Citind-o pe Carola Lovering. Cartea „Obsesie”

Carola Lovering este autoarea romanelor „Tell Me Lies”, „Too Good to Be True” și „Can’t Look Away”. Ea este absolventă a Colegiului Colorado, iar munca ei a apărut în New York Magazine (The Cut), Marie Claire, W Magazine, National Geographic, Outside și Yoga Journal, printre alte publicații. Romanul ei, Tell Me Lies, a fost adaptat într-un serial de televiziune pentru Hulu. Ea locuiește în Connecticut cu soțul ei și cei doi copii mici.

Datorită Editurii Niculescu am avut ocazia să citesc noua carte a autoarei Carola Lovering „Obsesie” (Can’t Look Away), ce am avut de descoperit printre pagini a fost mult peste așteptările mele. Intriga împletită cu o dragoste profundă a dat textului un conținut complex care a prins încă de la primele pagini. Carola Lovering ne oferă atât de multe în acest roman, de la pasiune la dezlănțuirea deznădejdii, de la nopți pline de mângâieri la dezolanța singurătății ce taie din suflet, de la agonie la extaz… totul condimentat cu speranțe, vise efemere dar și incertitudinea ce a plutit deasupra acțiunii. O carte ca o furtună ce vine să-ți spulbere liniștea, acaparând timpul ca o obsesie.

„În momentul în care ochii lui Jake i-au străpuns privirea, Molly a simțit în mod subconștient, într-un cotlon ascuns al inimii, că viața ei avea să se schimbe pentru totdeauna. „

Cartea ne aduce în față povestea tinerei Molly Diamond, în vârstă de douăzeci și trei de ani, o visătoare care dorește pe ascuns să devină scriitoare. Viața ei se schimbă radical atunci când într-o noapte la un concert în East Williamsburg, ea îi întâlnește privirea solistului, Jake Danner. Dintr-o singură clipă, dintr-o singură conexiune Molly și Jake se îndrăgostesc profund fără drept de apel, fără a-și da măcar seama că uneori dragostea poate avea două fețe. Iubirea lor se consumă lent însă e departe de a fi perfectă. Trecutul lui îl urmărește din umbră, dar și acea stare de vedetă ce îl presoară cu o poleială ce-l scoate din responsabilitatea unui iubit dornic de acea care îl așteptă cuminte acasă. Și totuși, Jake o surprinde pe Molly cu un cântec pentru ea și despre dragostea lor, o baladă care îi aduce succesul, dar și un pas mai aproape de secătuirea apropierii lor. Lunile, anii trec pe lângă ei, iar Molly realizează că Jake se transformă în tatăl ei, mereu absent, mereu cu gândul departe, mereu rupt de realitate, oare ea îl poate accepta așa? Ironia face ca depărtarea și concertele lui Jake să o facă pe Molly să-și pună în balanță emoțiile, dar și alegerile viitoare iar când în viața ei apare Hunter parcă totul e mai lucid ca niciodată. Și alege, acea decizie ce îi vine din adâncul sufletului și pe care o vede ca pe o portiță din negura întunecată a zilelor petrecute în agonie proprie. Și se simte liberă și înconjurată de un calm mult râvnit!

După multe schimbări și cărări bătătorite soarta sau acea obsesie greu de controlat îi aduce în același loc pe eroii cărții după câțiva ani buni, pe o Molly mai frământată de griji, pe un Jake mai rătăcit în propriile deziluzii, pe Hunter dar și acea care s-a jucat cu emoțiile tututor, Sabrina. Molly este fericită în căsnicia sa cu Hunter, ia fiica lor de cinci ani, Stella îndulcește traiul lor. Însă o dată cu apariția noilor „vecini” viața le este dată peste cap. Din nou se răscolește trecutul, iarăși se întrevăd lacrimi dar și o dezlânțuire de evenimente ce m-au ținut cu sufletul la gură. O dată zarurile aruncate jocul devine dur; secretele sunt pe cale să iasă la iveală. Sentimentele nerezolvate sunt pe cale să se reverse iar confruntările sunt din ce în ce mai avide. Și un lucru e clar, viața nimănui nu va mai fi la fel după aflarea adevărului!

Cartea „Obsesie” de Carola Lovering a fost o călătoie plăcută pentru mine. Pe lângă răsturnările de situație am surprins un limbaj și o formulare bine conturată care a adus lecturării acestei cărți o plăcere „cititorească”. Cartea s-a dovedit a fi pe cât de dramatică și romantică tot pe atât de alertă prin intriga ascuțită și acea obsesie dusă până în pânzele albe chiar și după ani. A fost o poveste plină de suspans și cu un iz de psihologie atunci când toxicitatea atingea cote maxime. Am apreciat finalitatea cea în care Sabrina a depășit atașamentul său bolnav pentru Jake și pornirea sa violentă îndreptată către Molly dar și alegerile făcute de eroina cărții. Totul a fost o explozie de emoții, de validare a acțiunilor dar și a dorinței de a mai exista o a doua șansă. Toate în ansamblu au făcut din această lectură o operă bine închegată și pregătită să absoarbe privirea și atenția cititorului. Să uimească integral și să țină cu sufletul la gură orice privire curioasă. Recomand cu drag acest thriller de dragoste deosebit, o să primiți o adevărată plăcere citindu-l!

Citind-o pe Carmen Alina I.D. Cartea „Amicii”

Dinulescu Carmen Alina, 37 ani, Craiova, Dolj; a absolvit Liceul „Elena Cuza” din Craiova și Facultatea de Drept și Administrație Publică Spiru Haret. Autoarea se poate mândri cu participarea la multe olimpiade de limba română, istorie și matematică. Aceasta adoră poezia iar poeții preferați sunt Marin Sorescu și Adrian Păunescu, iar cartea preferata e „Cei trei muschetari” de Al. Dumas. Din autorii contemporani se enumeră Cosmisian, Florina Sanda Cojocaru, Daniel Visan-Dimitriu, Osman Akdere și mulți alții.

Anul 2021 îi aduce autoarei o bucurie enormă prin editarea cărții „Amicii” la Editura Cartea Ta, un roman cu și despre adolesenți ce se identifică într-o lume în plină schimbare. Cartea creionează perfect schimbările, curiozitatea și aspirațiile unor copii dornici să crească, să se îndrăgostească și să cuprindă experiențele cu toată forța lor tinerească.

„Adolescența este un ocean de curiozitate, vise despre iubiri perfecte, prietenii legate pe viață și multe întrebări fără răspuns.”

Cartea ne întâmpină primitor dar și cu zâmbetul pe buze alături de tulburările juvenile ale unor copii de 14 ani, tineri ce plutesc în derivă între a rămâne într-o inocență pură cât mai mult timp sau să-și dea frâu liber maturității, a curiozității de a simți, de a palpa iubirea și acel extaz de fluturi în stomac. Și totuși noile transformări prin care trec câțiva prieteni îi fac încă să dea un pas în spate și să treacă în retrospectivă acele porniri de „oameni mari”, însă trecerea timpului e inevitabilă, iar alegerile fiecăruia îi definesc într-o lume mult prea complicată după viziunea lor.

„- Ți-am spus că vreau să mai copilăresc. Ador magia copilăriei și jocurile cu mingea. De ce să devin adult? Ei sunt așa de plictisitori și se ceartă toată ziua. Copilăria nu are limite, pe când maturitatea este îngrădită de griji, probleme, bani, facturi, părinți bolnavi.”

Cartea este împărțită în două, cu vechi și noi personaje toate completându-se frumos. Armonia textuală e perfectă astfel cititorul tânăr va aprecia, ba chiar se va regăsi alături de zbuciumul adolescenților zvăpăiați din cărțulie. Alături de „muschetarii” din această poveste vom parcurge un drum nu doar a euforiei și distracției specifice vârstei dar vom cuprinde și dezamăgirile lor, fricile, absențele, curiozitatea mult prea accentuată dar și crizele familiare cu care se confruntă- toate asezonate cu căutarea unei comori vechi aflate chiar sub școala amicilor, apoi cu o nouă etapă, acea liceală unde chipurile noi crează o accentuare a maturității. Două părți dintr-un întreg care a plăcut.

Cartea e despre cum unele lucruri se întâmplă pur și simplu, cum suntem doar privitori în propria viață sau că doar simțind dezamăgirea, abandonul, frustrarea, întrebările fără răspuns putem percepe maturitatea intrată sub pielea unui copil încă fragil.

„Amicii” s-a dovedit a fi o lectură plăcută orientată pe vârsta adolescenților, carte ca o declarație a unei vârste de trecere, una care ne definește pe noi ca adulți și ne pregătește pentru o viață în care încercările merg pas în pas cu noi. Eroii au fost absolut impresionanți cu personalități unice ce s-au completat reciproc, au creat acea prietenie trainică ce ține dincolo de noțiunea timpului. Fiecare cărare pe care am mers alături de amicii noștri a fost ca un flash din propriile amitiri legate de acea adolescență pe care am lăsat-o în urmă, momente ce nu le voi uita nicicând. Mulțumesc autoarei pentru retrăirea acelor senzații pure a unor ani ce au pus în mine tot ce am devenit astăzi!

Recomand cu drag cartea!!

Sunt o petală de soare
luminez
ca un ochi de lună
sunt o culoare de apă
pe un val al vieții
lacrimă pe-o pleoapă
iluminez
strălucind într-un vers
sunt un cuvânt
o ploaie de petale
un surâs de bujori
un plus și-un minus
într-un infinit de culori!
(din poezia Sunt)