Tăcerea, cel mai tare strigăt!

 

 Vorbea numai tăcerea noastră……..

Am ajuns în timpul când tăcerea e instrumentul pe care îl mânuim cel mai des, alegem prea des să fim singuri, să ne îndepărtăm de cei apropiați. De ce vrem relații eficiente, însă alegem să ne izolăm emoțional? De ce nu încercăm să vorbim, cu tăcerea ce vrem să exprimăm- durere sau indiferență? Credem oare că cel care tace e mai privat de judecăți și experiențe?

Recunosc, tăcerea nu e ceva sumbru, uneori este însoțită de modul de a contempla, de ați revizui viața, însărcinările, faptele, dar de cele mai multe ori tăcerea e strigătul sufletului ce doare. Mi-a plăcut întotdeauna citatul lui Elbert Hubbard ” Cel care nu-ți înțelege tăcerea probabil nu-ți va înțelege nici cuvintele.” De aici tăcerea noastră vorbește mai mult decât ne-am putea imagina, uneori cu exclamații ce cu  cuvintele ne abținem și cine e apt să prindă unda tăcerii noastre e acel sortit să ne înțeleagă, să ne descopere și să ne fie alături.

Tăcerea, dacă este valorificată, ne va permite să digerăm ceea ce tocmai am spus și să descoperim ceea ce vrem să spunem în continuare, în momentul imediat următor. Tăcerea este o conversaţie pe care o purtăm cu noi înșine, în care în loc să discutăm despre ceea ce știm deja despre noi și ce vrem să transmitem celorlalţi, explorăm teritorii noi ale sinelui. „Este adevărat ce am spus?” „Este exact ceea ce simt?” „De ce am spus asta?” sunt doar unele dintre întrebările pe care ni le punem noi înșine în acele momente de tăcere dintr-o conversaţie.

  Tăcerea este oglindă a sufletului care trăiește- prin diverse emoții, prin momente singuratice, prin apusul de soare. Unii, cei mai nefericiți, nu știu să asculte tăcerea, își trăiesc viața doar în zgomot. Poate că se tem să stea de vorbă cu propriul eu, să-și analizeze faptele, să și le schimbe? Ce frumoasă și limpede e tăcerea, mai ales cînd e înțeleasă.

Tăcerea fiecăruia vorbește…

Viața  ne este dată pentru a lua de la ea ceea ce este mai bun, bucuria, tristețea, iubirea, experiența și momentele de necuvântare adâncite în tăcere. Acele momente în care soarele e cu tine, ploaia e cu tine, stelele sunt cu tine, viața e cu tine!

Tăcerea plină de căldură și complicitate nu simte nevoia de a fi ruptă, dimpotrivă, vrem să o prelungim, căci reflectă profunzimea relației noastre. Oamenii care se cunosc bine nu au neapărata nevoie să vorbească pentru a comunica. O privire, un zâmbet le sunt suficiente și cuvintele nu sunt necesare. Găsisem un citat al unui  Anonim care m-a impresionat: ” Tăcerea și zâmbetul sunt două arme foarte puternice. Zâmbetele pot rezolva multe probleme, iar tăcerea poate evita la fel de multe. ” Impresionant, cât de adevărat!

PS: Tăcerea noastră vorbește mai mult decât am vrea noi!

Sursa foto: pinterest.ro

Întotdeauna, mai avem ceva de spus!

    Veghează-ți gândurile. Ele devin cuvinte.

  Veghează-ți cuvintele. Ele devin acțiune.

Veghează-ți acțiunile. Ele devin obiceiuri.

Veghează-ți obiceiurile. Ele devin  caracter.

Veghează-ți caracterul. El devine destinul tău.

    Lao Tzu

  Oare întotdeauna spunem ce avem de zis? Oare punem  preț pe cuvântul nostru?

 De cele mai multe ori suntem prea inhibați sau prea stresați când ne exprimăm părerea. Oare am zis ce trebuie, oare nu am supărat pe nimeni, oare m-am exprimat destul de inteligent, oare am ales cuvintele potrivite, prea multe griji ne facem -cum ,când și unde vorbim. Exprimarea liberă se datorează echilibrului interior și faptului că ești împăcat cu tine, nu ai ce ascunde față de tine nimic, ești deschis și profiți la maxim de modul comunicativ. Avem cuvinte care denotă acea stare pe care o putem simți doar noi înșine, folosim emoțiile pentru a reda natura continuă a  cuvintelor avându-le ca un”atu” .

Cuvintele au fost întotdeauna un prijej de a vedea partea ascunsă a diferitor persoane, de a vedea cum gândesc, ce simt și dacă îți sunt prieteni. Doar prin cuvinte vei da opțiune oamenilor să te cunoască, să descopere cine ești și ce produci. Cuvântul e valoros- să ne folosim de el!

Nichita Stănescu subliniază: Fii atent cum vorbești, cuvintele atrag faptele.

  Eu întotdeauna am găsit în cuvinte refugiu, am avut mai mereu ceva de spus!

Uneori mai directă, alteori mai puțin convingătoare, mereu am crezut în forța cuvântului, deoarece doar cu cuvântul iubești și cu cuvântul rănești, prin el exprimi dragostea și viața și tot cu el deții și o forță distrugătoare. Cuvintele frumoase nu costă nimic, în schimb cât poți schimba având un limbaj pozitiv; e plăcut să exprimi pozitivism și să primești cuvinte plăcute.

  A avea o părere pentru orice și orcine, e oare o alegere sau o hotărâre? A ne exprima fără inhibiții, e corect sau trebuie să ne ”cântărim” cuvintele? De cele mai multe ori mă conduc de maximile câtorva oameni celebri pentru a-mi exprima oftul: ”Omul strică lucrurile mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea”, Mahatma Gandhi, și citatul lui Pitagora: ” Nu spune puțin în  vorbe multe, ci mult în vorbe puține”. De aici începe a curge șirul gândurilor mele și nu încetez chiar pe mine să mă completez, recitind chiar și acest articol peste un an voi mai avea multe de zis ce s-a omis fără să vreau- nu poți cuprinde tot în câteva rânduri.

  Îndemn să ne spunem lucruri, să alegem cele mai simple și dragi cuvinte să dăm frâu emoțiilor, să mai avem ceva de spus!

Sursa foto: pinterest.ro

În zilele de, Mai!

 Anotimpul favorit al lumii este primăvara. În luna mai orice lucru pare posibil.

  ( Anonim )

Luna Mai este luna în care eu îmi umplu bagajul vizual cu diverse colorituri, este luna vieții, a zumzetului, ciripitului și a multitudinilor de culori. Luna în care totul prinde culoare, oamenii mai zâmbitori, flori mai parfumate, viața mai dulce. Iubesc  luna mai, pentru că în nici o altă lună, natura nu mi se pare mai proaspătă și mai verde, ca acum. Nu m-am născut în mai… dar mă leagă o mulțime de momente plăcute de această lună splendidă, trecând prin aceste zile calendaristice mereu simt fiorul de ” atunci”. Ce-i de plăcut că-i Mai!

Luna Mai ne îndeamnă:

• să fim Mai fericiți;
• să fim Mai zâmbitori;
• să fim Mai buni;
• să fim Mai binevoitori;
• să fim Mai optimiști;
• să fim Mai primitori;
• să fim Mai corecți;
• să fim Mai liberi;
• să fim Mai visători;
• să fim Mai iubitori;
• să fim Mai blânzi;
• să fim Mai calmi;
• să fim Mai curajoși;
• să fim Mai luptători;
• să fim Mai înțelepți;
• să fim Mai frumoși;
• să fim Mai motivați pentru schimbări;
• să fim Mai jucăuși;
• să Mai copilărim;
• să Mai uităm de stres;
• să Mai lenevim;
• să Mai citim o carte;
• să Mai reducem din griji;
• să Mai admirăm din natură;
• să Mai privim florile;
• să Mai descoperim locuri noi;
• să Mai descoperim prietenii noi;
• să Mai vorbim cu cei dragi;
• să Mai ascultăm povețe;
• să ne Mai strângem în brațe;
• să Mai profităm de timpul petrecut împreună;
• să Mai simțim că trăim;
• să fim Mai pozitivi;
• să fim Mai împăcați cu noi;

           Câte lucruri ne poate spune o lună de MAI! O adevărată simfonie de sugestii ne poate da!

Sursa foto: pinterest.ro

Nu înveți dacă nu greșești !

”Dacă nu ai făcut niciodată o greșeală înseamnă că nu ai încercat niciodată nimic nou.”

Albert Einstein

Viața mereu a fost o provocare pentru fiecare dintre noi, cu bune și cu rele am continuat să evoluăm, să urmăm o cale pe care o credem cea mai bună. Însă uneori am fost atinși de momete sau evenimente mai puțin plăcute, ce ne-au marcat. Sigmund Freud susține: ”învață repede din greșelile altora, că nu ai timp să le faci tu singur pe toate.”   Sunt deacord, ar fi minunat să nu greșim însă nimeni nu este imun la greșeli, le facem oriunde, cu consecințe mai mari sau mai mici, în diverse  împrejurări și cu diferit impact asupra noastră. Chiar și cei care dintr-o parte par ” perfecți”, se ciocnesc zi de zi cu lecții ale vieții. După mine singurul care nu greșește și nu își învață lecția vieții e acela care nu face nimic niciodată, el nu-și asumă nimic. Și după cum susține Freud despre greșelile altora- să le  învăț- nu aș vrea dar aș putea, aș fi mai cu băgare de seamă,aș evita anumite lucruri. Asumându-mi responsabilitatea propriilor greșeli am învățat mai mult decât aș fi crezut că pot! Uneori e foarte dificil să ne recunoaștem propriile greșeli, ceea ce ne face să ne consume din propria energie. Alteori pierdem din emoții când încercăm să ”mușamalizăm” greșelile ascunzându-le de persoane ce ne înconjoară, la urma urmei, încercând să ne ascundem de alții, dar în primul rând – de noi înșine faptul că putem face greșeli, ne pierdem puterea, timpul și posibilitatea de a câștiga o experiență valoroasă de la care am putea scoate/învăța o  mulțime de informații utile. Poate că e timpul să ieșim din bula protectoare ce am formato și să recunoaște că- Da am greșit! Și aceste greșeli- de fapt sunt lecții,de la care învățăm și evoluăm,ne maturizăm. Deci, cum înveți din greșelile tale?

Nu putem șterge din viața noastră anuminte momente, persoane sau eșecuri, ele rămân și formează împreună cu noi un tot întreg. Deci ce ne rămâne să le ignorăm, oare am fi în stare? Este ironic, dar după toate discuțiile cum că greșelile ne-ar face mai ”căliți”, tare am vrea ca să fim la distanță de anumite erori și să beneficiem de pe seama experiențelor altora. Sunt de acord, este mult mai puțin dureros să învețe din greșelile altora decât pentru a umple conurile. Un alt lucru care nu este întotdeauna posibil, este că nu ve-ți scăpa niciodată de  greșelile „dvs.“. Este imposibil să înveți să meargi pe bicicletă, doar ascultând poveștile fratelui mai mare despre cum a făcut-o. Cel mai probabil vei fi nevoit să cazi de câteva ori ca să înveți cum asta se face. Cu toate acestea, nu neglijați posibilitatea splendidă de a învăța ceva despre această viață, doar prin ascultarea altora. În ochii lor, vei deveni un ascultător valoros și poți câștiga prieteni buni și să consolidezi relațiile cu cei pe care îi ai deja, doar ascultând poveștile despre greșelile lor.

Nu încetați să învățați din orice, greșeli, momente din viață, oameni, păreri, împrejurări, totul ne este dat pentru a forma un pazzel viu în conștiința noastră și nu în ultimul rând orice persoană diferit contribuie la evoluția noastră. Să nu ezităm să vorbim cu persoanele trecute prin viață despre felul cum au depășit anumite strări, cu oamenii care ne sunt aliați, pentru că doar așa vom obține beneficii maxime, prin îndrumări în acțiunile noastre viitoare. Un om care învață din greșelile lui, este bine înarmat pentru lupta viitoare cu greutățile vieții lui. O dată ce ne vom schimba percepția noastră asupra problemelor vieții vom vedea cum scad în intensitate, că nu sunt erorile atât de dramatice și modul nostru de a le rezolva va fi unul mai lejer,mai bine gândit.

   Deci:

• recunoaște-ți greșelile;
• cereți scuze cu demnitate în caz că ați greșit;
• nu mai fiți atât de ”perfecționist”;
• nu pierdeți timpul explicând de ce ați greșit;
• corectați la timpul potrivit greșelile;
• nu amânați rezolvarea greșelolor;
• determinați de ce a apărut greșeala;
• evitați repetarea greșelilor;
• a greși este posibilitatea de a învăța;

Sursa foto: pinterest.ro

Oamenii din viața noastră!

Uneori, oamenii plecă, dar pe solul inimii noastre rămân pașii lor: experiențe, amintiri, iubiri, sentimente.                                                                              

De cele mai multe ori suntem marcați de persoanele pe care le întâlnim, mai mult sau mai puțin ei ne umplu golul amintirilor și momentelor trăite. Unii ne-au făcut să fim curajoși,unii ne-au semănat în noi grăuntele competiției,rivalității, a succesului. Unii au fost pur și simplu trecători care ne-au lăsat o impresie, un zâmbet pe buze, sau pur si simplu ne-au amintit că suntem!

De multe ori alergăm după prietenii, pe unii oamenii îi ”ținem cu dinții”, eu personal nu cred că e necesar, persoanele cu adevărat valoroase și peste ani își vor pune amprenta și cei mai importanți nu se vor cere chemați ei te vor auzi fără să strigi, și te vor înțelege  fără să le mărturisești ceva anume. Învață să crezi că unii oameni au puterea de a ne face pe noi să vedem dincolo de spațiul nostru și să ne simțim mai deosebiți decât ne-am fi imaginat că putem.

Am întâlnit oameni deosebiți, oameni cu inima deschisă de la care am învățat să trăiesc,să mă bucur de viață,oameni care mi-au redat încrederea în mine și mi-au umplut cugetul cu experiența lor de viață, cu trăirile lor cu aura lor pozitivă. Sincer nici nu știu cum aș putea să le mulțumesc oamenilor trecuți prin viața mea și celor care nu vor înceta să apară pentru sufletele lor luminoase care m-au călăuzit și pe mine.

În viață întâlnim nenumărate tipuri de oameni, unii au menirea să ne ridice, alții să ne coboare, trebuie să fim mereu pregătiți să alegem ceea ce este mai bun din prietenia sau din oamenii ce ne înconjoară. Unii vor intra în viața noastră ca o furtună, ne vor răscoli pe dinăuntru și vor pleca la fel de repede pe cum au și venit, lăsând în urma lor un imens gol ,tristețe și agonie. Alții însă ne vor face să uităm totul și vor umple cu ușurință orice gol. Și întotdeauna fiecare persoană va avea amprenta sa, nu există oameni care să înlocuiască alți oameni, fiecare ne definim prin unicitate, iubim diferit, gândim diferit și mai ales simțim diferit. De la fiecare om învățăm câte ceva!

Maica Tereza subliniază ideea: Unii oameni apar în  viața ta ca o binecuvântare. Alții, ca o lecție.

Sursa foto: pinterest.ro

Fii original ! Fii tu însuți !

       Să fii tu însuți într-o lume care constant încearcă să te facă altceva este cea mai măreață realizare.

Ralph Waldo Emerson

Ce înseamnă a-ți păstra originalitatea – a fi tu însuți ? Ce semnificație are aceasta asupra noastră ? Mai suntem noi oare originali în ceea ce facem și ceea ce spunem?

  În discursul obișnuit, fraza „fii tu însuți“ – ar însemna a face ceea ce vrei, a ne comporta în mod natural, fără tensiune, cu senzație de confort în interior , bunăstare și armonie. 

  Uneori mă gândesc că undeva sa pierdut îndeletnicirea noastră de a fi unici, poate o să mă repet pentru că sunt sigură că s-a mai scris despre asta însă voi fi originală și îmi voi împărtăși părerea mea despre acest lucru. În prezent cu atâtea mijloace tehnologice, cu atâtea resurse educaționale tocmai noi am ajuns să ne copiem unii pe alții, intenționat sau nu- devenim la fel pe zi ce trece; urmăm o rutină exactă formată ca o bulă și nu ieșim din ea.

Sunt sigură că unicitatea noastră ne va face să ne simțim altfel, acum la fel încerc să mă păstrez și eu, să fiu loială ființei mele. Să fiu eu însămi, să-mi dau frâu liber strărilor mele individuale, așa cum sunt eu! De regulă urmez niște principii personale:

• rar ascult de alții- de regulă aud pe toți dar fac cum știu eu mai bine.
• petrec timpul cu persoane care nu mă critică, sau chiar dacă se dau cu părerea o fac inteligent și lipsit de interes personal.
• evit persoanele negative – ele mă fac să-mi pierd echilibrul emoțional.
• citesc – mă bucură compania cărților.
• nu urmez ultimele tendințe ale modei – mă îmbrac în ceea ce mi-e comod și plăcut.
• petrec timpul în natură – acolo îmi găsesc refugiul  personal.
• diversific activitățile, ascult diferite genuri de muzică, vizitez diferite locuri, aceasta îmi permite să-mi fac o părere despre orice.
• îmi ascult vocea interioară – de cele mai multe ori intuiția mea nu a dat greș.
• nu dau vina pe alții – nu îmi permit să acuz pe nimeni de succesele sau eșecurile mele, le-am făcut îmi asum riscul de a trăi cu ele.
• mă accept pe mine așa cum sunt !

Nu trebuie să lăsăm teama de a fi judecat sau respins să ne transforme în altcineva. Trebuie să rămânem ceea ce suntem,cu bune și rele, trebuie să ne asumăm unicitatea și valorile personale. Să avem curajul de a spune ce gândim, de a răspunde faptelor noastre și să facem ce iubim și să iubim ceea ce facem.

Sursa foto: pinterest.ro