Citindu-i pe Ilana Casoy și Raphael Montes. Cartea „Bună dimineața, Verônica!”

Ilana Casoy este o scriitoare braziliană. A absolvit Fundația Getúlio Vargas și s-a dedicat studiului psihologiei criminale, în special legat de ucigașii în serie. Ilana Casoy a publicat mai multe cărți, dintre care unele se bazează pe celebre dosare penale din Brazilia, precum „A Prova é a Testemunha” despre cazul Isabellei Nardoni. De asemenea, ea a scris „O Quinto Mandamento – Caso de Polícia”, o carte legată de asasinarea cuplului Richthofen din 2002.

Raphael Montes de Carvalho este un romancier și avocat brazilian. Cea mai cunoscută lucrare a sa este romanul „Zilele perfecte” din 2014. Montes s-a născut la Rio de Janeiro pe 22 septembrie 1990. A studiat la Colégio de São Bento, unde a urmat școala medie și liceul. A debutat în literatură în 2009, publicând într-o antologie polițistă, Assassinos S/A: „Brazilian police tales” (Editura Multifoco), de editorul Frodo Oliveira și organizatorul Jana Lauxen. În 2010, Montes a participat la un concurs al editurii braziliene Benvirá/Saraiva, în care romanul său „Suicidas” a primit premiul al doilea. Saraiva a publicat romanul sub eticheta Benvirá în 2012. Temele groaznice prezente în poveste și vârsta tânără a lui Montes i-au adus o notorietate răspândită în Brazilia.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre recenta mea carte citită care m-a zguduit din temelii, aceasta se intitulează „Bună dimineața, Verônica!” și a apărut anul acesta la Editura Publisol; ambii autori au făcut din această poveste o misterioasă și terifiantă tornadă de subtexte și întorsături care m-au făcut să îmi accelereze pulsul, să îmi zboare privirile prin toate colțurile și să-mi croiesc diverse scenarii care mai de care. Toate aducând a sobrietate și întuneric.

Ar putea fi o imagine cu 3 persoane, carte şi text care spune „ILANA ILANACASOY CASOY RAPHAEL RAPHAELMONTES MONTES NETFLIX SERIA RIGIN VERONICA! DIMINEAȚA, BUNĂ Publisol”

O avem ca eroină principală pe Verônica Torres, relativ cu o viață banală și fără prea mari schimbări aceasta ajunge să fie o secretară la un oficiu de poliție fără lipsă de ambiție, până la… Evenimentele unei zile însă șterg cu buretele abisul în care se scaldă tuburând-o și scoțând-o parcă dintr-o ceață a ignoranței, aceasta asistă la o sinucidere neașteptată ce se petrece chiar sub ochii ei cât și primește un apel anonim de la o femeie disperată care mărturisește că totul în viața ei e regizat de un criminal. Veronica simte că se prăbușește dar și totodată că poate să influențeze cumva viața acelor femei, pe una salvând-o iar pe cealaltă cinstind-o prin faptul de a-l prinde pe acel ce i-a cauzat suferința cât și tragicul sfârșit. Verônica ia decizia de a investiga și confrunta ambele cazuri, iar de aici evenimentele iau amploare ducându-ne alături de eroina principală pe căi abrupte, unele periculoase iar altele demoralizatoare.

Având nas de copoi moștenit de la tatăl său, Verônica urmează pașii unei anchete ce ia amploare, ajutată de un colog aceasta avansează considerabil până când se îngroașă gluma, iar moartea își cere tributul într-o manieră grotească. Ignorând aspectele unor pierderi de vieți omenești Verônica se ambiționează să afle făptașii, să le facă dreptate femeilor chiar dacă de câteva ori însăși viața ei a atârnat pe un fir de ață, și totuși această luptă de a-și arăta competențele polițiste au fost mai mult ca o demonstrație sieși, deoarece această cale a fost întinsă pe cadavre omenești. Lupta sa pentru dreptate a creat victime, și pe ea au transformat-o în cineva în care nu m-aș fi așteptat. Și totuși, alegerile au fost făcute, pierderile au acoperit la rândul lor pe altele producând o reacție în lanț ce a avut un efect devastator, unul care a depășit limitele umane.

Pas cu pas alături de Verônica vom crea puzzle-ul ce va duce spre un necrofil ce profită fără remușcări de femei instabile emoțional pentru a le stoarce de bani, pe unele chiar și de viață, ca mai apoi să le ia din morgă și să le pângărească corpul. Iar cealaltă anchetă o aduce pe curioasa eroină aproape de înfăptuirea unui ritual, acolo unde femeile ajung să fie suspendate de fiare și abuzate până la ultima suflare pe fundalul țipetelor și lacrimilor înfundate dintr-o cutie pusă pe capul unei femei ce-și acoperă soțul într-o desfășurare sexuală bolnavă. Indiciile lăsate de autori crează un tablou complet atunci când Verônica le unește producând acele porniri ce fac dintr-o simplă secretară, dintr-o simplă fiică sau o soție cu doi copii și cu un trai oarecare într-o femeie ce ia viața în mâini. Una ce amăgește soarta… și renaște în numele răzbunării. Spre cine este îndreptată ura și răzbunarea și de ce vă îndemn să aflați, ve-ți rămâne cu și mai multe întrebări, cu și mai multe necunoscute ce vor da nota maximă acestei cărți.

Cartea „Bună dimineața, Verônica!” a fost mult peste așteptările mele. Modul în care se desfășoară povestea, cu detaliile prezentate într-un mod dozat și frecvent, păstrând acea mistică ce te perpelește la foc mic face ca ritmul să fie intens și rapid, un dute vino ce te ademenește și te lasă în mijlocul avalanșei textuale, ajungi să nu vrei să renunți la carte, deoarece simți că lucrurile sunt în continuă mișcare și că oricând ar apărea ceva să te mai lase cu gura deschisă. Suspansul s-a menținut în întreaga poveste, iar întreținerea acelei vagi senzații că încă sfârșitul nu are final a fost resimțite chiar și până la ultimele cuvinte. Cartea a șocat prin conținut dar mai mult a surprins deciziile la care a recurs eroina pentru a-și duce la bun sfârșit planurile, nici o clipă nu mi-am putut închipui că de la a fi corect și până a trece de partea întunericului este nevoie de doar un declic și gata. Recomand cu drag lecturarea cărții „Bună dimineața, Verônica!”, după mine este un  thriller înspăimântător de bun ce trebuie-trebuie citit.

Citind-o pe Kelly Moran. Cartea „Fericirea în brațele tale!”

Kelly Moran este fostă membră a Scriitorilor romantici din America, unde a fost finalistă a Premiului de Excelență. Cărțile ei au drepturi de traducere străină în Germania, Republica Cehă, România și Olanda. Printre interesele lui Kelly se numără: filme savuroase și arta în toată splendoarea ei. Kelly Moran este un autor de bestseller-uri care își ia inspirația de oriunde, aceasta este originară din Wisconsin, dar locuiește în Carolina de Sud alături de cei trei fii ai săi, câinele și pisica lor.

Astăzi o să vă prezint o carte de-a dreptul impresionantă cu o poveste răvășitoare apărută anul acesta la LiterPress Publishing intitulată, „Fericirea în brațele tale” semnată de autoare cu traducere în limba română realizată de Cristina Radu. Cartea m-a cucerit prin coperta extrem de inspirată și expresivă, apoi m-a uimit modul de scriere direct încă de la primele pagini. Fiind o fire care de cele mai multe ori alege o carte după titlu și copertă acestea două s-au combinat destul de nuanțat ce mi-a întărit convingerea că voi avea parte de o lectură incitantă. Și vă spun cu sinceritate … a fost peste așteptările mele!

„Fericirea în brațele tale” a fost ca o furtună, m-a răvășit lăsându-mi sufletul cu of-ul unei romantice ce a visat și visează cu ochii deschiși la …”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, să nu uit, în brațele unul altuia. Aici în carte iubirea nu a fost dozată ci împrăștiată pentru a îmblânzi și cele mai pierdute suflete. Afectivitatea a fost darul de preț iar emoția a pulsat a viață producându-mi fiorii plăcerii o dată cu intensa desfătare a completării a celor două suflete pereche.

Și totuși… „el nu este erou așa cum îl crede ea …”

Ar putea fi o imagine cu carte şi floare

O avem ca eroină pe focoasa roșcată Olivia Cattenach, deținătoarea unei ferme impresionante care în urma pierderii fratelui său ajunge să își deplângă singurătatea mai aprig, mai ales că simțul de abandon l-a resimțit la o vârstă fragedă atunci când ambii părinți au decedat într-un accident. Acum parcă golul e mai încrâncenat să o doboare aceasta aruncând vina în totalitate asupra celui ce a dat comanda să se intre în acea clădire minată unde fratele său și-a găsit tragicul sfârșit. O vizită neașteptată însă o face atât să-și retrăiască emoția ce a cuprins-o cu jumătate de an în urmă când și-a înmormântat fratele alături de părinți la fermă dar și să îi încingă sângele în vene, iar „vinovatul” e Nate Roldan, prietenul celui ce-i trezea pofta de viață, e cel ce-i aduce o scrisoare în care e scris negru pe alb dorința fratelui dar și îndemnul său ce a venit ca un glas de apoi. Răvașul o face să-și îndrepte atenția asupra străinului ce i-a călcat pragul, un bărbat plin de tatuaje, înalt și care duce greul unui secret doar de el știut dar și o promisiune, de a avea grijă de Olivia.

Atracția dintre ei ajunge să fie chinuitoare, Nate se reține din toate puterile pentru a nu trece granițele impuse de sine dar și de o viață ce l-a îngenuncheat, însă tânăra noastră e foc și pară, se face plăcută și răbdătoare prin felul său dăruindu-i nu doar termenul de prietenie și apartenență ci și siguranța unui cămin, chiar dacă el la rândul lui a ajuns să vadă și să simtă multe. Lupta lui cu sine ajunge să-l facă frustrat dar și curios, îl face să fie și zi și noapte, și lup singuratic dar și acel copil bulversat lăsat în grija nimănui care cerșește o adiere a iubirii. Olivia decide să îi acorde ajutorul, oferindu-i activitate la fermă și o cazare în propria-i casă. O decizie prea rapidă sau nu vă îndemn să aflați, cert e că soarta a avut planuri cu cei doi, iar ei au căzut în plasa celui ce a uneltit planuri și s-a dus în neființă.

Evenimentele ce se perindă printre creionarea poveștii celor doi prind un contur ce încheagă scenariul cărții, celelalte personaje nu doar că dau tonul povestirii dar și o întrețin considerabil, citești și simți că parcă vizionezi o peliculă a unui film, acelea ce îmi arătau că finalurile sunt și vor fi fericite oricâte impedimente nu vor apărea în cale.

Și totuși… „el nu este erou așa cum îl crede ea …”, iar Nate ajunge să se retragă în propria-i carapace chiar și după toate ce s-au întâmplat între cei doi, și nu puține, vă asigur. Partea erotică a fost incendiară. Însă secretul lui îi urlă din piep iar vinovăția îi taie orice chef de a-i mai fi aproape tinerei roșcate, acesta e contrariat cum Olivia poate ierta și înțelege ceva ce pentru el e imposibil de ignorat. Planul său din start a fost compromis când a acceptat să rămână la fermă, acum trebuie să înfrunte situația și să rămână în umbră. Cred că vă întrebați ce secret duce acest om de îi este din start estompat dreptul la iubire și apartenență, ce datorie are față de Olivia și de ce nu-și poate trăi viața departe de această obligație morală, aici vă îndemn să aflață, vă pot spune doar că Nate e un suflet tăiat în bucăți și lipit incorect, ea, și doar în brațele ei i se vor așeza toate piesele încurcate și complimentate cu acea lumină feerică ce doar iubirea o poate suplini. Până la ultimele pagini mi-am dorit ca iubirea lor să fie unică și sinceră, iar de restul se va ocupa timpul. La momentul potrivit… și, cred că aici mă opresc, deoarece aș știrbi din profunzimea acestei cărți.

,, Ar fi trebuit să fie el la doi metri sub pământ și Justin să vegheze la înmormântarea lui Nate, Nu invers. Și va plăti pentru tot restul jalnicei lui vieți. Era aici, așa cum îl rugase Justin, dar nu exista iertare, pentru că din cauza lui murise un prieten.”

„Fericirea în brațele tale” este o poveste unică în felul ei, mi-am plimbat simțurile prin toată sălbăticia fermei admirând încăpățânarea eroinei principale, m-am simțit ca și când aș fi fost chiar acolo cu Nate și Olivia în această călătorie de dragoste, pierdere și speranță în care s-au rănit și s-au găsit, de care au fugit și în care s-au abandonat suav în brațele unul altuia. Autoarea ne oferă o poveste frumos scrisă, care mi-a dat absolutul și chiar mi-a depășit așteptările.

Recomand cu drag cartea, neîntârziat aș mai citi o carte a autoarei!

Citind-o pe M. K. Lynn. Cartea „Pene, cenușă și Elfi.”

Autoarea M. K. Lynn (pseudonimul tinerei scriitoare Maria Buboc) m-a uimit într-un mod surprinzător. M.K.Lynn (n. 1996) este o scriitoare originară din Republica Moldova, Căușeni, ce abordează în principal genurile fantasy, dark fantasy și SF. A publicat povestiri în revistele NOI, Egophobia, Pov21 și Colecția Science Fiction și administrează pe Facebook o pagină dedicată scrisului cu peste 5000 de urmăritori – @oniricbook . Romanul de debut, „Pene, morminte și flori”, apărut la Editura Petale Scrise, primul dintr-o trilogie, este în prezent nominalizat în cadrul concursului „Topul celor mai citite cărți ale anului 2019, scrise de autori autohtoni – secțiunea Debut” organizat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova și, de asemenea, în cadrul concursului „Cel mai bun debut SFFH în volum 2019” organizat de Antares Club.

Întâlnirea mea cu autoarea M. K. Lynn s-a produs extrem de magic din toate punctele de vedere, în primul rând suntem ambele basarabence iar în al doilea ea a fost unica prin scriere ce m-a convins să citesc fantasy. După debutul furtunos cu volumul întâi al seriei Pene, „Pene, morminte și flori”, și adunarea în palmares a multor laude și premii autoarea a uimit plăcut și de această dată. Cartea „Pene, cenușă și Elfi” apărută anul acesta la Editura Petale Scrise m-a acaparat în întregime chiar dacă numărul de pagini m-a cam speriat pentru început, însă treptat am înțeles nevoia de a detalia, de a ne pune în față un film al forțelor binelui și răului, a luminii și întunericului.

Pene, cenușă și Elfi – un fantasy autentic

Dacă în primul volum se pune accent pe Fleur Brown, un înger încă netransformat, o tânără cu o familie încărcată de secrete ce se ascunde în Londra, de data aceasta acțiunea se ramifică; pierderile care au semnalat că nimic nu va mai fi la fel îl împing frenetic pe Gardianul familiei Ben să înființeze școala Lumière, un loc special pentru a-i proteja pe cei marcați de darul luminii. Ironia face ca mereu să se găsească cineva care să încalce regulile bine stabilite astfel punând în pericol întreaga nație îngerească, iar acesta este nimeni altul decât Fred Brown, fratele lui Fleur, care în urma unui mesaj distruge scuturile de protecție și se avântă fără să-și gândească pașii. De aici se începe o avalanșă de acțiuni, răpirea surorii sale Alexya de către vampiri care o vor folosi la hrănirea acestora totuși rămâne catalizatorul a celui în care se va transforma, un înger ce va ticlui un plan din umbră; care și împotriva cui vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că pierderile vor fi una după alta cât și iubirea care încalcă mereu granițele timpului, spațiului sau nației.

Cu toate luptele dintre bine și rău oamenii au început să vadă lucruri, să pună cap la cap evenimentele și să înțeleagă că pe lângă ei sunt și „monștri”, de care trebuie să scape cu orice preț. Iar lupta devine un infern, morții fac dâre de sânge iar suferința atinge cote limite. Îngerii cu demonii ajung să aibă o scop comun, cel de a se ascunde de oameni, de a se reface din mânia destinului care nu cruță pe nimeni. Glasurile înstrăinate devin chemarea tragediei iar pânda e moneda de supraviețuire.

Resentimentele ajung să fie tot mai apăsătoare, nefericirile fac din fiecare o gaură ce atrage după ea o altă deformare emoțională care îngenunchează și cele mai puternice firi. Fie el Gardian, Înger sau Demon fiecare își are punctul său slab, în felul lor se îndoaie după furtunile inimii. Și nu vor fi puține, vă asigur.

Reglările de conturi, gustul puterii și neputința vor fi motivele esențiale ca fiecare să tragă la partea sa; unde nu te-ai uita ve-i regăsi scopuri ce se vor ascunde în altele, mereu găsindu-se un motiv în plus de a răni, de a arunca cuvinte acide, de a aminti trecutul sau de a arăta cu degetul cine e cine. Secretele vor trona și în acest volum, ele se vor întoarce împotriva a celor ce le-au uneltit în ani. Acum sau mai târziu vă îndemn să aflați, autoarea a avut grijă să lase acea doză de suspans pe care cred că-l va dezvălui în următorul volum.

Mi-a plăcut foarte mult că în pofida sumbrului contur al poveștii iubirea răsare semeni luminii de la capătul tunelului, emoții sincere și încă neexperimentate care pe cât de vulnerabili îi face pe eroii cărții pe atât de puternici și cu un scop determinat. Și totuși, unii găsesc ceva iar alții au pierderi ce nu vor mai fi recâștigate. Poate doar în lumea de apoi.

Cartea „Pene, cenușă și Elfi” s-a dovedit a fi un urban fantasy extrem de captivant, complexitatea lumilor, a eroilor și a creionării fiecărei încercări menite să îmi zguduie imaginația producându-mi flash-uri aevea au făcut din citirea acestui volum o goană spre adevăruri, spre finalitate, și nu în ultimul rând spre o liniștire a spiritelor. Pentru unele personaje îmi părea durerea prea amară, iar pentru alții lipsurile prea însemnate, pentru unii singurătatea prea urlătoare iar pentru alții necuvintele adunate într-o claie dezordonate ce doar trăgeau din ei. Cartea a subliniat că totul nu e doar alb- negru și nici doar bine și rău, partea de mijloc poate fi de-a dreptul cu mult mai periculoasă.

Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, eu am primit o adevărată plăcere citind acest volum, partea cea mai tentantă a întregii cărți e că … iubirea nu ține că ești înger sau demon, de lumină sau întuneric… iar acest fapt mi-a încins retina prin conturarea iubirilor imposibile ce cred că vor prinde reliefare în următoarea carte!

Ar putea fi o imagine cu carte

Citind Povestiri reunite de Tony Mott și Bogdan Hrib. Noir de Brașov!

Nu e un secret faptul că sunt fascinată de cărțile editurii Tritonic, încet încet îmi adun o adevărată bogăție în bibliotecă iar acest lucru îmi bucură ochii. Iar cu fiecare poveste citită constat faptul că literatura contemporană e bună de tot. Zilele acestea m-am delectat cu thriller-ul „Noir de Brașov”, o serie de povestiri reunite de Tony Mott și Bogdan Hrib într-o carte plină de suspans și acțiune.

„Aventura volumelor colective „Noir de…” a pornit de la o… editură americană care și-ar fi dorit un „Bucharest Noir” cu 10 povestiri, corecte politic, reprezentând geografic uniform suprafața capitalei, cu autori de toate genurile, religiile, vârstele și rasele… (…) Acum a venit, în fine, momentul pentru „Noir de Brașov”. Inițial gândit ca un uriaș volum cu titlul „Noir de Transilvania”, proiectul a fost regândit într-o formă mai concentrată, lăsând loc în viitor unor posibile dezvoltări punctuale.

Cartea „Noir de Brașov” conține zece povestiri, cu zece autori și un singur oraș, fiecare relatare e unică în felul său și atrage, eu am rămas cuprinsă de un magnetism acaparator. Aș putea spune că tot ce a curprins cartea e un adevărat buchet de scriituri și povești faine. Iar pe lângă toate mi-a întărit ideea că îmi place să citesc antologiile, deoarece sunt ușor de parcurs, în câteva pagini afli misterul și deznodământul, afli povestea dar și dedesubturile ce nu te perpelesc atât de mult cum ar face o poveste de câteva sute de pagini. De plictiseală sau texte de umplutură nici vorbă, aici a fost totul de conținut, idei solid înșiruite ce au dat acestui volum o valoare incontestabilă în ochii mei.

Toate povestirile reunite au avut un punct de pornire, Brașovul le-a adunat într-un punct ramificându-le prin diverse locuri, cu diverse persoane și intrigi ce au lăsat sau semne de întrebare sau misticul ce a planat substanțial pornind acea dorință de mai mult, parcă pe unele epistole le-aș vrea detaliate iar pe altele lăsate așa, la voia imaginației mele. După cum am menționat Brașovul e începutul tuturor începuturilor, autorii ne poartă pe Strada Sforii până la centrul vechi, de la Biserica Neagră la colțurile cele mai întunecate acolo unde „viața ți-o dă la temelie” de nu te vezi.

Astfel, într-un ritm alert „Noir de Brașov” este frământat în suspans și lăsat să crească în momente critice având menirea să mă zguduie emoțional, să mă lase fără replică ba chiar și să mă pună în ceața unor secrete pe care ar fi mai bine să le las acolo unde sunt. Mi-a plăcut ideea acestor povești una ca una înșiruite după bunul plac ce și-au atins scopul, de a plăcea, oricare dintre aceste zece pot fi citite în ordinea dorită fără a se simți că ai pierde o înșiruire, pot fi citite cum doriți însă admirate ca atare deoarece sunt unice și originale în felul lor. O carte ce nu doar că te va purta pe stradelele Brașovului dar îți va da la o parte cortina spre a-ți prezenta oamenii cu toate fricile lor, cu realizările, cu temerile venite la pachet cu viața în tot coloritul ei cât și „cum se nasc poveștile” într-un oraș viu de la poalele munților!

Recomand cartea celor ce îndrăgesc genul mystery & thriller, eu am primit o adevărată plăcere.

Ar putea fi o imagine cu text care spune „MYSTERY Povestiri reunite de TONY MOTT BOGDAN HRIB Emilia toma ഷ te Lucian DragoÈ BOGDAN Fata cu rochii înflorate Lucian Dragos BOGDAN Èase Teodora MATEI Inima Castelului Teodora MATEI castel Teodora MATEI Stăpănol casielului Tony Mott DOI Snts NOIR de BRAŞOV BOGDAN HRIB reziliență BOGDAN HRIB ultima fotografie”

Citind-o pe Emilia Toma. Cartea „O numărătoare inversă”!

Emilia Toma, născută în 1989, a terminat un master de Sondaje de Opinie, Marketing și Publicitate în cadrul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. În primele șase luni de facultate a cochetat cu jurnalismul pe care l-a abandonat rapid pentru a se putea ține de facultate așa cum își dorea. Din 2011 lucrează în cercetare de piață, domeniu pe care l-a trădat în anul 2015 pentru a-și duce pasiunea pentru fitness la un alt nivel. A fost antrenoare și nutriționistă, iar după doi ani s-a întors în agențiile de research. În 2020 publică primul ei proiect literar, o carte de debut prin intermediul căreia autoarea vrea să își pregătească terenul pentru romanul pe care îl are în plan din 2017 și pe care nu a avut curajul să îl scrie fără un preludiu. Titlul preludiului este „Terapie pe salteaua de pilates”, o carte despre care mulți au inclus-o în categoria nonficțiunii, dar despre care autoarea se mulțumește să spună că este o culegere de proză scurtă ce-și are izvorul în fapte reale. (sursa: goodreads)

Întâlnirea mea cu autoarea Emilia Toma a avut un milion de contraste, scrierea ei fiindu-mi o realitate de după perdea de care unii fug, se rușinează, îi incomodează, iar alții o ascund sub preș, însă Emilia a spus lucrurile pe nume într-o carte după cum menționează aceasta ca fiind un „preludiu”, „Terapie pe salteaua de pilates” a însemnat din punctul meu de vedere un pachet de povești ce măcar le-ai auzit dacă nu ai avut nefericita ocazie de a le simți pe propria piele.

Astăzi însă este despre noua sa carte apărută anul acesta la Editura Tritonic ce se intitulează „O numărătoare inversă”, iar ce mi-a fost dat să descopăr în roman e departe peste așteptările mele, pe lângă aspectul psihologic ce se disecă fără a menaja emoțiile cititorilor dar și conturarea unei povești atât de real descrise încât crezi că e un dosar deschis pus în fața noastră spre a nu fi criticat ci de a lua învățăminte de… așa nu se face, am văzut o cizelare scriitorească din partea autoarei și o felicit pentru asta! La a treia carte voi rămânea fără replică, cred…

„Greșeala de atunci și toată agonia din timpul anilor care au mai urmat m-au făcut ceea ce sunt astăzi, m-au transformat în ce sunt în mometul în care scriu asta… o stafie secată de greșelile trecutului său.”

Povestea ne întâmpină cu o retrospectivă la ce a fost și a depănării unei vieți trăite în vâltoarea emoțiilor; cu un el plin de defecte pe care le conștientizează pe parcurs însă durerile deja au fost trăite iar urmările au lăsat goluri adânci. Grăitoarea istorisire vine din direcția lui Ovidiu, un personaj masculin pe cât de impunător în sport și la atras femei pe atât de cioplit de o copilărie mai mult nefericită, cu o adolescență în pierderi și decepții acesta își lipește piesele la loc, însă cicatricile acumulate de la o vârstă fragedă își spun cuvântul într-un adult zbuciumat și înrăit asupra lumii, în special al femeii. Poate vă întrebați, de ce femeia? Aici poate ve-ți găsi răspunsurile, sau poate și mai multe întrebări, cert e că pe măsură ce-i vom citit dezvăluirea lui Ovidiu vom avea un parcurs devastator, și nu vorbesc de dragul de a spune, cu o tărie enormă autoarea a descris în detaliu toți demonii ce-l înrobesc pe Ovidiu și nu a creionat viața acestuia în ridicarea treptelor spre succes, ba din contra, l-a adus în fața noastră dezgolit și pregătit să fie certat pentru ce-a fost, ce a făcut și ce este aici și acum.

Fiecare femeie ce a intrat în viața sa a avut un impact asupra lui, fie într-o manieră distrugătoare fie aducându-i păreri de rău asupra felului său de comportament; multe însă s-au schimbat atunci când Ana i-a devenit parteneră, ea i-a fost catalizatorul acelor fantasme ce-l vor bântui ani la rând o dată ce intră în alte relații, începutul avându-l cu Vanda, o dansatoare de salsa care îi sucește mințile dar care nu scapă de violențele lui, una care-i înghite reproșurile și tânguielile unei foste „perfect de inocente” ca Ana. Anii, greșelile nu-l învață să se schimbe, nici măcar acea certitudine că partenerele îi sunt fidele nu întăresc părerea că femeile nu sunt o marfă, un produs de consum… nici timpul lor, nici declarațiile, nici iubirea ce i-o pun la picioare nu fac din el un bărbat asumat ci mai degrabă un bănuitor, un paranoic în propria-i viață. Ovidiu își îmbracă haina călăului mai des decât toarnă cuvinte pasionale iubitelor, chiar dacă se știe un bărbat bine posesiunea lui e dusă la nivel de agresor- victimă iar însetarea sa de dragoste e ca a unui criminal în serie gata pregătit să-și ia doza de adrenalină schilodind un suflet sorbind toată energia vitală.

„… fără să-i cer scuze pentru seara din urmă, fără nimic, blocat în boala mea, în furia și în prostia care au dominat cele câteva luni care, dacă ar fi arătat diferit, poate ar fi fost lunile difinitorii pentru ca viața mea de atunci până acum să fie altfel. Mi-am făcut-o cu mâna mea, la propriu. Cu pumnii mei.”

Și totuși, de unde pornirea lui Ovidiu de a fi pe cât de curtenitor cu o femeie până la stadiul de ură și posesiune? De unde această viziune că femeia „trebuie” să fie obiect și nu o parteneră egală? Ce anume a fost șters sau adăugat în plus în formarea copilăriei sale de a ajuns un bărbat frustrat anume în această direcție și nu în alta, profesional sau oricare? Pot doar să vă spun că personajul principal e rezultatul unei copilării în care nu s-a regăsit, acolo unde mama era la un pumn distanță cu un soț violent, în care copii erau considerați doar un rezultat al unui act consumat nu și o bucurie a familiei iar însăși construcția celulei societății ca definiție nu exista; de aici și fricile, reticențele și declinul psihologic care s-a produs în mintea unui copil ca mai apoi să se ducă la nivel devastator în adolescență, apoi ca adult format cu un viitor compromis.

Rămâne întrebarea, oare Ovidiu a cunoscut dragostea?… a iubit el cu adevărat? Aici dilemă, pentru că iubirea are propria definiție pentru fiecare individ în parte, care a fost aceasta pentru personajul nostru principal vă îndemn să aflați, și încă ceva… ve-ți descoperi dacă dragostea a fost o scuză sau o acuză, dacă a fost cauză sau efect, dacă a însemnat modularea existenței sale sau stop-cadru a unei anoste plângeri pe tot și toate.

„(…)… un bărbat cu felul meu de-a fi, cu problemele pe care eu le aveam, n-ar fi fost capabil de iubire. Sunt de acord cu dependența emoțională și frica de singurătate cu care veneam la pachet, însă nu pot fi de acord cu faptul că nu o iubeam. Știu că nu am știut să o iubesc, dar am iubit-o. O mai iubesc și azi.”

Cartea „O numărătoare inversă” s-a dovedit a fi un carusel ce m-a purtat virtiginos fără să îi pese că voi avea și eu bagajul meu de emoții, de rețineri, m-a cutremurat până în măduva oaselor și am criticat la propriu alegerile făcute de toate personajele, am fost cea care le-a strigat în surdină să se trezească din a se plânge, în a se complace într-o relație toxică și a accepta jumătăți de măsură; viața e mult prea scurtă pentru a ne fierbe la foc mic pentru cine nu merită. Cu sinceritate am constatat că lectura s-a dovedit a fi una de impact, fiecare întorsătură sau m-a lăsat cu sufletul suferind sau cu întrebări mai multe decât răspunsuri. Am apreciat îmbinarea laturii psihologice cu viața în toată gama de culori pe care o trăim fără a fi învățați să ne punem în fața toturor încercărilor cât și noțiunea de karmă, cea care vine ca un bumerang atunci când te aștepți mai puțin.

Dragă Emilia, chiar și după câteva zile de la lectură am avut nevoie de înțelegerea unor comportamente, și de niște momente de asimilare și dezlânare a alegerilor pe care pur și simplu le-am văzut eronate, curios faptul că mi-a plăcut mult subiectul și însăși conturul personajului Ovidiu, acel zbucium care în mod meschin mi-a produs o plăcere… karma, n-ai ce-i face, cât și finalul pe care evit să-l menționez aici pentru a păstra interesul. Vă îndemn la lectură, mie încă îmi joacă textul pe retină!

Impresii literare:

  • Cu o scriitură matură, observațională și epurată de artificii, Emilia Toma a ales registrul confesiunii clasice și un narator masculin. Începutul romanului O numărătoare inversă promite o biografie complicată și o poveste păstrată multă vreme.” Doina RUȘTI

Citind-o pe Mara Eremia. Cartea „Ispita Președintelui”!

Autoarea Mara Eremia s-a născut în data de 8 martie 1990. Studiile și le-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar Masterul în Psihologie Judiciară. Actualmente profesează ca psiholog. Pentru Vorbe pentru suflet Mara menționează: „Întotdeauna am avut această înclinație pentru scris, încă de când eram pe băncile școlii. Profesorul meu de limba română mi-a sugerat să urmez studiile liceale cu profilul uman, respectiv filologie, remarcând plăcerea mea de a face compuneri.” Astfel, în urma acestor dezvăluiri vă spun că autoarea s-a descurcat de minune, iar prima carte din seria Ispitelor intitulată „Ispita Președintelui” a fost mult peste așteptările mele.

Ca într-un labirint al emoțiilor am ajuns să fiu cuprinsă de o frenezie constantă o dată ce am „pășit” în poveste alături de eroii principali, drumul mi-a fost presărat de suspine și focul pasiunii a cărei flacără a ars la intensitate fiind amplificat de stilul unic al autoarei Mara Eremia. Romanul „Ispita Președintelui” m-a făcut să trăiesc agonia eroilor, zbuciumul ba chiar și respirațiile lor mânate de instinctele de a se descoperi, totul direcționându-mi sufletul pe cele mai înalte culmi.

„Ea este lumină, el este întuneric.”

O avem ca eroină principală pe Darina Clark, o tânără jurnalistă care pe lângă munca sa nimic nu o mai atrage, cu o relație instabilă și un iubit mai mult pe ducă acesteia când i se oferă posibilitatea de a lucra ca Șefă de Cabinet la Casa Albă acceptă fără a sta pe gânduri, mai ales că îl va reîntâlni pe bărbatul ce i-a bântuit nopțile din prima clipă când ia luat interviu la postul la care lucra încă când excentricul David Beck era senator. Proaspătă în noua funcție Darina depune eforturi mari de a face munca ca la carte, însă totul scapă de sub control, sexualitatea dintre cei doi o tai cu cuțitul, iar pe când David dorește să fie ea dependentă de el, singur ajunge să creeze o dependență față de tot ce înseamnă Darina, cu toanele ei, cu încăpățânarea mai ales cu acei ochi magnifici de ispititori. Pe lângă toate problemele statale, secretele întunecate tânărului președinte riscă să stârnească o mare agitație, și nu doar în sufletul celor doi, comploturile sunt palpabile iar viața celor doi la ținta unor persoane mai apropiate decât își imaginează ei.

Conexiunea puternică dintre cei doi se resimte prin fiecare cuvânt menit să descrie momentele de o intensitate copleșitoare, fiecare detaliu ba chiar și gândurile celor doi care le joacă șăgalnic prin minte fac ca lectura să fie delicioasă. Tensiunea sexuală se resimte iar tachinările, provocările și înverșunarea când a unuia când a altuia devine cireșa de pe tort a cărții. Iubirea lor este ridicată la un alt nivel o dată fiind acceptată, însă nimic nu e ceea ce pare, iar incertitudinele de cele mai multe ori lasă goluri pe care unii le văd ca vulnerabilități de care profită, și credeți-mă aici s-a găsit cineva gata pus să-și joace rolul. Și nu în bine…

„Atingerea lui… aveam sentimentul că mă doare pielea în locul pe care el l-a atins. Sunetele de plăcere m-au dus într-o frenezie completă în care am uitat de mine, cine sau ce sunt și care era rolul meu în toată această poveste cu Președintele Statelor Unite ale Americii?”

Intrigile sunt șoapte la Casa Albă însă tânărul președinte David Beck e cu un pas în față, dar ce nu știe acesta e că totul lasă răni adânci. Inimile lor fiind puse pe masa tratativelor, acolo unde sentimentele sunt punctul slab iar orice piesă ce încurcă trebuie eliminată fără remușcări. Însă ei își trăiesc pasiunile ce se consumă frenetic împărțind o respirație la doi. Și totuși, secretele sunt ca pietrele de moară iar răsturnările de situație crează un ritm alert ducându-mă cu gândul la fimele de acest gen, în care te pierzi visând la o poveste similară sau fugind de această întunecime în care bărbatul alfa se scaldă, acolo unde limitele se încalcă iar inima dată la schimb se poate arde. O lectură incitantă, v-am spus încă de la început… Finalul face cât o mie de cuvinte, vă las o notă de „top secret”, și vă îndemn să aflați voi dacă dragostea a tronat, dacă secretele au fost dezvăluite, și care direcție o ia sfârșitul ducându-ne subtil către al doilea volum. Eu am rămas cu zâmbetul pe buze…

Chiar dacă e o toamnă rece vara din sufletul meu este alimentată de cărți gata pregătite să îmi fiarbă sângele în vene iar „Ispita Președintelui” este alegerea perfectă. Dacă vă doriți să citiți o carte de dragoste cu accente de erotic, dar care să surprindă o poveste cu de toate, de la emoții și mister, la suspans și sexualitate fin definită vă îndemn să lecturați acest prim volum din Seria Ispita pe care îl recomand cu tot dragul!

„Și probabil că aveam să continui să trăiesc așa pentru tot restul vieții mele!
(…)
De ce? Pentru că puteam!
De ce? Pentru că îmi plăceau jocurile!
De ce? Pentru că…”