Carmen Alina Dinulescu cu numele de autor Carmen Alina I.D. locuiește în Craiova, aceasta iubește poezia dar și să scrie. Prima carte pe care a scris-o a fost un ebook numit „Notre Maison”, urmată de publicațiile „Fii Lună”, apoi romanul „Amicii”, carte dedicată adolescenților și noua sa apariție „Mika”, unde este descrisă o poveste de iubire din anii ’90, scriere ce captivează atât prin dragostea ce înflorește în inima unei adolescente cât și prin implicațiile politice din acea perioadă.
Autoarea pentru acest articol menționează: „Ideea cărții Mika are la bază o întâmplare reală, cu o elevă care s-a îndrăgostit de profesorul său. Inițial, am vrut să scriu că Mika este strănepoata poetului Mihai Eminescu, pentru că se spune că poetul ar fi avut o fiică. Însă, mi s-a părut mai simplu ca Mika să fie strănepoata unui anume poet, I.Ionescu. Ideea cărții a plecat și de la poezia „Pe lângă plopii fără soț”, care mie îmi place atât de mult. La întrebarea ce lucuri mă inspiră, aș putea spune că sunt o mulțime, găsesc câte o poveste sau o poezie în orice: într-o frunză galbenă, în natură, în muzică și în tot ce se întâmplă în jurul nostru. Scrisul este pentru mine o pasiune care s-a născut în copilărie. Bunica a fost bibliotecară, apoi educatoare și am crescut înconjurată de cărți. Spre final mă adresez cititorilor mei, lor le-aș spune că trebuie să aibă curajul să își urmeze visurile și să nu renunțe, indiferent câte probleme întâlnesc în cale.
Astăzi este despre cartea recent citită de mine, „Mika” s-a dovedit a fi o vibrație vie în care viața vine într-o paletă largă de culori, cu bune și rele, despre familie și sacrificii, despre moarte și disperare, despre regăsire dar și pierderea identității, despre puterea lui „azi” și deziluzia lui „mâine”. E despre abandonul sufletesc dar și golul lăsat de lipsa celor dragi. O carte cu de toate ce-ți intră la suflet și te face răvășit de atâta tumult emoțional în care sensibilitatea tronează.
O avem ca eroină pe Mika, o adolescentă care după decesul mamei sale ajunge în grija mătușii sale, viața ei și așa radical zguduită se schimbă atunci când îl vede pe el, proful de sport la noul liceu, fructul dorit și tentant care o face să vibreze a iubire abia descoperită. Însă soarta o încearcă în fel și chip, ba e totul poezie, ba o beznă lucie, iar Mika încearcă să facă față noilor trăiri prin scrierea versurilor, prin visarea sa către o iubire imposibilă. Tânăra nu realizeză că se adâncește în această iluzie a iubirii ca într-o obsesie ajungând chiar la confruntări, ca mai apoi să-și tempereze spiritul îndreptându-și atenția către băieți de vârsta sa, și totuși, alături de el se simte vie, alături de el poezia parcă se scrie singură în mintea ei, și parcă totul fără el e fad, mult prea șters. Însă crudul adevăr o supără până la epuizare, el îi este unchi, el are o iubită, el nu-i va fi aproape nicicând. Și cum o veste rea nu vine niciodată singură Mika află că a fost adoptată. Cruda noutate o face să fie extrem de bulversată și totodată mai hotărâtă să-și afle rădăcinile. Însă piedicile sunt la orice colț, iar provocările la care sunt supuși eroii demonstrează cât de neputincioși suntem noi în fața sorții. Și nu în ultimul rând e că, toate vin la timpul potrivit. Nici mai devreme, nici mai târziu.
Experiența tinerei Mika se ramifică, lună de lună aceasta trăiește intens orice eveniment, acest fapt o maturizează precoce într-o lume a multor schimbări politice cât și familiare. Află atâtea secrete ascunse încât aceasta se aruncă orbește într-o cochilie a izolării, vrea să fie lăsată în pace, într-un doliu personal dus la limită. Însă tinerețea își cere dreptul iar prin poezie și energie adolescentină aceasta se reculege, își acceptă soarta cât și tot ce-i oferă ziua de azi, nici mai mult nici mai puțin.
„Sunt hotărâtă să mă bucur de tot ce îmi poate oferi viața. Sunt fericită, iar fericirea înseamnă să știm să prețuim ceea ce avem. Ce contează cel mai mult în viață sunt oamenii care ne iubesc și pe care îi iubim necondiționat. Am o mie de motive să zâmbesc …(…).”
Cartea „Mika” este o poveste plină de emoție. Autoarea are un mod de a descrie uluitor, încât simți durerea, fericirea și orice altă emoție a personajelor. Este o poveste de citit în tihnă, învăluită de liniște deplină pentru a lăsa textul să se așeze și să se desăvârșească sub priviri. „Mika” e o carte pe care o recomand cu drag tuturor, în special adolescenților, pentru că prin ea unii se vor regăsi iar alții vor învăța anumite lecții!
Vorbe pentru suflet... 