Citind-o pe Lara S. Moon. Cartea „Ispita”

Lara S. Moon este o autoare româncă, care a scris pentru prima oară la vârsta de cincisprezece ani o poveste de dragoste inocentă, al cărei manuscris neprelucrat se află încă în casa părintească. A regăsit această pasiune după douăzeci de ani de la prima experiență și a făcut-o cu „Intens”, primul volum din seria cu același nume. Pentru câțiva ani a scris în secret, doar pentru propria plăcere, decizând recent să împărtășească cititorilor cărțile ei. În prezent sunt finalizate și în proces de editare cele patru volume ale seriei Intens, seria Predestinat, cu cele două volume ale sale, și două romane independente, iar pe masa de lucru așteaptă să-și găsească deznodământul încă patru povești, dintre care una constituie o provocare uriașă chiar și pentru autoare, fiind un fantasy plin de personaje mitice. Îi place să creeze personaje feminine, frumoase, independente, și masculi alfa, sexy și protectori. Adoră poveștile cu happy-end, însă pentru unele dintre ele găsește mai potrivit un final dramatic. (sursa: din arhiva autoarei)

Romanul „Ispita” a apărut recent iar eu am avut marele noroc să fiu printre primele persoane care l-au citit. Ce am surprins printre pagini a fost mult peste așteptările mele, atât povestea în sine cât și aspectul manifestărilor erotice; iubirea a fost punctul de început unde toți și-au găsit alinarea și leacul lungilor suferințe. Per ansamblu cartea a reîntregit multe aspecte arătând încă o dată drumul anevoios care duce inima spre împlinirile finale, aceasta a arătat puterea iubirii în toate formele ei. Cu bune și rele. Cu lacrimi amare dar și cu cele mai nebunești momente de amor.

„La început moale și lent, sărutul nostru se întețește și devine alunecos, profund, adâncindu-mi limba în gura sa, împleticindu-se cu a ei, dansând una cu cealaltă ca într-un ritual senzual de împerechere, preludiul perfect pentru ceea ce urmează.”

Cartea ne relatează povestea Miei și a lui Aiden, doi tineri ce se cunosc într-o conjunctură a sorții menită să-i împingă în brațele unul altuia. Însă drumul lor este presărat cu multe reproșuri, sfidări amuzante dar și dezlănțuiri sexuale ce îi lasă fără suflu. Toate ciocnirile lor pe cât sunt de rapide și pe alocuri încărcate de tensiune întăresc acea emoție în sufletul lor ce se sedimentează producându-le o necesitate avidă de a se avea unul lângă altul, în pofida secretelor rușinoase în spatele amintirilor dar și a necuvintelor ce îi aduc în pragul remușcărilor. Treptat ei respiră sub același tempou ca într-o muzică a senzualității. Și se cer, se caută și tânjesc să se posede atât trupește cât și sufletește, în fiecare zi tot mai mult. Însă trecutul își ia avântul producându-le o ruptură ce îi îngenunchează, însă Mia se dovedește mult prea matură și încearcă să corecteze lucrurile, sau cel puțin să le țină într-o balanță a corectitudinii. O să-i reușească sau nu vă îndemn să aflați, ce pot să spun e că dragostea învinge totul chiar dacă cărările alese uneori declanșează multe furtuni. Chiar dacă El fuge de ea iar Ea aleargă în întâmpinarea lui, goală de toate fricile ce o zguduie, pregătită mai mult ca niciodată să-și accepte emoțiile atât pe ale ei cât și pe ale masculului Alfa ce a cucerit-o printr-o privire. Una ce le-a pecetluit soarta!

Ador enorm de mult cărțile ce cuprind pe lângă povestea propriu zisă, iubirea prin dezlănțuirea eroticii pline de conținut, a patimii și a dorului necontenit, cel care cheamă și îngenunchează două suflete menite să fie împreună. Chiar dacă drumul e presărat cu multe încercări, provocări efervescente ce atrag după sine o scriere de-a dreptul incendiară. Astfel, romanul „Ispita” de Lara S. Moon are la bază o poveste de iubire tumultoasă, o dragoste asemenea unui drog ce o dată gustat crează o dependeță departe de rațiune. Totul aici printre pagini e emoție vie, e lupta sfâșietoare între două inimi ce se caută prin timp și spațiu pentru a se dărui uitând de răzbunări, orgolii și jumătăți de măsură. Ce am apreciat la această poveste a fost coloritul intim în care se avântă eroii cărții, momentele lor în doi sunt ca o pictură ce se desenează sub privirea cititorului de rând și face pulsul să o ia razna. Dacă iubiți genul erotic îmbrăcat într-o poveste plină de momente la limită atunci această carte este potrivită pentru voi. Vă va ajunge direct la inimă, sau poate mai bine zis vă va incita creativitatea producând fiorii unei dorințe de a experimenta o astfel de iubire ca a lui Aiden și Mia. Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, eu am primit o adevărată plăcere literară!

Citind-o pe Stella O’Malley. Cartea „Copii mai puternici decât Bullyngul”

Stella O’Malley este psihoterapeut, autoare de best-seller, vorbitor public și un părinte cu mulți ani de experiență în consiliere și psihoterapie. Născută în Dublin, Stella numește acum Birr, Co. Offaly acasă, unde locuiește cu soțul ei și cei doi copii și își conduce cabinetul privat. Stella deține un B.A. în Consiliere și Psihoterapie, M.A. în Terapie Cognitiv Comportamentală și diplome în Studii pentru Tineret, Testare Psihometrică și Consiliere pentru Identitate de Gen. O mare parte din activitatea de consiliere și predare a Stelei este cu părinți și tineri, aport care a culminat cu publicarea celor două cărți de succes „Cotton Wool Kids” în 2015 și „Bully-Proof Kids” în 2017. Cea mai recentă carte a Stella Fragile, a fost lansată în 2019 și se concentrează pe depășirea anxietății și a stresului. Toate cele trei cărți sunt pe lista celor mai bine vândute în Irlanda.

În cartea „Copii mai puternici decât bullyingul. Cum să crești un copil încrezător, echilibrat și puternic” autoarea Stella O’Malley descrie efectul de bullying dar și cum acesta se manifestă în mediu de zi cu zi. De asemenea cum acesta poate face dintr-un copil sau o victimă, un spectator sau un bătăuș sub influența unor dogme sau a unor impulsuri personale. Această lectură a cărții oferă strategii concrete care să vă ajute să vă împuterniciți copiii să fie competenți din punct de vedere socio-emoțional să facă față agresiunii atât online, cât și la școală.

Fenomenul de bullying este foarte răspândit atât în școlile din România, cât și la nivel mondial. Acesta se referă la agresiunea sau hărțuirea fizică sau verbală, care se repetă pe o anumită perioadă și care implică un dezechilibru al puterii între două persoane, cel mai adesea copii. Din păcate, bullying-ul poate avea urmări periculoase asupra dezvoltării normale a unei persoane și se manifestă pe o lungă perioadă de timp. Astfel, cartea vine în ajutor părinților prin exemple fixe prin care ar putea urmări purtarea copilului său, fie că prezintă starea de victimă sau de agresor putând astfel să-l ajute printr-un mod sau altul. Și nu doar pe copil, însăși părintele poate sustrage învățăminte pentru a-i ieși în întâmpinare copilului fără a-l blama sau judeca, fără a-l ignora sau mai rău a-i induce starea de nepuțință prin ascultare pasivă.

Și să recunoaștem, dacă am da câțiva ani în spate și ne-am aminti perioada de copilărie, preadolescență sau adolescență, scena socială a fost dificil de gestionat deoarece au existant mereu copii dornici să se afirme altfel, unii să domine iar alții i-am observat ca pe niște figuri ce erau acolo pe lângă. În așa fel am putea să ne ajutăm copii din experiența propriilor trăiri, să empatizăm cu ei sau pur și simplu să le fim aproape, uneori însăși prezența și starea de siguranță alături de părinte face ca copilul să se tămăduiască emoțional mai ușor. Noi adulți fiind putem realiza că unii copii nu și-au dezvoltat încă abilitățile sociale pentru a putea face față cu încredere acestei lumi toxice în care bătăușii nu se lasă, victimelor îngrijorate le este rușine să spună sau sunt atât de intimidați încât frica îi face vulnerabili, iar cei din jur nu acționează pentru a ajuta situația. Iar termenul „a închide ochii” este luat ca o școală a vieții, chiar dacă urmările nici decum nu călesc copii ci îi deformează psiho-emoțional. Cartea „Copii mai puternici decât Bullyngul” oferă părinților – și copiilor – instrumentele pentru a rupe ciclul, examinând factorii care contribuie la agresiune: mediul școlar, personalitățile celor implicați, și rolul adesea trecut cu vederea al oamenilor, deoarece mulți nu iau agresivitatea copiilor în serios, astfel încurajând pasiv această acțiune.

Cartea oferă soluții și modelări de situații care merg dincolo de definițiile fixe, se vede experiența strălucită a autoarei, aplicabilitatea metodelor fiind binevenite, iar studiile de caz chiar utile. Lecturarea acesteia neapărat am făcut-o cu pixul în mână deoarece mi-am notat diverse informații utile, ca de exemplu: cum să fii un observator fin al comportamentul copilului, cum să-l instruim să fie înțelept în mediul școlar, și cum să facă diferența dintre o tachinare și un bullying activ. Și nu în ultimul rând, cum noi ca părinți am putea ajuta persoana care este hărțuită să analizeze dinamica situației de bullying, și găsirea unor metode/modalități de a schimba direcția actului propriu zis, fie individual, fie cu ajutorul școlii sau consilierului/psihologului.

Cartea „Copii mai puternici decât bullyingul. Cum să crești un copil încrezător, echilibrat și puternic” este acel tip de lectură care nu doar te face să înțelegi în ce ape se scaldă noua generație ci și te face să privești în retrospectivă cum ai fost cândva, cum au trecut anii adolescenții, și să privești ca un adult deja format conexiunea cu alți copii, felul de a crea legături dar și micile incidente care au dus la agresiuni. Cum ele s-au depozitat în memorie și ce impact au avut pe parcurs. Dacă ele au modelat adultul de acum sau au trecut pe alături. Astfel, aceste remărci pot crea o punte către copilul nostru, de a-l ajuta să depășească micile/mari incidente care sunt supărătoare pentru el. Rolul nostru este să îi ajutăm pe copii să înțeleagă că bullyingul este un fenomen răspândit și că nu este normal să fie făcuți să se simtă inferiori sau lipsiți de calități, și nici ei la rândul lor nu au dreptul de a îi face pe alți copii să se simtă astfel. Iar această carte vine ca un ghid ajutător pentru a ne organiza ca părinți pentru a fi acolo lângă copii noștri, modelând cot la cot comportamente, înclinații și dorințele de a fi în fruntea grupului în pofida unor persoane, sau mergând peste normele bunul simț prin jigniri și alte forme de răutăți. Copii trebuie să înțeleagă efectele bullyingul–ului fie că e victimă sau agresor, să i se înșiruiască cauzele și efectele, și nu în ultimul rând consecințele din ambele părți. Oricând se pot inversa rolurile.

Recomand cu drag această carte, poate fi pe alocuri dură, dar foarte utilă. Orice părinte ar trebui să ia la cunoștință informațiile din ea!

Citind-o pe Laura Ilinca. Cartea „Hai să ne rujăm împreună!”

Laura Ilinca s-a născut într-un orășel din Dâmbovița, absolventă a Liceului Pedagogic și a Facultății de Litere aceasta s-a dedicat foarte mult scrisului. Romanul „Hai să ne rujăm împreună” este cartea sa de debut, apărută anul acesta la editura Hermann care e o dovadă că înșiruirea de cuvinte poate ajunge la nivel de artă. Orice particulă a acestei scrieri strigă a pasiune, dragoste și frumos.

„Hai să ne rujăm împreună” e povestea dragostei fără bariere, e curiozitatea începutului și a extazului oferit de pericolul descoperirii; e cartea profundelor sentimente ce sapă adânc în suflet scoțând la iveală natura individuală în toată splendoarea sa. E cartea contrastelor dar și a curajui de a face față noilor schimbări înfruntând limitările.

„Își aminti brusc, asemeni unei făclii din mijlocul beznei groase și înspăimântătoare, versurile învățate de curând la ora de română, țâșnind acum ca o revelație, despicându-l cu forța unui fulger din cap până-n picioare:

N-a fost decât ce nu se poate spune,
Decât cu ochii-nchiși și pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune,
Pentru iertarea primului păcat. (Ion Minulescu) „

„- Hai să ne rujăm împreună, hai să fim nebuni, hai să facem o nefăcută!
Știuse atunci că el nu mai era el. Sau de abia atunci începea să devină. (…)”

Se spune că întotdeauna îți dorești ceea ce nu poți avea, că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, că ideologiile trebuie dezbătute iar ideile expuse într-o formă sau alta. Că în dragoste și război totul e permis… Astfel, într-o ciocnire de caractere se dezlănțuie și eroii cărții, un el și o ea ce adună vibrațiile momentelor petrecute împreună, ea profesoară- el elev. Ea puțin peste 25 iar el un tânăr în floarea celor 19 ani împliniți. Ea profesoara de istorie, tânără și plăcută, el un elev la liceul Seminarului Teologic, de fire tăcut, șters dar sclipitor la minte. El Mag, fiu de preot și ea Ana, ispita ce răstoarnă toată percepția despre dragoste, femei și începuturi, acelea care vin să completeze existențialul fad redând o formă a perfecțiunii pogorâte din cer.

Povestea lor se țese în cadrul orelor de studiu, priviri fugare, respirații întretăiate și o imaginație ce le alimentează un film al iubirii în care se desfată fiecare în felul lor propriu. Atât Ana cât și Mag țes focuri și pasiuni, dezgoliri sufletești dar și unduiri trupești, însă fiecare dintre ei realizează că e un vis periculos, o povară ce o vor purta fiecare departe de curioși; în tihna propriei minți. Până când inevitabilul se produce…

„Era un soi de dedublare pentru care niciunul nu se antrenase și pe care trebuia să o învețe din mers, sistematic (…) la liceu erau profesoara și elevul, iar în afara lui erau iubiți și prieteni. Se întâlniseră la mijloc de drum, ca pe o scară, el urcând, crescând și devenind bărbat, la toate nivelurile, ea coborând din toate prejudecățile trăite până atunci, redescoperind un alt suflet, tot al ei, pe care și-l renegase. „

Într-un joc al destinului două suflete sunt luate pe nepregătite și aruncate într-o mare de emoții greu de ținut în frâu. Și, mai e un pas până la obsesie. Dorințele arzătoare îi mistuie pe dinăuntru provocând adevărate calamități care îi seacă de puteri. Iubirea lor pe cât e de sinceră și juvenilă pe atât de limitativă, și nu doar ca aspect de vârstă. Totul le strigă interzis pe când ei își freamătă corpurile într-o contopire menită să-i multiplice molecular. Totul duce spre o sfidare a moralității și deontologiei, însă ei își scriu jurăminte pe piele, își strigă numele și se văd într-un viitor îndepărtat. Dar oare vor ajunge ei să se regăsească pe această peliculă într-o euforie de moment, într-o slăbiciune trupească care este… și, poate trece. El elev, ea profesoară. Cer și pământ, dorințe și chinuri sufletești greu de dus. Freamăt de, ce e corect și ce nu. Întrebări repetitive și emoții boțite în palme.

Cartea „Hai să ne rujăm împreună” s-a dovedit a fi o lectură destul de incitantă, un text copt care a plămădit o poveste interzisă dintre o profesoară și elevul ei. O iubire care a înflorit sub ochii noștri și a luat amploare redând suav vibrațiile inimilor celor doi protagoniști într-o luptă de a se păstra intacți, reîntregiți din bucățile sfărâmate ale unei iubiri nefinisate, una care s-a vrut trăită însă abandonată fără drept de apel. Cu fiecare pagină dată senzualitatea s-a simțit mai specială iar finalitatea tot mai greu de acceptat. Romanul m-a impresionat cu desăvârșire, prin personaje puternice dar și acea iubire dusă până la ideal!

„Trebuia să fie și să rămână doamna profesoară! Fruntea îi asudase aproape instantaneu, deși în clasă era destul de multă răcoare. O înnebunea gândul de a fi lângă el, dar fără el. Nici cu el, nici fără. I-ar fi fost, desigur, mai ușor dacă nu l-ar fi cunoscut, dacă ar fi putut să nu mai predea la clasa lui.”

Lansare de carte la Cluj. Editura UP

În data de 21 septembrie am avut deosebita plăcere să particip la un eveniment impresionant alături de echipa editurii UP la Cluj- Napoca ce a avut loc la Biblioteca „Octavian Goga”. Alături de Oana Arion, Monica Ramirez și trei noi autoare ce au intrat în frumoasa familie UP ne-am bucurat împreună de momentul de conexiune scriitor-cititor ce ne-a lipsit în decursul a unui an și ceva. După discursul Oanei Arion care ne-a stârnit zâmbete și ne-a destins atmosfera s-au făcut prezentările celor trei scriitoare ce și-au deschis lumea cărților proprii către cei prezenți, fiecare a vorbit atât de sensibil, personal și unic față de cărțile pe care le-au lansat încât curiozitatea a crescut în intensitate.

Pe lângă faptul că am plecat acasă cu cărțile mult dorite am beneficiat de semnăturile personalizate, și ca setul să fie complet am împărțit impresii, vise și dorințe alături de scriitoarele mele dragi. Și nu în ultimul rând am croit gânduri spre noi lansări, noi evenimente literare care ne-ar aduna pe toți cei ce împărțim aceeași pasiune la un loc.

Las mai jos titlurile cărților ce au fost prezentate cu descrierile aferente de pe pagina editurii UP, eu am rămas plăcut surprinsă de eveniment și cu bucuria de a ne reîntoarce la normalitate. Mulțumesc echipa UP pentru posibilitatea de a vă fi alături …

Lansare de carte ”Când îmi voi afla numele” de Larisa Calo

Descriere: „‒ Mă vor anihila din nou. Anihila, din latinescul annihilare, își spuse în timp ce se pregătea pentru încă o preluare dureroasă și involuntară.

Abilitatea lui telepatică, manifestată spontan, fără nicio explicație îi transformase întreaga existență într-un vârtej de gânduri asurzitoare care îl atacau necruțător, reducându-i la tăcere chiar și conștiința de sine, până la pierderea memoriei. Viața, așa cum o cunoaștea, pregătirea de lingvist căreia îi sacrificase ani de muncă, postul de traducător și legătura sentimentală pe care încercase din răsputeri să o înțeleagă, toate se schimbaseră treptat pe măsură ce nou-descoperita sa abilitate luase amploare.

Internat la Psihiatrie, cu suspiciunea unei tulburări psihice, va avea de făcut o alegere dificilă care îi va forța la maxim limitele, expunându-l riscului de a-și uita propria identitate. Chiar și numele. Va reuși el să își regăsească sinele, sub umbra prezenței sufocante din trecut, de care încercase mereu să se ascundă?”

Lansare de carte ”Aur și plumb” de Ada Romanți

Descriere: ” Ştii care e lucrul cel mai grozav legat de jocuri? Ele nu sunt reale.

Într-o lume a petrecerilor exuberante, a eleganței și aroganței brute, două familii importante din societatea orașului Whitehaven își văd destinul iremediabil legat în urma unei sângeroase tragedii. Când banii cumpără tăcerea, adevărul lor rămâne îngropat în trecut. Câțiva ani mai târziu, o tânără pe nume Eva primește o vizită de la cel mai important membru al familiei Johnson, care îi propune să încheie o înțelegere a cărei miză o va face să accepte fără a sta pe gânduri.

Printre stofe şi mătăsuri scumpe, zâmbete misterioase şi priviri vinovate, Eva se trezește într-un vechi conflict a cărui origine e ascunsă în tragedia ce i-a distrus familia cu ani în urmă. Pregătită să riște totul pentru scopul ei, tânăra se avântă tot mai periculos într-un joc al măștilor, în care sentimentele reale ca iubirea și răzbunarea devin monede de schimb pentru a câștiga. Dar când dușmanii îi devin familie, iar familia dușman, planul ei începe să se destrame, iar Eva realizează că, în final, câștigătorul va rămâne singur. „

Lansare de carte ”Inimă încătușată” de Raluca Sferle

Descriere: „S-ar crede că dragostea poate învinge orice, dar nu și în cazul lui Amren, sortită să trăiască o viață încătușată de un blestem letal pentru toate ființele omenești. Trecutul nu o poate influența… Amren este pusă în fața situației de a alege între o dragoste pură, dar care i-a întemnițat inima, și un prinț seducător, care ar putea fi calea ei spre răzbunare. Disperată să scape din sclavia unui rege fără scrupule, tânăra se revoltă, folosind chiar blestemul care a condamnat-o să trăiască în pielea unui călău sub numele de Morana. În drumul spre libertate, realizează că preţul plătit pentru a se integra printre studenții Academiei nu a fost unul mic. Şi astfel Morana îşi schimbă din nou identitatea şi devine Cajsa Karawek.

Povestea are ca punct central nu numai drama prin care trece Amren, dar și ideea că moartea valorează mai mult decât dragostea pură în fața unui suflet denaturat și silit să-și încalce propriile principii de viață.”

Experiența mea de la Festivalul Internațional de Carte Transilvania!

Din data de 16 până pe 19 septembrie ne-am bucurat de Festivalul Internațional de Carte Transilvania (FICT) organizat la Cluj Napoca. E primul festival la care particip de când m-am mutat la Cluj, iar bucuria a fost și mai mare o dată ce deja cunoșteam chipurile autorilor a căror cărți le găzduiesc în bibliotecă. Am fost plăcut surprinsă să constat că oamenii vin și vin, cititorii își manifestă interesul să răsfoiască, să cumpere ba chiar să solicite un autograf personalizat. Nu vă pot reda mulțumirea autorilor pe care îi abordam să-mi povestească despre cărțile lor, să le semneze sau pur și simplu să vorbim despre cum ne-a lipsit astfel de reuniuni în care cartea e punctul de plecare!

Au fost lansări de carte, autori din toate colțurile României prezenți la Cluj pe care puteai să-i asculți și la final să le strângi mâna bucurându-te de bucuria lor, iar pentru cei ce nu au avut ocazia să participe fizic evenimentul a fost transmis Live – Online. Fiecare stand a fost pentru început plin ca spre surprinderea mea la final mai gol, acest fapt întărindu-mi convingerea că oamenii citesc, că cine e interesat vine, caută și pleacă acasă cu o „carte-copil”, strânsă la piept cu bucurie, cu încântarea de a avea ce ți-ai dorit cu ardoare.

Atmosfera a fost una prietenoasă, ca de familie, toată lumea avea răbdare, copii au ascultat povești la mesele cu lecturi pentru cei mici punând întrebări și socializând iar adulții au putut să profite din plin atât de timpul petrecut cu cel mic cât și de orânduirea eficientă, deoarece s-a văzut o atenție minuțioasă asupra tuturor aspectelor organizaționale. E fain la Cluj, nu am ce spune…

Nu pot să nu menționez faptul că editurile au avut reduceri mari, pachete promoționale și desigur cadouri pentru cititorii de toate vârstele. Eu nu m-am putut abține așa că am luat cărți atât pentru fiecare membru al familiei mele, și nu doar o carte, ba chiar și pachete pentru prietenii apropiați. Pentru că o carte schimbă viața, mai ales că am avut posibilitatea să le răsfoiesc și să-mi dau seama după conținut dacă e potrivită sau nu pentru persoana căreia o voi înmâna.

Eu personal am rămas plăcut surprinsă, m-am simțit bine, am ascultat fascinată rime parcă cântate în microfon și am plonjat printre mese ca la mine acasă căutând cartea potrivită sufletului meu, Și am găsit. Am cerut autografe, am început chiar cu masa 1 a Editurii Tritonic și am dat startul unor descoperiri fascinante în lumea frumoasă a cărții care m-a primit cu brațele deschide. Vă las mai jos câteva poze, mult prea puține desigur, pentru că au fost multe edituri care și-au expus prețioasele bijuterii literare. Sincer sper să mai avem parte de un astfel de eveniment cât de curând. Țin să mulțumesc organizatorilor, a fost mult peste așteptările mele!

Și da, Clujul #citește…

Editura Tritonic

Editura Nemira

Editura Polirom

Editura Bookzone

Editura Librex

Editura Curtea veche

Editura Crime Scene Press

Notă: Cartea ne-a adus încă o dată împreună! Și eu ca o cititoare de cursă lungă am apreciat enorm implicarea persoanelor ce au dus la realizarea acestui festival mult mai mult decât dorit!

Raluca Sferle. O carte e un portal spre sufletul autorului și un dar către umanitate!

Știți ce-mi place cel mai mult din literatură?… faptul că se nasc noi talente, că prind încredere și cu un curaj modest își iau avântul printre autorii români contemporani. Astfel an de an biblioteca mea se mărește cu noi titluri dar și noi scriitori ce încântă frumos, și privesc admirativ fiece titlu, poveste și copertă înscripționată cu atâta dibăcie. Astăzi vă aduc la cunoaștere un nume de care o să mai auziți încă mulți ani, deoarece tehnica și direcția scrierei autoarei Raluca Sferle e unică și electrizantă. O dată ce îi vei citit o carte vei crea dependență, deoarece autoarea are puterea de a transforma orice problemă în fantasme, iubiri fugare și tărâmuri istorice, totul cu menirea de a ne face prinși în text cu trup și suflet. Dacă v-am făcut curioși vă îndemn să o descoperiți în rândurile de mai jos, Raluca ne va relata în câteva cuvinte drumul său literar și nu numai!

****

Se spune că nimeni nu poate trăi în locul tău, dar ce faci când alții îți planifică viața? Cred că mulți tineri se lasă influențați de părerile altora despre cum ar trebui să-și trăiască viața și astfel își îngroapă talentele și se lasă în voia sorții.

În ceea ce mă privește pe mine, nu am avut nevoie de intervențiile majore ale altora pentru a ști pe ce drum aveam să merg în viață. Eu mi-am pavat singură drumul și cred în continuare că am luat cea mai bună decizie, aceea de a deveni persoana de astăzi.

Arta a fost pasiunea mea de mic copil. În adolescență s-a transformat în desen grafic, dar neavând sprijin, am abandonat acest hobby și m-am scufundat în lecțiile predate la liceu. Recunosc că nu învățam prea mult, dar eram ambițioasă, cu toate că serialele mă acaparau. Oscilam între note mari și mici. În timpul liceului mi-am dorit să-mi descopăr într-adevăr menirea și să-mi construiesc de pe atunci un viitor.

Știam cât de ambițioasă puteam fi când îmi propuneam să duc la îndeplinire ceva și mi-am imaginat că programarea urma să devină o parte din viața mea. Am muncit din greu la visul acesta, ba chiar mă vedeam undeva sus, la înălțime, ajunsă o femeie de succes (încă o fac, dar pe altă latură).

Nu m-am înșelat, fiindcă inima m-a condus exact acolo unde trebuia să ajung. Dacă ar fi să schimb trecutul din cauza greșelilor, nu l-aș schimba, fiindcă fără ele, nu aș fi ajuns în această zi.

Pe când credeam că viitorul era stabilit, apăruseră câteva variabile noi care m-au intrigat. Cineva mi-a profețit că aveam să scriu cărți, că asta avea să mă împlinească și să mă îmbucure. Prima încercare a fost simpatică, dar nepotrivită pentru publicare. Știți cum e când încerci să gătești pentru prima dată și crezi că e cea mai bună mâncare, dar de fapt e un eșec total? Dar asta nu m-a demoralizat. Am crezut cu tărie că e ceva talent în ceea ce făceam.

După orele de la liceu îmi planificam timpul pentru a putea scrie chiar și câteva idei pentru noua poveste care mi se înfiripase în minte. Nu vreau să intru în detalii, dar vreau să vă spun că eu nu aveam niciun plan de publicare pentru vreo carte, nici măcar să o arăt cuiva. Era un hobby care mă liniștea și îmi hrănea sufletul.

Când am ajuns la facultate, în primul an primul meu manuscris era finalizat, începând deja să scriu la al doilea. Scriam încontinuu, chiar dacă eram la ore, ba chiar și învățam mult. Încă mă întreb cum biruisem cu toate acele provocări, dar îmi plăcea fiindcă mă ținea în priză.

Aici am întâlnit prieteni buni, care deveniseră curioși de scrierile mele. Ei m-au încurajat să public și chiar dacă eu nu eram o persoană deschisă, am crezut în mine. Îmi mai spuse cineva care nu știa prea multe despre mine că darul meu era cel de a scrie pentru adolescenți și tineri și poate acesta a fost un pilon în decizia pe care o luasem cu privire la viitorul meu.

Mi-a fost frică de ce aveau să creadă oamenii despre mine. Eu eram fata timidă din colțul clasei pe care nimeni nu o băga în seamă. Nu mă consideram nici frumoasă, nici isteață (geniu), doar ambiția mă motiva să continui. Așa că mi-a fost greu până am prins încredere. Aveam finalizate două lucrări până m-am hotărât să trimit Tânăra războinică spre publicare. Prima dată a fost la un concurs, a doua oară la o editură, dar nu am primit niciun răspuns. Nu am renunțat, ci am căutat o editură care să mi se potrivească perspectivei mele până mi-a venit ideea de a întreba un editor freelancer și cred că asta mi-a schimbat traiectoria pentru publicare.

M-am angajat pentru a-mi strânge bani pentru publicare. Avusesem binecuvântarea de a fi aleasă de o firmă și de a rămâne o perioadă de doi ani acolo. În timpul în care mi-am terminat studiile, cartea Tânăra războinică a fost editată și editoarea mi-a propus să colaborez cu Editura Virtuală.

Pot să spun că tot ce am trăit în trecut a pus cărămizile pentru acea lansare de carte!

Am visat că voi merge la primul meu târg de carte în calitate de autoare, dar planurile se schimbaseră. Cu toate acestea, viitorul meu părea nedezechilibrat, fiindcă primisem o ultimă confirmare în a continua pe drumul scrierii.

Când primești astfel de semne în viață nu le ignora, sunt acolo să te conducă și să-ți arate pentru ce trăiești.

Părinții mei nu aflaseră decât în ultima clipă și a fost o surpriză mare pentru ei, dar acceptaseră și mă încurajaseră. Ceea ce scriu nu era pe stilul lor și nici nu înțelegeau prea bine procesul de publicare, dar avuseseră încredere în mine.

Eram cu o prietenă în parc când am desfăcut pentru prima dată coletul în care se afla bunul de tipar. Nu îmi venea să cred că manuscrisul meu la care lucrasem ani de zile se transformase într-o carte superbă.

Drumul meu spre publicare a fost cu urcușuri și coborâșuri. Chiar la final am vrut să renunț, dar ce nu m-a descurajat și m-a împins a fost munca depusă în tot acest timp. Nu voiam să cred că luptasem pentru a renunța din cauza fricii. Eu nu eram așa, și astfel am vrut să arăt lumii că dacă eu pot, oricine poate să-și ducă la îndeplinire planurile.

Imediat după publicare am dat spre editare Vânătorul nopții și am sperat că procesul de publicare va fi mai scurt, dar așteptarea are mereu roadele ei.

Povestea Vânătorului nopții a fost scrisă de pe băncile facultății. Am rescris-o de trei ori doar fiindcă ideile nu erau realiste, iar plot-ul nu se potrivea cu ce aveam în minte, era vag. Așa că am lucrat mult până s-o dau editoarei. Stilul meu de scriere se perfecționase, iar apoi am început să am tot mai mare încredere în mine.

Cât despre următoarele volume, vreau să spun că sunt în curs de scriere sau chiar finalizate și pe cale de a fi predate editoarei. Dar o nouă poveste care s-ar putea să-mi schimbe din nou cursul publicării se numește Inimă încătușată, pe care am scris-o dintr-o suflare în doar câteva săptămâni. Prin aceasta am putut să-mi dovedesc mie însămi că nu ar trebui să renunț la scris și că poveștile mele merită să fie publicate.

Poate voi ajunge să fiu publicată într-o zi de o editură care să mă promoveze, dar cred că depinde foarte mult de ceea ce vreau și de faptul că nu ar trebui să renunț niciodată.

Mulți se lamentează la o viață simplă și confortabilă, dar nu știu cât de revigorant e să trăiești o viață palpitantă și să faci ce-ți dorești. Am realizat ce mi-am dorit, dar planul meu de viitor nu se oprește aici. Mi-am propus să cuceresc lumea! – așa cum ar spune Estera dacă ar fi în locul meu.

Dragi cititori, o carte nu e o simplă poveste, e un vis de-al scriitorului devenit realitate. O carte e un portal spre sufletul autorului și un dar către umanitate. Prețuiți cărțile fiindcă fără ele sufletul ar muri. Cuvântul dă viață și ne hrănește. Citiți!

sursa foto: arhiva autoarei