Citind-o pe Teodora Matei. Cartea „Himere”

Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) s-a născut în Ploiești in 1971. Din 1990 lucrează într-un institut de proiectare, unde a fost pe rând: desenator tehnic, tehnician proiectant, secretar de proiect, document controller. A publicat o nuvelă în foileton în revista Nautilus („Stăpânul castelului”, în perioada aprilie – noiembrie 2012) şi proză scurtă în revistele online Fantastica (SRSFF) („Aripile mândriei” – august 2012, „Crăiasa îngheţatei de nucă” – octombrie 2014), Nautilus („Leo și Foxy” – decembrie 2012, „Între vulturi și oameni” – ianuarie 2013, „Povestitorul” – aprilie 2013, „Raze de lună” – mai 2013, „Poveștile sunt nemuritoare” – august 2013), Gazeta SF („Kowalski ’67” – ianuarie 2013, 1) „O fugă” – martie 2013, 2) „Pe fugă” – aprilie 2013, 3) „Cel-ce-simte”- octombrie 2013, „Ghinion!” – mai 2013, „Greu de dezlegat” – martie 2014, „Rai nedorit” – septembrie 2014), fictiuni.ro („Adelina” – noiembrie 2013, „Teddy” – aprilie 2014, „Pre-Invazie” – mai 2014, „Lună albă, lună stacojie” în colaborare cu Lucian Dragoş Bogdan – mai, iunie 2014). Povestirea „Kowalski ’67” – antologia digitală a Gazetei SF 2014 „Bumerangul lui Zeeler”. Povestirea „Ghinion!” – antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013” coordonată de Alexandru Petria, editura Adenium. Poezia „9:noi” – Gazeta Cărţilor Ploieşti –Nr. 1-4, ianuarie 2015.

A debutat în volum în noiembrie 2015, cu romanul „Omul fluture”, scris în colaborare cu Lucian Dragoș-Bogdan. În tot buchetul literar al autoarei se mai adaugă și un nou volum apărut de curând la editura Tritonic intitulat „Himere”, e cel de-al patrulea roman din seria Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan, care mi-a fost dat să-l citesc; chiar dacă nu sunt la curent cu celelalte cărți firul acestuia nu mi-a îngreunat sarcina de a-l cunoaște pe eroul cărții în toată splendoarea sa. Cu toate că sunt foarte curioasă de primele volume.

Cartea „Himere” ne întâmpină furtunos cu o desfășurare cu foarte multe semne de întrebare. Un caz inedit și parcă desprins dintr-un film în care soții cad „săgetați” într-un mod misterios și care devine un caz ce se ramifică atrăgând după sine curiozități și presupuneri întortocheate. Acțiunea, intriga și așezarea tuturor pieselor m-a ținut pe jar iar deznodământul a fost exact cum și cât a trebuit pentru această carte genială din punctul meu de vedere.

… suspans cât cuprinde…

Ca să nu i se pară viața prea ușoară comisarului Anton Iordan într-o zi este abordat de o tânără pentru un caz inedit, flerul său nu dă greș iar evoluția este răvășitoare. Cum are un „nas fin” a depista senzaționalul această anchetă se dezvoltă într-o manieră ce îl surprinde atât pe acesta cât și pe inspectorul Sorin Matache, care preia în propriile mâini derularea anchetei. Însă o dată dat startul unui caz de aici se ramifică totul când se depistează că bărbatul căutat cu disperare de fiica sa nu e singurul; într-un tipar a unor bărbați între 40 și 50 ani, căsătoriți și mereu prin deplasări aceștia ajung să fie „împunși” cu o armă necunoscută și injectați cu un ser necunoscut ce le provoacă un subit atac de cord. Treptat ancheta se redirecționează în mai multe orașe din țară și implică mai mulți polițiști dornici să afle deznodământul. Anton Iordan cât și Sorin Matache sunt anchetatori cu un spirit de observație excepțional astfel aceștia trag niște concluzii, toate femeile celor decedați sau care au reușit să „scape” au un inel dubios de mare pe deget cu o culoare diferită a pietrei, toate au acasă biblioteci impresionante înțesate cu romane, dar și fac parte într-un grup de cititoare împătimite. Aparent parcă nimic nu le leagă până nu descoperă un nume, o iscoadă care pare ruptă din context dar care se întrevede din întuneric. Și totuși, toate soțiile bănuite de infracțiune au alibiuri solide, ba chiar de necontestat chiar dacă atitudinea unora lasă de dorit. Atunci cine? Cui îi este la îndemână moartea acelor bărbați? Cu ce scop? Oare e vorba de un criminal în serie? Sau o răfuială colectivă?

De la București la Ploiești, de la Buzău la Sibiu, și înaintând pe meleagurile Clujului autoarea ne arată un traseu al unor anchetări ample și sofisticate. Vom intra în mintea comisarului Iordan și vom creiona pe tabla minții un scenariu sinistru a unor văduve vesele ce în fel și chip și-au făcut un plan diabolic, unul de a lichida și a rămâne neatinse de observație. Însă nimic nu le scapă celor doi vulturi, nici Anton Iordan și nici Sorin Matache nu sunt ușor de luat cu zăhărelul iar anii de exercițiu își fac simțită prezența. Astfel toată cartea a fost o jonglare între bine și rău, între credibilitate și noțiunea de pericol ce a atins cote maxime. După cum am spus, o carte polițistă de excepție!

Cartea „Himere” este un thriller destul de antrenant, aceasta te ține în priză până la ultima pagină și, garantat, nu o poți lăsa din mâini. Crimele bine puse la punct, viclenia unor soții frustrate și însăși țeserea pânzei narațiunii fac ca să rămâi uimit de direcția textuală. Autoarea realizează o fină analiză a unei societăți în plină pandemie, dar și a tuturor neajunsurilor birocratice într-o Românie mânată de interese. Atmosfera dar și rapiditatea cu care se întretaie fiecare caz mi-a tăiat respirația, arătându-mi dibăcia autoarei de a croi un subiect inedit, unul de care m-a făcut dependentă!

Vă recomand cu drag cartea, dar și întreaga serie Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan, eu cu siguranță le voi citit!