Citind-o pe Veronica Gavril. Cartea „Surâsul etern al zilei de ieri”

Veronica Gavril (născută în Iași, 10 august 1988) este mamă, soție, fiică și prietenă, roluri extrem de importante în procesul ei de evoluție și identitate. Totodată Trainer în Resurse Umane, Life Coach și Blogger. Funcții care o ajută să învețe continuu și să promoveze lectura și autocunoașterea fără de care viața nu ar avea strălucire. Pasionată de cărți și literatură încă din copilărie, a început a scrie articole motivaționale despre relații, trăire și eșecuri de la vârsta de 19 ani. A participat la mai multe concursuri de creație și a colaborat cu diverse reviste de publicații online. De asemenea, a scris trei cărți de dezvoltare personală în care a adunat cugetări și reflecții asupra naturii și condiției umane. Una dintre acestea a ajuns pe mâna mea, și mai exact cartea „Surâsul etern al zilei de ieri” apărută la Iași, 2020.

Cartea s-a dovedit a fi un balsam ce m-a uns pe suflet. Prin învățăminte știute sau mai puțin, prin povești cu morale adânci aceasta pune piatră cu piatră la a clădi o personalitate echilibrată, fie că ești bărbat sau femeie scriitura șlefuiește un caracter plăcut înclinat spre bine, spre dăruire și calm.

„Iubiți fără ezitare! Și exprimați-vă din inimă!”

Ar putea fi o imagine cu carte, floare şi text

Cartea reîntregește zilele aducându-ne în față niște filosofii pe cât de simple pe atât de ignorate de unii dintre noi. Și nu cunosc persoane care să nu fi trecut măcar o dată prin cumpene tragice ce le-au marcat viața, astfel- povețele venite de aici vor cuprinde cu blândețea cuvintelor omul, deznădejdea lui și starea sa din care nu poate ieși pentru a-l ajuta să procreeze prin arta de a fi, aici și acum într-un timp al neclarităților.

„Sensul vieții nu este o decizie, ci o stare de conștiință care îmbrățișează universul întreg.”

Orice gând e direcționat spre a sugera că iluzia dispare când începi să trăiești cu adevărat. Când ne oprim și privim totul în ansamblu, când facem acel „stop” binevenit pentru a ne reculege din toată furtuna ce se dezlănțuie în jurul nostru. Orice cuvânt plin de învățături ne face să avem grijă ce punem în cuibul sufletului nostru, cum selectăm bunăvoința de interesele meschine, cum dăruim fără a aștepta ceva la schimb, cum credem în iubire chiar dacă rănile trecute ne trag în jos.

„Aici, acum, și chiar în această clipă trebuie să iubim minunatul dar numit „viață”. „

Autoarea prin poveștile cu pilde ne arată ce am putea îmbunătăți, unde avem scăpări și ce ar trebui să luăm de la o situație în care nu găsim soluții, porniri sau zâmbete. Cu siguranță fiecare ne vom oglindi în această carte jurnal în care s-a făcut pe zile însemnările cele mai prețioase. Veronica Gavril ne învață că scopul în viață e esența, că teama e cea ce ne determină să supraviețuim iar iubirea este Dumnezeu. Indiferent cum am parcurge textul aceasta se va sedimenta în adâncul minții creând o eternizare a înțelepciunii ca un dar venit din suflet pentru inimi ce se caută pentru a se regăsi.

„Lumea este un întreg miracol format din firimituri de minuni.”

Cartea „Surâsul etern al zilei de ieri” a fost primită încă de la primele pagini în sufletul meu ca pe o completare ce a lipsit. Ca o piesă ce trebuia așezată la locul său. Lectura a fost una fluentă, de inspirație și aspirație la ceva mai mult, la mai bine, la mai frumos. Scriitura marcată de o simbolistică aparte îndeamnă la adunarea tuturor faptelor de la… și până la, ca o introspecție a tuturor acțiunilor trecute și viitoare. Vă recomand cartea cu drag, aceste lecții de înțelepciune ce vor alina sufletul într-o nevoie de apropiere pur omenească.

„Nimeni și nimic nu este lipsit de însemnătate. „

Cartea poate fi achiziționată de aici!

Citind-o pe Daniela Marchetti. Cartea „Quarantena conquistata@ Carantina cucerită@ „

Poezia în sufletul meu mereu a răscolit emoții fel de fel. Cu fiecare poezie citită notele s-au ridicat, tonurile s-au amplificat iar inima mi-a bătut ca într-un tumult de sentimente. Poezia pentru mine nu e doar zi și noapte, e trecerea prin inexplicabil cât și revelația ce vine o dată cu ultimul punct, cu ultima rimă, cu ultima frământare.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre un volum nou apărut la Editura Literpress Publishing intitulat „Quarantena conquistata@ Carantina cucerită@ „ semnat de Daniela Marchetti, o carte bilingvă ce pe lângă titlul sugestiv ne așterne în față o realitate de care nu ne putem ascunde.

„Daniela Marchetti, poetă româncă care are o relație privilegiată cu Italia, confirmată și de rezidența sa pe dealurile regiunii Friuli, la San Daniele, pune în titlul volumului său de poezie, după carantină, nume emblematic și semnificativ al unui itinerariu conceptual care stă la baza operei, simbolul @ care apropie condiția izolamentului datorat virusului de o oportunitate care să se regăsească în ideea unei renașteri implicite în multe poezii din această carte.” Enzo Santeze

„doar cuvintele își mai păstrează prospețimea
împotriva uitării nu lacrimile sunt leacul

traseul trenului are un viaduct un tunel amintiri
pe clina unui deal sufletul e liber
și tu scrii despre copilărie

literele compun
imaginea revărsată-n
nimbul zilei
sub forma lacrimei „

Între cuvinte și anotimpuri, între liniștea plină de subînțelesuri și portretul unor rugăciuni autoarea ne invită suav într-o lume creionată de ea ce m-a răscolit. Fiecare poezie înșiruită sau a avut morale adânci sau semne ce au atins coardele anume acolo unde doare cel mai mult. Totul a fost un dute-vino al zborului și luminei, a dăruirii și a călătoriei spre suflet. Câte nu aș încerca să înșiruiesc aici poezia autoarei Daniela Marchetti trebuie citită nu explicată, trebuie trăită în gongul nopții la lumina lămpii într-o intimitate proprie atunci când profunzimea se imprimă pe piele iar rima îți dansează în priviri ca o balerină în plin avânt artistic. O carte ce se zidește singură pe altarul amintirilor mele…

„să-ți iei fericirea pe tălpile refugiului
și să te duci văzând cu ochii
văzând cu ochii tăi
că vremea lucrurilor mărunte a sosit
într-o caleașcă de gală despre care e bine
să nu mai spui nimănui
nimic”

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul  Editurii Literpress Publishing, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citind-o pe Olga Menai. Cartea „Poarta iadului”

Olga Menai s-a născut în data de 29 iulie 1990, a crescut într-un sat de lipoveni din județul Constanța. Aceasta menționează: „Am început să cochetez cu poezia pe la vârsta de 13 ani, însă, abia la 24 de ani, în 2014, am publicat primul meu volum de poezii, „Suflet dat la schimb”. De atunci, am continuat să scriu și să public poezie, dar și proză. Ceea ce mă inspiră este viața, în egală în care scrisul este metoda mea de vindecare.”

Recent am citit cartea „Copilul cu buză de iepure” semnată de Olga Menai, o carte ce m-a răscolit până în adâncurile sufletului meu, o poveste ce mi-a arătat durerile nemărginite dar și viziunile noastre limitative într-o societate care ar trebui să ne fie prietenă. Astăzi însă vreau să vă vorbesc despre cartea „Poarta iadului” tot de această autoare cu un har aparte ce mi-a conturat un alt gen literar cât și o altfel de orânduire sciitorească. Pe lângă faptul că s-a dovedit a fi un urban-fantasy destul de accelerat această carte a fost de un suspans acaparator menit să mă fiarbă la foc mic.

O poveste în care nimic nu este așa cum pare...

Ar putea fi o imagine cu carte

Avem ca eroine pe două surori ce trec printr-o tragică pierdere, acestea își deplâng moartea accidentală a părinților săi. Tess și Marisya încearcă să țină totul sub control însă durerea pune stăpânire pe ele, mai ales că Tess în nefericitul accident și-a pierdut și logodnicul. Cum o nenorocire nu vine niciodată singură una peste alta fiecare dintre surori încearcă fie să-și țină în frâu puterile vrăjitorești dezicându-se de ele, fie exploatându-le neîncetat fără acel iz al pericolului, însă soarta are planuri pentru fiecare mai ales că în casa familiei Bosco se instalează mătușile din linia mamei care sunt din Clanul Vulturului, adepții magiei binelui. Acestea vin atât pentru a deplânge tragedia dar totodată pentru a avea grijă de Marisya, Aleasa care s-a născut în familia lor pentru a fi acea care poate folosi piatra vieții și a morții. Două forțe care dacă nimeresc pe mâini străine ajung să fie nimicitoare.

Pe cât e de Tess cu picioarele pe pământ pe atât e Marisya de înverșunată pe lume, pe soartă și pe faptul că mereu cineva le ascunde ceva, iar secretele întradevăr nu sunt puține pe linia familiei lor. Părinții au încercat să le țină departe de lumea vrăjitoarelor și a magiei însă curiozitatea mereu a trasat semne de întrebare, și doar cei isteți au prins firul corectitudinii, și nu a fost tânăra noastră rebelă. Cu o atititudine tipic adolescentină Marisya ajunge să fie manipulată, iar direcția în care merge nu este nici pe departe una corectă, doar realizând sub ochii proprii pierderea ce era s-o săvârșească aceasta își face alegerea. Însă gustul amar persistă. Și înțelege într-un final, ce e mort, mort trebuie să rămână.

Dacă a fost cu adevărat un accident moartea părinților. Dacă au putut aceștia să le ferească pe fetele lor de nenorocirea de a deschide porțile iadului, sau dacă le-au pregătit suficient să țină piept altor clanuri vrăjitorești ce s-au păstrat de-a lungul anilor vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că răul i-a chipul binelui și binele înbracă straiele inocenței doar pentru a-și atinge scopul. Și fie ea magie neagră sau albă totul în această lume supranaturală are un preț, care va fi cel pe care-l vor plăti fetele familiei Bosco vă provoc să lecturați această fantastică poveste în care sacrificiul e scris în sânge, în care pierderile se întretaie cu regăsirile iar după vuietul întunecimii vine cea mai călăuzitoare zi.

Cartea „Poarta iadului” a fost o lectură accelerată la propriu care nu mi-a dat nici un pic de respiro. Am plonjat într-o acțiune ce a fost într-un crescendo cutremurător, am palpat suferința fetelor dar am și trăit aventura lor cot la cot, le-am admirat curajul dar și încăpățânarea venită din sângele lor fierbinte de vrăjitoare. Povestea am ales-o special pentru această perioadă din apropierea Halloween-ului pentru a reîntregi tabloul de fantasy cu cel al goticului ambiental. Și nu am dat greș, am primit o adevărată plăcere iar pentru asta un mare mulțumesc autoarei.

Recomand cu căldură cartea!