Imaginația omului nu are limite!

Un om fără imaginație este un om fără aripi.

Muhammad Ali

    Ce e imaginația? Ne ajută ea pe noi cu ceva? O avem noi oare?

  Omul, în memoria sa de lungă durată, păstrează imaginile, ideile, sentimentele trăite anterior. Aceste imagini și idei, în timpul păstrării sau reactualizării sunt prelucrate, combinate, sistematizate și uneori se ajunge mai mult sau mai puțin intenționat la imagini sau idei noi, deosebite de cele păstrate în memorie. Acest proces, prin care se ajunge la imagini sau idei noi este imaginația.

  Acea realitate care se dezvoltă doar în mintea noastră şi cu ajutorul minţii noastre o numim virtuală. Despre ea nu putem spune nici că există nici că nu există.  Capacitatea de a imagina diverse realităţi este foarte utilă. Nimic nu se poate crea fără imaginaţie. Imaginile și ideile noi uneori în mintea noastră apar fără să vrem, neintenționat. Ele duc de cele mai multe ori la elaborarea unor acțiuni cu efecte pozitive, a creațiilor excepționale.

  În prezent imaginația puțin a derapat de la esența ei inițială, acum sunt șabloane aproape în orice, trăim după reguli bine determinate, acționăm după un program fix, relaționăm după niște criterii ” moderne”, dar puțin apelăm la creativitate, nu ne punem imaginația în aplicare prin folosirea mijloacelor originale. Putem interveni individual în orice și oriunde, acum cu atâtea posibilități, păcat că avem o imaginație atât de limitată. M-a impresionat citatul care într-n fel descrie emoțiile mele legate de folosirea imaginației-  „Imaginația noastră este singura limită a ceea ce putem spera să realizăm în viitorCharles Franklin Kettering

580942_492634104085835_610229400_n-e1367432078826.jpg

 Avem atâtea lucruri depozitate în noi, atâtea am putea realiza- am colora lumea, am da un nou început la toate. Dezvoltaţi partea activă a imaginaţiei, fiţi cît mai creativi măcar atît cît să compensaţi acea realitate virtuală preluată din imaginaţia altora. Înainte de a face ceva măreţ în această lume, trebuie să faci ceva măreţ în imaginaţia ta. O imaginaţie creatoare puternică este sursa tuturor transformărilor benefice, sursa progresului.

Pentru imaginație nimic nu este imposibil.

Nu are limite!

  Multe celebrități au pus mare accent pe imaginație, Einstein sugerând că ea este mai importantă decât cunoașterea, cunoașterea este limitată în schimb imaginația înconjoară lumea. Imaginația este punctul ce se strecoară cu ușurință în orice colț al conștientului și inconștientului. Imaginația e sursa de unde vin toate ideile buclucașe, toate personajele neînțelese, toate melodiile reciclate sau neauzite vreodată. Cu imaginația creăm conexiuni între lucruri, obiecte sau lumi. Tot ea facilitează relațiile și similaritățile dintre idei.

  Atunci când spunem că am avem o idee sau o viziune înseamnă că imaginația noastră muncește. În imaginație are loc o extensie a ideilor. Din imaginație pleacă orice viziune iar această viziune poate deveni realitate dacă acționăm.

Ideea este salvarea prin imaginație.

     PS:  Să îți folosești zilnic imaginația și să începi să-ți creezi lumea pe care ți-o dorești pentru a fi împlinit!

imaginatie.jpg

Sursa foto: pinterest.ro

Prețuiește timpul: zilele trec fără a mai fi întoarse!

”Se zice că timpul trece.

Timpul nu trece niciodată.

Noi trecem prin timp.”      

                                Garabet Ibrăileanu

Timpul- un lux?

  Timpul zboară, iar noi concurăm împreună cu el. Am ajuns să fim mereu pe fugă, alergăm uneori fără un scop bine determinat, alegem căile cele mai nesigure, concurăm unii cu alții, facem exces de orice și mereu ne plângem că suntem în lipsă de timp. De ce oare? Nu mai avem timp să ne purtăm corect, să iubim,nu mai avem timp să dormim suficient, să comunicăm, să facem noi prietenii. Foarte mult apreciez citatul lui Lucian Blaga ” De ce nu se grăbește melcul? Fiindcă ține să facă, pretutindeni pe unde trece, un drum de argint.” De ce nu facem și noi popasuri, de ce nu admirăm ce e deja făcut, de ce ignorăm existența noastră? Suntem aici, am plantat viață, trebuie și să valorificăm fiecare centimetru a creației noastre, în fiecare minut-  zilele trec fără a mai fi întoarse!

  timpul-zboara.jpg Și acum întrebarea: Unde a dispărut timpul?

    Vestea proasta este că timpul zboară!

Vestea bună este că timpul e în mâinile noastre!

   Așa cum noi avem nevoie de timp și timpul are nevoie de noi. Timpul nu poate fi măsurat, nu poate fi atins, nu poate fi văzut… și totuși îl simțim. Simțim cum se duce- îl pierdem. Ar fi nevoie ca mai mereu să ne punem întrebarea dacă folosim timpul eficient, dacă îl valorificăm. El ne este dat pentru a-l umple, a-l face argint ca în citatul lui Blaga, nimeni n-o să ne aprecieze mai eficient timpul nostru decât noi înșine. Ar trebui să avem prioritare cel puțin trei lucruri pe zi ce ar pune în valoare timpul nostru înafară de lucrurile de rutină( ex: să vizităm o locație turistică, să începem o nouă carte, să sunăm un prieten drag, să ne acordăm cîteva clipe pentru a ne plimba și pur și simplu să comunicăm cu cei dragi, deoarece acest lucru în timpul de față este tot mai des ignorat). Timpul poate deveni, pentru noi, un adevărat prieten, dacă știm să-l valorificăm și să-l completăm corect. Trecând prin viață prin experiențe noi am înțeles că toate pot fi  recuperate mai devreme sau mai târziu însă cu părere de rău timpul  nu poate fi reântors. Nu trebuie să-l irosim în zadar!

  Îndemn- Fă-ți Timp!

Viața va prinde altă culoare dacă vom fi mai eficienți, mai comunicativi, mai pozitivi. Trebuie să facem ca fiecare oră din zi să conteze, să lase o amprentă. Calitatea timpului contează!

Și închei cu frumoasele cuvinte, spuse de Anatole France…… ” Timpul este cel mai puternic dintre sculptori. Nu are ciocan, nici daltă; el are drept scule ploaia, clarul de lună şi vântul de Nord. El termină minunat munca dăltuitorilor în piatră. Ceea ce adaugă el nu se poate defini şi valorează infinit. ”

download (1).jpg

Sursa foto: pinterest.ro

Tăcerea, cel mai tare strigăt!

 

 Vorbea numai tăcerea noastră……..

Am ajuns în timpul când tăcerea e instrumentul pe care îl mânuim cel mai des, alegem prea des să fim singuri, să ne îndepărtăm de cei apropiați. De ce vrem relații eficiente, însă alegem să ne izolăm emoțional? De ce nu încercăm să vorbim, cu tăcerea ce vrem să exprimăm- durere sau indiferență? Credem oare că cel care tace e mai privat de judecăți și experiențe?

Recunosc, tăcerea nu e ceva sumbru, uneori este însoțită de modul de a contempla, de ați revizui viața, însărcinările, faptele, dar de cele mai multe ori tăcerea e strigătul sufletului ce doare. Mi-a plăcut întotdeauna citatul lui Elbert HubbardCel care nu-ți înțelege tăcerea probabil nu-ți va înțelege nici cuvintele.” De aici tăcerea noastră vorbește mai mult decât ne-am putea imagina, uneori cu exclamații ce cu  cuvintele ne abținem și cine e apt să prindă unda tăcerii noastre e acel sortit să ne înțeleagă, să ne descopere și să ne fie alături.

Tăcerea, dacă este valorificată, ne va permite să digerăm ceea ce tocmai am spus și să descoperim ceea ce vrem să spunem în continuare, în momentul imediat următor. Tăcerea este o conversaţie pe care o purtăm cu noi înșine, în care în loc să discutăm despre ceea ce știm deja despre noi și ce vrem să transmitem celorlalţi, explorăm teritorii noi ale sinelui. „Este adevărat ce am spus?” „Este exact ceea ce simt?” „De ce am spus asta?” sunt doar unele dintre întrebările pe care ni le punem noi înșine în acele momente de tăcere dintr-o conversaţie.

18222395_1365576063523449_2479468724239957316_n.jpg

  Tăcerea este oglindă a sufletului care trăiește- prin diverse emoții, prin momente singuratice, prin apusul de soare. Unii, cei mai nefericiți, nu știu să asculte tăcerea, își trăiesc viața doar în zgomot. Poate că se tem să stea de vorbă cu propriul eu, să-și analizeze faptele, să și le schimbe? Ce frumoasă și limpede e tăcerea, mai ales cînd e înțeleasă.

Tăcerea fiecăruia vorbește…

Viața  ne este dată pentru a lua de la ea ceea ce este mai bun, bucuria, tristețea, iubirea, experiența și momentele de necuvântare adâncite în tăcere. Acele momente în care soarele e cu tine, ploaia e cu tine, stelele sunt cu tine, viața e cu tine!

Tăcerea plină de căldură și complicitate nu simte nevoia de a fi ruptă, dimpotrivă, vrem să o prelungim, căci reflectă profunzimea relației noastre. Oamenii care se cunosc bine nu au neapărata nevoie să vorbească pentru a comunica. O privire, un zâmbet le sunt suficiente și cuvintele nu sunt necesare. Găsisem un citat al unui  Anonim care m-a impresionat: ” Tăcerea și zâmbetul sunt două arme foarte puternice. Zâmbetele pot rezolva multe probleme, iar tăcerea poate evita la fel de multe. ” Impresionant, cât de adevărat!

PS: Tăcerea noastră vorbește mai mult decât am vrea noi!

Sursa foto: pinterest.ro

Întotdeauna, mai avem ceva de spus!

    Veghează-ți gândurile. Ele devin cuvinte.

  Veghează-ți cuvintele. Ele devin acțiune.

Veghează-ți acțiunile. Ele devin obiceiuri.

Veghează-ți obiceiurile. Ele devin  caracter.

Veghează-ți caracterul. El devine destinul tău.

    Lao Tzu

  Oare întotdeauna spunem ce avem de zis? Oare punem  preț pe cuvântul nostru?

 De cele mai multe ori suntem prea inhibați sau prea stresați când ne exprimăm părerea. Oare am zis ce trebuie, oare nu am supărat pe nimeni, oare m-am exprimat destul de inteligent, oare am ales cuvintele potrivite, prea multe griji ne facem -cum ,când și unde vorbim. Exprimarea liberă se datorează echilibrului interior și faptului că ești împăcat cu tine, nu ai ce ascunde față de tine nimic, ești deschis și profiți la maxim de modul comunicativ. Avem cuvinte care denotă acea stare pe care o putem simți doar noi înșine, folosim emoțiile pentru a reda natura continuă a  cuvintelor avându-le ca un”atu” .

ploaie-de-cuvinte.jpg

Cuvintele au fost întotdeauna un prijej de a vedea partea ascunsă a diferitor persoane, de a vedea cum gândesc, ce simt și dacă îți sunt prieteni. Doar prin cuvinte vei da opțiune oamenilor să te cunoască, să descopere cine ești și ce produci. Cuvântul e valoros- să ne folosim de el!

Nichita Stănescu subliniază: Fii atent cum vorbești, cuvintele atrag faptele.

  Eu întotdeauna am găsit în cuvinte refugiu, am avut mai mereu ceva de spus!

Uneori mai directă, alteori mai puțin convingătoare, mereu am crezut în forța cuvântului, deoarece doar cu cuvântul iubești și cu cuvântul rănești, prin el exprimi dragostea și viața și tot cu el deții și o forță distrugătoare. Cuvintele frumoase nu costă nimic, în schimb cât poți schimba având un limbaj pozitiv; e plăcut să exprimi pozitivism și să primești cuvinte plăcute.

  A avea o părere pentru orice și orcine, e oare o alegere sau o hotărâre? A ne exprima fără inhibiții, e corect sau trebuie să ne ”cântărim” cuvintele? De cele mai multe ori mă conduc de maximile câtorva oameni celebri pentru a-mi exprima oftul: ”Omul strică lucrurile mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea”, Mahatma Gandhi, și citatul lui Pitagora: ” Nu spune puțin în  vorbe multe, ci mult în vorbe puține”. De aici începe a curge șirul gândurilor mele și nu încetez chiar pe mine să mă completez, recitind chiar și acest articol peste un an voi mai avea multe de zis ce s-a omis fără să vreau- nu poți cuprinde tot în câteva rânduri.

  Îndemn să ne spunem lucruri, să alegem cele mai simple și dragi cuvinte să dăm frâu emoțiilor, să mai avem ceva de spus!

frumusete.jpg

Sursa foto: pinterest.ro

În zilele de, Mai!

 Anotimpul favorit al lumii este primăvara. În luna mai orice lucru pare posibil.

  ( Anonim )

Luna Mai este luna în care eu îmi umplu bagajul vizual cu diverse colorituri, este luna vieții, a zumzetului, ciripitului și a multitudinilor de culori. Luna în care totul prinde culoare, oamenii mai zâmbitori, flori mai parfumate, viața mai dulce. Iubesc  luna mai, pentru că în nici o altă lună, natura nu mi se pare mai proaspătă și mai verde, ca acum. Nu m-am născut în mai… dar mă leagă o mulțime de momente plăcute de această lună splendidă, trecând prin aceste zile calendaristice mereu simt fiorul de ” atunci”. Ce-i de plăcut că-i Mai!

Luna Mai ne îndeamnă:

  • să fim Mai fericiți;
  • să fim Mai zâmbitori;
  • să fim Mai buni;
  • să fim Mai binevoitori;
  • să fim Mai optimiști;
  • să fim Mai primitori;
  • să fim Mai corecți;
  • să fim Mai liberi;
  • să fim Mai visători;
  • să fim Mai iubitori;sentimente.jpg
  • să fim Mai blânzi;
  • să fim Mai calmi;
  • să fim Mai curajoși;
  • să fim Mai luptători;
  • să fim Mai înțelepți;
  • să fim Mai frumoși;
  • să fim Mai motivați pentru schimbări;
  • să fim Mai jucăuși;
  • să Mai copilărim;clown-991364_960_720-880x563.jpg
  • să Mai uităm de stres;
  • să Mai lenevim;
  • să Mai citim o carte;
  • să Mai reducem din griji;
  • să Mai admirăm din natură;
  • să Mai privim florile;IMG_1289.JPG
  • să Mai descoperim locuri noi;
  • să Mai descoperim prietenii noi;
  • să Mai vorbim cu cei dragi;
  • să Mai ascultăm povețe;
  • să ne Mai strângem în brațe;
  • să Mai profităm de timpul petrecut împreună;
  • să Mai simțim că trăim;
  • să fim Mai pozitivi;
  • să fim Mai împăcați cu noi;

           Câte lucruri ne poate spune o lună de MAI! O adevărată simfonie de sugestii ne poate da!

P1240074.JPG

Sursa foto: pinterest.ro

Nu înveți dacă nu greșești !

Dacă nu ai făcut niciodată o greșeală înseamnă că nu ai încercat niciodată nimic nou.”

Albert Einstein

Viața mereu a fost o provocare pentru fiecare dintre noi, cu bune și cu rele am continuat să evoluăm, să urmăm o cale pe care o credem cea mai bună. Însă uneori am fost atinși de momete sau evenimente mai puțin plăcute, ce ne-au marcat. Sigmund Freud susține: ”învață repede din greșelile altora, că nu ai timp să le faci tu singur pe toate.”   Sunt deacord, ar fi minunat să nu greșim însă nimeni nu este imun la greșeli, le facem oriunde, cu consecințe mai mari sau mai mici, în diverse  împrejurări și cu diferit impact asupra noastră. Chiar și cei care dintr-o parte par ” perfecți”, se ciocnesc zi de zi cu lecții ale vieții. După mine singurul care nu greșește și nu își învață lecția vieții e acela care nu face nimic niciodată, el nu-și asumă nimic. Și după cum susține Freud despre greșelile altora- să le  învăț- nu aș vrea dar aș putea, aș fi mai cu băgare de seamă,aș evita anumite lucruri. Asumându-mi responsabilitatea propriilor greșeli am învățat mai mult decât aș fi crezut că pot! Uneori e foarte dificil să ne recunoaștem propriile greșeli, ceea ce ne face să ne consume din propria energie. Alteori pierdem din emoții când încercăm să ”mușamalizăm” greșelile ascunzându-le de persoane ce ne înconjoară, la urma urmei, încercând să ne ascundem de alții, dar în primul rând – de noi înșine faptul că putem face greșeli, ne pierdem puterea, timpul și posibilitatea de a câștiga o experiență valoroasă de la care am putea scoate/învăța o  mulțime de informații utile. Poate că e timpul să ieșim din bula protectoare ce am formato și să recunoaște că- Da am greșit! Și aceste greșeli- de fapt sunt lecții,de la care învățăm și evoluăm,ne maturizăm. Deci, cum înveți din greșelile tale?

slide16302.jpg

Nu putem șterge din viața noastră anuminte momente, persoane sau eșecuri, ele rămân și formează împreună cu noi un tot întreg. Deci ce ne rămâne să le ignorăm, oare am fi în stare? Este ironic, dar după toate discuțiile cum că greșelile ne-ar face mai ”căliți”, tare am vrea ca să fim la distanță de anumite erori și să beneficiem de pe seama experiențelor altora. Sunt de acord, este mult mai puțin dureros să învețe din greșelile altora decât pentru a umple conurile. Un alt lucru care nu este întotdeauna posibil, este că nu ve-ți scăpa niciodată de  greșelile „dvs.“. Este imposibil să înveți să meargi pe bicicletă, doar ascultând poveștile fratelui mai mare despre cum a făcut-o. Cel mai probabil vei fi nevoit să cazi de câteva ori ca să înveți cum asta se face. Cu toate acestea, nu neglijați posibilitatea splendidă de a învăța ceva despre această viață, doar prin ascultarea altora. În ochii lor, vei deveni un ascultător valoros și poți câștiga prieteni buni și să consolidezi relațiile cu cei pe care îi ai deja, doar ascultând poveștile despre greșelile lor.

slide16303.jpg

Nu încetați să învățați din orice, greșeli, momente din viață, oameni, păreri, împrejurări, totul ne este dat pentru a forma un pazzel viu în conștiința noastră și nu în ultimul rând orice persoană diferit contribuie la evoluția noastră. Să nu ezităm să vorbim cu persoanele trecute prin viață despre felul cum au depășit anumite strări, cu oamenii care ne sunt aliați, pentru că doar așa vom obține beneficii maxime, prin îndrumări în acțiunile noastre viitoare. Un om care învață din greșelile lui, este bine înarmat pentru lupta viitoare cu greutățile vieții lui. O dată ce ne vom schimba percepția noastră asupra problemelor vieții vom vedea cum scad în intensitate, că nu sunt erorile atât de dramatice și modul nostru de a le rezolva va fi unul mai lejer,mai bine gândit.

   Deci:

  • recunoaște-ți greșelile;
  • cereți scuze cu demnitate în caz că ați greșit;
  • nu mai fiți atât de ”perfecționist”;
  • nu pierdeți timpul explicând de ce ați greșit;
  • corectați la timpul potrivit greșelile;
  • nu amânați rezolvarea greșelolor;
  • determinați de ce a apărut greșeala;
  • evitați repetarea greșelilor;
  • a greși este posibilitatea de a învăța;

Sursa foto: pinterest.ro