stă la baza educaţiei eficiente. Nu contează dacă ea variază ca formă de exprimare în funcţie de timp şi spaţiu. Ceea ce contează cu adevărat este ca părinţii să satisfacă nevoile copilului şi ca acesta să se simtă iubit cu adevărat. Într-un mediu în care iubirea este exprimată verbal, nu doar prin acțiuni, copilul are puterea de a-și dezvolta întregul potențial. Pur și simplu înflorește. Prin exprimarea emoțiilor noastre, copilul își va dezvolta un sistem de siguranță în așa fel încât să aibă deplină încredere în forțele lui. În potențial. În vise. În pornirile sale viitoare. În conduita exprimată și în descoperirea de sine.

Nevoile esenţiale ale copiilor nu se modifică. Sigur că există factori care se schimbă — contextul, factorii externi şi modalitatea de exprimare în funcţie de societatea respectivă — iar modificările pe care le-am constatat în ultimele decenii îi îndreptăţesc pe părinţi să se îngrijoreze, complicîndu-le foarte mult delicata misiune de a-şi creşte copiii. Adesea, societatea pare că face front comun împotriva a ceea ce încercăm noi să realizăm acasă. Şi totuşi, în ciuda acestei realităţi, trebuie să nu uităm: nevoile fundamentale ale copiilor rămân aceleaşi. Cea mai importantă nevoie constă în faptul că ei vor să se simtă iubiţi. Și pe lângă asta, trebuie să-i susținem, să le oferim căldura necesară, gingășia, mângâierea. Exprimarea verbală a iubirii față de copilul tău, reprezintă stâlpii de siguranță pentru un viitor autentic al acestuia. „Te iubesc”, „Sunt mândru/ă de tine”, „Sunt aici pentru tine”, ”Știu că vei reuși”, sunt doar câteva exemple care ar trebui să existe în fiecare familie, atât în relația dintre copil și părinte, cât și în relația dintre adulți.

Iubirea adevărată înseamnă bucurie, ea ne face să ne trezim dimineață cu sentimentul că avem un rost în lume, și ca adulți și ca copii, această împăcare prin iubire ne umple cu emoții pozitive și idei creative, ne dă farmec, ne dă puterea de a reuși chiar și în situații nefavorabile, ne face să sperăm, să ne ajutam semenii și să vedem partea frumoasă a lucrurilor din jur, iar cea mai mare contribuție e să ne facem copilul/ii fericiți, și cu zâmbetul pe buze.

„Iubirea necondiţionată este iubirea totală care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el şi nu datorită a ceea ce face el.”~ Garry Chapman

Sursa foto: pinterest.com

Alfabetul familiei!

Familia a reprezentat, de-a lungul timpului, instituţia fundamentală. Este o mare binecuvântare să faci parte dintr-o familie. Familia vă poate oferi tovărăşie şi fericire, vă ajută să învăţaţi principii corecte într-o atmosferă plină de iubire şi vă ajută să vă pregătiţi pentru viaţă.

Ajutaţi de bunăvoie în cadrul căminului vostru.
Binedispuneți-vă prin tot ce înseamnă din bunătate, bucurie, bogății spirituale.
Cinstiţi-vă părinţii arătându-le dragoste şi respect.
Dăruiți iubire și dedicație sinceră.
Exemplul vostru i-ar putea încuraja pe membrii familiei să vi se alăture. Educă sprirtul prin iubire!
Fiţi veseli, dispuşi să oferiţi ajutor şi plini de grijă faţă de membrii familiei.
Găsiți timp pentru fiecare, oricine din familie e important!
Hotărâți prioritățile, făceți alegerile corecte și îngrijiți-vă familia cum știți mai bine!
Iubiți-vă familia. Implicați-vă în ceea ce înseamnă doi și mai mulți. Investiți în celula pe care ați format-o!
Întăriţi-vă relaţiile cu fraţii şi surorile voastre.
Jubilează-ți zilele importante. Și nu trăi cu jumătăți de măsură.
Leagă strâns relația cu apropiații. Fii loial/ă. Luptă pentru ceea ce ai construit!
Manifestă pluralism și diversitate în viața de familie.
Nu renunţa niciodată la ceea ce simți, familia e tot ce contează!
Opreşte-te din goana existențială și acordă timp oamenilor dragi. Ei sunt tot ce ai!
Preţuieşte-ți familia. Participaţi la activităţi şi tradiţii bune ale familiei. Pregătiţi-vă acum să vă îndepliniţi rolurile divine de soţi sau soţii şi de părinţi.
Respectă totul în jur și dă tot timpul tot ce ai mai bun în acel moment.
Susține-ți membrii familiei. Doar împreună puteți schimba lumea. Socializați!
Șlefuiți-vă caraterele în bine. Nu șovăiți la unele încercări ale vieții.
Totul e în mâinile mele și ale tale, fiți responsabili pe ceea ce aveți. Familia e Totul!
Uimiți-vă membrii familiei în fiecare zi, orice gest contează.
Visați cu ochii deschiși, mergiți la teatru împreună, la operă, concerte.
Xeroxează bucuriile, familia ta merită tot ce e mai bun.
Zâmbiți Zilnic… cu toții și doar împreună!

Sursa foto: pinterest.com

 

Așteptările față de femei!

E ușor să fii domnișoară, cu capul în nori, cu bucurii și fără responsabilități majore. Apoi apare un „el” și se mai adună din așteptări și cerințe. Mai departe cred că înțelegeți unde vreau să bat, deci, cuplu, familie și astenia își are startul bine pregătit. Și eu m-am confruntat și poate uneori mă mai confrunt cu fel de fel de stări și erupții vulcanice, dar uite că secretul e tare, tare simplu și mai ales are sarcina de a implica pe cei doi.

Și, de cele mai multe ori aud că femeile se plâng că bărbații le fac mai întîi iubite, apoi soții, și mame, apoi le toarnă o groază de îndatoriri, cum ar fi menajeră, terapeută și asistentă medicală, consultantă vocațională, contabilă, parteneră de afaceri, și multe alte roluri, iar treptat se ignoră partea cea a sexului, a intimului de care cel mai mult avem nevoie. De ce oare?  Și mai faceți pe șocatul că nu aveți parte de fantezii de-o veșnicie?! Dragi bărbați mai ridicații niște sarcini, roluri și responsibilități de pe umeri și ve-ți descoperi în femeia de alături o mare Zeiță. Da, asta e secretul, ajutați-vă partenera, pe care ați ales-o de bună voie și nesilit de nimeni. Sau nu e așa?

Da, cu toții avem așteptări față de partener, nu ar fi corect să arăt cu degetul la unul sau la altul, cert este că față de femei e un surplus atunci când apar copii și asta nimeni nu poate s-o nege, chiar dacă tații își fac partea lor de treabă. Eu de asta m-am convins pe pielea mea. Iar dacă vreți să păstrați partenera cea pe care ați ales-o pentru suflet, este nevoie de împărțire la doi, ca feminitatea să fie proaspătă, să te primescă cu bucurie și mai puțin obosită, să fie caldă în priviri și în gesturi și să nu fie fugită toată ziua. Cu siguranță vrei relația cea de început, focul, atracția, conectarea și pasiunea? Creaz-o prin energia și hotărârea ta masculină de bărbat și fă lucrurile să se întâmple ca femeia ta să se poată deconecta de grijile cotidiene, să se simtă feminină și apreciată. Fii inventiv.

Eu vreau să cred că un bărbat adevărat este unul conștient de rolul său într-o relație, de împărțirea obligațiilor, de comunicare eficientă, de relaționare dintre doi, și nicidecum nu-și lasă femeia să ducă tot greul în casă. Și încercați să vă aduceți aminte de scopul uniunii voastre, de alegerile făcute unul pentru altul, nu unul împotriva altuia, și gândiți-vă de ce ați hotărât să rămâneți împreună, și cu siguranță nu v-a prevala așteptările unuia față de altul.

Afirmații care v-ar scurta din gândire și alegeri greșite în viitor, atât pentru noi ca femei, cât și pentru bărbați. O relație împlinită nu cade din cer, ci se construiește și se întărește zilnic prin gesturile noastre de iubire și afecțiune. Să ne aducem aminte ce face o femeie și ce face un bărbat. Asta ne va salva relația și căsnicia. Și să nu mai avem așteptări, contribuiți unul pentru altul, faceți din relație loc de tihnă, nu arenă pentru sarcini.

Sursa foto: pinterest.com

 

Femeie sau mamă. Sau ambele!

Ajungem la un punct în viață când luăm decizia de a fi mame, de a da continuitate și de a ne privi dintr-un alt unghi. Ajungem să vrem să ne privim corpul cum își schimbă forma și în interiorul nostru bat două inimi, un început pentru un nou început.

Parcurgem un drum nu prea ușor până să purtăm copilul pe brațe, să-l simțim cum respiră și să absoarbem orice moment nou din familie. O dată cu aceste transformări negăsite nici într-un dicționar explicativ cu referire la femeia- mamă individual, femeia uneori se duce la extreme. Nu mai percepe unde e Femeia şi unde e Mama.

La mine și poate la multe dintre noi după nașterea copilului, s-a produs o conectare la statutul de mamă cu toată și exagerata seriozitate, uităm de „el-bărbatul”, de „ea-societatea”, de „ea-sexualitatea”, de „ea- feminitatea”, și la orice replică aruncăm – „Copilul este sensul vieţii mele„(da, și a multora femei din lume). Și nu-mi săriți în cap, îmi iubesc piticii mai mult decât îmi pot închipui și s-ar descrie în cuvinte, însă deși nobilă e atitudinea de „dedicație excesivă asupra copilului” în momentul când femeia renunţă singură la ea, tot sistemul familial are doar de pierdut. Și o zic cu toată tăria.

O dată ce femeia hotărăște să fie doar „mamă”, practic scoate bărbatul din ecuație, declaraţia că aparţin copilului şi atât, sau mai aud că „altceva nu mai contează”, duce în timp la limitarea propriilor nevoi, la ignorarea partenerului, la descompunerea lentă a statului de femeie, cea care cucerește, care întoarce priviri, și toate acestea au consecințe nefaste asupra prototipului de familie armonioasă, chiar dacă asta încă nu am înțeles.

Și credeți-mă am auzit de atâtea ori din gura mamei mele și a multora expresii de tipul: „m-am jertfit pentru copii mei, mi-am ignorat visele și dorințele ca lor să le fie bine, m-am oferit toată pentru armonia lor, nu mi-am acordat nici o zi mie ca ei să fie fericiți”, dar oare e așa, și în timp am simțit pe pielea mea că mama mea și poate multe ca ea așteaptă recompensa zilelelor „de mamă”, își așteaptă parcă despăgubirea orelor nedormite sau își manifestă agresiv chiar frustrările ei acumulate în timp, și exploatează emoțional chiar și pe copii mari. Mame ce au devenit irascibile şi cicălitoare din motivul asimilării „bolnave” aș zice a unor idei că copii sunt obligați cu ceva.

Și nuștiu, mereu îmi pun întrebarea Femeie sau mamă. Sau ambele? Și e greu să te alipești de una sau alta, o știu prea bine, ai mei doi copii mă solicită necontenit, plus casa, soțul, e divers, dar zi de zi încerc să stabilesc un echilibru, să-mi armonizez eul personal ca apoi să fiu ceea ce așteaptă familia mea de la mine, plus un pic și pentru mine. Și ce poate fi mai groaznic pentru o familiei decât o femeie obosită, neîmplinită, care a uitat singură de ea, ca mai apoi „să scoată ochii cu asta”… Oamenii de regulă pot oferi doar ceea ce au în interior şi dacă acolo nu s-a pus dragoste şi grijă de sine, nu e armonie și pace ce mai poți da familiei?

Am ajuns să cred că liniștea mea e armonia copiilor, energia mea e bucuria soțului, iar fericirea ci-o eman e baza pe care se ține ceea ce-am format în timp alături de partenerul meu. Și chiar dacă astăzi o să acorzi un pic mai puțin timp copilului asta nu înseamnă că-l trădezi, sau că-l iubești în minus. Și să fim sincere cu noi, o dată devenite mame nu se anulează faptul că suntem Femei, nu dispărem ca personalitate şi nu o să aibă grijă nimeni de noi dacă nici măcar noi nu o facem. Și e firesc să avem nevoie de odihnă, de relaxare, de deconectare, de frumuseţe, de autodezvoltare, de un pic de timp liber dacă se poate… etc. Și nu avem nevoie de argumente pentru asta, sau scuze mascate în spatele unui copil care primește tot și poate mai mult de atât, și sufocarea emoțională nu e bună, nu v-ați întrebat de asta?…. Scriu doar pentru că am trecut prin asta şi unicul mod de a nu cădea în stări depresive este să avem grijă de propriile nevoi. De o carte bună, de o plimbare, și orice ce vă face să vă deconectați de la rutina de zi cu zi.

Pe propria piele am văzut că nu trebuie să aleg în a fi femeie sau mamă, pot fi ambele, și practic fără mare efort și „jertfe” cum zic unele. Am învățat să cer ajutor de la partener, să trasez limite, să-mi gestionez timpul și activitățile, să profit și de 5 minute libere pentru mine, să-mi conectez copii în unele activități pe vârste, să prețuiesc fiecare membru în parte și în special pe mine, fără egoism și capricii, doar pentru echilibrul meu emoțional, deoarece el îmi garantează eficacitatea în a fi și femeie și mamă.

În sistemul familial femeia este cea care dă tonul, dacă mama este nesatisfăcută, în scurt timp o să îi afecteze pe toţi. Mama dirijează acea sincronizare de emoții din casă, cineva zicea „o femeie nefericită- o familie detrămată”, de aceea trebuie să înţelegem că de sacrificii nici nu este vorba atunci când iubești și ești împăcată cu alegerea de a fi mamă. Și nu uita copii tăi vor învăța din ceea ce transmiți, modelul tău de educație și relaționare, vor absorbi dragostea de sine, dacă mama lor este fericită.

Și nu există un model pentru toate familiile, însă este o direcție în care poate merge fiecare femeie-mamă pentru a fi bine- și aceea e de a fi fericită și împăcată în primul rând cu sine, pentru a da mai departe, a împărți cu fiecare chip din chipul ei.

Sursa foto: pinterest.com

33 Sugestii Educative după Maria Montessori !

  Maria Montessori, pedagogul italian a cărei metodă de educație încă mai revoluționează relația părinte – copil, a lăsat în urma ei o moștenire de care se bucură familii din toate colțurile lumii. A susținut ca principiul de bază să fie auto-educarea și aplicarea celor învățate direct, nemediat. A încurajat copii să ia mereu decizii proprii pe care să le respecte, pentru a le stimula independența.

 Metoda Montessori se caracterizează, în linii mari pe susținerea și sprijinirea procesului natural de dezvoltare a ființei umane, copiii fiind percepuți ca ceea ce sunt de fapt și prin care li se creează un mediu propice dezvoltării potențialului lor spiritual, emoțional, fizic și intelectual, ca membri ai unei familii, ai comunității, ai Universului.

  Am selectat 33 de sfaturi ale Mariei Montessori, care, ar trebui citite de părinți, educatori și pedadogi:

1.  Grija noastră față de copii ar trebui guvernată nu de dorința de a-l face să învețe să facă lucruri, ci de efortul de a menține aprinsă în el acea flacără numită inteligența.

2. Trebuie să ajutăm copilul să acţioneze singur, să voiască singur, să gândească singur; aceasta este arta celor ce aspiră să slujească spiritul.

3. Nu ajuta niciodată un copil într-o sarcină pe care el simte că o poate reuși.
4. Un test al corectitudinii procedurii de învăţământ este fericirea copilului.
5. Nu putem crea observatori spunând doar “Observă!”, ci dându-le puterea și mijloacele pentru a face această observație. Iar aceste mijloace sunt achiziționate prin educație a simțurilor.
6. Copiii trebuie să crească nu doar în trup, ci și în spirit, iar mama dorește să urmeze misterioasă cale spirituală a celui iubit care, mâine, va ajunge creația inteligentă și divină, omul.
7.  Respectă toate formele rezonabile de activități în care copilul se implică și încercă să le înțelegi.
8. Sinceritatea, v-a ajuta copilul să spună adevărul.
9. Pentru a fi de ajutor copilului evită întrebuințarea acțiunilor spontane și impunerea de sarcini radicale.
10. Prima lecție de viață pe care copilul trebuie să o dobândească este diferența dintre bine și rău.
11. Nu criticați un copil prea des, deoarece el va învăţa să condamne.
12. Nu întrerupe un copil când este concentrat asupra unei activități: se odihnește, lucrează sau doar îi observă pe alții.
13. Când un copil este lăudat des, el învaţă să preţuiască tot ce îl înconjoară.
14. Atunci când copilul este umilit, învaţă să se simtă vinovat.
15. Atunci când copilul este luat în derâdere, învaţă să fie timid.

16. Atunci când eşti indulgent cu un copil, el învaţă să fie răbdător.

17. Nu vorbi urât despre copil – nici în prezenţa lui, nici în lipsa lui.

18. Orice lucru prezentat copiilor noştri trebuie să fie frumos şi clar. Ele formează parte din sufletul său.

19. Ascultă părerile copilului şi răspunde-i atunci când apelează la tine.

20. Dacă un copil trăieşte cu sentimentul de siguranţă, învaţă să aibă încredere.

21. Dacă eşti de acord cu părerile copilului, el învaţă să se iubească pe sine însuşi.

22. Esența independenței este de a fi capabil de a face ceva pentru tine însuți.
23. Imaginația nu devine uimitoare decât în momentul în care oamenii, după ce li s-a oferit încurajare și putere, încep să o creeze.

24. Concentrează-te asupra dezvoltării constructive a copilului, iar astfel nu va atrage lucrurile negative.

25. Cel mai mare semn al succesului pentru un profesor este de a fi în măsura să spună: “Copiii acum lucrează ca și cum eu nici nu aș exista”.
26. În interiorul copilului se află soarta viitorului.
27. Educația nu se dobândește ascultând cuvinte, ci prin experiența asupra mediului.
28. Copiii sunt ființe umane cărora li se datorează respect, fiindu-ne superiori prin inocența lor și prin posibilitățile mai mari din viitorul lor.
29. Munca noastră nu este de a preda, ci pentru a ajuta mintea acumulatoare în activitatea sa de dezvoltare. Ce minunat ar fi dacă, prin ajutorul nostru, prin înțelegerea nevoilor vieții sale fizice și prin hrănirea intelectul sau, am putea prelungi perioada de funcționare a minții absorbante!
30.  Un aspect foarte important este mediul în care locuiește copilul și în care nu trebuie să se regăsească obiecte inutile.
31. Ajută-l pe copil când caută o activitate și fii neobservat atunci când și-a găsit-o deja.
32. Respectă-ți copilul atunci când a greșit și își poate repara greșeala. Oprește-l atunci când acțiunile pe care vrea să le facă sunt potențial periculoase.
33. Înlăuntrul copilului se află soarta viitorului.