Citind cartea „Curajul de a nu fi pe placul celorlalți” de Ichiro Kishimi. Fumitake Koga

Ichiro Kishimi s-a născut la Kyoto, unde încă locuiește, în anul 1956. Încă din liceu și-a dorit să devină filosof. După 1989, pe când studia filosofia clasică occidentală, cu accent pe folosofia lui Platon, a început să studieze lucrările de psihologie ale lui Adler; acum scrie și susține conferințe pe acest subiect și oferă consiliere tinerilor din clinicile psihiatrice în calitate de consilier acreditat și consultant în cadrul Societății Japoneze de Psihologie Adleriană. A tradus în japoneză mai multe dintre lucrările lui Alfred Adler, printre care Sensul vieții și Caracterul nevrotic, și este autorul volumului Introducere în psihologia adleriană, pe lângă numeroase alte cărți. 

Fumitake Koga, scriitor profesionist și autor deținător al multor premii, s-a născut în 1973. A publicat numeroase lucrări non-ficțiune, în general foarte apreciate de către cititori. A descoperit psihologia adleriană înainte să împlinească 30 de ani și a fost profund impresionat de modul în care aceasta sfiedează ideile convenționale despre înțelepciune. Ulterior, Koga l-a vizitt în multe rânduri pe Ichiro Kishimi în Koyoto, aflând de la acesta informații esențiale legate de psihologia lui Adler și de metoda clasică a fialogului din filosofia greacă, folosită în această carte. 

Cartea „Curajul de a nu fi pe placul celorlalți” este o carte îndrăzneață care pune punctul pe „i” acolo unde am vrea să fim mințiți sau să ni se dea pe porții, e lectura care ne deschide larg ochii către o realitate pe care am mascat-o bine cu mici sclipiri de social, cu prietenii de umplutură sau vicii. O carte ce se citește cu stiloul în mână și cu mintea deschisă către schimbare!

„Pornind de la teoriile lui Alfred Adler, una dintre figurile marcante ale psihologiei secolului XX, cartea, construită sub forma dialogului socratic, ne arată că fiecare dintre noi își poate controla propria viață, fără a se lăsa influențat de traumele trecutului sau de îndoielile și așteptările celor din jur. Acest mod de gândire profund eliberatoare, susține psihologia adleriană, ne ajută să ne dezvoltăm curajul de a ne schimba și să renunțăm la limitările impuse atât de noi înșine, cât și de cei din jurul nostru. O carte care ne va schimba viața și ne va ajuta să ne eliberăm mintea de gânduri și atitudini negative, făcând în același timp o schimbare durabilă, să atingem fericirea adevărată și să avem succes în orice domeniu al vieții noastre.”

,,Trăieșteți propria viață, nu pe-a altora. Nu-ți trăi viața în funcție de valorile celorlalți.”

Cartea este construită sub forma unui dialog de consiliere dintre un filosof și un tânăr care e atât în căutarea de răspunsuri cât și a unor lămuriri proprii care sunt ascunse în el; stări și zbuciumuri ce ni se vor dezvălui pe parcurs. De la un discurs la altul se vor limpezi apele tulburi a unei vieții menite să se țină scai de alte păreri, de alte modelări și nu în ultimul rând de alte viziuni pe alocuri distorsionate. Tânărul se vede în multe ipostaze, iar de cele mai multe ori chiar este gata să dărâme orice argument al filosofului însă acesta cu o răbdare și cu o tărie convingătoare îl direcționează pe drumul cel drept.

,,Fii tu însuți! Nu-ți face griji cu privire la ce cred ceilalți despre tine, asta e problema lor, nu a ta.”

Prin dialogul celor doi descoperim un mod de gândire eliberator, iar contradicțiile ce se perindă prin text autorul ne arată cum voința de sine și felul nostru unic de a vedea lumea ne poate schimba complet viața. Prin exemple concrete asezonate cu teroriile lui Adler subiectele cărții devin treptat tot mai pline de adevăruri, de subînțelesuri dar și de cimentarea unor concepte ce au fost creionate într-o manieră corectă, una care e în favoarea celui ce vrea schimbarea. Acesta fiind și motivul meu personal care a fost la baza alegerii acestei cărți.

Chiar dacă teoriile filosofului se bazează pe ideile lui Alfred Adler, un mare psiholog al secolului XX, putem transpune aceste idei ilustre și în prezentul nostru plin de conținut divers, unul care ne poate fi alinare dar și sabotor într-o viață mult prea aglomerată. Pas cu pas pășim îndrăzneț către idei ce mi s-au părut absolut geniale chiar dacă definirea lor e la îndemâna oricui, anume formularea filosofului mi-a arătat că noi ne complicăm mai mult decât ne-am putea imagina. Acesta a încercat cu un limbaj accesibil să atenueze flacăra aprigă a tânărului explicându-i răbdător mersul teoriei adleriene dar și a noțiunilor de bază a psihologiei/dezvoltării personale. Toate s-au împletit frumos aducând în prim plan noțiunea de fericire, a echilibrului dintre personal și social, între minte și suflet.

Cartea „Curajul de a nu fi pe placul celorlalți” e o lectură ce inevitabil își pune amprenta pe cel ce o citește. Toată scrierea orientează mintea și simțurile către responsabilizare, către ștergerea îndoielilor, către dizolvarea așteptărilor față de alții și nu în ultimul rând orientează către calea fericirii, a împăcării și a modului de a fi mai presus de toate limitele puse de familie, prieteni și societate din egoismul de a ne face un prototip identic cu alți semeni ai noștri. E cartea ce va stoarce sucul din psihologia adleriană și va puncta acolo unde noi de obicei trecem cu vederea, astfel punând sub lumina reflectoarelor curajul de a nu fi ca alții, ci de a ne identifica pe sine într-o mare de oameni. Aici și acum. În numele fericirii proprii!

Recomand cu drag cartea celor ce încă nu s-au găsit, celor ce se simt pierduți sau celor ce pur și simplu nu au trasat un obiectiv concret…

Citind-o pe Johana Gustawsson. Cartea „Mör”

Johana Gustawsson, născută în 1978 la Marsilia, este un romancier francez, autor de thriller și povești istorice de detectivi. A publicat împreună cu editorul Lilas Seewald în 2015 Block 46, primul ei roman de detectivi, care le are ca eroine pe profilerul Emily Roy și Alexis Castells, scriitoare de romane polițiste. Al doilea titlu al investigațiilor lui Emily Roy și Alexis Castells, Mör, este publicat în martie 2017 iar în anul 2021 apare tradus la Editura Tritonic pentru cititorii din România.

După cartea Block 46 care cu adevărat m-a uluit, nu am putut amâna mult citirea acestui al doilea roman al autoarei Johanei Gustawsson, o poveste independentă de cea a primului volum dar… totuși păstrând acea notă de trecut ce a planat pe parcursul scrierii. Autoarea cu o genialitate aparte a inundat textul care a lăsat acea doză de … „nu pot să cred” în urma sa, acea privire pierdută după citire care a strigat un wow – ce minte sclipitoare să ai să poți scrie o întorsătură fără a da cititorului măcar un miez al adevărului- nu, autoarea nu a strecurat nimic, a lăsat ca finalul să încununeze opera, să arate că o carte poate fi mult mai bună decât îți poți imagina. Dusă chiar la perfecțiune…

„Nu e nimic mai trist decât să fii pionul propriului tău trecut.”

Acțiunea se țese la Falkenberg, unde pe malul unui lac, este găsit un cadavru al unei femei, corpul acesteia este mutilat, sânii, fesele, coapsele și șoldurile i-au fost amputate iar oroarea celor ce se afișează în fața anchetatorilor îi fac să-și pună multe semne de întrebare. Într-o altă ordine de circumstanțe la Londra, chiar a doua zi profilera Emily Roy este chemată la locul unei dispariții: o renumită actriță pe nume Julianne Bell a fost răpită, detaliile sunt necunoscute până la apariția lui Emily care descoperă chiar lângă casa dispărutei o pungă de congelare în care găsește pantofii victimei. Cu aceste câteva mici fărâmituri se pornește ancheta, dar și cu dorința de a descoperi cât mai curând victima. Tic-tac. Tic-tac.

Nu trece mult timp până Emily Roy face legătura acestui dosar cu un trecut nu foarte îndepărtat, și mai exact aceste două crime poartă semnătura lui Richard Hemfield, „ucigașul din Tower Hamlets”, închis pe viață în spitalul de psihiatrie de înaltă securitate din Broadmoor. Cu zece ani în urmă, el a fost găsit vinovat de uciderea a șase femei cu același scenariu și a iubitului scriitoarei Alexis Castells. Orori care au creat acea legătură dintre cele două femei. Iar acum aceste omoruri au revenit, neschimbate, dar tot cu un impact colosal asupra celor ce le investighează; oripilarea multora face ca să se întrebe- cum se explică că crimele lui Richard Hemfield au început din nou? Oare a avut un ucenic, sau un profesor ce l-a instruit? Ce a declanșat reînceperea lor? De ce după zece ani?

La toate aceste întrebări… și încă la multe altele trebuie să răspundă cei ce anchetează cazul dispariției deoarece sunt împotriva timpului, orice oră e în defavoarea acelei ce își așteaptă sfârșitul încarcerată într-o liniște a morții. Într-un purgatoriu al deziluziilor. Acolo unde pereții se strâng iar viața pleacă din suflet.

Și totuși pot să vă spun că cel ce ar trebui să poarte arma dreptății o mărșăluiește pe cea a călăului, cel ce ar trebui să apere seamănă distrugeri, cel ce ar trebui să judece pentru adevăr taie în carne vie într-un dezechilibru psihologic halucinant. Și doar datorită încăpățânării scriitoarei Alexis și a minții sclipitoare a lui Emily piesele se așează într-un mod surprinzător care și pe mine m-au dezarmat, mi-au arătat că nimic nu e ceea ce pare, nici chiar chipurile unor forțe de ordine. Nici fratele, nici soțul, nici soția… nici viața. O carte în care viciile au trasat semne adânci, în care disfuncționalitatea a marcat iar viitorul a fost împletit cu un trecut bine așezonat cu dezumanizarea și canibalismul. O carte în care groaza te cuprinde dar și curiozitatea, acea care te împinge să afli, să descompui cuvântul pentru a afla adevărul, chiar dacă e suferind, sau atroce.

Povestea cărții „Mör” se desfășoară revoltător de superb, chiar dacă notele de negru și umbrele morții plutesc în aer scrierea s-a dovedit a fi de excelență. În ceea ce privește premisa romanului, este o lectură cu adevărat intrigantă, explorând încă o dată partea întunecată a naturii umane. O carte care greu se va lăsa uitată, una care a uimit de-a dreptul și pe care o recomand iubitorilor de thriller & mystery și nu în ultimul rând celor ce apreciază o lectură electrizant de profundă în nebunia ei. Un roman bine închegat ce va atrage atenția fără prea multă dificultate!

Citind-o pe Johana Gustawsson. Cartea „BLOCK 46”

Johana Gustawsson, născută la 7 iulie 1978 la Marsilia, este o scriitoare franceză, autoare de thrillere și romane polițiste istorice. După ce a studiat științe politice, a lucrat ca jurnalist independent la Paris și apoi la Londra pentru mass-media franceză.

Ea a publicat Block 46 cu editorul Lilas Seewald în 2015, primul ei roman polițist, care amestecă genurile polițiste și istorice și le are ca eroine pe Emily Roy și Alexis Castells. În 2016, a fost invitată la cel de-al 8-lea Festival internațional de literatură criminală de la Toulouse și a fost prezentată la Târgul de carte de la Bruxelles în martie 2017. Al doilea titlu al investigațiilor lui Emily Roy și Alexis Castells, Mör, a fost publicat în martie 2017, iar al treilea Sång în 2019.

După ce a locuit la Paris timp de 7 ani, s-a mutat la Londra în 2009, și a locuit acolo timp de 12 ani cu copiii ei și soțul ei suedez, apoi din 2021 s-a stabilit pe o insulă din Suedia.

Îmi plac foarte mult cărțile care mă țin cu sufletul la gură, ador să simt cum respirația mi se oprește de intensitatea pe care o descopăr și apreciez enorm acele scrieri ce fac ca timpul să se oprească în loc, acea pauză pusă pe ceasul zilei în a mă transpune atemporal acolo printre personaje, printre tragediile lor și descoperirile învolburate. Iar primul volum „BLOCK 46”, a autoarei Johana Gustawsson a fost exact de ce aveam nevoie pentru a-mi încinge privirile și a mi se cutremura ființa. Iar acum sunt ferm convinsă că volumul doi apărut tot la Tritonic mă va frapa cu desăvârșire.

Cartea „BLOCK 46” cuprinde o atmosferă întunecată dezlănțuită de niște crime oribile. Povestea îmbracă două linii temporale ce își găsesc un punct comun anume prin traseul unor omoruri cu o deosebită agresivitate și totuși păstrând o atenție lucidă asupra detaliilor. Nota psihologică am apreciat-o într-un mod aparte iar înclinațiile eroilor le-am perceput ca o tindere spre perfecțiune fie din perspectiva celor ce descoperă fie din a celor ce tranșează visele/viața fără remușcări.

Fiecare urcare și coborâre în această carte marchează inima celui ce o citește iar finalul demostrează că cel ce-ți suflă în spate îți poate fi cel mai mare dușman.

Un corp mutilat a unei femei este descoperit în Falkenberg, Suedia. Comisarul Bergström anchetează cruda crimă. Nimic nu-i pare cunoscut, ba chiar „opera” este curățată până la perfecțiune, și totuși primii pași spre elucidarea acestui caz se fac atunci când de la Londra Emily Roy un profiler iscusit vine să-i aducă la cunoștință că nu e singurul caz; la Londra aceasta investighează o serie de crime ale copiilor ale căror trupuri au aceleași răni ca și victima suedeză: trahee tăiată, ochi enucleați și un Y misterios gravat pe braț. De aici fiecare trage concluzia că e un ucigaș în serie, unul care nu se sinchisește să omoare atât la Falkenberg cât și la Londra prinzând la curaj.

„Brațele sunt plasate de-a lungul corpului. Pubisul este ras. Cavitățile oculare sunt goale, negre, acoperite de sânge  coagulat. Incizia extirpării este precisă. Gâtul este deschis pe toată lungimea sa. Crestătura profundă face pielea să se-ndoaie pe fiecare parte. Traheea a fost secționată și îndepărtată.”

O dată venită în Suedia, Emily își găsește o veche cunoștință: Alexis Castells, o scriitoare fermecătoare specializată în criminali în serie dar pe lângă asta prietena celei a cărui corp a fost descoperit în Falkenberg. Împreună, aceste două femei se lansează într-o vânătoare care îi va conduce la atrocitățile lagărului de la Buchenwald din 1944, la Block-ul 46, acolo unde experimentele s-au dezvoltat în voie într-o Germanie nazistă care nu a avut limite.

„Nimic din toate astea nu aveau sens. Călătoria. Morții. Cruzimea. Muzica. Trupurile dezgolite. Nimeni nu a mai încercat să-și ascundă goliciunea, ca și cum fiecare acceptase deja să renunțe la umanitate. Și liniștea. Liniștea capitulării din spatele muzicii nepotrivite. (…) Tipul din tren avusese dreptate. La capătul acestei lungi călătorii îi aștepta, cu adevărat, infernul. Dar un infern organizat”

Treptat se descoperă că au mai fost dispariții stranii, copii în aceeași grilă de vârstă însă negăsiți, dosare prăfuite în arhiva poliției; astfel se pornește o căutare continuă, drumuri fugare pentru a se prinde un fir de ață spre a înainta undeva. Spre ceva sau cineva. Legătura dintre evenimentele din prezent atât cele din Suedia, cât și cele din Londra se fac anevoios însă toate se direcționează spre un trecut încâlcit, unul care prinde contur cu fiecare detaliu găsit redând un deznodământ învăluit în neprevăzut. Unul care mi-a arătat că nimic nu e ceea ce pare, că și cel mai curtenitor bărbat poate avea înclinații de criminal, și cea mai vigilentă persoană poate cădea pradă pe mâinile unui mutilator.

” Celălalt nu simte nevoia să arate ceea ce înfăptuiește. Nici să împartă cu ceilalți. Își extrage satisfacția din vânătoare și transformare. Crima nu era decât actul plictisitor care îi permitea să ajungă la faza finală. Pentru Celălalt, a ucide nu era decât o cale. În timp ce, pentru el, era un final. „

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost parteneriatul dintre Emily Roy și Alexis Castells ce a funcționat minunat, fiecare vizând cazurile din perspectivele lor diferite. Aparent două firi total opuse acestea s-au completat aducând lumină acolo unde obscuritatea nopții a trasat linia morții. Au adus fiecare aport pentru a dezgropa trecutul, prezentul și a plasa în context acel element cheie în a elucida misterul unor șiruri de omoruri ce au fost doar o școală pentru „Acel” din prezent. Pentru un nou discipol…

„BLOCK 46” a fost o lectură puternică și de impact. Suspansul a planat iar intriga și deznodămintele mi-au arătat cât de sclipitoare e mintea autoarei. În ansamblu cartea mi-a captivat atenția și a avut o mulțime de întorsături pe care pur și simplu nu le-am anticipat iar asta semnifică doar un lucru, că „BLOCK 46” este un thriller foarte bine scris. Mi-a plăcut foarte mult acest volum, deși nu face lectura ușoară eu țin să menționez că este o carte de neratat. Cu siguranță una dintre cărțile mele de top!

Recomand cu caldură acest prim volum și aștept cu nerăbdare mai multe din această serie.

Citindu-l pe Jay Shetty. Cartea „Gândește ca un călugăr”

JAY SHETTY este povestitor, podcaster și fost călugăr. Viziunea lui Shetty este de a Face Înțelepciunea Virală. În 2017, a fost inclus în Forbes 30 Under 30 pentru aportul adus la schimbarea lumii media. Se află într-o misiune de a împărtăși înțelepciunea fără vârstă a lumii într-un fel accesibil, relevant și practic. Shetty a creat mai mult de 400 de clipuri video virale, care au fost vizionate de peste 5 miliarde de ori și este gazda podcastului #1 de sănătate și wellness din lume, On Purpose.

În această carte inspiratoare, Shetty se folosește de perioada în care a fost călugăr pentru a ne arăta cum putem curăța de obstacole drumul care ne duce către potențialul nostru și către putere. Combinând înțelepciunea veche cu bogăția experiențelor proprii din ashram, „Gândește ca un călugăr” ne dezvăluie cum să depășim gândurile și obiceiurile negative și să accesăm calmul și scopul ce se află în noi. El transformă lecții abstracte în sfaturi și exerciții pe care le putem aplica pentru a reduce stresul, a ne îmbogăți relațiile și a face cadou lumii ceea ce descoperim în adâncul nostru. Shetty dovedește că toată lumea poate – și ar trebui – să gândească precum un călugăr.

Mi-am setat timpul încât să pot citi tot mai multe cărți de dezvoltare personală și psihologie, această sferă nu-mi este străină însă trebuie reactualizată de fiecare dată. Mereu se vor găsi viziuni și teorii ce sau mă vor fascina sau mă vor transpune într-o filosofie de excepție ce-mi va fi punct de reper. Astfel, am pornit calea cu o carte foarte mediatizată în ultimul timp; „Gândește ca un călugăr” de Jay Shetty a fost o adevărată provocare, scriu povocare deoarece stilul cât și învățările lui Jay mi s-au părut pe cât de ușoare pe atât de excentrice pe alocuri. Și doar citind ve-ți înțelege despre ce vorbesc…

„Gândește cu voce tare…”

Cartea „Gândește ca un călugăr” mi s-a părut cu adevărat utilă, într-un limbaj lejer și pentru toată lumea autorul a creionat viața, subtextele existenței noastre dar și limitele care ni le trasăm singuri. Cu exemple despre viața sa dar și despre tot ce s-a raportat la sine pe traseul pe care a mers Jay ne dezvăluie niște teorii cum ar trebui să structurăm gândirea, cum să lăsăm gândurile să ne ajute, cum să întoarcem toate săgețile către noi și nu numai. Nu spun că ve-ți descoperi cartea-cărților, însă felul simplu dar și complex al autorului va puncta acolo unde trebuie deschizându-ne ochii într-un mod surprinzător. Cei ce cunosc teoria o vor putea pune în practică iar cei ce vor absorbi cuvintele într-o noutate continuă vor putea să-și structureze viața/gândurile; nu spun că toate postulatele pe care le-am găsit în carte sunt de urmat (postul, exerciții extreme, sau sihăstria), însă în ansamblu aici în cartea vei găsi răspuns la multe întrebări, ți se va dezvălui o viziune care a experimentat viața în toată splendoarea sa.

Pentru cei orientați spre dezvoltarea personală această carte poate fi prima treaptă spre înaintarea către multe altele. Un prim pas spre autodezvoltare și autocunoaștere în nevoia de a completa cunoștințele prin spiritualitatea unor persoane ce s-au dedicat viața pentru a se descoperi pe sine. Mai presus de tot am fost fascinată de lejeritatea cu care autorul ne povestește despre toate încercările ce l-au marcat dar care l-au făcut omul de azi sugerându-ne și nouă o privire în ansamblu a tot ce trăim la zi. Cum să privim cu calm provocările și să ne dăm voie să medităm întrebările dar și răspunsurile.

Cartea „Gândește ca un călugăr” este un ghid fantastic care te menține implicat și concentrat pe tot parcursul lecturii și care îți amintește că viața e aici și acum. Și recunosc, de mult nu am mai citit o carte care să mă reîntoarcă din drum și să o iau de la capăt pentru a mi se imprima în minte tot de ce aveam nevoie. Și cred că știți expresia, o carte vine atunci când ai nevoie de ea, astfel „Gândește ca un călugăr” a căzut pe sufletul meu mai blajină ca oricând mângâindu-mi zbuciumul dar și provocându-mi mintea ca să limpezească ceața de pe drumul vieții. Iar dacă sunteți curioși ca și mine de această lume a dezvoltării personale vă recomand cu căldură această carte, ea vă va învăța cu adevărat să vă scufundați adânc în propria minte oferindu-vă instrumentele practice pentru cunoaștea proprie, a vă stimula gândirea și a vă schimba mentalitatea pentru a trăi viața într-o armonie echilibrată.

Citind-o pe Theodora Savuli. Cartea „Blocată între cadavre”

În ultima perioadă sunt tot mai selectă atunci când vine vorba de a alege următoarea carte, cu toate că îmi vine greu iar varientatea acestora mereu îmi face cu ochiul m-am oprit la o nouă carte apărută la editura Siono, anume titlul cât și coperta mi-a captat atenția, iar ce am descoperit pe parcurs mi-a întărit convingerea că am făcut alegerea potrivită.

Cartea „Blocată între cadavre” de Theodora Savuli s-a dovedit a fi un thriller-psihologic destul de întortocheat, dacă la început totul e într-o confuzie de nedescris treptat apele se limpezesc ca adevărul să fie ca un duș rece pentru cel ce citește îndemnând privirea să înainteze, însă cu teama de a nu păși pe dâre de sânge, de abandonuri, de frici și mustrări contradictorii toate reîntregite într-un tablou înfricoșător ce are în prim plan o realitate mult peste înțelegerile noastre.

„Nimeni nu realizează cât de singur e cu adevărat. Asta până în momentul în care chiar e singur.”

Încă de la primele pagini ale cărții am fost întâmpinată de trăiri intense, probleme existențiale și o familie „defectă” din mai multe puncte de vedere. Cum soarta a demonstrat că după un necaz vin și altele membrii acestei celule a societății au trecut de mult limita a tot ce înseamnă normal; astfel o cunoaștem pe Bianca, o adolescentă rebelă ce nu se include în nici un tipar, viața pentru ea e o confuză peliculă ce merge pe alb-negru fără sonor, sau cu o sălbatică notă de rock. Aceasta a adunat o multitudine de traume venite atât din propria casă cât și din mediul social, frici ce o mănâncă pe dinăuntru dar și limitări ce o fac un stigoi rătăcit în negura nopții. Însă ce e cel mai sinistru e că aceasta a dat întâietate vocii sale lăuntrice ce îi ssssîsîie ca un șarpe ce își adulmecă prada, unul care îi subliniază neputința dar și slăbiciunile provocând-o la ceva de neimaginat. Și totuși ea e Lupoaica, șefa unui grup numit Haita, tineri la fel de imperfecți ca și aceasta, adolescenți marcați de o viață disfuncțională întărită de un sistem găunos. Suflete ce se completează reciproc, prin ceea ce descoperă unul de la altul înnodându-și viața cu temerea zilei de mâine.

Cum problemele nu au fost de ajuns, o crimă stârnește un val de acțiuni ce fac ca lectura să ia o turnură aparte, iar toate pistele duc la Bia, însă ea are un alibi – chiar pe Bunica ei, o bătrânică abilă și cu o poftă de viață fantastică, unica care îi mai este apropiată Biancăi. Cea de-a doua crimă însă stârnește și mai multe semne de întrebare, deoarece cel ce a fost mutilat de nenumărate ori apoi ucis e chiar un fost prieten al găștii Haitei, un băiat izgonit, unul care nu s-a pliat pe nevoile tuturor, sau mai bine spus pe ale Lupoaicăi. Ironic sau nu chiar Bianca decide cu ajutorul adolescenților să caute făptașul, să-l identifice – deoarece totul indică că are legătură cu Haita, sau să-i dezbine sau să pună poliția pe urmele lor. Ceea ce nu e în avantajul lor. Ce a urmat a fost ca o cursă împotriva timpului, o escaladare fără pauză a unor munți mintali ce au intensificat dorința de a afla, de a pune piesele pe masă și a striga cu voce tare cine se află în spatele faptelor ce parcă nu mai au o finalitate.

Sfârșitul cărții a fost pe măsura așteptărilor mele, adică punctat atât cât să-ți dezvolte imaginația și să rămâi cu vaga senzație de… dacă ar fi fost altfel, ce a dus la acea pornire?… de ce? Autoarea a fost o maestră în a pune în scenă un final extraordinal din punctul meu de vedere, unul care va fi încă vizualizat în mintea mea. Unul care greu se va lăsa uitat.

Cartea „Blocată între cadavre” este un thriller psihologic de suspans care prin intesitatea lui cu greu îl lași din mână. Fiecare cuvânt și întorsătură a punctat cu măiestrie tulburările pe care le presupune vârsta adolescenței în cele mai tragice cazuri. Cu un limbaj total neobișnuit pentru mine cartea a fost de impact punând în discuție probleme delicate precum: violența, statutul de victimă, consumul de alcool, bandele, relațiile sexuale libertine, subtilitatea aspectelor psihologice cât și multe alte disfuncționalități pe care nu le poți trece cu vederea. După citirea cărții am simțit nevoia de a medita asupra hazardului, acela care mușamalizează acele lupte pe care le duc oamenii cu proprii săi demoni, acele tragediile care le-au marcat viața fără drept de apel. După cum am mai spus, a fost o lectură de impact pe care o recomand celor pregătiți să citească o carte ce nu alină cititorul, ci îl trece prin toate stările posibile!

Citind-o pe Luiza Rădulescu. Cartea „Rătăcind în trecut. Aequilibrium”

Atunci când totul se-ntâmpla firesc/ Ne-mpotriveam ca soarele și luna,/ și-abia acum încep să te iubesc/ Când simt că te-am pierdut pe totdeauna. – Adrian Păunescu

Am ținut neapărat să încep cu aceste cuvinte doarece autoarea Luiza Rădulescu ne trece prin zi și noapte, lumină și întuneric într-un roman ce mi-a creionat o iubire cu bune și rele. Astfel, cartea „Rătăcind în trecut. Aequilibrium” apărută anul trecut la Editura Creator ne primește fără rețineri în intimitatea unei vieți ce va trage după sine o multitudine de evenimente pe cât de contradictorii pe atât de efervescente adâncindu-mi dorința de a afla până unde se va ajunge. Încotro o va lua drumul eroilor cărții. Ce încercări se vor mai ivi.

„Când te-a văzut, am crezut că tu ești soluția la toate problemele mele. Dar mai apoi te-am cunoscut și abia mai târziu am realizat că tu ai fost doar pastila care mi-a ameliorat azi simptomele și nu tratamentul pe termen lung de care aveam cu adevărat nevoie.”

Cu un titlu destul de grăitor romanul ne prezintă viața unei tinere pe nume Clara Russo, aparent o femeie de succes însă cu un milion de demoni ce o trag în jos sufletește. Cum trecutul o urmărește la fiecare pas iar nopțile îi sunt adevărate încercări ce o trec prin focul iadului aceasta se cufundă în muncă, unica care nu a trădat-o niciodată, loc de refugiu și aripă încă rezistentă în fața unor furtuni ce o îngenunchează la propriu. Soarta pentru ea e vitregă, cu o familie toxică și relații distorsionate aceasta luptă atât cu trecutul, prezentul cât și cu viitorul într-o bătălie deja pierdută, una care o face să se accepte așa cum e și să-și de-a frâu liber să zboare chiar dacă înnaltul i se pare de neatins.

… când găsești motive să mergi mai departe.

Într-un joc al karmei soarta acesteia nu se îmblânzește deloc, iar apariția unui mascul alfa la lucru îi îngreunează și mai mult existența; Alexander i se afișează fără reținere, îi sfidează munca, personalitatea cât și integritatea sa de femeie. Nimic cu el nu e simplu, ba chiar se condimentează pe zi ce trece mai ales că muncesc împreună, călătoresc împreună și împart o senzație la doi, fără măcar de a o conștientiza. Focul lor arde la flacără mică, iar cu fiece zi petrecută în doi inimile lor se pârpâlesc, se încing într-un fum al iluziilor marcate de prea mult trecut, de prea multă durere și abandon.

…perfect imperfecți împreună.

Însă soarta are alte planuri, și anume de ai învăța ca ei să se completeze, să se inițieze într-un dans senzual al simțurilor, și să-și trăiască viața prin prisma propriilor nevoi. Chiar dacă ei se văd defecți, sunt marcați fiecare de multe decline ce le-au adunat pe parcursul vieții și de acea neștiință a iubirii, a dăruirii și a frumosului de a fi în doi apropierea e iminentă, dar este palpabilă și acea senzație că nimic nu e ceea ce pare. Pregătiți sau mai puțin atât Clara cât și Alexander dau tot, însă …

… acolo unde demonii își dau mâna cu îngerii.

Rătăcind în trecut cei doi pierd noțiunea prezentului, îl scapă pe „acum” în favoarea acelor trăiri ce li s-au înrădăcinat în minte, acele frici și constrângeri, acele goluri care au creat adevărate cratere în sufletul fiecăruia. Până în momentul în care își dau liber să facă pace cu sine, să se învelească spiritual cu mantia zilei de azi și nu în ultimul rând să accepte că cineva poate să le fie aproape, prin iubire și în numele ei.

„Mi-ai spus odată că noi doi nu o să putem funcționa niciodată împreună pentru că suntem ca ziua și noaptea. Și poate că suntem, dar cumva lumina din tine a reușit să înțeleagă întunericul din mine și ne-a adus în starea de echilibru de care amândoi aveam nevoie.”

Cartea „Rătăcind în trecut. Aequilibrium” a fost o lectură puternică, un roman ce a conturat perfect un început dar și a scos la iveală acel fir invizibil al trecutului pe care-l purtăm după noi și care ne încâlcește dorințele, ne împiedică să înaintăm perfect curați într-o relație. Autoarea a fost un bun observator al firii umane oglindind atât aspectele psihologice cu viața în tot tumultul ei cât și imprevizibilul care a făcut din toată scrierea o pânză pe care s-a așternut culoarea, emoția și patosul. Iar toate au fost presărate cu scene fierbinți, tachinări senzuale și flirt cât cuprinde într-un roman pe care îl recomand cu tot dragul. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, cu siguranță veți găsi un loc special în suflet unde să găzduiți această carte superbă!