Citind-o pe Ioana Mihaela Curaleț. Cartea „Moștenirea: Făuritoarea de Vise”

Zilele trecute am finisat o carte de excepție. Toată acțiunea a pulsat a mister, a secrete dar și a întrebări, totul condimentat cu lumi nemaiîntâlnite, cu personaje ce întrec orice imaginație cât și o poveste ce te ademenește într-o incursiune plină de adrenalină. Cartea „Moștenirea: Făuritoarea de Vise” scrisă de Ioana Mihaela Curaleț a fost o surpriză plăcută pentru mine, toată narațiunea a fost foc viu ce mi-a încălzit privirea rulând textul în așa fel încât curiozitatea a ros din mine îndemnându-mă să iau cartea și să nu o mai las. Să citesc și să citesc. Să parcurg filă cu filă în nevoia de a așeza piesele la locul lor, de a elucida misterul unei fete și a originilor sale. De a da putere magiei dar și a visării într-o lume a fantasticului.

„De ce mă urăsc părinții? De ce m-au dat, în primul rând, în grija ei? Mama nu e supărată doar pe mine, ci și pe bunica. Dar din ce motiv? O fi vorba de o ceartă? Una suficient de gravă încât să rupă legăturile de familie? Dacă mi-aș aminti măcar o parte din discuțiile lor…”

O avem ca eroină pe Ela, o tânără ce nu-și poate găsi liniștea sufletească după decesul singurei persoane ce a înțeles-o. O dată ce bunica sa a decedat lumea ei a luat o altă turnură, cu o familie care o urăște aceasta își propune pe timpul vacanței să se adăpostească de toți și toate în singura casă în care a fost binevenită; acolo, la țară, într-un loc al păcii și liniștii, singurul bun rămas de la un suflet curat ce i-a luminat copilăria. Un colț de rai la un început de pădure, acolo unde i s-au completat cei mai frumoși ani, acolo unde a auzit povești spuse înainte de somn, și acolo unde a învățat să aparțină. Însă venirea sa pare desprinsă dintr-un film în care fuga e unica soluție… însă din păcate, nici aici nu-și găsește liniștea. Simte în casa bunicii o energie apăsătoare, o plăsmuire de stranietăți care o fac vulnerabilă. Însă toate evenimentele din ultimul timp o secătuiec la propriu de puteri scăldând-o într-un somn, unul care vine peste ea cu premoniția unor evenimente, parcă neverosimile, și totuși, parcă mult prea reale pentru a fi efemere.

Soarta i se deschide în fața ochilor o dată ce conștientizează că este urmărită chiar în casa bunicii, frica i se instalează în suflet însă parcă curiozitatea tronează și înfruntă realitatea. Ce îi este dat să vadă o dă peste cap, și totuși, parcă o viață a fost pregătită să accepte toate acele schimbări ce survin peste ea. Și le ia ca atare. Uitând prezentul anost acceptând faptul că dincolo de limitele mintale impuse este o portiță către ceva inexplicabil, către forțe nemaiîntâlnite și lumi desprinse din basm. Însă această deschidere vine și cu consecințe majore, forțele răului îi sunt pe urme dar și acea mamă care o vrea mai degrabă moartă decât vie. O legătură total toxică care o trimite la propriu pe Ela în lumea zânelor și a creaturilor mistice. Un loc în care ea aparține și în care se regăsește, pe zi ce trece tot mai mult. Însă nimic nu e simplu acum, ba chiar devine totul mai complex iar Ela încearcă să facă față tumultului de evenimente ce o asaltează.

O dată pătrunsă în lumea acelor lucruri neverosimile pentru un muritor de rând, Ela simte că adevăratul pericol abia își face simțită prezența… că undeva se ascunde o forță ce o va sugruma, ce o va converti să facă ceva împotriva voinței sale. Pe parcursul călătoriei sale i se dezvăluie o multitudine de adevăruri, de interpretări ce o fac mai conștiincioasă față de tot ce i se arată … însă e confuză, cine e ea de fapt? Cui îi aparține? De ce se leagă visarea sa de o realitate în care ea merge ca pe nisipuri mișcătoare? Cine e Făuritoarea de Vise? Care îi este menirea?

Cartea „Moștenirea: Făuritoarea de Vise” s-a dovedit a fi o lectură incitantă cu o încărcătură de basm ce a plăcut pe măsură ce înaintam pe poteca cuvintelor. Traseul plin de conținut al cărții m-a lăsat într-o plutire degajată rupându-mă de toată gălăgia existențială și teleportându-mă într-o cromatică luminoasă a unei povești misterioase. Fascinația s-a amplificat o dată ce am descoperit pas cu pas lumi noi, personaje diverse dar și ce se ascunde în spatele unei moșteniri, cum o clipă îți poate schimba viața și cum alegerile îți pot modifica traiectoria destinului. Și toate într-o singură carte, una care nu s-a lăsat cu una cu două până nu a obținut de la mine toată atenția și adorația. Pot menționa că am citit cu o forță aparte acest fantasy pentru a afla despre soarta Elei, despre rădăcinile sale și care e misterul în jurul căreia se învârt toate consecințele unor alegeri făcute cu mulți ani în urmă, de ce a fost crescută de bunica sa și urâtă la propriu de mamă. Și nu în ultimul rând, de ce acum magia și-a făcut apariția în viața ei? De ce nu a fost inițată în arta acelor cutume supranaturale pentru a face față unor forțe de-a dreptul devastatoare? Toate, și mai mult de atât veți parcurge în carte, pot doar menționa că unele întrebări își vor găsi răspunsurile iar altele se vor lăsa intuite… sau mânate de făuritoarea de vise într-o lume paralelă, acolo unde sfârșitul nu are final. Iar imaginația nu-și are începuturi.

Recomand cu drag cartea „Moștenirea: Făuritoarea de Vise”, pentru poveste, pentru mister și intriga ce a fost creată cu măiestrie. O lectură cu adevărat captivantă ce nu a lasat loc de pauze, ci doar de o curiozitate continuă ce a fost ca un glas lăuntric ce îngâna… oare ce va fi după pagina următoare?

Citind-o pe Ela E.H. Cartea „Partener în crima dragostei. Spionul din viața mea”

Mi-am dorit să citesc „Partener în crima dragostei” de Ela E.H. încă de când i-a fost anunțată apariția, la Editura Bookzone. Având celelealte cărți ale autoarei cât și cunoscându-i stilul am fost sigură că mă voi lăsa purtată de un scenariu intens care va avea un mesaj la fel de profund ca și în celelalte cărți. M-a atras foarte mult coperta și titul sugestiv, dar și subiectul, care m-a dus cu gândul la cărțile de spionaj în care dragostea nu-și are rostul dar se prinde ca o liană de sufletul unui „El” și a unei „Ea” cu scopul de ai dezbrăca de haina durității și rigidității lăsându-i la voia karmei într-un joc nemilos al sentimentelor.

„Tresări când ochii ei poposiră pe buzele lui! Fiorul acela jucăuș îi străbătu iar întreaga ființă. Își aminti de iubire. În mintea ei se perindau acum femeile din romanele de dragoste citite care erau atrase de bărbați ca el. Poate că nu era doar o pură creație a minții umane. Poate că iubirea, erotismul frumos îmbrăcat în cuvinte și sentimentele descoperite între paginile cărților chiar avea un fundament real. Își scutură capul de câteva ori rapid, dorindu-și cu ardoare să scape de gândurile care îi provocau acel fior. La ce folos să visezi, când realitatea ți-a demonstrat deja că nimic nu e ceea ce pare, iar propria minte devine uneori un străin instruit să te învingă prin amăgiri?”

O avem ca eroină pe Elia, o tânără ce a cunoscut viața de orfană după ce părinții ei au murit într-un mod misterios. Aceasta ajunge încă de la o vârstă fragedă să se refugieze în lectură, să evite cercurile de copii dubioși dar și să viseze cu ochii deschiși la o iubire desprinsă din cărți. Însă soarta îi zdruncină tinerețea și inocența când il scoate în cale pe fiul directorului de orfelinat. De atunci nimic nu a mai fost la fel, nici lectura lectură, nici trecerea o trecere … Directorul, zis și Nea Petrache își are un rol de păpușar în educarea micilor copii orfani, scopul lui să-i vândă cât mai scump într-o tranzacție ce-i surâde a bănet, însă totul se transformă în scrum atunci când doi bărbați misterioși vin cu o țintă fixă, de a o lua cu ei pe favorita lui, pe Elia. Oare de ce?

„Te uiți la străinul din fața ta și ești uimit să constați că inima ta bate acum într-un ritm care-i aparține? Ai grijă! Tocmai ce-ai sărăcit! Străinul a pus stăpânire pe ce ai mai de preț: sufletul!”

Drumul spre necunoscut o face pe Elia foarte vulnerabilă, mai ales că își dă seama că orfelinatul în care a crescut este un punct de sfârșit, nici de cum o portiță deschisă spre o altă lume mai bună. Ba din contra. Însă sufletul îi este ca și îngenuncheat deoarece unul din bărbații veniți după ea îi face inima să simtă altfel, semeni unei eroine din cărțile ce i-au bucurat adolescența inocentă. Cu un aer misterios și cu o alură de mascul alfa gata să-și devoreze prada acel ”El” a cucerit-o cu primele cuvinte suflate în lobul urechii. Atunci când șoapta lui a sunat ca promisiune.

Ajunși la destinație fiecare își ia propria direcție, însă grăuntele încolțește iar privirile lor se caută iar inimile se strigă. Elia constată că va fi piesa dintr-un joc al spionajului secret, acolo unde el Patrick o va modela după bunul plac, sau cine știe. Cert e că oricâte lupte nu ar da ei cu mintea lor inima își cere dreptul să simtă, să-și trăiască povestea transpunând în privirea lor viața, în toată paleta sa de culori.

Cartea „Partener în crima dragostei. Spionul din viața mea” de Ela E.H. s-a dovedit a fi o poveste inteligent construită ce m-a prins încă de la primele pagini. Partea întunecată a lecturii m-a tulburat dar și a plăcut în egală măsură, aceasta dând textului o unicitate acaparând toată atenția, îndemnându-ne să gustăm din dulceața iubirii celor doi, să le trăim frustrările și excitațiile, să le parcurgem povestea ca un însetat și să le anticipăm pașii ce îi vor face. Cartea a avut toate notele ca dansul dintre autor și cititor să se potrivească, ca la final ambii să se încline unul în fața altuia mulțumind pentru actul artistic. O lectură fascinantă pe care o recomand cu mare drag!