Citind-o pe Agnès Martin-Lugand!

  Agnes Martin -Lugand, n. în 1979, Saint-Malo, Franța.  După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicându-și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională.

O să încerc să redau succind firul narativ a acestei istorii minunate, lăsându-vă suspansul de a lectura singuri opera care a făcut senzație în rândul cititorilor din toată lumea.

Deci cel mai mult m-a ademenit titlul cărții la început, cunoscând că autoarea a profesat psihologie gândeam că cartea include în sine teorii/ sugestii psihologice de a fi fericit. Însă nu, titlul include altă poveste în spate, nu la ceea care m-am gândit eu.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea este în schimb numele unei cafenele, unde proprietari sunt Diane, protagonista romanului și Felix, cel mai bun prieten al ei.

Începutul cărții descrie viața Dianei care și-a pierdut familia- soțul și fiica, într-un accident de mașină. Se izolează în locuința sa din Paris, unde ține și minunata cafenea care cândva îi aducea atâtea bucurii, duce o viață lipsită de sens și de culoare, primește doar susținere de la prietenul său Felix. Ajunge însă la momentul când decide să facă o schimbare și să meargă în Irlanda, țara pe care soțul ei dorea mult să o viziteze în trecut. Alege să se mute în Mulranny, o localitate pe malul mării, în speranța de a începe o nouă viață. Însă dorința sa de a avea o ședere liniștită și vindecătoare este risipită de prezența vecinului ei irascibil, Edward, care o pune pe jar. Aici se începe emoțiile de antipatie, disputele, care spre marea mea satisfacție se transformă în sentimente de apropiere sufletească.

Finalul este unul în care așteptările ți se confirmă numai pe jumătate. Cealaltă parte o găsim în  Viața e ușoară, nu-ți face griji.

Recomand cartea  pentru o lectură de suflet, pentru cei care iubesc poveștile de iubire, pentru cei care caută un moment de liniște; eu am rămas cu senzația de plăcut după citirea cărții- Oamenii fericiți citesc și beau cafea!

 

Diane revine. După Oamenii fericiți citesc și beau cafea, Agnès Martin-Lugand reia firul poveștii Dianei, ceva mai profund și mai îndrăzneț.

Așadar, Diane revine în Paris. Reia munca la cafenea, se pune pe propriile picioare, își asumă responsabilitatea redeschiderii cafenelei. Pare că totul ar reveni la normal …apare Oliver; un bărbat blând, atent, care nu insistă prea mult și îi feră tot timpul minunatei Diane. Însă nu poate fi chiar totul așa de ușor: printr-o întâmplare îl întâlnește pe Edward, ceea ce îi dă lumea peste cap-  singură se confruntă cu un vulcan de emoții. Întâlnirea cu Edward i-a adus vești proaste despre Abby, proprietara unde ea locuise, ceea ce o face pe Diane să se întoarcă spontan în Irlanda. Aici începe o adevărată depănare a firului, emoții, neliniști, circumstanțe, o adevărată avalanșă de acțiuni în viața eroinei.

O carte la fel de emoționantă ca și prima, plină de pozitivitate romantico- evolutivă. Despre renaștere, despre revenirea la viață, întâmpinarea iubirii……

  O lectură simplă, sufletistă, și care merită orice minut petrecut cu cartea în mână!

  O lectură care necesită reflectare asupra vieții, a existenței și iubirii!

Toleranța. Povestea unui călugăr.

Era odată un călugăr tânăr pus mereu pe glume şi pe şotii şi a cărui minte nu era concentrată pe cultivare. Un bătrân călugăr a văzut toate acestea şi totuşi nu s-a grăbit să-l critice.

Într-o noapte, tânărul călugăr nu a reuşit să îşi controleze dorinţa de a se distra, astfel că a vrut să se strecoare afară din templu. Totuşi, porţile templului era închise bine. Astfel că a dus un scăunel lângă zid, a urcat pe el şi a sărit de cealaltă parte. Apoi s-a strecurat fericit în noapte.

Mai târziu, bătrânul Călugăr a făcut un tur de control prin curtea templului şi a văzut scăunelul lângă zid. A înţeles imediat ce s-a întâmplat. A decis să-l aştepte pe călugărul junior, pentru a-i da o lecţie. La un moment dat bătrânul a auzit pe cineva sărind de cealaltă parte a zidului, astfel că a mutat scăunelul şi s-a ghemuit aproape de zid în locul acestuia, ţinându-şi genunchii sub barbă cu ambele braţe.

Tânărul călugăr crezu că acea umbră era scăunelul lăsat de el la plecare. A sărit jos şi a simţit că a aterizat pe ceva moale, astfel că s-a speriat. A văzut că era vorba de bătrânul călugăr, drept pentru care a fugit degrabă în camera sa.

S-a aruncat în pat, unde a aşteptat venirea bătrânului, astfel că nu a reuşit să doarmă toată noaptea. În prima lecţie din dimineaţa ce a urmat, călugărul junior era agitat gândindu-se la pedeapsa ce îl aştepta. Bătrânul călugăr avea o expresie foarte solemnă, dar nu a deschis discuţia. Au trecut câteva zile, iar bătrânul a văzut că tânărul călugăr nu mai era pus pe glume şi distracţii ca înainte, ba dimpotrivă, studia serios. De atunci tânărul călugăr a perseverat, a cultivat cu multă determinare şi a atins niveluri înalte în cultivare.

Uneori tăcerea este mai eficientă decât pedepsele.

Sursa: Vorbe cu tâlc

Urmele trecutului!

Dacă nu faci pace cu trecutul, vei fi într-un continuu război cu prezentul!

  Trecutul, un vulcan de emoții ce zac acolo în adâncuri, ce ne înseamnă cu trecerea timpului, ne reamintesc că sunt acolo, acele emoții distructive, tumultoase și pline de ”greu”.

Emoțiile îngropate nu dispar ci se exprimă mai târziu când te aștepți mai puțin! O  emoție în exces va determina un comportament în exces. Pentru că trecutul nu poate fi schimbat- decât aceptat, dincolo de furie și de revoltă.

   Nicolae Cornescian susține: ”  Dacă tinzi să schimbi propriul viitor, acceptă viața așa cum ți-a decis-o trecutul tău”; profund și cu sens…………deoarece trecutul nu ne definește, sunt lecții care ne ghidează și de cele mai multe ori ne conduc pe cărări mai bune chiar dacă circumstanțele sunt mai extreme.

   Trecutul trebuie privit ca pe o școală, și nu ca pe o luptă cu noi înșine. Evenimentele trecute, fie ele bune sau rele — fac parte din experiența noastră de viață. Pentru unii trecutul poate fi un profesor foarte sever, pentru alții nu prea. Dar totuși, trebuie să învățăm din lecțiile trecutului pentru a conferi valoare vieții actuale.

Oricând simți capcana trecutului, când poveștile lui îți umplu mintea și sufletul și simți că te sufocă, fă un pas. Alege să parcurgi drumul spre tine însuți spre o altă destinație, a dezvoltării personale, alege să fii tu cel de acum și nu umbra trecutului.

Fii prezent! Trăiești acum, asta înseamnă că toate gândurile tale, să-ți  fie de folos acum și aici. Vei fi mult mai eficient cu mintea și gândurile la tine. Lasă trecutul la statutul său, de fost moment actual. Păstrează însă învățămintele lui, dar fii mereu pregătit de ceva nou, asta pentru că lucrurile se schimbă, tu te schimbi și ce era valabil ieri e posibil să fie doar parțial valabil azi.

Fă pace cu trecutul tău, el există doar în mintea ta, în prezent el este imaterial și nu are nici o putere dacă nu-i acorzi atenție. Trecutul nu te poate bântui, dar te poți bântui singur, reînviindu-l. Așa că lasă-l acolo unde îi este locul!

Citind-o pe Jojo Moyes!

   

Pauline Sara Jo „Jojo“ Moyes (n. 4 august 1969, Londra) este o jurnalistă și scriitoare britanică.

În anul 2002, a debutat ca scriitoare cu romanul Sheltering Rain. Cu al doilea roman al ei, Foreign Fruit, câștigă pentru prima dată Romantic Novel of the Year Award, Romantic Novelists’ Association. În 2011 a primit premiul pentru a doua oară, ceea ce doar câțiva scriitori au reușit, și anume pentru romanul The Last Letter From Your Lover.

Cel mai mare succes de până acum l-a avut cu romanul apărut în anul 2012 Me Before You. Romanul a fost tradus în peste 31 de limbi. Compania americană MGM a obținut în ianuarie 2013 drepturile de ecranizare pentru Me Before You.

Dacă sunteți în căutarea unei povești de dragoste cu multe urcușuri și coborâșuri, cu iubire și final tragic, uite că cartea aceasta le asigură pe toate; o carte care m-a răvășit complet.

O să descriu succint cartea, pentru a vă oferi suspansul și dorința de a o citi în caz că nu ați făcut-o până acum, la sigur e o carte ce te lasă cu sufletul la gură și îți intensifică simțirea.

Louisa Clark este o tânără șomeră care ajunge din ironia sorții să aibă grijă de un bărbat paralizat care nu pare să îi acorde nici un pic de bunăvoință.

Will Traynor este tânărul bărbat de care Lou îngrijește. Fost aventurier, bărbat foarte activ, care mereu era încadrat într-o călătorie, practicant al sporturilor extreme, a ajuns paralizat după  un accident necruțător  care i-a distrus coloana.

Deși relația dintre ei  nu este deloc una ușoară, Lou trebuie să accepte condițiile pentru că este singurul sprijin financiar al familiei sale; o soră mai mică cu un copil, mama care e nevoită să stea acasă pentru a avea grijă de bunicul bolnav și tata, un pozitiv înnăscut și sufletist, care e pe cale să-și piardă serviciul de la fabrică.

Și aici începe povestea. Aici încep Lacrimile. Aici începe durerea. Aici începe iubirea!  Cât de multe e în stare să facă Louisa pentru Will în doar 6 luni de zile pentru a-i aduce puțină alinare în suflet deși durerea fizică îl macină? Prin toată suferința au descoperit   ” iubirea”, sentimentul pur.

Vă sugerez  să citiți această carte dacă vreți să descoperiți o poveste absolut fascinantă.

Recomand această carte din suflet.

Sunt sigură că nu o ve-ți lăsa din mână până nu o s-o duceți până la final, ea prinde ființa, prinde sufletul!

Când o poveste se sfârșește, alta începe… 

 După ce te-am pierdut este al doilea volum, după Înainte să te cunosc, roman ce a fost și ecranizat; m-a surprins la fel de mult și această carte și merită neapărat citită.

La fel am să descriu cu rezerve câteva rânduri despre această minunată lucrare pentru a vă oferi șansa de a o citi mai cu patimă.

Acțiunea începe la un an și jumătate de la moartea lui Will, când Louisa își cumpără un apartament din banii pe care Will i-a lăsat și s-a angajat la un local din aeroport. Lou Clark are o mulțime de întrebări… legate de visul ei de a călători, de familia care a lăsat-o în urmă, și dacă o v-a ierta mama sa………și dacă v-a reuși să treacă peste pierderea iubirii vieții ei……întrebări fără răspuns……dorință de schimbare!

Și prin urmare peste noapte apare și schimbarea, surprinzătoarea apariție a fiicei lui Will Traynor, Lily Houghton-Miller, o adolescentă cu probleme care nu reușește să-și găsească locul în familie, întrucât mama ei e mereu ocupată cu ceilalți doi copii.

Louisa nu este pregătită pentru o așa responsabilitate, însă Lily îi amintește de Will  și aceasta nu poate rămâne indiferentă. Trec  prin adevărate provocări împreună însă le depășesc și se ajută reciproc.

Istorioara conturează un nou personaj, Sam, de care Lou se îndrăgostește; și oportunitate unui nou post de muncă în New York. Aici minunata eroină are de ales, o șansă de a munci, o oportunitate unică sau să trăiască o poveste de dragoste mult visată!

Vă las să frunzăriți cartea pentru a afla întorsăturile vieții Louisei Clark, tânăra care într-un timp foarte scurt a trăit iubirea, moartea, dezamăgirea, înfrângerea, curajul, hotărârea, emoția noii iubiri……..

Le recomand celor care au citit primul volum să citească și al doilea doar dacă vă interesează în mod special istorioarele de suflet! Eu am rămas plăcut surprinsă!

Istoria înțeleaptă a unui profesor!

 

Într-o zi, un profesor a intrat în clasă și le-a spus elevilor săi să se pregătească pentru un test.

Ei toți așteptau nerăbdători ca să se începă testul.

Profesorul le-a înmânat testele cu fața în jos ca de obicei; după ce a făcut asta el le-a cerut elevilor să întoarcă foaia.

Spre surpriza tuturor, nu exista nici o întrebare pe foaie, ci un singur punct negru în mijlocul acesteia.

Profesolul văzând expresiile tuturor, le-a spus următoarele: ” Vreau să scriți despre ceea ce vedeți pe foaie.”

Studenții confuzi, au încercat să îndeplinească sarcina inexplicabilă a profesorului.

La sfârșitul orei, profesorul a adunat toate foile și a început să citească toate răspunsurile cu voce tare.

Toți fără excepție, au încercat să definească punctul negru, încercând să explice poziția lui în centrul foii.

După ce toate lucrările au fost citite și s-a așternut liniștea în sală, profesorul a început să explice:

”! Nu vă voi da note pentru asta; doar am vrut să vă dau ceva la care să vă gândiți! Nimeni nu a scris despre partea albă a foii, toată lumea s-a axat pe puntul negru; același lucru se întâmplă și în viețile noastre.”

Toți ne concentrăm pe punctul negru- problemele de sănătate, lipsa banilor, relația complicată cu un membru al familiei, dezamăgirea cauzată de un prieten….etc.

Punctele negre sunt foarte mici în comparație cu tot ce avem în viețile noastre, dar ele sunt cele care ne poluează mintea, ne toxifică.

Nu ține cont de punctele negre din viața ta; ele vin și pleacă, se epuizează uneori singure- bucură-te de orice moment și împlinire pe care viața ți le oferă.

Sugestie: Fii fericit și trăiește o viață plină de iubire!

Învață de la………….morala vieții!

Învaţă de la ape să ai statornic drum;
Învaţă de la flăcări că totu-i numai scrum;
Învaţă de la umbra să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stânca cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui;
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la apă să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea;
Învaţă de la soare ca vremea să-ti cunoşti;
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică şi vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci…

Sursa: povești cu tâlc