Citind-o pe Irina-Cristina Țenu. Cartea „Conversații cu Viața”!

Irina – Cristina Țenu, născută pe 21.05.1981, originară din Huși, și-a urmat studiile la Liceul „Cuza Vodă” din Huși, Secția Limbi Străine, absolvind Facultatea de Filosofie, Secția Științe Politice din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, având un Master în Studii Europene de Integrare si Securitate și luându-și doctoratul în Filosofie. A publicat „Orizontul filosofic al relației dintre identitate și etnicitate”, Editura Junimea, Iași, 2012, „Pictor de cuvinte”, Editura Liric Graph, 2016, „Vers de catifea”, Editura Siono, București, 2020 iar anul 2021 i-a adus în palmares o nouă carte ce îți intră la suflet și te răscolește, aceasta este intitulată, „Conversații cu Viața”.

Cartea s-a dovedit a fi o frământare vie, emoțiile au curs la vale abundându-ne din plin cu stări într-o paletă vastă, Irina-Cristina Țenu ne readuce aminte de bucuriile uitate ale vieții, de adevăratul scop pentru care trăim și nu în ultimul rând despre ceea ce avem pe suflet.

„Autoarea abordează axiologic fenomenul „Om”, iar dialogul devine o sumă de corolare care, citite și înțelese distinct, creionează imaginea apropiată de ideal a Omului conectat la propria Viață.”

„Sunt gând, sunt tril de pasăre-n zbor. Sunt anotimp efemer ce-nflorește sub ploaia de visuri împlinite. Sunt o privire blândă printre ochi reci, iscoditori. Sunt un suflet ce trăiește cu clipa, visul și dorința de mână.”

Cartea „Conversații cu Viața” este o înșiruire de gânduri „care trebuiau să fie scrise” după cum menționa și autoarea, o conversație ce e benefică și care îți reeducă spiritul ghidându-l prin zile fără a simți acel greu existențial, sau poate a-l avea dar a-l primi într-o manieră mai matură. O carte venită ca un dialog între eul personal și toate ce s-au scurs de la… până la. Și credeți-mă, nu e ușor să tragi o linie, să-ți iei viața de mână și prietenos să duci o conversație, nu- poate vă întrebați de ce, pentru că primul nostru impuls e de a ne plânge, critica ba chiar de a o lua la rost. Și totuși viața e cu bune și rele oricât ne-am eschiva sau ne-am scutura ca de un praf imaginar; fără o încercare nu poate fi învățarea, fără o piedică nu înțelegi cum să-ți ții echilibru iar fără o frustrare nu ai cum să percepi gustul dreptății, a corectitudinii și empatiei. Oricât nu ne-am baricada în bula noastră perfecțiunea e plictisitoare și imposibil de atins. Iar cine crede că o dată atinsă va fi liber prin împlinire se înșeală amarnic…

Și totuși, cine nu a avut conversații cu viața? Mărturisesc că încă le mai am, doar toată agitația grijilor zilnice nu-mi mai lasă răgaz pentru gândire, pentru simțire, pentru savurarea frumuseții lumii însă totuși vine acel stop în care realizez că trebuie să-mi parcurg acele fapte făcute, să-mi dau pașii înapoi pentru a mă reseta. Și nu pot să neg că am zile în care merg parcă pe alături, parcă sunt un privitor dintr-o parte care la sfârșit rămâne cu gustul amărui al senzației de irosire, de pierdere și de jumătate de măsură. Anume în acele zile semeni autoarei am nevoie să-mi înșiruiesc frământările într-un jurnal pentru a fi acolo, pentru atunci când mă voi pierde în nuanțele de gri a vieții amintindu-mi că, așa nu!

Autoarea Irina-Cristina Țenu ni se adresează direct, un mesaj către noi să ne trezim, să apreciem tot ce ne înconjoară, să privim în noi și să nu căutăm departe răspunsurile, ele se găsesc mai aproape decât ne așteptăm. Aceasta ne îndrumă la cunoașterea întregului prin împăcare de sine, acceptare și înțelegere a tuturor lucrurilor prin introspecție.

„Viață, ești o luptă pentru un scop anume, pe parcursul căreia descoperim fel de fel de lucruri noi, care ne sunt de un real folos atunci când ne așteptăm mai puțin.”

Am primit de la această lectură o adevărată eliberare prin cuvinte, cu sinceritate spun că adesea am gândit și eu la fel, aceleași emoții mi-au brăzdat privirile și aceleași încărcături am dus de-a lungul anilor. Această carte a fost mai mult o explozie de emoție trăite și citite concomitent ce au readus aminte bucuria de „aici și acum”, de simplitățile ignorate ale vieții pe care le privim cu nepăsare uneori, și nu în ultimul rând de misiunea cu care ne naștem și de scopul pentru care trăim: „iubirea”, curajul de a o trăi și dărui mai departe.

„În loc să urăști, iubește!
În loc să lovești, mângâie!
În loc să întorci spatele cuiva, ajută!
În loc să plângi, râzi!
În loc să suferi, bucură-te!”

(…)

„Conversații cu Viața” este cartea ce strigă „Omului” spre trezire și conștientizare a scopului de pe pământ; a forței sale și a sinelui ce poate întrece cu mult limitele impuse, a emoțiilor ce le estompează și a harului său prin iubire. Această carte pe parcursul lecturii se transformă de la o simplă destăinuire și punctării asupra vieții la o necesitate prin cuvinte. Citind parcă auzi ecourile propriului suflet ce a simțit la fel, a trăit la fel și ar vrea să se schimbe…

„Alerg prin destin, las vântul să-mi treacă prin păr, șoptindu-mi parcă la ureche: Hai, aleargă… nu te lăsa! (…)”

Cartea „Conversații cu Viața” poate fi găsită pe pagina editurii SIONO. Pe mine mă găsiți pe pagina de Instagram dedicată lecturii, apostolcristinuta – o căsuță plină cu recomadări de carte și nu numai!

Lansare de carte la Cluj. Editura UP

În data de 21 septembrie am avut deosebita plăcere să particip la un eveniment impresionant alături de echipa editurii UP la Cluj- Napoca ce a avut loc la Biblioteca „Octavian Goga”. Alături de Oana Arion, Monica Ramirez și trei noi autoare ce au intrat în frumoasa familie UP ne-am bucurat împreună de momentul de conexiune scriitor-cititor ce ne-a lipsit în decursul a unui an și ceva. După discursul Oanei Arion care ne-a stârnit zâmbete și ne-a destins atmosfera s-au făcut prezentările celor trei scriitoare ce și-au deschis lumea cărților proprii către cei prezenți, fiecare a vorbit atât de sensibil, personal și unic față de cărțile pe care le-au lansat încât curiozitatea a crescut în intensitate.

Pe lângă faptul că am plecat acasă cu cărțile mult dorite am beneficiat de semnăturile personalizate, și ca setul să fie complet am împărțit impresii, vise și dorințe alături de scriitoarele mele dragi. Și nu în ultimul rând am croit gânduri spre noi lansări, noi evenimente literare care ne-ar aduna pe toți cei ce împărțim aceeași pasiune la un loc.

Las mai jos titlurile cărților ce au fost prezentate cu descrierile aferente de pe pagina editurii UP, eu am rămas plăcut surprinsă de eveniment și cu bucuria de a ne reîntoarce la normalitate. Mulțumesc echipa UP pentru posibilitatea de a vă fi alături …

Lansare de carte ”Când îmi voi afla numele” de Larisa Calo

Descriere: „‒ Mă vor anihila din nou. Anihila, din latinescul annihilare, își spuse în timp ce se pregătea pentru încă o preluare dureroasă și involuntară.

Abilitatea lui telepatică, manifestată spontan, fără nicio explicație îi transformase întreaga existență într-un vârtej de gânduri asurzitoare care îl atacau necruțător, reducându-i la tăcere chiar și conștiința de sine, până la pierderea memoriei. Viața, așa cum o cunoaștea, pregătirea de lingvist căreia îi sacrificase ani de muncă, postul de traducător și legătura sentimentală pe care încercase din răsputeri să o înțeleagă, toate se schimbaseră treptat pe măsură ce nou-descoperita sa abilitate luase amploare.

Internat la Psihiatrie, cu suspiciunea unei tulburări psihice, va avea de făcut o alegere dificilă care îi va forța la maxim limitele, expunându-l riscului de a-și uita propria identitate. Chiar și numele. Va reuși el să își regăsească sinele, sub umbra prezenței sufocante din trecut, de care încercase mereu să se ascundă?”

Lansare de carte ”Aur și plumb” de Ada Romanți

Descriere: ” Ştii care e lucrul cel mai grozav legat de jocuri? Ele nu sunt reale.

Într-o lume a petrecerilor exuberante, a eleganței și aroganței brute, două familii importante din societatea orașului Whitehaven își văd destinul iremediabil legat în urma unei sângeroase tragedii. Când banii cumpără tăcerea, adevărul lor rămâne îngropat în trecut. Câțiva ani mai târziu, o tânără pe nume Eva primește o vizită de la cel mai important membru al familiei Johnson, care îi propune să încheie o înțelegere a cărei miză o va face să accepte fără a sta pe gânduri.

Printre stofe şi mătăsuri scumpe, zâmbete misterioase şi priviri vinovate, Eva se trezește într-un vechi conflict a cărui origine e ascunsă în tragedia ce i-a distrus familia cu ani în urmă. Pregătită să riște totul pentru scopul ei, tânăra se avântă tot mai periculos într-un joc al măștilor, în care sentimentele reale ca iubirea și răzbunarea devin monede de schimb pentru a câștiga. Dar când dușmanii îi devin familie, iar familia dușman, planul ei începe să se destrame, iar Eva realizează că, în final, câștigătorul va rămâne singur. „

Lansare de carte ”Inimă încătușată” de Raluca Sferle

Descriere: „S-ar crede că dragostea poate învinge orice, dar nu și în cazul lui Amren, sortită să trăiască o viață încătușată de un blestem letal pentru toate ființele omenești. Trecutul nu o poate influența… Amren este pusă în fața situației de a alege între o dragoste pură, dar care i-a întemnițat inima, și un prinț seducător, care ar putea fi calea ei spre răzbunare. Disperată să scape din sclavia unui rege fără scrupule, tânăra se revoltă, folosind chiar blestemul care a condamnat-o să trăiască în pielea unui călău sub numele de Morana. În drumul spre libertate, realizează că preţul plătit pentru a se integra printre studenții Academiei nu a fost unul mic. Şi astfel Morana îşi schimbă din nou identitatea şi devine Cajsa Karawek.

Povestea are ca punct central nu numai drama prin care trece Amren, dar și ideea că moartea valorează mai mult decât dragostea pură în fața unui suflet denaturat și silit să-și încalce propriile principii de viață.”

Nu este disponibilă nicio descriere.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Ar putea fi o imagine cu Monica Ramirez şi Cristina Apostol, persoane în picioare şi interior
Ar putea fi o imagine cu 2 persoane, inclusiv Cristina Apostol, persoane în picioare, carte şi interior

Experiența mea de la Festivalul Internațional de Carte Transilvania!

Din data de 16 până pe 19 septembrie ne-am bucurat de Festivalul Internațional de Carte Transilvania (FICT) organizat la Cluj Napoca. E primul festival la care particip de când m-am mutat la Cluj, iar bucuria a fost și mai mare o dată ce deja cunoșteam chipurile autorilor a căror cărți le găzduiesc în bibliotecă. Am fost plăcut surprinsă să constat că oamenii vin și vin, cititorii își manifestă interesul să răsfoiască, să cumpere ba chiar să solicite un autograf personalizat. Nu vă pot reda mulțumirea autorilor pe care îi abordam să-mi povestească despre cărțile lor, să le semneze sau pur și simplu să vorbim despre cum ne-a lipsit astfel de reuniuni în care cartea e punctul de plecare!

Au fost lansări de carte, autori din toate colțurile României prezenți la Cluj pe care puteai să-i asculți și la final să le strângi mâna bucurându-te de bucuria lor, iar pentru cei ce nu au avut ocazia să participe fizic evenimentul a fost transmis Live – Online. Fiecare stand a fost pentru început plin ca spre surprinderea mea la final mai gol, acest fapt întărindu-mi convingerea că oamenii citesc, că cine e interesat vine, caută și pleacă acasă cu o „carte-copil”, strânsă la piept cu bucurie, cu încântarea de a avea ce ți-ai dorit cu ardoare.

Atmosfera a fost una prietenoasă, ca de familie, toată lumea avea răbdare, copii au ascultat povești la mesele cu lecturi pentru cei mici punând întrebări și socializând iar adulții au putut să profite din plin atât de timpul petrecut cu cel mic cât și de orânduirea eficientă, deoarece s-a văzut o atenție minuțioasă asupra tuturor aspectelor organizaționale. E fain la Cluj, nu am ce spune…

Nu pot să nu menționez faptul că editurile au avut reduceri mari, pachete promoționale și desigur cadouri pentru cititorii de toate vârstele. Eu nu m-am putut abține așa că am luat cărți atât pentru fiecare membru al familiei mele, și nu doar o carte, ba chiar și pachete pentru prietenii apropiați. Pentru că o carte schimbă viața, mai ales că am avut posibilitatea să le răsfoiesc și să-mi dau seama după conținut dacă e potrivită sau nu pentru persoana căreia o voi înmâna.

Eu personal am rămas plăcut surprinsă, m-am simțit bine, am ascultat fascinată rime parcă cântate în microfon și am plonjat printre mese ca la mine acasă căutând cartea potrivită sufletului meu, Și am găsit. Am cerut autografe, am început chiar cu masa 1 a Editurii Tritonic și am dat startul unor descoperiri fascinante în lumea frumoasă a cărții care m-a primit cu brațele deschide. Vă las mai jos câteva poze, mult prea puține desigur, pentru că au fost multe edituri care și-au expus prețioasele bijuterii literare. Sincer sper să mai avem parte de un astfel de eveniment cât de curând. Țin să mulțumesc organizatorilor, a fost mult peste așteptările mele!

Și da, Clujul #citește…

Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Tritonic
Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Nemira
Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Polirom
Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi carte
Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Bookzone
Editura Librex
Editura Curtea veche
Editura Crime Scene Press
Ar putea fi o imagine cu carte

Notă: Cartea ne-a adus încă o dată împreună! Și eu ca o cititoare de cursă lungă am apreciat enorm implicarea persoanelor ce au dus la realizarea acestui festival mult mai mult decât dorit!

Citind-o pe Marilena Ion-Cristea. Cartea „Îngeri în colivie”!

Autoarea Marilena Ion-Cristea s-a născut în Topologu, o localitate din nordul Dobrogei, înconjurată de păduri. Pentru pagina literpress.ro la secțiunea autori scriitoarea menționează: „Frumusețea și sălbăticia naturii și-au pus amprenta pe multe din scrierile mele. Aici am copilărit și am învățat la școala din localitate până la sfârșitul clasei a opta. Tot aici, am început să scriu primele versuri girate de profesoara mea de limba română, doamna Marin Rodica. Soarele meu răsărea întotdeauna de după dealul din spatele casei, „ca un măr în pârg cules de mâna frumoasei îmbrăcată în văl argintiu„.

Anul 2020 i-a adus autoarei o colaborare cu Editura LiterPress Publishing aducând în lumina celor ce citesc poezie volumul, „Îngeri în colivie”; un pod către noianul de emoții, acolo unde sufletul ți se înalță și zboară falnic într-o uniune cu divinul. Și știm, poezia există de aproape patru mii de ani și tot parcă se mai completează, parcă se mai rescrie, și parcă se tot reinventează dintr-un zbucium nou, falnic și feeric. Poezia autoarei Marilena Ion-Cristea este scrisă pentru a împărtăși idei de o măiestrie aparte, de a exprima emoții poetie de o originalitate desăvâșită și a crea imagini vii ce rămân tapetate pe retină. Autoarea alege cuvintele pentru semnificația și acustica lor, aranjându-le pentru a crea un tempou cunoscut sub numele de trai, existență, iubire, libertate. Poeziile acesteia încorporează schema apusului de astăzi, răsăritului de mâine, și nu doar atât…


Te crezi liber și ferice …
Dar de-ai întreba ți-aș zice,
Că acesta-i libertatea:
Nașterea și apoi, moartea!
Când te naști, nu îți dai seama,
Cât de liberă e mama!
Iar când mori, e rândul tău,
Să te eliberezi de rău!

(din poezia „Libertatea”)

Ar putea fi o imagine cu carte şi interior

Au fost momente când spiritul meu, aproape că a renunțat la căutare, am plonjat în cărțile vechi semeni unei căutări neîncetate, alteori a fost mândru, triumfător aflând ceva nou absorbind cuvânt cu cuvânt într-o sete năprasnică; astăzi comoara care mi-a acaparat toată atenția a fost cartea „Îngeri în colivie”, un clopot al speranței și o unduire de doruri ce leagă suflete. Spiritul meu e priponit de un fir al rimei ce îmi dansează în fața ochilor semeni unei figuri în plină ascensiune ce va ajunge la îngeri și …nu în colivie.

M-am trezit și astăzi, ce frumoasă magie,
Inima-mi cântă de bucurie,
Aud iar printre ramuri o melodie,
Iar versul se-așterne ușor pe hârtie!
(din poezia „M-am trezit…”)

„Îngeri în colivie” a însemnat o clipă de pauză față de lumea ce ne înconjoară, un stop menit să scoată în evidență fragilitatea noastră în fața tristeții, a tăcerilor, a acelor nevăzute dureri, nimicuri și treceri. Fiecare respirație ce a urmat a fost ca ecoul unei dureri sufletești greu de ținut în frâu și pe care simți nevoia s-o împărtășești cuiva dar și o speranță ramificată către acei pregătiți.

Astăzi, poezia rămâne o parte importantă a artei și culturii, acestea vine ca o promisiune timpului că tot ce e frumos va dăinui, va fi de durată, citite și recitate de generații. Autoarea și-a lăsat o amprentă suavă a acestei arte asupra mea și țin să cred că mulți o vor citit de acum în colo. Pentru că metaforele sale vibrează, pentru că trăirea ce împletește cuvintele te trece prin diverse stări iar mesajele textuale ajung acolo și se sedimentează.

Toată lumea are propria idee despre ceea ce este un poet, percepția mea este pe aceeași undă ca a scriitorului Edmond de Goncourt, precum: „Un poet este un om care înalță o scară spre o stea și se urcă pe ea în timp ce cântă la vioară.” Astfel, scumpă autoare Marilena Ion-Cristea vă mulțumesc pentru această înălțare la stele și poleirea privirii mele cu aurul din vers… acea acoperire de idei ce-mi vor rămâne sub lumina înțelegerii proprii încă mult timp.

Am ținut primăvara în palme și azi,
și i-am spus, vezi ce faci, să nu cazi,
și din palmele mele, arzând,
s-au ridicat două păsări, cântând!
(din poezia „Primăvara din palme”)

Cartea este disponibilă la Editura LiterPress Publishing, pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Raluca Sferle. O carte e un portal spre sufletul autorului și un dar către umanitate!

Știți ce-mi place cel mai mult din literatură?… faptul că se nasc noi talente, că prind încredere și cu un curaj modest își iau avântul printre autorii români contemporani. Astfel an de an biblioteca mea se mărește cu noi titluri dar și noi scriitori ce încântă frumos, și privesc admirativ fiece titlu, poveste și copertă înscripționată cu atâta dibăcie. Astăzi vă aduc la cunoaștere un nume de care o să mai auziți încă mulți ani, deoarece tehnica și direcția scrierei autoarei Raluca Sferle e unică și electrizantă. O dată ce îi vei citit o carte vei crea dependență, deoarece autoarea are puterea de a transforma orice problemă în fantasme, iubiri fugare și tărâmuri istorice, totul cu menirea de a ne face prinși în text cu trup și suflet. Dacă v-am făcut curioși vă îndemn să o descoperiți în rândurile de mai jos, Raluca ne va relata în câteva cuvinte drumul său literar și nu numai!

****

Se spune că nimeni nu poate trăi în locul tău, dar ce faci când alții îți planifică viața? Cred că mulți tineri se lasă influențați de părerile altora despre cum ar trebui să-și trăiască viața și astfel își îngroapă talentele și se lasă în voia sorții.

În ceea ce mă privește pe mine, nu am avut nevoie de intervențiile majore ale altora pentru a ști pe ce drum aveam să merg în viață. Eu mi-am pavat singură drumul și cred în continuare că am luat cea mai bună decizie, aceea de a deveni persoana de astăzi.

Arta a fost pasiunea mea de mic copil. În adolescență s-a transformat în desen grafic, dar neavând sprijin, am abandonat acest hobby și m-am scufundat în lecțiile predate la liceu. Recunosc că nu învățam prea mult, dar eram ambițioasă, cu toate că serialele mă acaparau. Oscilam între note mari și mici. În timpul liceului mi-am dorit să-mi descopăr într-adevăr menirea și să-mi construiesc de pe atunci un viitor.

Știam cât de ambițioasă puteam fi când îmi propuneam să duc la îndeplinire ceva și mi-am imaginat că programarea urma să devină o parte din viața mea. Am muncit din greu la visul acesta, ba chiar mă vedeam undeva sus, la înălțime, ajunsă o femeie de succes (încă o fac, dar pe altă latură).

Nu m-am înșelat, fiindcă inima m-a condus exact acolo unde trebuia să ajung. Dacă ar fi să schimb trecutul din cauza greșelilor, nu l-aș schimba, fiindcă fără ele, nu aș fi ajuns în această zi.

Pe când credeam că viitorul era stabilit, apăruseră câteva variabile noi care m-au intrigat. Cineva mi-a profețit că aveam să scriu cărți, că asta avea să mă împlinească și să mă îmbucure. Prima încercare a fost simpatică, dar nepotrivită pentru publicare. Știți cum e când încerci să gătești pentru prima dată și crezi că e cea mai bună mâncare, dar de fapt e un eșec total? Dar asta nu m-a demoralizat. Am crezut cu tărie că e ceva talent în ceea ce făceam.

După orele de la liceu îmi planificam timpul pentru a putea scrie chiar și câteva idei pentru noua poveste care mi se înfiripase în minte. Nu vreau să intru în detalii, dar vreau să vă spun că eu nu aveam niciun plan de publicare pentru vreo carte, nici măcar să o arăt cuiva. Era un hobby care mă liniștea și îmi hrănea sufletul.

Când am ajuns la facultate, în primul an primul meu manuscris era finalizat, începând deja să scriu la al doilea. Scriam încontinuu, chiar dacă eram la ore, ba chiar și învățam mult. Încă mă întreb cum biruisem cu toate acele provocări, dar îmi plăcea fiindcă mă ținea în priză.

Aici am întâlnit prieteni buni, care deveniseră curioși de scrierile mele. Ei m-au încurajat să public și chiar dacă eu nu eram o persoană deschisă, am crezut în mine. Îmi mai spuse cineva care nu știa prea multe despre mine că darul meu era cel de a scrie pentru adolescenți și tineri și poate acesta a fost un pilon în decizia pe care o luasem cu privire la viitorul meu.

Mi-a fost frică de ce aveau să creadă oamenii despre mine. Eu eram fata timidă din colțul clasei pe care nimeni nu o băga în seamă. Nu mă consideram nici frumoasă, nici isteață (geniu), doar ambiția mă motiva să continui. Așa că mi-a fost greu până am prins încredere. Aveam finalizate două lucrări până m-am hotărât să trimit Tânăra războinică spre publicare. Prima dată a fost la un concurs, a doua oară la o editură, dar nu am primit niciun răspuns. Nu am renunțat, ci am căutat o editură care să mi se potrivească perspectivei mele până mi-a venit ideea de a întreba un editor freelancer și cred că asta mi-a schimbat traiectoria pentru publicare.

M-am angajat pentru a-mi strânge bani pentru publicare. Avusesem binecuvântarea de a fi aleasă de o firmă și de a rămâne o perioadă de doi ani acolo. În timpul în care mi-am terminat studiile, cartea Tânăra războinică a fost editată și editoarea mi-a propus să colaborez cu Editura Virtuală.

Pot să spun că tot ce am trăit în trecut a pus cărămizile pentru acea lansare de carte!

Am visat că voi merge la primul meu târg de carte în calitate de autoare, dar planurile se schimbaseră. Cu toate acestea, viitorul meu părea nedezechilibrat, fiindcă primisem o ultimă confirmare în a continua pe drumul scrierii.

Când primești astfel de semne în viață nu le ignora, sunt acolo să te conducă și să-ți arate pentru ce trăiești.

Părinții mei nu aflaseră decât în ultima clipă și a fost o surpriză mare pentru ei, dar acceptaseră și mă încurajaseră. Ceea ce scriu nu era pe stilul lor și nici nu înțelegeau prea bine procesul de publicare, dar avuseseră încredere în mine.

Eram cu o prietenă în parc când am desfăcut pentru prima dată coletul în care se afla bunul de tipar. Nu îmi venea să cred că manuscrisul meu la care lucrasem ani de zile se transformase într-o carte superbă.

Drumul meu spre publicare a fost cu urcușuri și coborâșuri. Chiar la final am vrut să renunț, dar ce nu m-a descurajat și m-a împins a fost munca depusă în tot acest timp. Nu voiam să cred că luptasem pentru a renunța din cauza fricii. Eu nu eram așa, și astfel am vrut să arăt lumii că dacă eu pot, oricine poate să-și ducă la îndeplinire planurile.

Imediat după publicare am dat spre editare Vânătorul nopții și am sperat că procesul de publicare va fi mai scurt, dar așteptarea are mereu roadele ei.

Povestea Vânătorului nopții a fost scrisă de pe băncile facultății. Am rescris-o de trei ori doar fiindcă ideile nu erau realiste, iar plot-ul nu se potrivea cu ce aveam în minte, era vag. Așa că am lucrat mult până s-o dau editoarei. Stilul meu de scriere se perfecționase, iar apoi am început să am tot mai mare încredere în mine.

Cât despre următoarele volume, vreau să spun că sunt în curs de scriere sau chiar finalizate și pe cale de a fi predate editoarei. Dar o nouă poveste care s-ar putea să-mi schimbe din nou cursul publicării se numește Inimă încătușată, pe care am scris-o dintr-o suflare în doar câteva săptămâni. Prin aceasta am putut să-mi dovedesc mie însămi că nu ar trebui să renunț la scris și că poveștile mele merită să fie publicate.

Poate voi ajunge să fiu publicată într-o zi de o editură care să mă promoveze, dar cred că depinde foarte mult de ceea ce vreau și de faptul că nu ar trebui să renunț niciodată.

Mulți se lamentează la o viață simplă și confortabilă, dar nu știu cât de revigorant e să trăiești o viață palpitantă și să faci ce-ți dorești. Am realizat ce mi-am dorit, dar planul meu de viitor nu se oprește aici. Mi-am propus să cuceresc lumea! – așa cum ar spune Estera dacă ar fi în locul meu.

Dragi cititori, o carte nu e o simplă poveste, e un vis de-al scriitorului devenit realitate. O carte e un portal spre sufletul autorului și un dar către umanitate. Prețuiți cărțile fiindcă fără ele sufletul ar muri. Cuvântul dă viață și ne hrănește. Citiți!

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, păr lung, îmbrăcăminte de exterior, zid de cărămidă şi copac
sursa foto: arhiva autoarei

LA O ȘUETĂ CU BLOGGERIȚA CRISTINA APOSTOL – VORBE PENTRU SUFLET

Crâmpeie de suflet

Cristina Apostol este unul dintre bloggerii extrem de dragi mie, luminoasă și dătătoare de energie creatoare. O urmăresc cu drag cam de când am trecut blogul de la Blogspot la WordPress și cred că asta m-a făcut să o și simt atât de aproape de suflet. Am descoperit-o într-unul dintre momentele acelea magice, care îți aduce aproape oameni extrem de frumoși sufletește. Blogul ei, Vorbe pentru suflet, este unul minunat, unde, așa cum îi spune și numele, găsești fărâme din sufletul Cristinei. O descoperi printre rânduri și ajungi să te îndrăgostești de modul în care pune cuvintele pe hârtie. Te bucură sufletește și îți dă o stare de bine. Dacă nu ați descoperit-o încă, vă învit să treceți într-o vizită pe la căsuța ei de suflet, apoi, să citiți interviul de mai jos pentru a descoperi omul din spatele blogului.

107009273_3110688829045481_1873148213382599057_n

  • Nume: Apostol Cristina
  • Website: Vorbe pentru suflet
  • Nișa căreia…

Vezi articolul original 1.831 de cuvinte mai mult