Lansare de carte la Cluj. Editura UP

În data de 21 septembrie am avut deosebita plăcere să particip la un eveniment impresionant alături de echipa editurii UP la Cluj- Napoca ce a avut loc la Biblioteca „Octavian Goga”. Alături de Oana Arion, Monica Ramirez și trei noi autoare ce au intrat în frumoasa familie UP ne-am bucurat împreună de momentul de conexiune scriitor-cititor ce ne-a lipsit în decursul a unui an și ceva. După discursul Oanei Arion care ne-a stârnit zâmbete și ne-a destins atmosfera s-au făcut prezentările celor trei scriitoare ce și-au deschis lumea cărților proprii către cei prezenți, fiecare a vorbit atât de sensibil, personal și unic față de cărțile pe care le-au lansat încât curiozitatea a crescut în intensitate.

Pe lângă faptul că am plecat acasă cu cărțile mult dorite am beneficiat de semnăturile personalizate, și ca setul să fie complet am împărțit impresii, vise și dorințe alături de scriitoarele mele dragi. Și nu în ultimul rând am croit gânduri spre noi lansări, noi evenimente literare care ne-ar aduna pe toți cei ce împărțim aceeași pasiune la un loc.

Las mai jos titlurile cărților ce au fost prezentate cu descrierile aferente de pe pagina editurii UP, eu am rămas plăcut surprinsă de eveniment și cu bucuria de a ne reîntoarce la normalitate. Mulțumesc echipa UP pentru posibilitatea de a vă fi alături …

Lansare de carte ”Când îmi voi afla numele” de Larisa Calo

Descriere: „‒ Mă vor anihila din nou. Anihila, din latinescul annihilare, își spuse în timp ce se pregătea pentru încă o preluare dureroasă și involuntară.

Abilitatea lui telepatică, manifestată spontan, fără nicio explicație îi transformase întreaga existență într-un vârtej de gânduri asurzitoare care îl atacau necruțător, reducându-i la tăcere chiar și conștiința de sine, până la pierderea memoriei. Viața, așa cum o cunoaștea, pregătirea de lingvist căreia îi sacrificase ani de muncă, postul de traducător și legătura sentimentală pe care încercase din răsputeri să o înțeleagă, toate se schimbaseră treptat pe măsură ce nou-descoperita sa abilitate luase amploare.

Internat la Psihiatrie, cu suspiciunea unei tulburări psihice, va avea de făcut o alegere dificilă care îi va forța la maxim limitele, expunându-l riscului de a-și uita propria identitate. Chiar și numele. Va reuși el să își regăsească sinele, sub umbra prezenței sufocante din trecut, de care încercase mereu să se ascundă?”

Lansare de carte ”Aur și plumb” de Ada Romanți

Descriere: ” Ştii care e lucrul cel mai grozav legat de jocuri? Ele nu sunt reale.

Într-o lume a petrecerilor exuberante, a eleganței și aroganței brute, două familii importante din societatea orașului Whitehaven își văd destinul iremediabil legat în urma unei sângeroase tragedii. Când banii cumpără tăcerea, adevărul lor rămâne îngropat în trecut. Câțiva ani mai târziu, o tânără pe nume Eva primește o vizită de la cel mai important membru al familiei Johnson, care îi propune să încheie o înțelegere a cărei miză o va face să accepte fără a sta pe gânduri.

Printre stofe şi mătăsuri scumpe, zâmbete misterioase şi priviri vinovate, Eva se trezește într-un vechi conflict a cărui origine e ascunsă în tragedia ce i-a distrus familia cu ani în urmă. Pregătită să riște totul pentru scopul ei, tânăra se avântă tot mai periculos într-un joc al măștilor, în care sentimentele reale ca iubirea și răzbunarea devin monede de schimb pentru a câștiga. Dar când dușmanii îi devin familie, iar familia dușman, planul ei începe să se destrame, iar Eva realizează că, în final, câștigătorul va rămâne singur. „

Lansare de carte ”Inimă încătușată” de Raluca Sferle

Descriere: „S-ar crede că dragostea poate învinge orice, dar nu și în cazul lui Amren, sortită să trăiască o viață încătușată de un blestem letal pentru toate ființele omenești. Trecutul nu o poate influența… Amren este pusă în fața situației de a alege între o dragoste pură, dar care i-a întemnițat inima, și un prinț seducător, care ar putea fi calea ei spre răzbunare. Disperată să scape din sclavia unui rege fără scrupule, tânăra se revoltă, folosind chiar blestemul care a condamnat-o să trăiască în pielea unui călău sub numele de Morana. În drumul spre libertate, realizează că preţul plătit pentru a se integra printre studenții Academiei nu a fost unul mic. Şi astfel Morana îşi schimbă din nou identitatea şi devine Cajsa Karawek.

Povestea are ca punct central nu numai drama prin care trece Amren, dar și ideea că moartea valorează mai mult decât dragostea pură în fața unui suflet denaturat și silit să-și încalce propriile principii de viață.”

Nu este disponibilă nicio descriere.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Ar putea fi o imagine cu Monica Ramirez şi Cristina Apostol, persoane în picioare şi interior
Ar putea fi o imagine cu 2 persoane, inclusiv Cristina Apostol, persoane în picioare, carte şi interior

Experiența mea de la Festivalul Internațional de Carte Transilvania!

Din data de 16 până pe 19 septembrie ne-am bucurat de Festivalul Internațional de Carte Transilvania (FICT) organizat la Cluj Napoca. E primul festival la care particip de când m-am mutat la Cluj, iar bucuria a fost și mai mare o dată ce deja cunoșteam chipurile autorilor a căror cărți le găzduiesc în bibliotecă. Am fost plăcut surprinsă să constat că oamenii vin și vin, cititorii își manifestă interesul să răsfoiască, să cumpere ba chiar să solicite un autograf personalizat. Nu vă pot reda mulțumirea autorilor pe care îi abordam să-mi povestească despre cărțile lor, să le semneze sau pur și simplu să vorbim despre cum ne-a lipsit astfel de reuniuni în care cartea e punctul de plecare!

Au fost lansări de carte, autori din toate colțurile României prezenți la Cluj pe care puteai să-i asculți și la final să le strângi mâna bucurându-te de bucuria lor, iar pentru cei ce nu au avut ocazia să participe fizic evenimentul a fost transmis Live – Online. Fiecare stand a fost pentru început plin ca spre surprinderea mea la final mai gol, acest fapt întărindu-mi convingerea că oamenii citesc, că cine e interesat vine, caută și pleacă acasă cu o „carte-copil”, strânsă la piept cu bucurie, cu încântarea de a avea ce ți-ai dorit cu ardoare.

Atmosfera a fost una prietenoasă, ca de familie, toată lumea avea răbdare, copii au ascultat povești la mesele cu lecturi pentru cei mici punând întrebări și socializând iar adulții au putut să profite din plin atât de timpul petrecut cu cel mic cât și de orânduirea eficientă, deoarece s-a văzut o atenție minuțioasă asupra tuturor aspectelor organizaționale. E fain la Cluj, nu am ce spune…

Nu pot să nu menționez faptul că editurile au avut reduceri mari, pachete promoționale și desigur cadouri pentru cititorii de toate vârstele. Eu nu m-am putut abține așa că am luat cărți atât pentru fiecare membru al familiei mele, și nu doar o carte, ba chiar și pachete pentru prietenii apropiați. Pentru că o carte schimbă viața, mai ales că am avut posibilitatea să le răsfoiesc și să-mi dau seama după conținut dacă e potrivită sau nu pentru persoana căreia o voi înmâna.

Eu personal am rămas plăcut surprinsă, m-am simțit bine, am ascultat fascinată rime parcă cântate în microfon și am plonjat printre mese ca la mine acasă căutând cartea potrivită sufletului meu, Și am găsit. Am cerut autografe, am început chiar cu masa 1 a Editurii Tritonic și am dat startul unor descoperiri fascinante în lumea frumoasă a cărții care m-a primit cu brațele deschide. Vă las mai jos câteva poze, mult prea puține desigur, pentru că au fost multe edituri care și-au expus prețioasele bijuterii literare. Sincer sper să mai avem parte de un astfel de eveniment cât de curând. Țin să mulțumesc organizatorilor, a fost mult peste așteptările mele!

Și da, Clujul #citește…

Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Tritonic
Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Nemira
Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Polirom
Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi carte
Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Bookzone
Editura Librex
Editura Curtea veche
Editura Crime Scene Press
Ar putea fi o imagine cu carte

Notă: Cartea ne-a adus încă o dată împreună! Și eu ca o cititoare de cursă lungă am apreciat enorm implicarea persoanelor ce au dus la realizarea acestui festival mult mai mult decât dorit!

Raluca Sferle. O carte e un portal spre sufletul autorului și un dar către umanitate!

Știți ce-mi place cel mai mult din literatură?… faptul că se nasc noi talente, că prind încredere și cu un curaj modest își iau avântul printre autorii români contemporani. Astfel an de an biblioteca mea se mărește cu noi titluri dar și noi scriitori ce încântă frumos, și privesc admirativ fiece titlu, poveste și copertă înscripționată cu atâta dibăcie. Astăzi vă aduc la cunoaștere un nume de care o să mai auziți încă mulți ani, deoarece tehnica și direcția scrierei autoarei Raluca Sferle e unică și electrizantă. O dată ce îi vei citit o carte vei crea dependență, deoarece autoarea are puterea de a transforma orice problemă în fantasme, iubiri fugare și tărâmuri istorice, totul cu menirea de a ne face prinși în text cu trup și suflet. Dacă v-am făcut curioși vă îndemn să o descoperiți în rândurile de mai jos, Raluca ne va relata în câteva cuvinte drumul său literar și nu numai!

****

Se spune că nimeni nu poate trăi în locul tău, dar ce faci când alții îți planifică viața? Cred că mulți tineri se lasă influențați de părerile altora despre cum ar trebui să-și trăiască viața și astfel își îngroapă talentele și se lasă în voia sorții.

În ceea ce mă privește pe mine, nu am avut nevoie de intervențiile majore ale altora pentru a ști pe ce drum aveam să merg în viață. Eu mi-am pavat singură drumul și cred în continuare că am luat cea mai bună decizie, aceea de a deveni persoana de astăzi.

Arta a fost pasiunea mea de mic copil. În adolescență s-a transformat în desen grafic, dar neavând sprijin, am abandonat acest hobby și m-am scufundat în lecțiile predate la liceu. Recunosc că nu învățam prea mult, dar eram ambițioasă, cu toate că serialele mă acaparau. Oscilam între note mari și mici. În timpul liceului mi-am dorit să-mi descopăr într-adevăr menirea și să-mi construiesc de pe atunci un viitor.

Știam cât de ambițioasă puteam fi când îmi propuneam să duc la îndeplinire ceva și mi-am imaginat că programarea urma să devină o parte din viața mea. Am muncit din greu la visul acesta, ba chiar mă vedeam undeva sus, la înălțime, ajunsă o femeie de succes (încă o fac, dar pe altă latură).

Nu m-am înșelat, fiindcă inima m-a condus exact acolo unde trebuia să ajung. Dacă ar fi să schimb trecutul din cauza greșelilor, nu l-aș schimba, fiindcă fără ele, nu aș fi ajuns în această zi.

Pe când credeam că viitorul era stabilit, apăruseră câteva variabile noi care m-au intrigat. Cineva mi-a profețit că aveam să scriu cărți, că asta avea să mă împlinească și să mă îmbucure. Prima încercare a fost simpatică, dar nepotrivită pentru publicare. Știți cum e când încerci să gătești pentru prima dată și crezi că e cea mai bună mâncare, dar de fapt e un eșec total? Dar asta nu m-a demoralizat. Am crezut cu tărie că e ceva talent în ceea ce făceam.

După orele de la liceu îmi planificam timpul pentru a putea scrie chiar și câteva idei pentru noua poveste care mi se înfiripase în minte. Nu vreau să intru în detalii, dar vreau să vă spun că eu nu aveam niciun plan de publicare pentru vreo carte, nici măcar să o arăt cuiva. Era un hobby care mă liniștea și îmi hrănea sufletul.

Când am ajuns la facultate, în primul an primul meu manuscris era finalizat, începând deja să scriu la al doilea. Scriam încontinuu, chiar dacă eram la ore, ba chiar și învățam mult. Încă mă întreb cum biruisem cu toate acele provocări, dar îmi plăcea fiindcă mă ținea în priză.

Aici am întâlnit prieteni buni, care deveniseră curioși de scrierile mele. Ei m-au încurajat să public și chiar dacă eu nu eram o persoană deschisă, am crezut în mine. Îmi mai spuse cineva care nu știa prea multe despre mine că darul meu era cel de a scrie pentru adolescenți și tineri și poate acesta a fost un pilon în decizia pe care o luasem cu privire la viitorul meu.

Mi-a fost frică de ce aveau să creadă oamenii despre mine. Eu eram fata timidă din colțul clasei pe care nimeni nu o băga în seamă. Nu mă consideram nici frumoasă, nici isteață (geniu), doar ambiția mă motiva să continui. Așa că mi-a fost greu până am prins încredere. Aveam finalizate două lucrări până m-am hotărât să trimit Tânăra războinică spre publicare. Prima dată a fost la un concurs, a doua oară la o editură, dar nu am primit niciun răspuns. Nu am renunțat, ci am căutat o editură care să mi se potrivească perspectivei mele până mi-a venit ideea de a întreba un editor freelancer și cred că asta mi-a schimbat traiectoria pentru publicare.

M-am angajat pentru a-mi strânge bani pentru publicare. Avusesem binecuvântarea de a fi aleasă de o firmă și de a rămâne o perioadă de doi ani acolo. În timpul în care mi-am terminat studiile, cartea Tânăra războinică a fost editată și editoarea mi-a propus să colaborez cu Editura Virtuală.

Pot să spun că tot ce am trăit în trecut a pus cărămizile pentru acea lansare de carte!

Am visat că voi merge la primul meu târg de carte în calitate de autoare, dar planurile se schimbaseră. Cu toate acestea, viitorul meu părea nedezechilibrat, fiindcă primisem o ultimă confirmare în a continua pe drumul scrierii.

Când primești astfel de semne în viață nu le ignora, sunt acolo să te conducă și să-ți arate pentru ce trăiești.

Părinții mei nu aflaseră decât în ultima clipă și a fost o surpriză mare pentru ei, dar acceptaseră și mă încurajaseră. Ceea ce scriu nu era pe stilul lor și nici nu înțelegeau prea bine procesul de publicare, dar avuseseră încredere în mine.

Eram cu o prietenă în parc când am desfăcut pentru prima dată coletul în care se afla bunul de tipar. Nu îmi venea să cred că manuscrisul meu la care lucrasem ani de zile se transformase într-o carte superbă.

Drumul meu spre publicare a fost cu urcușuri și coborâșuri. Chiar la final am vrut să renunț, dar ce nu m-a descurajat și m-a împins a fost munca depusă în tot acest timp. Nu voiam să cred că luptasem pentru a renunța din cauza fricii. Eu nu eram așa, și astfel am vrut să arăt lumii că dacă eu pot, oricine poate să-și ducă la îndeplinire planurile.

Imediat după publicare am dat spre editare Vânătorul nopții și am sperat că procesul de publicare va fi mai scurt, dar așteptarea are mereu roadele ei.

Povestea Vânătorului nopții a fost scrisă de pe băncile facultății. Am rescris-o de trei ori doar fiindcă ideile nu erau realiste, iar plot-ul nu se potrivea cu ce aveam în minte, era vag. Așa că am lucrat mult până s-o dau editoarei. Stilul meu de scriere se perfecționase, iar apoi am început să am tot mai mare încredere în mine.

Cât despre următoarele volume, vreau să spun că sunt în curs de scriere sau chiar finalizate și pe cale de a fi predate editoarei. Dar o nouă poveste care s-ar putea să-mi schimbe din nou cursul publicării se numește Inimă încătușată, pe care am scris-o dintr-o suflare în doar câteva săptămâni. Prin aceasta am putut să-mi dovedesc mie însămi că nu ar trebui să renunț la scris și că poveștile mele merită să fie publicate.

Poate voi ajunge să fiu publicată într-o zi de o editură care să mă promoveze, dar cred că depinde foarte mult de ceea ce vreau și de faptul că nu ar trebui să renunț niciodată.

Mulți se lamentează la o viață simplă și confortabilă, dar nu știu cât de revigorant e să trăiești o viață palpitantă și să faci ce-ți dorești. Am realizat ce mi-am dorit, dar planul meu de viitor nu se oprește aici. Mi-am propus să cuceresc lumea! – așa cum ar spune Estera dacă ar fi în locul meu.

Dragi cititori, o carte nu e o simplă poveste, e un vis de-al scriitorului devenit realitate. O carte e un portal spre sufletul autorului și un dar către umanitate. Prețuiți cărțile fiindcă fără ele sufletul ar muri. Cuvântul dă viață și ne hrănește. Citiți!

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, păr lung, îmbrăcăminte de exterior, zid de cărămidă şi copac
sursa foto: arhiva autoarei

LA O ȘUETĂ CU BLOGGERIȚA CRISTINA APOSTOL – VORBE PENTRU SUFLET

Crâmpeie de suflet

Cristina Apostol este unul dintre bloggerii extrem de dragi mie, luminoasă și dătătoare de energie creatoare. O urmăresc cu drag cam de când am trecut blogul de la Blogspot la WordPress și cred că asta m-a făcut să o și simt atât de aproape de suflet. Am descoperit-o într-unul dintre momentele acelea magice, care îți aduce aproape oameni extrem de frumoși sufletește. Blogul ei, Vorbe pentru suflet, este unul minunat, unde, așa cum îi spune și numele, găsești fărâme din sufletul Cristinei. O descoperi printre rânduri și ajungi să te îndrăgostești de modul în care pune cuvintele pe hârtie. Te bucură sufletește și îți dă o stare de bine. Dacă nu ați descoperit-o încă, vă învit să treceți într-o vizită pe la căsuța ei de suflet, apoi, să citiți interviul de mai jos pentru a descoperi omul din spatele blogului.

107009273_3110688829045481_1873148213382599057_n

  • Nume: Apostol Cristina
  • Website: Vorbe pentru suflet
  • Nișa căreia…

Vezi articolul original 1.831 de cuvinte mai mult

Vestitorul Primăverii!

 

Legenda ghiocelului

 după Eugen Jianu

Fiecare floare din cele care există are ceva cu care să ne bucure.
– Eu, a întrebat ghiocelul, așa mic și slab cum sunt, ce bucurie pot face omului?
Dar, iată, Iarna este în puterile ei. Peste tot e doar omăt. Într-o zi, mic, alb și plăpând, ghiocelul iși sună vesel clopoțelul.
– Cine îndrăznește să mi se împotrivească? întrebă baba Iarnă, scuturându-și cojoacele de nea și de țurțuri.
Se uită împrejur și zări ghiocelul.
– Tu erai? Am să te îngheț la noapte! exclamă Iarna.
– Nu vă mâniați, baba Iarnă și moș Omăt. Soarele mi-a trimis veste să mă arăt, răspunse ghiocelul.
Dar peste noapte, baba Iarnă și moș Omăt au chemat gerul în ajutor. A suflat și moș Crivăț.
– Unde ești, ghiocelule? N-ai înghețat? Mai cutezi să mi te împotrivești?
– Drept să vă spun, mi-a fost tare frig. Ba era să mă smulgă vântul. M-am pitit după un bulgăre de zăpadă. Dacă și la noapte va fi tot atât de frig, am să mor înghețat, spuse cu tristețe ghiocelul.
Soarele, auzind vorbele duioase ale ghiocelului, îi trimise în ajutor raze calde. Dis de dimineața, de sub plapuma de nea, au apărut o mulțime de ghiocei.
– Baba Iarnă, moș Omăt, hai să ne jucăm de-a prinselea! strigau veseli ghioceii.
Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât Iarna, arătând că el este vestitorul primăverii.

Ghiocel Primăvară Semne De - Fotografie gratuită pe Pixabay

Sursa foto: pinterest.com

Ce fac când nu scriu…..(14)

 În lumea fericită a artei timpul nu mai are putere și nu mai are înțeles și cine, înălțat în sfera ei, a știut să plăsmuiască forma frumoasă, acela desigur -dar numai acela- a ajuns pe calea nemuririi. Titu Liviu Maiorescu

Din toate încercările de a desena și a mânui creionul să fac semne de carte mi-a provocat cea mai mare mulțumire, acum pot folosi aceste mici bucăți din imaginația mea pe post de amprentă în numele literaturii!

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

 Nu vreau ca viața să imite arta. Vreau ca viața să fie artă.

Ernst Fischer