Citind-o pe Flavia Bădic. Cartea „Aventură de Crăciun”

Autoarea Flavia Bădic s-a născut în Călărași, s-a mutat de 16 ani în Brașov. Aceasta a terminat liceul cu profil Jurnalistic și Facultatea de Drept. A lucrat 11 ani în turism, iar în ultimii 3 ani și-a schimbat domeniul radical și lucrează într-o firmă de software. Aceasta are un buchet impresionant de opere ce mi-au atras atenția prin subiectele abordate dar și povestea în sine ce a curs bucurând curiozitatea mea de cititor. Ultima carte apărută a autoarei include sărbătoarea mea preferată, Crăciunul. Și da, Flavia Bădic a descris cum nimeni alta această magie cu miros de scorțișoară și a dat frâu liber acestei feerii într-o manieră atât de creativă încât am absorbit orice descriere, orice a însemnat iarnă prin datalii pline de culoare.

Cartea „Aventură de Crăciun” a fost un deliciu literar, și cum sunt o mare iubitoare a poveștilor Crăciunistice am apreciat tot ce am găsit printre file. Povestea a fost o explozie de emoție, de întâmplări pe cât de amuzante tot pe atât de … ca în viața de zi cu zi. Și totuși, însăși felul descriptiv al momentelor a fost sarea și piperul, pardon … vanilia și scorțișoara întregului roman. O plăcere desăvârșită, vă asigur!

„(…) Dorințele se îndeplinesc…”

Cartea ne relatează poveste a două suflete ce se caută în multe chipuri, două inimi ce bat la unison și totuși se resping… pentru a nu pierde acea fărâmă de prietenie. Pentru a fi aproape și a se ajuta într-o lume în care ei doi sunt unul pentru altul, momentan ca asociați la cel mai aromat local, o cofetărie cochetă. Toată aventura lor pornește atunci când Natalia dă întâmplător peste scrisoarea pentru Moș Crăciun a lui Sebastian, o tradiție ținută de cofetărie pentru ca toată lumea să își scrie dorințele pentru ca una să fie trimisă către ziarul local pentru a fi postată și îndeplinită. Ironia face ca aceasta să afle multe lucruri tăinuite de prietenul și colegul său, iar acest aspect o face să facă un pas în spate, să își reseteze gândurile și să îl privească altfel. Suspiciunile cresc ca și tensiunea dintre cei doi, ea poartă vina pentru invadarea spațiului, el pentru emoția ce i-o poartă Nataliei în secret încă de mult mult timp. Iar în acest context Crăciunul e tot mai aproape iar magia se cere înfăptuită…

„(…) nu mă observă, așa cum sunt convins că nu a observat nici că m-am înscris la cursul de cofetari, acolo unde ne-am întâlnit chipurile întâmplător, după ce s-a înscris ea. (…)”

Și totuși reținerile parcă îi țin pe loc, însă nu și îmbulzeala ce se organizează în incinta cofetăriei, aici totul e zumzet, plăcerea muncii dar și a rezultatului final… toate asezonate și îndulcite la maxim. Iar prin toată aroma împrăștiată prin aer iubirea planează pe deasupra, își caută gazda și inima cea care va fi deschisă să accepte sentimentele și apartenența în doi. Urcușurile și coborâșurile îi fac pe cei doi eroi mai pregătiți parcă să-și accepte pornirile, el pe cele care le-a ascuns un amar de vreme, ea pe acelea care le-a tăinuit chiar și de ea însăși într-o revelație a primului sărut. Acum însă a venit timpul lor, dorința lor… Crăciunul destinat lor. Pentru că soarta are planurile ei.

„Poate că de acest Crăciun vom da cărțile pe față. Poate că acesta va fi, în sfârșit, cadoul meu. Cel mai frumos și cel mai dorit cadou. (…)”

„Aventură de Crăciun” s-a dovedit a fi o poveste plină de culoare și arome, o scriere suavă despre emoții trăite în toată paleta de culori, iubire și nu în ultimul rând despre schimbare. Aventura Nataliei și a lui Sebastian mi s-a derulat în fața ochilor semeni unor secvențe dintr-un film în care iubirea e începutul tuturor începuturilor. E glasul muzicienilor, e muza pictorilor și freamătul lăuntric al poeților. Iar în cazul celor doi e modelarea aluatului și iubirea ce iese în forma turtelor dulci, a cozonacului aromat și a torturilor mult lăudate. Toate unite ca într-un puzzle ce ia forma unui final exact pe gustul meu. Un sfârșit ce e un nou început pentru eroii cărții, două inimi ce bat la unison într-un dans al sorții ce a plămădit un aluat numai bun pentru ca cei doi să-și coacă noi forme ale vieții prin împlinirea dorințelor. „Aventură de Crăciun” este un roman pe care îl recomand cu drag, o carte în care jumătățile de măsură nu sunt suficiente, aici ai totul sau nimic. O scriere în care speranța este mereu prezentă prin prisma sentimentelor puternice ce iau naștere din inimă prin sinceritate și într-un cadru în care sărbătorile se apropie iar atmosfera Crăciunului asezonează totul cu miresme diverse!

Citind-o pe Mara Eremia. Cartea „Căsătoriți de Crăciun”

Autoarea Mara Eremia s-a născut în data de 8 martie 1990. Studiile și le-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar Masterul în Psihologie Judiciară. Actualmente profesează ca psiholog. Aceasta în ultimul timp a devenit un izvor de creativitate dând „naștere” multor opere incitante și pe care abia aștept să le citesc. Acum însă m-am oprit la o carte tematică care din start mi-a sărit în ochi, „Căsătoriți de Crăciun” fiind romanul care nu trebuia să-l ratez sub nici o formă. O să înțelegeți pe parcurs de ce.

Cărțile cu și despre Crăciun mereu mi-au plăcut, fiind o romantică cu literă mare am apreciat această magie ce întruchipează sărbătoarea adunând toatele elementele la un loc provocând inimile să bată la unison. Iubirea să curgă lin iar toate neînțelegerile să se atenueze dând tuturor o pace lăuntrică mult dorită. Și toate asezonate cu miros de turtă dulce, vin fiert și multă multă pasiune. Cartea „Căsătoriți de Crăciun” a avut toate acestea și mai mult de atât pentru a mă ține printre pagini și a-mi oferi acea feerie de care aveam nevoie. Mi-a dat iubirea în toate tonurile, mi-a oferit amuzamentul în cele mai neprevăzute ipostaze dar și acel zvâc al spontanietății care mi-a încins sângele în vene. Și mi-a colorat imaginația la propriu.

Cartea ne relatează povestea tinerei Iliada, o femeie plină de secrete dar și temeri, o ea ce renunță la sine pentru a fi guvernanta lui Antonio Sante, un copil neînțeles de nimeni care se razvrătește în cele mai comice situații. Iliada muncește extrem de mult alături de micul năzdrăvan care are o nevoie avidă de cineva aproape, atât din cauza sănătății cât și a golurilor lăsate de familia sa defectă, cu o mamă „moartă” și un tată absent acesta nu se poate apropia de nimeni. Până la apariția Iliadei lui Homer. Însă totul se schimbă atunci când din cauza absenței îndelungate ale tatălui lui Antonio Asistența Socială se sesizează venind cu un ultimatum, sau îi ofere copilului o familie completă formată din doi părinți sau acesta va ajunge la orfelinat.

Javier Sante este luat prea repede de aceste întorsături ale sorții, lunga sa absență nici de cum nu a fost trecută cu vederea într-un orășel în care toată lumea se cunoaște, iar acesta riscă să rămână fără fiul său, unica ancoră într-o lume a bogaților. Începutul iernii nu s-a dovedit a fi cum se aștepta, casa îi este invadată de o străină cu haine de bătrânică, o tânără ce îl sfidează din priviri, dar și o situație din care nu vede ieșire, unica soluție care i se intrevede e să îl trimită pe Antonio în Londra. Chiar dacă simte că feciorul îl va urî pentru toată viața. Însă chipul feminin ce ia fost aproape de când se știe îi dă un sfat, un îndemn care îi va schimba destinul. Javier Sante se lasă în voia sorții și face un pact cu Iliada, să fie Căsătoriți de Crăciun, ambii dorindu-i binele copilului, totul pentru ca acesta să aibă mai puține traume de îndurat într-o lume care îl vede ca pe un intrus, unii chiar ca o „creatură”. Ironia face ca două extremități să se atragă iar regulile jocului să se schimbe pe parcurs într-o fugă de sine ce îi aduce pe eroii cărții în așternuturile moi al unor flash-uri de amintiri parcă dintr-o altă viață. Aici și acum povestea ia amploare, secretele ce ies la iveală îi apropie într-un mod atât de profund încât conștientizarea emoțiilor vine ca un duș rece, însă obligațiile îi strâng de spate ca o haină mică, provocând neplăcerea de a fi purtată. Iar ei cedează problemelor, fug pentru a se reuni mai încrezători ca niciodată. Soarta chiar dacă se joacă cu inimile lor îi cheamă într-o dezlănțuire de emoție plină de pasiune, toate asezonate cu scorțișoară, prăjituri și iubire într-o poveste de Crăciun deosebită. Una dirijată chiar de Moșul buclucaș.

Cartea „Căsătoriți de Crăciun” de Mara Eremia a fost un deliciu pentru ochii mei. Cum sunt o romantică încurabilă am primit povestea cu o deosebită plăcere, iar faptul că descrie perfect perioada aceasta din an mi-a întărit convingerea că voi avea parte de o lectură fix pe gustul meu. Și nu am dat greș. Pe lângă acea feerie de Crăciun am adorat și personajul Iliadei, tânăra citită care a rezonat cu felul meu de a fi, iar tot ce mi s-a înșirat, cuvânt cu cuvânt mi-a întipărit pe retină scenele unui film cu generic romantic, ce m-a făcut să fiu tot mai visătoare și desprinsă de lumea exterioară. Ce pot să mai adaug e că acest roman mi-a alungat plictiseala și m-a primit într-o lume a tămăduirii prin iubire, a liniștii finale trecute prin cele mai mari furtuni … dar și a împlinirii doar prin conștientizarea pierderii. O carte ce s-a dorit citită într-o liniște deplină într-o seară în care focul a trosnit în vatră iar fulgii de nea au rătăcit pe geamul fumuriu. Și totul s-a transformat în magie…

Citind-o pe Aurelia Chircu. Cartea „Sâmbătă seara, în Cișmigiu”

De obicei în perioada sărbătorilor de iarnă adun tot mai multe titluri/subiecte tematice, astfel când am citit descrierea cărții „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” scrisă de Aurelia Chircu, nu am ezitat să o am pe noptiera mea. Așteptările mele au fost întreținute și de coperta destul de boemă ce mi-a înclinat imaginația în zona timpurilor în care se organizau baluri, se citeau poezii sub clar de lună și se prețuia perioada de curtare într-o formă delicată. Însă surpriza a venit pe parcurs, cu pași mici am pătruns într-o lume a misterului, a supranaturalului și a uneltirilor făcute cu multă viclenie toate asezonate cu perioada Crăciunului și a Anului Nou.

„Sâmbătă seara, în Cișmigiu” s-a dovedit a fi o poveste cu mult diferită de ce mi-am închipuit, aceasta mi-a încins sângele în vene și nu că ar fi romantică ci prin misterul ce s-a împletit cu situațiile neprevăzute, momentele de intrigă ce s-au aliniat alături de personajele puternic vizualizate cât și iubirea, în forma sa unică. Inegalabilă!

„Se apropiau Sărbătorile, dar ele nu veneau cu bucurie, ci cu temeri. (…)”

În perioada Sărbătorilor când se visează ursitul după ce se pune busuiocul sub pernă trei colege află că treptat bărbații sortiți dispar în circumstanțe dubioase ca apoi să fie găsiți morți. Natura crimelor rămâne un mister până se leagă ațele într-un tot întreg care scoate la iveală lucruri bizare. Anemona e cea în jurul căreia se țes tot felul de scenarii, ea sau mai bine spus familia ei e punctul de unde se trag toate pornirile unei vrăjitoare ce vrea să-și răzbune originea, numele, demnitatea. Pe un traseu lunecos eroii cărții se redescoperă, își acceptă esența felului lor dar și faptul că o dată deschisă cutia tainelor nimic nu va mai fi la fel. Că lumea răului e printre oameni iar răutatea poate crea punți cu iadul și demonii din adâncuri. Toate acestea într-un București ce se pregătește de Carnavalul Sărbătorilor de Crăciun unde unii sunt departe de a ști că forțele necurate se plimbă nestingherite pe străzi. Că dragostea poate avea două fețe iar sacrificiile de obicei se încheie cu cele mai aprige drame. Astfel, într-o tornadă de cuvinte povestea se înșiruiește parcă fără a cruța privirea cititorului completând orice gol cu o desfășurare energetică plină de fantasmagorii. Toate condimentate cu plimbări prelungi prin târgul din Cișmigiu acolo unde tinerii își ochesc sufletele pereche sau își desfată privirea cu cele mai enigmatice chipuri feminine.

Cartea „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” s-a dovedit a fi un historical romance plin de conținut. Pe lângă imaginea unui București al anului 1912 ce se pregătește de Carnavalul Sărbătorilor de Iarnă povestea ne conturează o înșiruire de evenimente pline de suspans. Moartea pândește la orice colț iar dragostea pe cât ar fi ea de înfloritoare aici în text e peste puterile multora, uneori prea puțină iar în lipsa ei se pot ticlui planuri meschine, de-a dreptul diabolice. Și toate într-un tablou în care răul își caută gazdă pentru a se înfăptui slova blestemelor. Chiar și în cele mai ciudate împrejurări. Pentru că umbrele se strecoară în suflet când ești mai vulnerabil și te rod pe înăuntru, cu fiecare zi tot mai mult. Iar această poveste ne accentuează acest aspect. Romanul „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” s-a dovedit a fi o lectură antrenantă, care mi-a dat fiori reci pe șira spinării atunci când mă așteptam mai puțin. Cartea a cuprins o poveste bine ticluită, imprevizibilă, care m-a prins printre file încă de la început conducându-mă pe un drum al nebănuitelor întorsături ce mi-au captat toată atenția. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, vă asigur că povestea merită toată atenția și că nu o veți lăsa din mână o dată ce o să pășiți pe drumul acestei scrieri.

Citind antologia „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice”. Editura Siono

Primii fulgi de nea dau startul unor momente în care emoțiile își caută comoditatea, acele stări ce ne induc într-o hibernare plăcută menită să ne direcționeze spre lecturi la gura sobei sau spre o liniște desăvârșită savurând un ceai cald. Primele seri friguroase parcă ne trimit semne de contemplare, de pace sufletească și parcă știi că tot ce se va așterne peste noapte va fi o curățenie imaculată atât pe ulițe cât și pe toate zbuciumurile adunate.

În această notă semnificativă vă voi dezvălui numele recentei mele cărți citite, și anume un titlu ce mi-a atras atenția nu doar prin ceea ce semnifică ci și prin profunzimea cuvintelor. „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” este mai mult decât o colecție de povești ce se cern suav pe niște pagini de carte, e emoție, suspans dar și amuzament adunat de litere înșiruite pe zăpada proaspăt așezată în fața noastră.

„Ce să-ți spun despre iarnă, când toate vorbele mele sunt simple cuvinte, pentru că n-ai fost acolo să miroși, să auzi, să simți și, mai ales, să râzi? Îmi este imposibil să-ți pun în vorbă ritualurile zilelor de iarnă. De-aș fi mare meșter în cuvinte, nicio metaforă și nici o figură de stil nu-ți va putea aduce în minte amestecul de trăiri. (din povestea „A fost odată Iarnă” de Cristina Dinu) „

Îmi plac foarte mult antologiile, în special cele de Crăciun, iarnă și tot ce cuprinde acest anotimp al albului infinit. Ador să mă instalez frumos printre perne cu o cană de ceai aburind în compania unei cărți ce nu doar că-mi va desena zâmbete dar și îmi va face o plăcere să o parcurg pe istorisiri scurte în care începutul e fulminant iar sfârșitul nici pe departe un final definitiv. În această ordine de idei cartea „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” apărută recent la Editura Siono mi-a fost alintul meu, freamătul și curiozitatea ce m-a încărcat pentru câteva zile. Am întins deliberat lectura acestei cărți pentru a lua toată magia textuală, pentru a primi acea doză de unic și original transmis de fiecare autor în parte.

„Și iată că decorul îmbracă mantia strălucitoare a iernii, fumul caselor pictează tablouri felurite pe cerul infinit, iar copiii exprimă bucuria pură sub avalanșa de forme a fulgilor de nea. Magia este la ea acasă și parcă se aud colindele duioase și sunetul clopoțeilor ce vestesc Sfintele Sărbători. (din povestea „Iarna sufletului, un capitol din cartea vieții” de Florina Popa Dumeș)”

Poveste cu poveste am adunat ca într-o cutiuță prețioasă niște bijuterii în cuvinte și frământări, în acțiuni fulgerătoare și iubiri ce se vor înflori chiar sub ochii noștri. Vom străbate ierni tradiționale de care mie personal îmi e dor și vom desprinde lumile fantastice ale „ticluitorilor” de ireal. Vom merge pe potecile înzăpezite ale narațiunii și vom cuprinde nu doar fiecare istorisire dar și acel subtext ce ne va fi frumos ambalat de iscusiții scriitori. Vom aprecia truda lor dar și depănarea amintirilor dintr-o copilărie zvăpăiată în care tradiția era prețuită iar bucuriile sincere.

Mă voi abține să vă prezint poveștile, aș știrbi din munca autorilor însă ce pot adăuga este că antologia îmbină diferite genuri literare pentru toate gusturile astfel încât citirea cărții este într-o tonalitate impresionant de diversă. Aici vom descoperi scriitori cunoscuți și mai puțin știuți ce se vor juca cu emoțiile noastre, unii ne vor reda iubiri ce înnobilează iar alții vor da frâu liber imaginației zăpăcindu-ne cu personaje mirifice. Unii vor desena zâmbete pe chipul nostru înfrigurat iar alții ne vor topi prin depănarea la gura sobei a unor bazaconii înduioșătoare. Însă toți vor avea un scop, o țintă și un cadru, acel al literelor pe fulgi de nea într-o iarnă în care poveștile se scriu pe șotronul înzăpezit.

Cartea „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” este o culegere de povești cu iz din alte timpuri, o combinație diafană între ieri și azi, între ce-a fost și s-a dus și ce va avea să vină; o carte încărcată cu emoții, numai bună de citit la gura sobei, cu un ceai cald alături și cu o dispoziție bună ce pe măsura citirii se evidențiază. O carte pe care o recomand cu căldură aici și acum! 

Ar putea fi o imagine cu ‎carte şi ‎text care spune „‎Cozy Christmas Coffee Shop Amblence with Plano Jazz Christmas Music, Crackling Fire & Caf. Lote LITERE PE A ح BREAKTHE‎”‎‎

Citind antologia „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow”. Editura Siono

Acum suntem în cea mai frumoasă perioadă din an, momente în care fulgii dansează valsul emoțiilor, când mirosul de portocale te îmbie să le încerci iar atmosfera din jurul pregătirilor pentru venirea Crăciunului parcă face ca totul să devină simplu, feeric și de o copilărie firească.

Anume în această perioadă parcă sunt impulsionată să adun în jurul meu cărți tematice și să parcurg filă cu filă într-o suavă stare de spirit ce nu mă lasă să îmi treacă ziua neexperimentând iubiri de poveste, finaluri fericite și acțiuni ce aduc două suflete într-o chemare.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte, mai exact o antologie apărută anul acesta la editura Siono; frumoasa operă „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” ne prezintă autori aleși cu grijă care ne vor spune ca la gura sobei povești unice, unele cuprinse de melancolie iar altele cu dragoste, unele despre copilării zburdalnice iar altele despre tot ce se naște din emoție vie în toate formele ei.

Ar putea fi o imagine cu carte

„Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” a fost cartea ce s-a citit încet, povestitor și cu senzația de molcom. Nu am dorit grăbirea citirii din motive firești, pentru că a plăcut, pentru că a adunat în câteva sute de pagini povești original de superbe; fiecare în parte a avut acea licărire de nou și magic. De nostalgie și dor.

Prin intermediul acestei cărți am întâlnit autori noi și am surâs la poveștile nou-nouțe ale autorilor cunoscuți deja de mine. Am prețuit ingeniozitatea unora și am gândit încă o dată mesajul venit din „zăcămintele” unor povești. Am trăit emoția alături de această carte dar și am privit în zarea încărcată de nori ce prevestesc a ninsoare amintindu-mi acele troiene pe care le urcam într-o fragedă copilărie. Acele ierni ce au fost o dată… unele descoperite aici printre pagini.

Fiecare poveste și-a făcut loc în inima mea, iar ce a plăcut cel mai mult a fost faptul că genurile diferă, acțiunile fiind între cer și pământ, între amintiri depănate ca un ghem de ață sau provocări textuale ce mi-au întărit convingerea că această antologie e o adevărată bijuterie. Mă voi abține să redau aici poveștile chiar dacă am câteva favorite însă cred că adevărata magie e să aflați singuri, să parcurgeți individual un drum presărat cu fantezie dar și momente nostalgice a unor ani ce nu se vor mai întoarce, unele texte vor fi atât de calde încât profunzimea lor va cuprinde toată ființa dorind ca această stare să nu se termine niciodată.

Antologia „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” este mai mult decât o carte. Aici fiecare poveste respiră, își trăiește singură povestea și se pune în față într-o manieră unicat. Atmosfera cărții este încărcată cu iubire, dor, nostalgie și spiritul sărbătorilor iar toată această combinație face ca lectura să fie intensă, fermecătoare, într-un ton cu sezonul actual și coloritul acelor câteva zile ce ne apropie tot mai mult de Crăciun. Cartea aceasta este minunată, este o colecție de povești pe cât de diferite, pe atât de frumoase și de captivante pe care le recomand cu tot dragul. 

Ar putea fi o imagine cu carte

Două cărți frumoase de Crăciun! Editura Lizuka Educativ 

Cu pași grăbiți ajungem tot mai fericiți spre acel gong al Crăciunului, acea perioadă în care toți ne transformăm în copii, când zâmbetele nu ne mai sunt reținute iar mirosul de portocale și scorțișoară ne îmbie simțurile. Cea mai frumoasă perioadă din an în care magia pulsează iar speranța parcă reînvie, parcă aici și acum totul prinde culoare, nuanțe îmbinate cu povești spuse la gura sobei și aroma cozonacului ce stă pe vatră.

Și parcă îți vine să oprești timpul în loc pentru a face acea pauză bine meritată și să citești, să parcurgi povești amuzante, unele despre spiriduși poznași altele despre măreția Crăciunului, unele despre acel Moș gata pregătit să bucure copii în fiecare an, iar altele despre cum magia nu moare niciodată o dată ce crezi în ea.

Pe aceste note muzicale dansante am parcurs și două cărți recent primite de la editura Lizuka, cărți ce au avut menirea să ne adune la un loc și să parcurgem textele într-o armonie desăvârșită. Am ales două minunate opere ale autorului Dorin Bujdei care au reîntregit colecția cărților de iarnă, acelea care ne sunt cel mai aproape de suflet în această perioadă.

Cărțile „Vine Moșul de Zăpadă” dar și „Iată vine Moș Pisoi” au fost o bucurie în sine. Autorul pe lângă croirea poveștii în toată splendoarea sa a presărat totul într-o magie liniștitoare, astfel am parcurs cărțile într-o formulare a unui miracol, pentru că așa stare îți dă acea sclipire din ochii micilor cititori.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Fiind două cărți diferite fiecare în parte ne-a depănat o poveste unică, una ne-a prezentat pe Moș Pisoi cel care are grijă ca fiecare pisoiaș să-și primească darurile iar a doua ni l-a adus în față pe salvatorul Crăciunui, și mai exact pe un om de zăpadă ce a făcut posibil ca împărțirea darurilor să fie altfel, chiar dacă Moș Crăciun a fost bolnav. Ambele în ansamblu au cuprins aspectele emoționale ce leagă inocența cu prietenia, copilăria cu bucuriile simple, magia cu tot ce înseamnă acea tradiție de a împărți, de a dărui și de a lua din tot ce înseamnă curățenia iernii.

Volumele sunt completate de ilustrații frumoase ceea ce crează o conexiune formidabilă atunci când micii cititori fac asociere dintre text și imaginile din carte. Noi frecvent ne-am oprit asupra pozelor din carte în nevoia de a ne aminti cum a fost iarna trecută la săniuș, cum am scris Moșului sau cum am făcut oameni de zăpadă, dacă și noi i-am modelat la fel cum am găsit în carte. După cum vă spuneam o plăcere literară nemărginită.

Nu-mi rămâne decât să vă îndemn la lectură cu mic cu mare și să aveți parte de sărbători fericite. Mai jos ve-ți putea viziona și filmulețele micilor mei cititori!

Suflet bun, suflet curat,
Am plecat la colindat
E vremea colindelor
E noaptea minunilor.
Noaptea-i rece și albastră
Stau pisoii la fereastră
Să privească cum coboară,
Cu ochi mari, de pisoiaș,
Prin troianul uriaș,
Moș Pisoi cu-n iepuraș
Înhămat la sănioară.
(din cartea „Iată vine Moș Pisoi”)