Citind-o pe Emma Pascal Claos. Cartea „Brățara de argint a Ecaterinei”

Pentru nimeni nu e un secret că mă pasionează perioada războiului mondial, am adunat în biblioteca mea o mulțime de titluri ba chiar aici pe blog ve-ți găsi liste cu cele mai sunătoare romane și bibliografii menite să te înfioare de-a dreptul. Cărți cu o încărcătură aparte ce nu te lasă impasibil, ba chiar te face să nu-ți dorești să știi, poate puțin din acele timpuri vitrege pentru omenire. Astfel, pe această notă vreau să vă prezint noua mea carte citită ce ne conturează o poveste ce a avut predestinarea să mă cuprindă într-un text febril de frumos dar totodată zguduitor de suferind.

Romanul „Brățara de argint a Ecaterinei” a fost mai mult decât o poveste, a fost patimă, iubire, soartă și război adunate într-o călimară în mâna autoarei Emma Pascal Claos ce a întins cerneala ca să creeze traiectoria dintre aici și atunci, între ce este și ce-a fost într-un timp ce a făcut zbucium cu viețile oamenilor.

Ar putea fi o imagine cu carte

Încă de la primele pagini, se poate observa că romanul păstrează o doză de mister și încă acel ceva. Treptat ni se definesc personaje, caractere și războiul ce bate la ușă ca un oaspete nedorit. Într-un astfel de colorit se perindă viețile unor oameni aparent simpli dar cu talente dăruite de la cel de sus. Oameni ce vor descoperi iubirea, trădarea, reproșurile, teama și nedreptatea ca un gust amar a unor ani întorși împotriva a tot ce e frumos și sfânt.

Într-un gri al anilor ’40, când totul ia o turnură tulbure războiul își face simțită prezența în România, fiecare supraviețuiește cum poate iar cel mai rău e că sacrificiile sunt colosale iar pierderile de vieți omenește tot mai devastatoare. Toate acestea se resimt și în familia unui muzician renumit pe nume Tudor Pascal, acesta împreună cu familia sa trec prin grele transformări în special fiica cea mare Ecaterina, cea care își pecetluiește soarta de o brățară unică, dăruită din generație în generație, eroină ce nu doar va fi un personaj plin de muzicalitate dar va fi cea care va întreține o iubire și dincolo de tot ce înseamnă lumesc.

Însă războiul nu cruță, iar atunci când aceasta se îndrăgostește de Matei, un aviator ce-i împărtășă aceleași sentimente totul se precipită dar și se duce spre o notă mai puțin plăcută. Iubirea lor nu poate opri comenzile de sus, sentimentele lor nu pot întoarce mânia unui fanatic mânat de gustul puterii, puritatea intențiilor lor nu pot anula uneltirea unui conflict armat devastator. Și totuși Ecaterina luptă, în pofida firii sale sensibile și fragile ea scapă mulți evrei datorită profesiei sale contribuind cu medicamente la salvarea acestora. Însă nu își poate salva iubirea, soarta, karma face în așa fel ca tot ce a păstrat intact să se împrăștie în mii de cioburi ce fac din ea o umbră a unui timp și așa tenebros. Iar urmările nu întârzie să apară…

Cum s-a așezat viața tinerei Ecaterina și ce legătură specială are ea cu brățara vă îndemn să aflați, ce mai pot adăuga e că această linie firavă se menține peste ani ca într-o peliculă alb-negru a unor timpuri rememorate de legământul sacru a unei familii încărcate de muzică și pasiune, iubire și sacrificiu. Dăruire și statornicie.

Cartea „Brățara de argint a Ecaterinei” pe lângă haosul evenimentelor politice ale celui de-al Doilea Război Mondial ne prezintă diferite forme de iubire, din acele sincere și devotate până la cele de prietenie și camaraderie. Vom parcurge întristați un drum al armelor şi apoi al refugiului încercând parcă să ne apărăm sufletul de toate suferințele lumii ce s-au adunat în aceste pagini sângerii dar și totodată încărcate de partiturile lui Beethoven cântate la patru mâini de două suflete, tată și fiică. Trecut și prezent. Azi și mâine. Noapte și zi. O carte în care bucuria păcii a fost doar o boare de ploaie pe un pământ secătuit ani la rând. Această poveste a fost o operă ce a intrat în tot spaţiul inimii mele şi al spiritului, prin visare, întuneric, lumină, dor, melancolie şi, uneori, bucurie.

“- Promite-mi că vei dărui și tu la rândul tău această brățară unei femei din familia noastră care va ști să aprecieze viața, dragostea și tot ce-i frumos în ea.” 

Cartea poate fi găsită pe site-ul editurii Hermann!

Citindu-l pe Gabriel Dinu. Cartea „De la un capăt la altul”

Poetul Gabriel Dinu a debutat în revista Viața Românească, în 1997. Colaborează cu poezie la o serie de reviste literare și este, de asemenea, coautor la următoarele antologii literare: Prietenii poetice și Așii cuvântului (2017), Antologie poetică a Cenaclului Poetic Schenk-Dyonisos și Tramvaiul poeziei (2018), Desprimăvărarea cuvântului (2019), WORT VERGESSEN (în limba germană) și Roua din cuvinte (2020). În 2019 a publicat volumul de versuri Câinele cu ochii albaștri, cu versiunea în limba franceză: Le chien aux yeux bleus, apărută la Paris cu un an mai târziu. (sursa: sionoeditura)

Anul 2021 îi aduce poetului o nouă carte apărută la editura Siono, volumul „De la un capăt la altul” este o înșiruire de poezii pe care le citești dar refuzi să le uiți având un impact considerabil deoarece predomină moartea și tot ce o cuprinde, dezolanța dar și noțiunea de viață fără a i se retușa conținutul, ba din contra, ni se aștern cuvintele și trăirile într-o paloare evidentă, una cu care ne obișnuiește prezentul existențial în fiecare zi.

(…)
Vine o moarte când viața
înseamnă tot ce
știai pe de rost
și vine o moarte
când viața este, va fi,
a fost.
(din poezia Variante)

Cum bine știți sunt o mare fană a poeziilor, de multe ori îmi vine să le dedic tot timpul meu iar alte ori prefer să le citesc cu migală parcă descâlcindu-le conținutul, uneori prefer să le citesc acompaniată de o simfonie a lui Mozart iar alte ori le contemplu parcă încercând să le dau o continuitate chiar dacă nu e cazul. Și totuși poezia are un loc aparte în inima mea, indiferent de ce cărări o străbate și ce suferințe o încarcă. Astăzi însă o să vă vorbesc despre o serie de poezii ce m-au dezarmat, autorul ca într-o luptă a sa cu sinele ne-a pus în față o furtună de cuvinte, de stări și reflecții ce au lăsat un loc de completare din partea celor ce îi vor citi opera. Parcurgând fiecare poezie în parte am realizat că golul se adâncește, senzația sfârșitului este aproape dar și a cea subtilă întrebare dacă am făcut totul, dacă am simțit cu adevărat gustul vieții în toată plenitudinea sa.

(…)
Destul de des eram fericiți
și ne zâmbeam unii altora.
Și da, eram atât de ignoranți și primitivi,
încât nu cunoșteam cuvântul nefericire.
(din poezia Nefericire)

La primul contact cu poeziile scriitorului Gabriel Dinu am fost răvășită ba chiar contrariată însă datorită ironiilor subtile dar și a umorului am parcurs fiecare cuvânt într-o repeziciune nefirească. Curiozitatea fiindu-mi stârnită minutele s-au oprit în loc creându-mi imagini fel de fel plasându-mă într-un joc al unei minți sclipitoare.

Cartea „De la un capăt la altul” s-a făcut plăcută anume prin prezentarea directă, prin subiectele abordate dar și datorită pachetului emoțional ce a uimit. Toate mesajele au avut o claritate neegalabilă și o profunzime plecată de la chintesența vieții într-un timp al furtunilor lumești. Volumul de versuri e ploaia rece ce vine să trezească spiritul dar și ochiul adormit al privitorului/cititorului aici și acum în nădejdea de a nu fi prea târziu.

Aceasta e ultima plecare
pe care v-am promis-o
mai demult.
Adio!
De-acum vă voi visa
în șoaptă.
(din poezia The end)

Citind-o pe Anna G. Arond. Cartea „Doar tu m-ai iubit. V-1”

Înainte de anul nou biblioteca mea s-a mărit cu o nouă carte a unei autoare contemporane, astfel după cum intuiți romanul acesteia „Doar tu m-ai iubit” a fost primul pe lista anului 2022. Fiind o carte ce m-a „ars” la suflet pot doar să spun că aștept cu nerăbdare volumul doi în nevoia de a așeza piesele acolo unde trebuie, de a oferi pace unor suflete și de a da pe merit celor ce s-au făcut neplăcuți pe parcursul lecturii.

Romanul „Doar tu m-ai iubit”, publicat la Editura Mybestseller va ajunge într-un punct în care vei realiza că subiectul nu-ți este străin, că te regăsești sau te va face să înțelegi că în viață nu e totul miere. Aici printre pagini vor curge lacrimi, se vor auzi suspine și glasul înnăbușit a unei tinere ce nu a făcut pace cu trecutul.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, carte şi text care spune „ANNAG AROND Doar tit m-ai iubit VOLUMUL1 MyB MyBestseller 2021”

Mulți dintre noi ajungem să purtăm după noi un bagaj din trecut, unul care se suplinește pe parcursul anilor cu diferite emoții, de la frici necontrolate la cuvinte nefinisate ce ne răscolesc, bagaj ce ne îngreunează zilele și ne face să șchiopătăm la orice hop, la orice provocare venită de nicăieri. Mulți dintre noi duc grele umbre ale unor situații ce nu au fost cu finalitate ce trag în jos conștiința, dar și dorința noastră de a ne reface ca după o arsură ce a lăsat o cicatrice adâncă. Pe această notă se începe și cartea autoarei Anna G. Arond, pe muzica de vioară a unui începător ce încă are multe de învățat.

Cartea „Doar tu m-ai iubit” e povestea unei tinere ce e cu picioarele în două bărci, astfel plutind prin viață clătinându-se fără a avea un punct de sprijin, până apare el. Dar să încep cu începutul, Melisa ni se prezintă ca personajul principal, o femeie ce își poartă angoasele ca o haină de doliu în memoria unei foste iubiri neîmplinite, își duce frustrările ca pe niște bijuterii deterioarate iar fricile ca pe niște eșarfe ce îi sugrumă puterile de a mai înainta spre un viitor împlinit. Așa zi de zi aceasta își duce traiul, fugind de ce-a fost și totuși e mai firavă psihologic decât se așteaptă. Într-o astfel de dispoziție de dezbinare emoțională o prinde într-o ședință în cabinetul său doctorul Kevin Hans, un psihoterapeut din Buenos Aires.

Kevin fiind un terapeut mai libertin o ademenește pe Melisa într-o direcție în care aceasta nu e obișnuită, deoarece după alte ședințe ale altor psihologi nu mai apare; aceasta realizează că el îi poate fi o ancoră, dar și o voce ce-i poate spune lucrurile pe nume, dur dar cât se poate de corect. Astfel se prinde de el, se explorează însă păstrează acea doză de distanță chiar dacă chimia este destul de evidentă. Explicația e una, glasurile din trecut strigă, traumele provocate de toți bărbați ce s-au perindat prin viața Melisei au făcut-o împărțită pe bucăți începând chiar de la tatăl ei și terminând cu cel căruia i-a predat toate visele și aspirațiile la un viitor comun.

Kevin se transformă în acea persoană în care poți avea încredere, un bărbat care apare la momentul oportun și care e prezent, în comparație cu toți ceilalți care i-au lăsat un gust amar Melisei. Și totuși ca într-un joc al karmei bărbații cei din trecut răsar în cel mai inoportum moment și anume când tânăra noastră e cea mai vulnerabilă parcă marcându-și teritoriu, revendicându-și un loc de mult răcit. Soarta e mare hoață, când îți fură dragostea când liniștea abia obținută cu multă trudă.

Astfel, fosta marea iubire își face simțită prezența, Nick încearcă cu orice preț să-i intre în grații Melisei, îi este aproape după operație ba chiar o îngrădește de Kevin; însă subtilitatea intenției sau mai bine spus premeditarea intenției e bine gândită însă circumstanțele își spun cuvântul aducând ca o avalanșă toate trăirile trecute peste sufletul firav a eroinei producându-i o erupție emoțională greu de ignorat, una care s-au te face să o alini sau să o critici sever. Însă cine suntem noi în fața unei suferințe?… o frunză purtată de vântul renunțărilor și a părerilor de rău.

Direcția în care o ia acțiunea e total neașteptată, astfel am constatat că totul se va precipita o dată de Melisa își va da frâu liber cuvintelor, când va riposta și își va cere dreptul la viață. Și nu în ultimul rând va trăi aici și acum, nu printr-un trecut ce deja s-a scurs.

Recomand cu drag romanul deoarece a fost o carte zguduitoare, una care a prezentat nu doar o iubire cu regrete, sau una ce se clădește din nimic, ci a arătat partea întunecată a vieții, acea de care ne este rușine, sau de care fugim. Eroina poate lua chipul oricărei femei, una care a acceptat jumătățile de măsură sau lipsa afectivității. Ea poate fi glasul multora dintre noi ce și-au reținut cuvintele din nevoia de a nu crea deranj, de a fi o umbră a feminității sau o soție invizibilă într-un cadru mult prea obscur a unei iubiri distorsionate de un anturaj toxic. Cartea „Doar tu m-ai iubit” e genul acela de poveste ce rămâne fixată pe suflet și nu are tendința să plece parcă din nevoia de a mă îndruma să ating cuvintele pentru a le îmblânzi… pentru ea, pentru Melisa!

Citind-o pe Mona Issa. Cartea „Unless you”!

Ador să descopăr autori români contemporani care au un dar de a scrie original, cei care își au la ei cuvintele, poveștile și orânduirea pe pagină. Iubesc să descopăr persoane care înaintează și se cizelează văzând cu ochii, acei care se șlefuiesc și prețuiesc sfatul și îndrumarea pentru ca istorisirea să ia avânt, să bucure ochiul cititorului și să îmblânzeacă vorba criticului. Astăzi vreau să vă vorbesc despre o tânără scriitoare de-a noastră, nuștiu de ce dar o asociez cu eroina cărții, așa dulce și jucăușă. Visătoare și cu o inimă mare. Deci, autoarea Mona Issa m-a surprins plăcut cu noua sa carte, „Unless you” apărută anul acesta la editura „Cassius Books”, o romantică comedie young-adult ce a venit la momentul potrivit, desenându-mi zâmbete dar și o nostalgie asupra acelor emoții inițiale de „îndrăgosteală”.

Cartea „Unless you” este prima dintr-o serie ce a conturat un cadru „tineresc” suav dus spre dulcegării ce mi-a ridicat glicemia. Treptat ve-ți înțelege și de ce. Povestea este una care sau îți reamintește de o tinerețe plină de culoare sau te face să-ți dorești să te încarce acele emoții efervescente ce se adâncesc cu fiece cuvânt tot mai mult.

„În toată această nebunie, suntem conștienți amândoi că nu doar trupuril ni se predau, ci și că inimile noastre se contopesc.”

…când fiecare alegere te duce spre un alt deznodământ…

O avem ca eroină a cărții pe Dhalli Less o tânâră plină de culoare, care lucrează ca asistentă medicală. Chiar dacă viața ei este o catastrofă iar eșecurile personale se țin în lanț aceasta e mereu înconjurată de persoane dornice să o ajute. Când totuși toate se duc de râpă aceasta hotărăște să o înceapă de la zero, astfel se mută în New York, loc în care speră să-și găsească liniștea dar și dragostea pusă într-un sertar a fostului iubit. Își face și plan de cucerire și de ce ar putea face cu acel „el” ce încă a rămas în sufletul ei. Însă soarta are alte planuri iar ironia țese alte pânze și face ca peste ea să intre ca o furtună Vayne Moore, fiul unui cunoscut om de afaceri; un mascul alfa ce se face remarcat încă de la primele priviri aruncate pe furiș.

Scânteile ies din ei ca din artificii, totul se precipită iar replicile cu tentă sexuală sunt la ele acasă mai cu seamă că vin la pachet și cu atingeri menite să-i încingă neuronii tinerei noastre dar și să mă păstreze pe mine fixată pe poveste. Însă lipsa Dhalliei de experiență cât și dorința sa de a-și primi răspunsurile de la fostul său iubit o fac să pătreaze acea doză de distanță sigură atât pentru corpul ei cât și pentru inima sa ce se înrobește fără ca măcar să realizeze.

Karma nu le este prietenă, aceasta își spune cuvântul aducându-i împreună în cele mai ciudate moduri ațâțându-le simțurile și parcă testându-le limitele. Secretele și de cele mai multe ori lipsa comunicării bine închegate fac ca cei doi să se trezească în fața unui zid de reținere care nu îi avantajează, ba chiar îi provoacă să nu se mai vorbească. Și la pachet vine suferința, acea care le stinge sclipirea din ochi. Provocările la care sunt supuși însă îi fac să conștientizeze matur importanța unul altuia, să prețuiască ceea ce au și nu în ultimul rând să nu ia iubirea în glumă.

Cartea în ansamblu e o reunire de personaje menite să se completeze reciproc, atât prietenii eroinei noastre, cât și povestea de iubire ce înmugurește chiar sub ochii noștri dintre Dhalli și Vayne aduce dulceață peste text. Totul se condimentează cu umor încins și scene ce nu doar că mi-au făcut ochii să sclipească dar și inima să salte ca la o aducere aminte dintr-o adolescență în care totul mi se părea fără răspunsuri fixe și iubirile atât de necontrolate, atât de simfonice. Fiecare erou menționat în carte ne dovedește că viața e frumoasă și merită trăită, indiferent de obstacole. 

„Unless you” – totul e posibil când iubești…

Cartea „Unless you” este o poveste frumoasă, amuzantă cât și plină de trăiri intense ce va ține cititorul printre file. Deși face parte din categoria Young Adult, consider că această carte poate fi citită de oricine deoarece are menirea să relaxeze, să ceeze acea necesitate de frumos încât dă dependență. Această doză de „tineresc” nu strică la nimeni. Este genul de carte plăcută, aerată din care ai de învățat și din care îți dai seama cât de mult contează fiecare alegere în viață. Pentru că timpul de obicei nu poate fi dat înapoi… doar trăit aici și acum! La intensitate și din toată inima!

Citind antologia „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice”. Editura Siono

Primii fulgi de nea dau startul unor momente în care emoțiile își caută comoditatea, acele stări ce ne induc într-o hibernare plăcută menită să ne direcționeze spre lecturi la gura sobei sau spre o liniște desăvârșită savurând un ceai cald. Primele seri friguroase parcă ne trimit semne de contemplare, de pace sufletească și parcă știi că tot ce se va așterne peste noapte va fi o curățenie imaculată atât pe ulițe cât și pe toate zbuciumurile adunate.

În această notă semnificativă vă voi dezvălui numele recentei mele cărți citite, și anume un titlu ce mi-a atras atenția nu doar prin ceea ce semnifică ci și prin profunzimea cuvintelor. „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” este mai mult decât o colecție de povești ce se cern suav pe niște pagini de carte, e emoție, suspans dar și amuzament adunat de litere înșiruite pe zăpada proaspăt așezată în fața noastră.

„Ce să-ți spun despre iarnă, când toate vorbele mele sunt simple cuvinte, pentru că n-ai fost acolo să miroși, să auzi, să simți și, mai ales, să râzi? Îmi este imposibil să-ți pun în vorbă ritualurile zilelor de iarnă. De-aș fi mare meșter în cuvinte, nicio metaforă și nici o figură de stil nu-ți va putea aduce în minte amestecul de trăiri. (din povestea „A fost odată Iarnă” de Cristina Dinu) „

Îmi plac foarte mult antologiile, în special cele de Crăciun, iarnă și tot ce cuprinde acest anotimp al albului infinit. Ador să mă instalez frumos printre perne cu o cană de ceai aburind în compania unei cărți ce nu doar că-mi va desena zâmbete dar și îmi va face o plăcere să o parcurg pe istorisiri scurte în care începutul e fulminant iar sfârșitul nici pe departe un final definitiv. În această ordine de idei cartea „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” apărută recent la Editura Siono mi-a fost alintul meu, freamătul și curiozitatea ce m-a încărcat pentru câteva zile. Am întins deliberat lectura acestei cărți pentru a lua toată magia textuală, pentru a primi acea doză de unic și original transmis de fiecare autor în parte.

„Și iată că decorul îmbracă mantia strălucitoare a iernii, fumul caselor pictează tablouri felurite pe cerul infinit, iar copiii exprimă bucuria pură sub avalanșa de forme a fulgilor de nea. Magia este la ea acasă și parcă se aud colindele duioase și sunetul clopoțeilor ce vestesc Sfintele Sărbători. (din povestea „Iarna sufletului, un capitol din cartea vieții” de Florina Popa Dumeș)”

Poveste cu poveste am adunat ca într-o cutiuță prețioasă niște bijuterii în cuvinte și frământări, în acțiuni fulgerătoare și iubiri ce se vor înflori chiar sub ochii noștri. Vom străbate ierni tradiționale de care mie personal îmi e dor și vom desprinde lumile fantastice ale „ticluitorilor” de ireal. Vom merge pe potecile înzăpezite ale narațiunii și vom cuprinde nu doar fiecare istorisire dar și acel subtext ce ne va fi frumos ambalat de iscusiții scriitori. Vom aprecia truda lor dar și depănarea amintirilor dintr-o copilărie zvăpăiată în care tradiția era prețuită iar bucuriile sincere.

Mă voi abține să vă prezint poveștile, aș știrbi din munca autorilor însă ce pot adăuga este că antologia îmbină diferite genuri literare pentru toate gusturile astfel încât citirea cărții este într-o tonalitate impresionant de diversă. Aici vom descoperi scriitori cunoscuți și mai puțin știuți ce se vor juca cu emoțiile noastre, unii ne vor reda iubiri ce înnobilează iar alții vor da frâu liber imaginației zăpăcindu-ne cu personaje mirifice. Unii vor desena zâmbete pe chipul nostru înfrigurat iar alții ne vor topi prin depănarea la gura sobei a unor bazaconii înduioșătoare. Însă toți vor avea un scop, o țintă și un cadru, acel al literelor pe fulgi de nea într-o iarnă în care poveștile se scriu pe șotronul înzăpezit.

Cartea „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” este o culegere de povești cu iz din alte timpuri, o combinație diafană între ieri și azi, între ce-a fost și s-a dus și ce va avea să vină; o carte încărcată cu emoții, numai bună de citit la gura sobei, cu un ceai cald alături și cu o dispoziție bună ce pe măsura citirii se evidențiază. O carte pe care o recomand cu căldură aici și acum! 

Ar putea fi o imagine cu ‎carte şi ‎text care spune „‎Cozy Christmas Coffee Shop Amblence with Plano Jazz Christmas Music, Crackling Fire & Caf. Lote LITERE PE A ح BREAKTHE‎”‎‎

Citind-o pe Simona Tănăsescu. Cartea „Adio, domnule pilot!”

Scriitoarea Simona Tănăsescu, născută în data de 12 august 1978 la București, a urmat studii la Jurnalism și la Dimitrie Cantemir- Management Turistic și Comercial. La moment este editor la Editura Velvet Story cât și o autoare care are în palmares un buchet frumos de scrieri literare, printre care se numără-, „Karma-i o zdreanță„Lacrima Stejarului”,  și seria Ciclul Vital nouă, prin apariția primelor două volume: „Pe Gaura cheii” și „Prin Telescop”Anul acesta autoarea ne-a surprins cu romanul, “Creatoarea de vise”urmat la scurt timp de o poveste feerică în tonurile sărbătorilor de Crăciun intituată „Un Crăciun pentru noi doi”, iar recent proaspăt ieșită de la tipare este cartea „Adio, domnule pilot!”. Romanul îmbină frumos sentimentele de la început cu cele ce se sedimentează în ani și nu își schimbă forma, ci doar se fac mai rezistente, mai pregătite să dea tonul iubirii în toată splendoarea sa.

„Se spune că atunci când iubești, totul este posibil! Total fals! Atunci când iubești, când ești îndrăgostit ca un nebun, totul devine mai complicat, mai încâlcit, mai anevoios. Iubirea este ciclică. Pe cât este de transparentă, pe atât procesul este de complex.”

Ar putea fi o imagine cu text care spune „párul. In mod igur, mángâindu- starni zdreanță! ara din mine. ”vitce mod a tâcere Karma-io una Adio, domnule SIMONA pilot! TĂNĂSESCU”

Cartea ne întâmpină cu o poveste ce are o morală adâncă, și mai exact „Povestea iederei”, iubirea dar și chinul unor tineri meniți să treacă prin focul dragostei dar și prin ceața dezlănțuită dintr-un jurământ în prag de seară ce mistuie predestinarea a două suflete ce au fost făcuți unul pentru altul, inimi ce pătrund într-un joc al karmei. Astfel având ca punct de pornire o poveste ce lasă un gol sufletesc pe inimile celor îndrăgostiți pornim în călătoria creionată de Simona Tănăsescu și al său pilot ce ne va urca pe culmile văzduhului și ne va ațâța simțurile până la extaz.

O avem ca eroină pe Ivy, fiica unui gradinar priceput, o tânără crescută fără gingășia unei mame însă cu dibăcie educată de un tată asumat. Totul merge lin până tatăl acesteia hotărăște să facă o mișcare ce le va schimba viața, și mai exact ajung să se mute în orașul Barre, din statul Vermont. Povestea lor se scrie văzând cu ochii însă ia un asalt colosal atunci când Ivy face cunoștință cu fratele celei mai bune prietene ale sale care este și fiica gazdei la care stau. Astfel Ivy îl întâlnește fulgerător pe Mark Ramos, pilot de profesie, fiul proprietarului celei mai mari cariere de granit din lume, prieten dintr-o tinerețe trecută cu tatăl acesteia. Chimia dintre ei e inevitabilă, în aer plutește aroma dragostei dar și a curiozității ce-i macină pe cei doi până în punctul fulminant.

Între cei doi se naște o poveste de dragoste puternică care îi mistuie, însă totul e extrem de complicat, el este logodit iar Ivy nu este sigură dacă va face față încercărilor ce i se ivesc în cale. Totul chiar nu este ușor, pentru unii din motiv să nu dezgroape secrete de mult uitate iar pentru alții neacceptarea jumătăților de măsură. Pentru unii curg reproșurile iar pentru alții părerile de rău. Iar cum nu ai înnoda ața nodurile sunt mult prea vizibile iar durerile mult prea sângerii.

„Privirea lui, inconștient o susținea pe a mea, cât să mă țină pe linia de plutire, să mă țină la suprafață, să nu mă lase să mor de inimă rea. Nu știu ce voia să-mi spună, dar Mark, pentru mine, nu era decât mărul din Grădina Edenului…din momentul acesta, putea să-mi spună orice, pentru că el, mie, îmi era interzis!(…)”

Ca într-o poveste cu prințul cel frumos și fata țăranului, astfel cei doi eroi ai noștri își dau permisiunea să simtă și să trăiască aici și acum, însă iluzia binelui li se sfărâmă în mii de bucăți, realitatea lovindu-i în față mai rău decât și-au putut imagina împrăștiindu-le nu doar emoțiile ci și fărâmele de suflet ce se vor reîntregi abia după mulți mulți ani.

„Eu sunt Ivy, Ivy Bauer, iar povestea mea nu este cu mult diferită față de a fetei de cizmar și a feciorului de om bogat, numai că tata este grădinar, iar Mark este fiul proprietarului celei mai mari cariere de granit din lume, aflată în Barre. Diferențe, bineînțeles că există, dar, la un moment dat, suferința Iederei am simțit-o cu propria inimă. Și atunci, mi-am pus sute de întrebări, la care am găsit în final un singur răspuns: dacă nu ai curajul să-ți trăiești viața, să te ferească Dumnezeu ca viața să ajungă să te trăiască pe tine!”

Cartea „Adio, domnule pilot!” s-a dovedit a fi un roman incendiar, pe lângă scenele de amor focos ni se va deschide o poveste menită să impresioneze, o poveste care a reușit să mă transforme alături de eroii principali ba într-o visătoare romantică, ba într-o lacrimă ce se prelinge pe geamul rece într-o zi ploioasă. Fiecare acțiune s-au m-a scos din zona de confort sau a tatuat pe sufletul meu o nevoie de a așeza piesele în așa fel încât să le dau eroilor principali un bine meritat:… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Pot să mai adaug că enigmaticul pilot a lăsat înnaltul zborului în ochii mei iar Ivy a înrădăcinat iubirea în inima mea, iar această combinație m-a făcut să plutesc între cer și pământ în boemul dans al dragostei infinite.