Citind „Cartea lui Dan, un fost anxios. Volumul 2” de Dan O.

Zilele trecute scriam despre primul volum al scrierii „Cartea lui Dan, un fost anxios” iar astăzi am ajuns să-i cunosc păsul și din al doilea; din ambele cărți curge pe cât de multă suferință tot pe atâta speranță, luptă și… convingerea că totul va fi bine, poate nu azi- dar cu siguranță mâine. Două cărți ce s-au completat perfect formând un tot întreg, și cel mai important au dus la acea lumină de la capătul tunelului.

„În viață nu pierzi când cazi, pierzi când renunți.”

Ca și în prima carte aici vom trece sub lupă anxietatea în toată splendoarea sa, fie că ne place sau nu, știu- nu e o temă plăcută pentru unii; din nou ni se va sublinia momentele când anxietatea ne îngenunchează iar totul scapă de sub control, acele puseuri când aceasta crește în intensitate până la nivelul de teroare sau panică extremă. Autorul ne va prezenta totul într-un limbaj accesibil tot ce însoțește acele temeri, frici neîntemeiate și alte manifestări ce le vedem ca pe un pericol imediat și real atunci când accesul de panică ne zdruncină. Ni se vor prezenta cazuri exacte cum anxietate ne deteriorează calitatea vieții și ne împiedică să ne împlinim visurile până în momentul acela când îi facem față. Aici și acum.

Deoarece autorul vorbește din propria-i experiență cartea are o valoare aparte în ochii mei. Dan O. inițial ni se prezintă ca un bărbat cu o familie, post de muncă și o stabilitate creată până în punctul X al anxietății. Această familiaritate crează o punte care ne îmblânzește parcă pregătindu-ne moral către ce va urma, spre găsirea, captarea și asimilare a acelor stări de panică de care unii fug, alții se ascund, iar cei mai mulți evită să le împărtășească, chiar și apropiaților- din păcate. Autorul nu înmoaie de loc descrierile sale, acesta ne spune clar și respicat felul, dar și filmul propriilor trăiri, primele întâlniri cu panica, primii pași spre a descoperi tehnici minune dar și experiența mai puțin plăcută cu medicațiile și specialiștii în domeniu. Acesta ne menționează și în acest volum Tehnica „HAI”, procedură foarte bine descrisă în volumul întâi, amintită și aici deoarece ea e punctul de pornire spre/către vindecare. Un pilon cheie.

Treptat înaintăm spre istorisirile unor oameni ce și-au împărtășit povestea, problemele și fricile ce i-au împins în pragul depresie și/sau anxietății toxice. Fie el Marcel, Silviu sau Maria fiecare a întâmpinat probleme severe cu/datorită acelor manifestări dezirabile ale fricilor necontrolate, a perturbărilor emoționale ce vin ca o furtună și fac dintr-o persoană echilibrată o frunză purtată de vântul deziluziilor. Fiecare poveste expusă arată că persoane ce au astfel de stări sunt foarte multe, însă fiecare stă în banca sa de frica unor reproșuri, a catalogărilor și a neînțelegerii… și nu în ultimul rând de a nu i se pune șablonul de dezechilibrat, periculos. Cu toate că nu e cazul. Astfel, cei ce au avut curajul să se povestească în mare au avut în mână cartea lui Dan, iar aceasta a venit ca un balsam acolo unde rănile au ajuns prea adânci, acolo unde speranța pierise iar singurătățile au dat târcoale. Cu siguranță că atunci când ești într-o plutire sufletească cauți de ceva să te prinzi, iar pentru cei menționați în carte această scriere de self-help a fost mai mult decât o terapie prin cuvinte. Iar pentru alții ce au citit în umbră volumul încă se regăsesc, se identifică cu unele situații și despică cuvintele pentru a înțelege că totul pornește de la „eu”, eu voi reuși, eu mă voi vindeca, eu pot!

„Cartea lui Dan, un fost anxios” de Dan O. este ca o doctorie pentru cei ce au nevoie să știe că nu sunt singuri. E punctul de pornire dar și o portiță deschisă pentru ca fiecare să se strecoare spre propriul adevăr, spre propria viziune, să se regăsească dar și să purceadă înainte spre a bătători propriul drum, mai bine, mai vindecat și mai liniștit sufletește. Am văzut această scriere ca pe un zbor spre libertatea de a fi tu însuți într-o mare de oameni ce nu te văd la adevărata valoare, ce nu-ți înțeleg tăcerea dar nici zbuciumul. Recomand cu drag această carte, pentru suflet, pentru liniștea interioară, dar mai ales pentru a ne înțelege emoțiile!

Citind „Cartea lui Dan, un fost anxios” de Dan O.

Zilele acestea am finisat o carte dureros de profundă. O scriere ce mi-a deschis o portiță către mine, cea dintr-un trecut adolescentin în care m-am confruntat cu puseuri de anxietate, variate prin intensitate însă prezente- norocul meu a fost că anturajul, cât și energia tinerească m-a făcut să trec cu brio peste ele, însă mintea nu uită, percepția că au fost cândva e acolo parcă plutește în aer. Astfel, „Cartea lui Dan, un fost anxios” mi-a reamintit de acele frici imaginabile, acele gânduri distructive care nu s-au materializat niciodată, acele temeri neîntemeiate ce m-au marcat într-un timp în care nesiguranța era haina pe care o purtam zilnic. De acele rețineri, de lipsa unor experiențe care să îmi arate și partea bună a lucrurilor – nu doar suferință într-o lume a mea, creată în mintea-mi plină de puzzle-uri neorganizate. Acum, după atâția ani privesc în spate și știu că mintea mea a țesut o sabotare a tot ce a însemnat „atunci”, acum – sunt bine, pentru că am o abordare, un scop și o menire, ceea ce încearcă să sublinieze și Dan O. în cartea sa care după mine e un ghid de a trece cu brio peste anxietate. Cu pași mici dar siguri!

„Așa cum tu nu ești gândurile tale, tu nu ești nici anxietatea ta!”

Anxietatea ta nu ești tu!

Trebuie să pornim de undeva și anume de la afirmația că „anxietatea ta nu ești tu”, nu te definește ca ființă și nu te va dirija mai mult decât îi dai tu întâietate. Și nu putem nega că tema anxietății, a depresiei e des auzită dar slab dezbătută… o dată ce dai căutare îți apar doar articole ce te îngrozesc de-a dreptul, te demoralizează uitând că dacă ești într-o perioadă în care neliniștea te apasă nu ai nevoie de o tulburare în plus ci de o mână întinsă către tine. Atunci când fobiile, anxietatea de toate felurile, atacuri de panică și fricile te paralizează nu mai poți fi motivat de articole sau chiar de mici intervenții din exterior, ai nevoie de „tine”, să fii acolo cu toți demonii tăi și să îi accepți în primul rând, apoi să le arăți unde le este locul.

„Anxietatea este inversul magnetului. Cu cât încerci s-o îndepărtezi, ea se apropie de tine. Cu cât încerci s-o apropii de tine, ea se îndepărtează.”

Din punct de vedere al Terapiei cognitiv – comportamentale, acest comportament (anxietatea) este deseori numit „de personalizare”. Trevor J. Powell precizează în The Mental Health Handbook că „personalizarea” se manifestă atunci când o persoană își asumă responsabilitatea pentru un eveniment negativ atunci când nu există nicio bază în acest sens. Persoana concluzionează în mod arbitrar că ce s-a întâmplat a fost din vina ei sau este o reflectare a comportamentului său inadecvat. Practic, totul este o reflexie a cât de „rea” crede persoana respectivă că este. Însă totul e doar în capul nostru, iar felul cum ne vedem noi raportați la tot ne face să clacăm, să cădem în plasa fricilor neexplicabile și a temerilor fără temei. Astfel, autorul încearcă prin diverse tehnici și o erarhizare proprie a teoriilor cu privire la anxietate să ne aducă la lumină, să depășim momentul de criză și să-l acceptăm așa cum vine, uneori chiar să-l chemăm. Ironic sau nu anxietatea s-au nu se va manifesta sau nu va mai avea acea „valoare” în ochii noștri. Apoi va fi doar LINIȘTE.

„Corpul tău este incredibil de puternic, chiar dacă în anxietate, acesta pare extrem de vulnerabil. Să nu uiți asta NICIODATĂ!”

„Cartea lui Dan, un fost anxios” de Dan O. este o scriere vie până la cele mai mici detalii, autorul își scrie suferința dar și pașii ce l-au scos dintr-un hău al fricilor cu o dăruire aparte. Cu un limbaj accesibil pentru toată lumea Dan O. încearcă să propună propria metodă de a trece peste… de a depăși anxietatea cu o abordare diferită, una care definitiv la scos dintr-un cerc vicios al toxicității minții. Și credeți-mă, nu e ușor să te expui trecând printr-o astfel de experiență, iar dovada că ai făcut acest lucru doar întărește convingerea cât de departe poți ajunge doar să vrei. Să vrei schimbare, să vrei să te salvezi pe tine însuți, să te educi altfel decât îți impune mediul și să mergi înainte, cu capul sus în pofida acelor cicatrici rămase pe suflet. Recomand cu drag această carte, deoarece aici veți găsi o serie de răspunsuri la multe întrebări pe alocuri nevociferate, și veți vedea că doar dorind puteți risipi acele stări ce vă pricinuiesc căderea în abis. Și nu în ultimul rând am apreciat menționarea autorului a faptului că nu sunteți singuri în această suferință, și țin să subliniez că a cere ajutor e primul pas spre vindecare.