Valorile. Povestea unei familii.

 

Un bărbat care plecase din oraș cu treburi s-a întors și și-a văzut casa în foc. Era una dintre cele mai frumoase case din oraș. Mulți voiau să o cumpere, făcându-i oferte multiple, însă el nu voia să audă de nici o ofertă. Iar acum casa ardea în fața ochilor săi.

Mii de oameni s-au adunat să îl ajute, însă nu au putut face nimic. Focul s-a răspândit foarte repede încât nimic nu a mai putut fi salvat.

Fiul său a venit alergând către el și i-a șoptit la ureche: „Tată, nu îți mai face griji. Am vândut-o ieri la un preț foarte bun. Oferta a fost atât de bună, nu te-am putut aștepta. Iartă-mă!”

Bărbatul a spus relaxat: „Mulțumesc lui Dumnezeu… nu mai este a noastră acum!” și imediat a devenit un observator tăcut, la fel ca toți ceilalți vecini.

Apoi, cel de-al doilea fiu vine către el alergând și îi spune la ureche: „Ce faci? Cum de ești atât de relaxat? Casa arde!”

Bărbatul a răspuns: „Stai liniștit, fratele tău a vândut-o!”

Copilul a spus: „Da, dar am primit doar avansul pentru ea. Mă îndoiesc acum că omul o va mai cumpăra.”

Lacrimile dispărute s-au întors în ochii tatălui, iar inima lui a început să bată mai repede. Apoi a venit și al treilea fiu și i-a spus „Omul ăsta este un om de cuvânt. Tocmai ce am vorbit cu el! Mi-a spus că nu contează dacă casa a ars sau nu, este a lui. Și va plăti prețul pe care l-am stabilit.”

Toți s-au liniștit și au privit fără griji cum toată casa arde.

Morala poveștii: Aceasta este natura umană. Iubindu-și casa omul  a fost extrem de disperat când a văzut-o în flăcări, însă aflând că nu este a lui și-a manifestat calmul pe alocuri chiar și indiferența, uitând de valorile compătimirii și părerii de rău. A prevalat asigurarea că va obține banii. Nici măcar pentru un minut nu s-a gândit la pierderea pe care o are noul proprietar. Unde au dispărut valorile.

Acesta este modul în care în prezent am ajuns să acordăm  prioritate relațiilor și prieteniilor noastre – bazate pe raportul dintre pierdere și profit. Toată lumea trebuie să înțeleagă această poveste și să încerce să facă o schimbare în viața lor; trebuie să ne setăm valorile umane.

Conflict.jpg

Pacea. Povestea unui împărat.

A fost odată un rege care a dat veste în tot regatul că oferă un premiu celui care pictează un tablou care ilustrează cel mai bine pacea. Mulți artiști au încercat. Regele a primit zeci de picturi, pe care le analiza cu toată seriozitatea.

Au existat doar două care i-au plăcut cu adevărat și dintre care trebuia să aleagă cel mai frumos tablou al păcii.

Primul tablou era unul cu un lac liniștit; lacul era o oglindă perfectă a munților pașnici din jurul ei. Un cer albastru, cu nori albi și pufoși, alcătuia o adevărată cortină naturală. Toți cei care au văzut această pictură au considerat că era o imagine perfectă a păcii.

Celălalt tablou conținea munți. Aceștia erau accidentați și goi. Deasupra lor era un cer furios, cu nori negri, din care cădeau stropi mari de ploaie. Câteva fulgere luminau întreg peisajul. În partea de jos a unui versant era o cascada cu cea mai tulbure apă. Când regele s-a uitat la tablou, în spatele cascadei a văzut un arbust minuscul care creștea dintr-o fisură în stâncă. Pe acel arbust, o pasăre își construise cuibul. Acolo, în mijlocul cascadei, într-un loc pustiu și de nelocuit, exista pacea perfectă.

Acum vă întreb: După părerea voastră, care tablou a câștigat premiul?

Regele a ales cea de-a doua imagine. Și știți de ce?

Pentru că pacea nu înseamnă să fii într-un loc în care nu există nici un zgomot, nu există probleme sau muncă grea. Pacea înseamnă să fii în mijlocul tuturor acestor lucruri și încă să fie liniște în sufletul tău. Acesta este sensul real al păcii.

cuib-pasare-tesator.jpg

Toleranța. Povestea unui călugăr.

Era odată un călugăr tânăr pus mereu pe glume şi pe şotii şi a cărui minte nu era concentrată pe cultivare. Un bătrân călugăr a văzut toate acestea şi totuşi nu s-a grăbit să-l critice.

Într-o noapte, tânărul călugăr nu a reuşit să îşi controleze dorinţa de a se distra, astfel că a vrut să se strecoare afară din templu. Totuşi, porţile templului era închise bine. Astfel că a dus un scăunel lângă zid, a urcat pe el şi a sărit de cealaltă parte. Apoi s-a strecurat fericit în noapte.

Mai târziu, bătrânul Călugăr a făcut un tur de control prin curtea templului şi a văzut scăunelul lângă zid. A înţeles imediat ce s-a întâmplat. A decis să-l aştepte pe călugărul junior, pentru a-i da o lecţie. La un moment dat bătrânul a auzit pe cineva sărind de cealaltă parte a zidului, astfel că a mutat scăunelul şi s-a ghemuit aproape de zid în locul acestuia, ţinându-şi genunchii sub barbă cu ambele braţe.

Tânărul călugăr crezu că acea umbră era scăunelul lăsat de el la plecare. A sărit jos şi a simţit că a aterizat pe ceva moale, astfel că s-a speriat. A văzut că era vorba de bătrânul călugăr, drept pentru care a fugit degrabă în camera sa.

S-a aruncat în pat, unde a aşteptat venirea bătrânului, astfel că nu a reuşit să doarmă toată noaptea. În prima lecţie din dimineaţa ce a urmat, călugărul junior era agitat gândindu-se la pedeapsa ce îl aştepta. Bătrânul călugăr avea o expresie foarte solemnă, dar nu a deschis discuţia. Au trecut câteva zile, iar bătrânul a văzut că tânărul călugăr nu mai era pus pe glume şi distracţii ca înainte, ba dimpotrivă, studia serios. De atunci tânărul călugăr a perseverat, a cultivat cu multă determinare şi a atins niveluri înalte în cultivare.

Uneori tăcerea este mai eficientă decât pedepsele.

Sursa: Vorbe cu tâlc

2015_08_05_sarpe_rsz_crp.jpg

Istoria înțeleaptă a unui profesor!

 

Într-o zi, un profesor a intrat în clasă și le-a spus elevilor săi să se pregătească pentru un test.

Ei toți așteptau nerăbdători ca să se începă testul.

Profesorul le-a înmânat testele cu fața în jos ca de obicei; după ce a făcut asta el le-a cerut elevilor să întoarcă foaia.

Spre surpriza tuturor, nu exista nici o întrebare pe foaie, ci un singur punct negru în mijlocul acesteia.

Profesolul văzând expresiile tuturor, le-a spus următoarele: ” Vreau să scriți despre ceea ce vedeți pe foaie.”

Studenții confuzi, au încercat să îndeplinească sarcina inexplicabilă a profesorului.

La sfârșitul orei, profesorul a adunat toate foile și a început să citească toate răspunsurile cu voce tare.

Toți fără excepție, au încercat să definească punctul negru, încercând să explice poziția lui în centrul foii.

După ce toate lucrările au fost citite și s-a așternut liniștea în sală, profesorul a început să explice:

”! Nu vă voi da note pentru asta; doar am vrut să vă dau ceva la care să vă gândiți! Nimeni nu a scris despre partea albă a foii, toată lumea s-a axat pe puntul negru; același lucru se întâmplă și în viețile noastre.”

Toți ne concentrăm pe punctul negru- problemele de sănătate, lipsa banilor, relația complicată cu un membru al familiei, dezamăgirea cauzată de un prieten….etc.

Punctele negre sunt foarte mici în comparație cu tot ce avem în viețile noastre, dar ele sunt cele care ne poluează mintea, ne toxifică.

Nu ține cont de punctele negre din viața ta; ele vin și pleacă, se epuizează uneori singure- bucură-te de orice moment și împlinire pe care viața ți le oferă.

Sugestie: Fii fericit și trăiește o viață plină de iubire!

zambaret.jpg

Furia și povestea lui Buddha!

 

   Dacă te enervezi tot timpul, vei privi altfel lucrurile după e vei afla mica istorioară a lui Buddha.

Învață să fii mai bun!!!

Într-o zi, Buddha mergea prin oraș, iar un om foarte furios i-a tăiat calea și a început să- l jignească:

– ” N-ai nici un drept să-i înveți pe alții”, a strigat acesta. ”Ești prost ca toți ceilalți și ești și fals”.

Buddha nu s-a supărat când a auzit acestea și l-a întrebat:

” Spune-mi, dacă ai oferi un cadou cuiva și acea persoană nu l-ar accepta, cui i-ar aparține acel cadou?”

Omul a fost surprins la auzul acestei întrebări și i-a răspuns:

” Ar fi al meu, pentru că eu am cumpărat cadoul.”

Buddha a zâmbit și a spus:

buddha.jpg

” Dacă ești nervos pe mine și eu nu primesc insultele tale, atunci furia se revarsă asupra ta.  Atunci, tu ești singurul care e nefericit, nu eu. Tot ce faci  se răsfrânge asupra ta.”

Tu o să te arzi!

” Dacă vrei să încetezi prin ate răni singur, scapă de furie și de gândurile urâte și umple-ți sufletul cu iubire. ”

” Când îi urăști pe alții, tu ești singurul care devine nefericit, dar când îi iubești pe alții, lumea îți va răspunde cu iubire.

„Ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gândit. Dacă un om vorbeşte sau se comportă cu duşmănie, suferinţa se va ţine scai de el. Dacă un om vorbeşte sau se comportă având gânduri curate, fericirea va fi umbra care nu-l părăseşte niciodată.”

„Mintea este totul. Devii ceea ce gândeşti.”

1497617390.jpg