Citind-o pe Fănica Rarinca. Cartea „Mica Stea Portocalie. De unul singur”

Fănica Rarinca, s-a născut și a copilărit în comuna Barcea, județul Galați. A terminat Liceul Agricol din Tecuci, apoi a urmat cursurile Facultății de Geografie și Geologie din Iași. În anul 2011 publică prima sa carte, „Guru și Ciocârlia”, apoi urmată de cartea „Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!” apărută în 2016. În primăvara anului 2017, s-a născut visul care a dus la scrierea romanului „Mica Stea Portocalie”, despre aventurile unui băiat micșorat de un panou electric.

Cartea „Mica stea portocalie. De unul singur” a fost o descoperire plăcută pentru mine, cu tente copilărești spuse cu cuvinte de om mare povestea întruchipează o scriere menită să placă atât adulților cât și adolescenților. Toată paleta de culori folosită de autoare ne aduce în prim plan o imagine fantastică a unei descrieri desprinsă din definiția neverosimilului. Acolo unde realul se întâlnește cu fantasticul într-un joc al poveștilor ce vor prinde viață chiar sub ochii noștri.

Întâmplarea face ca în drum spre casă doi copii să fie micșorați de un panou electric; cum mama e unicul martor aceasta este luată drept nebună ba chiar ridiculizată de forțele de ordine pentru o astfel de mărturie bizară. Tatăl este în agonie, nimeni nu-i acordă nici o atenție iar senzația că totul îi scapă de sub control îl îngenunchiază de-a dreptul. Cazul se vrea închis iar mama pusă sub acuzație de omor a celor doi copii; ironic sau nu poliția nu acordă nici o atenție detaliilor subtile dar nici a rugăminților venite în a elucida misterul acestor dispariții. Acțiunea nu ne lasă să ne liniștim, ba din contra- mama este trimisă la spitalul celor ce suferă de boli mintale pe motiv de delir iar undeva în parcul înverzit se găsește acel băiat ce încă se luptă cu propriile schimbări, cu felul minuscul dar și cu incomoditatea de a nu fi un copil de mărimi normale. Iar de undeva din întuneric pericolul pândește, iar necunoscutul planează ca o pasăre răpitoare asupra a tot ce se întâmplă în jurul băiețelului ce e în căutarea surioarei, a drumului spre casă și a dreptății care întârzie să apară.

Întorsăturile de situație se intensifică iar personajele noi ce apar ne arată că totul poate să se sfârșească rău pentru cineva, că viața e plină de lecții dar și că răbdarea, bunăvoința și modestia pot înclina balanța către succes. Că nu e suficient să ceri ca să ți se dea, nu e de ajuns să cunoști adevărul ca să-ți ceri dreptatea, și că un sfârșit nu e neapărat un final, ci doar un mod de a o lua de la capăt. Ca și în cazul eroului principal numit și Mica Stea Portocalie după forma și culoarea sa care ajunge să se perinde prin text semeni unui însetat de cunoaștere … dar și de lămurire, deoarece inima lui suferă după tot ce-a fost și a pierdut. Finalul primului volum m-a luat prin surprindere și mi-a arătat că povestea nu se va lăsa așezată pe piese ca într-un puzzle ci se va ramifica tot mai mult stârnindu-ne și mai mult curiozitatea. Și vă asigur, aici totul e intens o dată cu dispariția celor doi… nimic nu e lăsat la voia întâmplării, nici măcar acel vânt ce bate printre frunzele copacilor.

Cartea „Mica Stea Portocalie. De unul singur” este călătoria către necunoscut; e povestea ce a îmbrățișat realul cu imaginația și a croit un scenariu dus pe culmile unei istorisiri fantastice ce a plăcut și pe care am relatat-o cu plăcere copiilor mei. Aceasta s-a dovedit a fi o carte atât de echilibrată încât am putut extrage din ea învățăminte, morale subtile și cuvinte venite ca pilde mereu utile în scrieri. Aventura celor doi copii am asemuit-o cu cea a Alisei în Țara Minunilor, când a descoperit personaje noi și s-a avântat într-o lume total nouă ei; aici, în povestea noastră la fel eroii se vor intersecta cu personaje ce le vor fi alături, astfel că totul va fi o explozie de evenimente și situații menite să placă din start copiilor dar și părinților acestora. Eu una abia aștept să aflu povestea mai departe, cum vor reveni copii la forma lor inițială… cum vor soluționa problema cu judecata mamei lor, și nu în ultimul rând cum vor elucida misterul micșorării lor, curiozitatea mă roade, sincer. Vă pot spune doar că în spatele acestora este un om care are planuri malefice și nu se abține de la nimic ca să-și ducă invențiile și gândurile la bun sfârșit. Nici până la ultimul cuvânt scris nu mi-am dat seama cine e, care e scopul lui, de ce face asta? Care îi este interesul?

Cartea „Mica Stea Portocalie. De unul singur” este un prim volum care m-a atras în primul rând datorită coperții extrem de plăcute, apoi printr-o poveste dedicată în principal adolescenților, însă care poate fi citită la orice vârstă, căci și adulții vor ajunge să îi simtă dulceața. E cartea ce nu te lasă indiferentă deoarece te răvășește destinul unor copii în plin declin dar în același timp apreciezi lecțiile ce vin în lanț despre curaj și demnitate, chiar și atunci când parcă nu se vede lumina de la capătul tunelului. O carte pe care o recomand cu drag, pentru emoție și mister!

Citind-o pe Ileana Vlădușel. Cartea „Fragmente de Viață”

Sunt cărți ce se așează pe suflet într-o manieră cu adevărat unică, și sunt cărți care o dată intrate în minte nu se mai duc… se pun pe o repetare continuă developând un film al poveștilor menite să răscolescă pacea lăuntrică; și sunt alte cărți ce le au pe toate la un loc fiind de o profunzime aparte. Și strigă a emoție, a iubire vibrantă dar și a viață, în toată paleta sa de culori, cu bune și grele, cu suferințe și cotituri covârșitoare. Și mai ales cu goluri, acelea ce nu mai pot fi umplute cu nimic, poate doar cu alipirea zilei și nopții într-o uitare de memorie. Astfel, pe o notă a asprimii existenții cartea „Fragmente de viață” de Ileana Vlădușel ne îngână durerea, pierderea, boala, suferința dar și toată experiența anilor într-o serie de povestiri ce lasă în colțul ochilor lacrimi de neputință și răscolire.

„Fragmente de Viață” e povestea multor suflete ce au fost înrobite de boală, de suferința zilei de mâine, de neputința în fața a ce nu poți controla și a delăsării prin epuizare a minții și trupului. Fiecare părticică din ce am descoperit printre foi mi-a zbuciumat inima fulgerându-mi mintea să croiască un scenariu, o imagine vie a acelor tragedii menționate; tot textul s-a dovedit a fi o vibrație vie a tot ce înseamnă viață, fie pe fragmente, bucăți sau mici fărâmituri ce se strecoară printre degete. E cartea destăinurilor ce se spun cu ardoarea sfârșitului, uneori cu voce stinsă uneori cu înflăcărarea cuvântului ce își cere dreptate, e firul gândurilor ce se prelinge dintre foi și intră la sufletul cititorului, și îl copleșește, îl încarcă emoțional promițându-i parcă un sfârșit pozitiv, însă… nu toate poveștile se termină așa. Și e exact ca în viață, când te aștepți mai puțin te răvășește adevărul, realitatea sau noțiunea zilei de mâine. Cartea e drumul de cotitură pentru multe destine, e scrierea of-urilor ce curg la vale într-o avalanșă de cuvinte ce se vor înșiruite pentru a fi luate ca atare, cititorul fiind cel ce le va da valoare într-o notă a realității proprii.

„Fragmente de Viață” este una dintre cele mai frumoase cărți citite în ultimul timp deoarece abundă de sensibilități, simt că îmi va rămâne în suflet pentru totdeauna, pentru că subiectul abordat este unul care te cutremură și te face să pui viața în balanță, să îți analizezi la rece binecuvântările cât și pașii în spate, prioritățile dar și tot ce-a fost și s-a dus poate într-un noroc nu doar într-o părere de rău; a fost și va fi lectura ce mi-a deschis ochii la posibilitățile mele și la faptul că poate, și știu mai mult ca sigur sunt undeva oameni mai puțin norocoși decât mine, oameni ce se zbat în focul suferinței continue ce îi îngenunchează la propriu. E cartea ce te pune în fața unui tablou în toată paleta de culori, toate acaparând privirea până la epuizare; de aceea această scriere trebuie citită într-o lipezire sufletească, într-o calmitate pregătită să înfrunte un text care va conferi substanță și viața cu bune și rele, fără cortină și minimizarea impactului. Deoarece cuvintele dor, deoarece istorisirile tulbură iar deznădejdea face să vrei să alini o inimă zdrobită sau să încurajezi cu o atingere un suflet ce poate mâine nu va mai fi. „Fragmente de Viață” este povestea împărțită pe piese într-un puzzle numit viață, o scriere ce te face să te înalți chiar și cu aripile frânte. Povești ce trec de timp și spațiu purtând amprenta dezlănțuirii sufletești în care cuvântul scris are forță proprie. Cartea „Fragmente de Viață” s-a dovedit a fi o scriere de excepție pe care o recomand cu mare drag!

Citind-o pe Issabela Cotelin. Cartea „Procesul Margaretelor”

Issabela Cotelin este născută pe 27 aprilie 1968, în Galați, absolventă a Colegiului Național Iulia Hașdeu și a Facultății de Limbi și Literaturi Străine – Universitatea București.

A debutat publicistic cu versuri în revista Restituiri nr. 16 din decembrie 2017, după care i-au apărut poezii și proză scurtă în antologiile Anotimpuri, Pandemi(c)a (Betta, 2020), Albumul poeziei (Agora artelor, volumul 1, 2020), Antologie de… pandemie (Amanda Edit, 2020), Nuanțe de piper și ciocolată (Siono literar, 2020), Toamna metaforelor (ASPRA, 2020), Vis cu Nichita (vol. XIII, Rocart, 2020), Primăvara se numără prozele (Inspirescu, 2021), Antologia prieteniei și altele. A mai publicat texte în revistele Astralis, Contraste Culturale, Convorbiri literar-artistice, Agora Artelor, Arena Literară, Boema, platforma culturală Timpul Bruxelles.

A debutat editorial cu volumulMacii sunt întotdeauna roșii”, la editura File de lumină, 2020, urmat de romanul „Ehmeya”, la editura Astralis, 2021, apoi surpinde cu o nouă carte, „În exil printre oameni”, la Editura Rafet, 2021. Anul 2022 îi aduce autoarei o nouă capodoperă la Editura SIONO cu un titlu absolut sunător, „Procesul Margaretelor”, un roman ce m-a cutremurat prin profunzimea lui.

„(…) De ce căutarea iubirii e considerată moft, când ar trebui să fie cheia vieții noastre?”

Cartea ne întâmpină cu o dezvăluire către judecător, jurați și instanță a unei femei ce prinde să-și depene povestea într-un fir al narațiunii răscolitoare, una care scoate la iveală emoțiile în toată paleta de culori. E povestea Iuliei care încearcă să se regăsească pe sine într-o relație ce prinde hotarele rutinei, într-un mediu în care presiunea trasează linii fixe ce sunt mult prea apăsătoare; e povestea sufletului ce se rătăcește pe drumul cunoașterii ca apoi să se redeschidă prin noi descoperiri ce dau frâu liber acelei femei care se prețuiește și merge cot la cot cu viața. Dar până la această răbufnire firească o găsim pe Iulia Apostol într-o ipostază a femeii ce nu poate da naștere, o ea ce își poartă depresia ca pe o mantie a declinului ce o constrânge să fie o umbră a zilelor până mintea, sau sufletul… sau cine știe, destinul i-l scoate în cale pe „El”, bărbatul ce se perindă prin zilele ei semeni unei fantasme gata să o completeze, să o facă să se simtă ocrotită dar totodată o împinge în brațele soțului, omul ce a uitat că ea are nevoie avidă dă el. Astfel, cu pași mici tânăra noastră descoperă că viața ei capătă culoare iar ceea ce îi este predestinat se va înfăptui, chiar dacă mintea îi joacă scenarii, chiar dacă căutările o duc undeva unde inima strigă; chiar dacă uneori când pierde de fapt ea câștigă.

„Procesul Margaretelor” e cartea contrastelor, a realității îmbrăcată în fantasmagorie, dar și a iubirii ce se redescoperă în ani într-un context al schimbărilor venite din interior. E cartea ce se vrea citită în liniște dar și în deplină seninătate pentru a i se da acea importanță cuvenită; deoarece iubirea crează punți între cea fost și ce va fi, între ce a trecut și ce va urma să fie ca efect al unor alegeri menite să întoarcă foaia destinului. E cartea în care inima de femeie e laitmotivul ce întrunește două planuri paralele importante, două axe ce se vor intersecta într-un anumit punct ce va fi definitoriu pentru Iulia, acea tânără ce se va apleca mereu să culeagă o margaretă de jos în nevoia de a o proteja, ce se va opri să admire copii din parc dar și banca pe care se va așeza. E cartea etapelor ce se vor depune ca niște straturi de înțelepciuni, fioruri și înțelesuri nu însă fără a face jertfe în numele cunoașterii de sine.

„Procesul Margaretelor” este un roman plin de trăiri ce transmite emoţia în starea ei pură. E acel tip de lectură ce te lasă să te pierzi în propriile gânduri contemplând acele secvențe în care eroii cărții se perindă printre file în căutarea viselor de-o viaţă. În acelaşi timp, este o carte despre luptă, iubire de viaţă şi încercarea de a răzbate chiar şi dincolo de pierderea legăturii dintre realitate și închipuire. O carte pe care o recomand cu toată plăcerea!

Citind-o pe Flavia Bădic. Cartea „Papi”

Autoarea Flavia Bădic s-a născut în Călărași, s-a mutat de 16 ani în Brașov. Aceasta a terminat liceul cu profil Jurnalistic și Facultatea de Drept. A lucrat 11 ani în turism, iar în ultimii 3 ani și-a schimbat domeniul radical și lucrează într-o firmă de software. Pentru acest articol autoarea menționează câteva detalii despre cartea „Papi” apărută anul acesta la Editura Stylished: „Totul a început de la un serial mexican de pe Netflix, în care capul mafiei era numit Papi. Mi-am zis că ar fi un nume tare interesant pentru o carte și a fost suficient. Papi a apărut ca o imensă provocare pentreu mine și recunosc că mi-a fost tare greu să îl conturez, mai ales pentru că a trebuit să îi împart atenția între 2 femei. Triunghiurile amoroase, deși există peste tot în lume, încă sunt un subiect tabu la noi în țară, iar mie îmi place să scriu despre ceea ce alții nu au curaj.”

Cu fiecare nou roman pe care Flavia Bădic îl creionează acțiunea e tot mai intensă iar intriga tot mai pronunțată; astfel romanul nou apărut „Papi” e culmea apogeului. Autoarea reușesc să surprindă printr-un stil cameleonic toate ipostazele vieții, să se joace cu destinul personajelor dar și cu imaginația noastră într-un film al iubirilor și dezamăgirilor, al pierderilor și regăsirilor, ajungând la acea chintesență a perfecțiunii!

„Papi” este un roman care aduce la viață o lume a păcatelor, a răscolirii sufletești dar și a tuturor simțurilor ce îți fac inima să bată mai tare. E acel gen de carte ce te primește ca într-o furtună, și te învârți acolo printre toate scenele, știind că te va arde dar nu-i poți rezista tentației. Așa s-a întâmplat și cu eroina acestei cărți, aparent o femeie stabilă atât profesional cât și în plan personal – aceasta ajunge să fie o piesă într-un puzzle mult prea complex într-un joc ce o va face să fie de o vulnerabilitate ce doare. Astfel, o cunoaștem pe Rina, o femeie de patruzeci de ani ce știe ce vrea de la viața sa până apare „EL”, de un tupeu bine antrenat și o alură de cunoscător Papi o face să vrea să-și încalce limitele, să testeze noi porniri dar și să-și dea frâu liber imaginației. Cunoscătoare în citirea cărților Tarot aceasta palpează pericolul însă se lasă purtată de valul tentațiilor iar ceea ce descoperă doar o intrigă și mai mult, până în punctul când conștientizează că de ea s-au folosit, că nu a fost specială după cum se imagina ci doar o femeie bine aleasă pentru un plan pus la punct de Papi, moștenitorul Familiei Cortea, unii dintre cei mai influenți din sfera plăcerilor trupești, unde fiecare vis sau fantezie se poate înfăptui aevea prin oameni, atât femei cât și bărbați special antrenați pentru asta. Ironia face ca de la Papi, în ciuda vârtei sale tinerești să i se ceară un moștenitor, iar cum soția acestuia e infertilă frumoasa Rina merge ca candidata ideală, o femeie puternică, sănătoasă, fără familie și persoane ce i-ar simți avid dispariția, căci da, aceasta ajunge să fie ținută departe de ochii lumii într-o casă din care nu are scăpare, doar ea și zumzetul vorbelor bine alese de o soție dusă în culmile nebuniei.

”Încă nu îmi pot da seama care dintre noi doi este mai nebun – el pentru că insistă sau eu pentru că, deși nu vreau, ajung să îi permit să mă manipuleze…”

Atmosfera este apăsătoare însă singurătatea Rinei este întreținută de acel suflet ce-i crește sub inimă, care devine un punct de pornire către ceva… nici ea nu știe, până când în avansul anilor își dă seama; însă e prea târziu, prea dureros, prea multe goluri ce nu vor fi niciodată umplute. Conștientizează că deși trăiește într-o lume în care dorința și pasiunea sunt prezente, acestea nu pot atinge niciodată apogeul simțirii celui ce iubește. Și că toate acele flăcări și-au găsit stingerea pe acel drum alunecos al minciunilor, manipulărilor și a orgoliilor! 

”A apărut în viața mea perfect ordonată ca să creeze haos” și ”m-am trezit într-o realitate pe care nu mi-aș fi dorit-o pentru nimic în lume”.

Cartea „Papi” este un roman scris cu o forță surprinzătoare, fiecare cotitură sau unduire a pasiunii a fost șlefuită cu o acuratețe uluitoare lăsând mintea să-și joace rolul într-o scenă a patimii dezlănțuite. Iar povestea, aceasta a întrecut orice limită… aceasta s-a dezvoltat parcă singură urcând la cotele cele mai înalte, ba chiar atingând culmile sau a plăcerilor sau a deznădejdei, ba căzând într-un abis al misterului înscripționat pe cărțile de Tarot. Cu personaje „feroce” cartea „Papi” a fost cu mult peste așteptările mele, s-a dovedit cu adevărat o lectură care te prinde sub vraja sa iremediabil și nu te mai lasă, nici chiar după.

Vă invit să citiți această poveste incendiară, care fascinează și captivează până la ultima pagină…

Citindu-l pe Mihai Preda. Cartea „Chemarea lui Kalangu”

Mihai Preda s-a născut în anul 1971, în București. În prezent locuiește în Marea Britanie, într-un orășel din Țara Galilor, situat pe țărmul pitoresc al Mării Irlandei. Debutul literar a avut loc în anul 2021, în antologia de proză scurtă „Urme în timp”, publicată la Editura Betta iar anul acesta se mândrește cu o nouă apariție la Editura Hoffman, și anume cartea „Chemarea lui Kalangu”, o scriere cu trei povești menită să te țină acolo prins printre foi în nevoia de a absorbi cuvintele, acțiunile și deznodământurile. O carte de excepție pe care aș reciti-o oricând, oriunde.

„Chemarea lui Kalangu” cuprinde trei nuvele minunate, diferite ca conținut dar cu un fir epic ce prinde instant atenția cititorului ducându-te sau în sălbatica Africă sau în grațioasa Chină, sau în tumultoasa Rusie, acolo unde pădurile din Taiga îți deapănă mistic o fantasmă a minții într-o pădure de tungsten. Toate acestea împletite frumos și redate cu o dibăcie scriitorească deosebită.

Cartea ne întâmpină furtunos cu o poveste despre răscoala băștinașilor din Congo, reprezentând exotismul Africii cu nuanțele de dominare ale regelui belgian Leopold al II-lea. Am desprins o poveste despre sacrificiu dar și putere, despre subjugare dar și lupta de a reuni totul într-un punct pentru a redobândi colțul de pământ natal. O poveste ce m-a răscolit prin forța acțiunilor ce s-au desfășurat chiar sub ochii mei. Treptat autorul ne conduce spre o altă poveste, una în care vom găsi o altă perspectivă, alte colțuri ale lumii dar și o notă de senzual. China ne va primi cu înverșunarea unui război care printr-o forță strategică ajunge să se sfârșească fără mari pierderi; o strategie elaborată de un muncitor de rând care ajunge să fie cineva, un el ce s-a jucat cu forța hazardului și a ajuns printre primele figuri de stat. Prin ce minune vă îndemn să aflați… Cea de-a treia nuvelă este cât se poate de intensă păstrând un mistic acaparator; eroul scrierii ajunge printr-o întretăiere de întâmplări să fie arestat de forțele ruse chiar la aeroportul din Moscova și trimis la închisoare în Siberia. Motivul este cât se poate de ciudat dar și suspect. Și totul are lăgătură cu scurta vizită a personajului principal în Pădurea de tungsten, acolo unde a fost începutul tuturor începuturilor. Răscolirea misterelor dar și a lucrurilor ce nu ar fi trebuit să iasă la vedere. Dacă ar fi știut… dacă!

Cartea „Chemarea lui Kalangu” s-a dovedit a fi o carte extrem de bine scrisă, Mihai Preda a jonglat cu poveștile semeni unui păpușar, sau a unui om însetat de cuvinte… deoarece detaliile au fost atât de elocvente, atât de minuțios creionate încât te lași pradă textului uitând de noțiunea timpului. Chiar dacă anii dar și locurile nu au o tangență sau un punct de pornire fiecare poveste surprinde anume prin acest aspect dorind parcă o prelungire a textului; parcă ai găsi un alt scenariu, sau poate un alt final doar pentru a păstra acea magie a contextului. Cu siguranță fiecare sucire a textului va fi de neegalat surprinzând privirea cititorului cu personaje puternice dar și cu modul în care se petrec lucrurile. Autorul este cu adevărat un maestru al personajelor, iar cititorii sunt pur și simplu răsplătiți cu o lectură extrem de interesantă și incitantă.

Recomand cu drag cartea „Chemarea lui Kalangu”!

Citind-o pe Grațiela Țurțu. Cartea „Amore al mare”

 

  Grațiela Țurțu s-a născut într-un colț de Bucovină ( pe care-l consideră raiul locului), în com. Valea Moldovei, județul Suceava și locuiește în orașul Suceava. A absolvit Institutul de Științe Economice Timișoara, și, după mai multe peripeții profesionale, din anul 2000 lucrează ca expert contabil în propriul birou individual. Ca iubitoare a artelor, în toate formele de manifestare, doar scrisul și pictura au cucerit-o definitiv.

Ca volume de autor a publicat: „De la cai verzi la stele” (2015, editura Sf.Ierarh Nicolae – Brăila), roman autobiografic; „Cafea cu aburi de succes” (2015, editura Sf. Ierarh Nicolae –Brăila), carte motivațională de dezvoltare personală; „Mălina” (2016, editura Cygnus –Suceava), roman inspirat din viața oamenilor, așa-zis simpli, de la țară; „Rădăcini” (2018, editura Cygnus – Suceava), roman; „Printre lumi de ziua mea” (2020, editura Cygnus Suceava), carte în care sunt prezentate fragmente din existența autoarei, dar și cu accente psihologice. La Editura LiterPress Publishing a fost publicată cartea Amore al mare – Iubiri printre ape. (sursa: literpress) 

Cartea „Amore al mare – Iubiri printre ape” s-a dovedit a fi o tornadă de evenimente, povești și istorisiri ce se țes pe parcurs într-o pânză pestriță de personaje. Diversitatea momentelor, a iubirilor și dezamăgirilor m-au ținut acolo prinsă printre pagini iar dramele ce au însoțit plimbările venețiene mi-au reamintit suav de gondolieri și eleganța lor, de măștile misterioase și străduțele întunecate ce m-au purtat într-o lume cu adevărat nouă.  

În cartea „Amore al mare” orașul pe ape Veneția găzduiește iubirile într-o magie aparte, aici romantismul parcă ademenește ca într-un cântec de sirenă inimile tuturor astfel ajung să poarte adevărate scene de pasiune dar care în unele cazuri se soldează cu relații toxice, cu jumătăți de măsură stingându-se acel foc al unui început promițător. Într-o mare de personaje ce se intersectează între ele, cartea ne spune povestea iubirii, acel sentiment al plenitudinii pe care doar un el și o ea o pot defini; însă totul condimentat cu imaginea vieții reale în datele ei contradictorii, doarece totul e sare și piper, dulce și amar, zi și noapte. Autoarea creionează fără întreruperi scene noi, eroi ce pe alocuri îi pierzi din vedere ca mai apoi să iasă în evidență într-o nouă ipostază, parcă mai surprinzări prin ceea ce vor să ne aducă în față. Aici e povestea Gabriellei ce s-a născut pe malul Mediteranei, a lui Jeff și Alex ce au venit tocmai de lângă Lacul Champlain – Burlington – în Veneția. E istorisirea lui Vasco și al Ioanei, a Marlennei și a Giuliei, toate acestea și încă altele le ve-ți găsi ca într-o plimbare de cuvinte care o să încânte privirea.

Nu o să încerc să vă redau secvențe din poveștile eroilor deoarece mi-ar fi imposibil, sunt atât de diverse, atât de încâlcite încânt dacă aș descose una s-ar lipi ca într-un lanț toate, iar o carte trebuie citită nu povestită aici într-un rezumat. Pot doar spune că Veneția îi cuprinde pe fiecare într-o mantie a scenei artistice, defilând în plină splendoare atât cu patosul electrizant cât și cu tulburările dramatice ale unor taine, secrete ce se vor desluși în ani, adultere dar și sfârșituri iminente, unele pe cât de dure tot pe atât de toxice. Ce pot să mai spus… totul e o înșiruire de stări, popasuri sufletești, căutări dar și oglindirea fiecărui personaj față de realitatea creată. E despre familie și dragoste, despre viață în tot fastul ei.

„Amore al mare” este un roman intens, plin de urcușuri și coborâșuri, este drumul căutării iubirii dar și a trăirilor intense. Pasiunea venețiană a pulsat printre pagini iar uniunile ce s-au alipit aici au dat tonul lecturii îmbrăcând cartea într-o poveste cu povești.

Recomand cartea cu drag, e momentul ei… deoarece e vară și ne permitem să visăm la o Veneție artistică cu toate tentațiile ei.