Citind-o pe Issabela Cotelin. Cartea „În exil printre oameni”

Issabela Cotelin este născută pe 27 aprilie 1968, în Galați, absolventă a Colegiului Național Iulia Hașdeu și a Facultății de Limbi și Literaturi Străine – Universitatea București. A debutat publicistic cu versuri în revista Restituiri nr. 16 din decembrie 2017, după care i-au apărut poezii și proză scurtă în antologiile Anotimpuri, Pandemi(c)a (Betta, 2020), Albumul poeziei (Agora artelor, volumul 1, 2020), Antologie de… pandemie (Amanda Edit, 2020), Nuanțe de piper și ciocolată (Siono literar, 2020), Toamna metaforelor (ASPRA, 2020), Vis cu Nichita (vol. XIII, Rocart, 2020), Primăvara se numără prozele (Inspirescu, 2021), Antologia prieteniei și altele.

A debutat editorial cu volumul „Macii sunt întotdeauna roșii”, roman (File de lumină, 2020), publicând apoi volumul „Ehmeya”, roman (Astralis, 2021), iar recent scriitoarea surprinde cu o nouă carte, „În exil printre oameni”, roman (Editura RAFET, 2021)

„În exil printre oameni” se trezește o fată de șaptesprezece ani peste noapte, când rămâne însărcinată din greșeală și alege să păstreze copilul, în ciuda sfaturilor primite. Urmează scandaluri, durere, oprobiul vădit sau tacit al celor două familii implicate și al cunoscuților, privirile strâmbe ale necunoscuților. Lipsită de orice suport moral și social, cu cioburile primei iubiri de nelipit, lasă dovada vie a acesteia la părinții ei și pleacă în necunoscut.”

Sunt cărți ce ți se așează pe suflet imprimând acolo emoții într-o tornadă a confuziilor, unele care sau îți răscolesc amintirile sau starea de liniște formând parcă un déjà-vu, sunt alte cărți ce își plâng cuvintele iar prin retină vezi cum suferința ia amploare. Nici nu știu în care categorie să plasez romanul „În exil printre oameni”, deoarece am simțit cum mă învăluie trăiri pe care le-am simțit atât de intense încât lacrimile nu au întârziat să apară. Fiecare direcție a acțiunii mi-a arătat că noi oamenii suntem atât de puternici încât atunci când nu mai putem mai reușim încă un pic, atunci când suferința ne împiedică și cădem ne târâm doar pentru a fi, poate o versiune mai bună. O carte ce am simțit-o prin toți porii și poate mai mult de atât.

O avem ca eroină principală pe Dana, o tânără ce dintr-o iubire adolescentină ajunge să fie mamă. Cum tatăl se face nevăzut atât vârsta cât și mediul clevetitor o îndeamnă să se izoleze de lume, să fie o fugară în propra-i stradă, să evite privirile oamenilor și bârfele asupra sa. Greutățile însă abia încep, neajunsurile și alte necazuri o fac să plece din pragul familiar în căutarea sensului vieții, a visului unui trai decent. Însă, după cum se spune, un necaz nu vine singur experiențele prin care trece o fac atât de vulnerabilă încât aceasta nu mai caută răspunsurile la întrebările ce-i sună în minte. Iar timpul trece, trece năprasnic atât peste ea cât și peste acel copil lăsat în grija mamei. Un copil din flori ce nu poartă nici o vină!

Chiar dacă reticentă în relații datorită eșecului tineresc, Dana evită pe cât posibil să se conecteze cu cineva; ce o ține să facă acest pas e înrădăcinat în subconștientul ei. Totuși un bărbat este prezent în viața ei, un Andrei calm și cumpătat, inițial un coleg săritor ce nu-i dă semnale ce ar pune-o în gardă, apoi un ajutor ce crează o punte între țara natală și o plecare peste hotare. Tânără și fără experiență Dana calcă din nou greșit, se căsătorește cu un personaj ciudat cu o viață mult prea tumultoasă, iar aceasta rupe legătura cu Andrei. Inevitabilul se petrece, drumuri străine, o nouă sarcină, o viață încâlcită și țesută pe secrete fac din tânăra noastră o fugară printre străini fiind exilată și ținută în neștire. Viața nu-i este ușoară, zi de zi se convinge de greșelile făcute, de alegerile ce au dus-o într-un punct al existenței încâlcite, într-o piesă de prost gust a unui regizor de ocazie. Și totuși, nu-și pierde speranța, aceasta crede cu înverșunare că ce e pus de-o parte va fi al ei mai devreme sau mai târziu. Iar așa-zisa ușurare vine atunci când își vede soțul mort, iar o dată cu acest fapt își recapătă libertatea după mulți ani și dorința de a o lua de la zero. Și nu în ultimul rând această eliberare o face să-și parcurgă drumul spre plaiul natal într-o agonie și așteptare ce îi arde sufletul la propiu.

Cum au primit-o cei de acasă vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că nu e ușor să treci peste anii de absență în fața unui fiu adolescent, nu e ușor să treci cu vederea îmbătrânirea părinților, și nu e ușor să închizi ochii la faptul că alegerile făcute au lăsat urme, unele mai adânci decât altele. Nu e ușor să apropii doi copii, frate și soră ce nu s-au văzut niciodată. Și totuși pentru Dana se deschide un nou capitol în viață, o nouă șansă a sorții ce se întrevede chiar în fața ei într-un chip cunoscut dar marcat de ani, de sigurătăți și sentimente. Cine oare e acel bărbat cunoscut și totuși lăsat într-un timp al trecutului? Cum e posibil ca soarta să se joace cu două suflete exilate printre oameni apoi aduse într-un singur loc? La toate aceste întrebări vă veți răspunde citind această carte emoționantă, eu am rămas fără grai la propiu citind povestea Danei și a călătoriei ei către sine.

Cartea „În exil printre oameni” este o poveste incredibil de tulburătoare. Romanul conturează noțiunea de familie, de curiozitate juvenilă, dragoste, de loialitate, greutăți și perspective contradictorii asupra oamenilor cu care interacționăm. Această carte pune în lumină pașii dar și salturile pe care le poate face cineva pentru a ieși la liman. Și nu în ultimul rând e despre cum ne privim noi prin ochii proprii nu prin cei critici a celorlalți. O carte despre experiențe simțite la vârste fragede, despre speranțe, iubire și relațiile dintre părinți și copii, care îmbină dorințele și frământările unor oameni marcați de timp semeni unor trecători ce merg cu capul plecat adânciți în gândurile lor. „În exil printre oameni” s-a dovedit a fi un roman scris extrem de frumos, cu imagini copleșitoare, sensibile și dureros de apropiate de viața de zi cu zi.

Ar putea fi o imagine cu carte, brad de crăciun şi text care spune „Issabela Cotelin In exil printre oameni”

Recomand cu drag cartea „În exil printre oameni”, aceasta poate fi comandată de pe site-ul editurii SIONO!

Citind-o pe Alexandra Condrat. Cartea „Vicios”

Alexandra Condrat s-a născut în 1992 și a copilărit la Jurilovca. A terminat liceul „Lazăr Edeleanu”, din Năvodari la un profil umanist. A absolvit Științe ale Comunicării, specializarea Jurnalism la Universitatea Ovidius din Constanța. A publicat la Editura Petale Scrise romanul „Vicios”, carte care se încadrează genurilor literare chick lit și romance.

După cum vă dați seama astăzi voi vorbi despre o nouă apariție la editura Petale Scrise, editură care de fiecare dată îmi încântă simțurile mele de cititor de cursă lungă. Ei bine astăzi e despre cartea „Vicios” semnată de Alexandra Condrat, o carte ca o călătorie ce are un început, o trăire intensă, o învălmășeală de evenimente ce marchează și un final ce nu are sfârșit. O lectură ce te trece prin emoții contrarii ca apoi să realizezi că reușitele vieții sunt clădite pe lacrimi, frici, necuvinte, stări de melancolie și singurătăți. Dar și de oameni veniți la momentul potrivit, fie să te ajute, să te stimuleze sau să-ți spună adevărul în față fără retușuri chiar dacă doare.

„Cum poate un bar din lemn plasat la malul mării să unească oameni cu personalități atât de diferite? Adună-i pe toți în jurul lui, organizează petreceri tematice, adaugă o iubire neîmpărtășită, multă dramă… și vei obține cocktailul „Vicios”.”

O avem ca eroină principală pe Beatrice, zisă și Beibi spre amuzamentul meu și alte alinturi ce i se potrivesc mănușă, de ce?, deoarece aceasta e efervescentă, o tânără ce adună în jurul ei oameni la fel de pestriți ca și ea, la fel de colorați și perfecți prin imprefecțiunile ce le au. În ansamblu această carte e povestea Beatricei, cum dintr-o fixație ce durează încă din liceu aceasta este legată încă de Vladi, îndrăgostită fiind de el, sau poate de personalitatea lui, cine știe; cert e că acesta îl urmează an după an într-o traiectorie a vieții ce o fac să fie o ea dependentă și mai puțin o femeie hotărâtă să-și asume acea iubire neîmpărtășită.

Însă totuși Vladi îi realizează visul Beatricei, anume acela de a avea la mare un bar de lemn amplasat chiar pe plajă, acolo unde valurie cuprind țărmul iar iubirile se descoperă la răsăritul soarelui. Cum oportunitățile vin din partea lui Vladi iar Beatrice este un generator de idei „Vicios” înflorește în sezonul estival când toată lumea caută distracție și voie bună. Însă ce să facă tânăra noastră când iubirea-i este strânsă în pumni și chinuită de gândul unei distanțe păstrate din partea lui? Să meargă peste și când acesta o anunță fugar de o căsătorie, sau să profite de ocazie când vede că cuplul nou format este împăienjenit de certuri frecvente ajunse chiar la divorț, ce să facă? Și tot Beatrice își răspunde, tot ea se redescoperă chiar dacă dezamăgirile se țin în lanț, chiar dacă sufletul i se deschide pentru un alt „El”, chiar dacă singurătatea îi marchează serile și parcă nu se mai zărește lumina de la capătul tunelului. În mintea ei sunt și întrebările dar și răspunsurile.

„Nu pot să mă uit, pentru că simt că dacă o voi face, s-ar putea să îmi doresc să mă întorc. Și nu mai am la ce. Mă pot întoarce doar la mine. Pentru că doar pe mine mă mai am. Și pe mine m-am avut întotdeauna.”

Barul „Vicios” devine atât pentru Beatrice o a doua casă cât și pentru alte persoane care se deosebesc dar și se completează reciproc. Dintr-un simplu gând și o visare adolescentină locația plină de „vicioși” reunește suflete, aici se deapănă amintiri, se plâng pierderi, se unesc priviri și se ard omplete, la propriu. Personajele ce vin și pleacă din barul „Vicios” își pun amprenta pe text dar și pe felul de a fi a eroinei principale ca spre final să-și unească trăirile și să le imprime pe propriul album ce nu va fi niciodată dat uitării.

Cum își organizează viața tănăra noastră vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că deciziile pe care le ia sunt încurcate, acțiunile sunt mânate de bune intenții însă dor până la nebunie, și totuși, cu ce se alege Beatrice într-un final e esența unui parfum de rară calitate.

Cartea „Vicios” s-a dovedit a fi o poveste fără retușuri, una în care fiecare personaj își pune amprenta și își specifică dramele, viciile și felul unic de a fi. Aici nu doar s-au scris trăirile și emoțiile în fața noastră, aici s-au deschis sufletele și s-au lăsat fie înțelese fie criticate, fie alinate sau lăsate să-și calmeze furtunile. Mi-a plăcut enorm creionarea personajului Beatrice, deoarece aceasta poate lua chipul oricărei dintre noi, deoarece nici una nu am fost scutite de priviri pătimașe, sentimente neîmpărtășite sau iubiri ținute în colivie. Orice femeie a trecut prin așteptarea acelui el, prin conștientizarea emoțiilor care ne zăpăcesc în a lua o decizie corectă, și prin zbuciumul firesc produs de chintesența vieții. „Vicios” a fost o reîntregire a obișnuințelor și a trăirilor intense fără a se face dozaj, aici totul a fost fluent și fără definiții de bază!

Recomand cu drag cartea Vicios de Alexandra Condrat, aceasta poate fi comandată de pe site-ul Editurii Petale Scrise.

Citind-o pe Veronica Gavril. Cartea „Surâsul etern al zilei de ieri”

Veronica Gavril (născută în Iași, 10 august 1988) este mamă, soție, fiică și prietenă, roluri extrem de importante în procesul ei de evoluție și identitate. Totodată Trainer în Resurse Umane, Life Coach și Blogger. Funcții care o ajută să învețe continuu și să promoveze lectura și autocunoașterea fără de care viața nu ar avea strălucire. Pasionată de cărți și literatură încă din copilărie, a început a scrie articole motivaționale despre relații, trăire și eșecuri de la vârsta de 19 ani. A participat la mai multe concursuri de creație și a colaborat cu diverse reviste de publicații online. De asemenea, a scris trei cărți de dezvoltare personală în care a adunat cugetări și reflecții asupra naturii și condiției umane. Una dintre acestea a ajuns pe mâna mea, și mai exact cartea „Surâsul etern al zilei de ieri” apărută la Iași, 2020.

Cartea s-a dovedit a fi un balsam ce m-a uns pe suflet. Prin învățăminte știute sau mai puțin, prin povești cu morale adânci aceasta pune piatră cu piatră la a clădi o personalitate echilibrată, fie că ești bărbat sau femeie scriitura șlefuiește un caracter plăcut înclinat spre bine, spre dăruire și calm.

„Iubiți fără ezitare! Și exprimați-vă din inimă!”

Ar putea fi o imagine cu carte, floare şi text

Cartea reîntregește zilele aducându-ne în față niște filosofii pe cât de simple pe atât de ignorate de unii dintre noi. Și nu cunosc persoane care să nu fi trecut măcar o dată prin cumpene tragice ce le-au marcat viața, astfel- povețele venite de aici vor cuprinde cu blândețea cuvintelor omul, deznădejdea lui și starea sa din care nu poate ieși pentru a-l ajuta să procreeze prin arta de a fi, aici și acum într-un timp al neclarităților.

„Sensul vieții nu este o decizie, ci o stare de conștiință care îmbrățișează universul întreg.”

Orice gând e direcționat spre a sugera că iluzia dispare când începi să trăiești cu adevărat. Când ne oprim și privim totul în ansamblu, când facem acel „stop” binevenit pentru a ne reculege din toată furtuna ce se dezlănțuie în jurul nostru. Orice cuvânt plin de învățături ne face să avem grijă ce punem în cuibul sufletului nostru, cum selectăm bunăvoința de interesele meschine, cum dăruim fără a aștepta ceva la schimb, cum credem în iubire chiar dacă rănile trecute ne trag în jos.

„Aici, acum, și chiar în această clipă trebuie să iubim minunatul dar numit „viață”. „

Autoarea prin poveștile cu pilde ne arată ce am putea îmbunătăți, unde avem scăpări și ce ar trebui să luăm de la o situație în care nu găsim soluții, porniri sau zâmbete. Cu siguranță fiecare ne vom oglindi în această carte jurnal în care s-a făcut pe zile însemnările cele mai prețioase. Veronica Gavril ne învață că scopul în viață e esența, că teama e cea ce ne determină să supraviețuim iar iubirea este Dumnezeu. Indiferent cum am parcurge textul aceasta se va sedimenta în adâncul minții creând o eternizare a înțelepciunii ca un dar venit din suflet pentru inimi ce se caută pentru a se regăsi.

„Lumea este un întreg miracol format din firimituri de minuni.”

Cartea „Surâsul etern al zilei de ieri” a fost primită încă de la primele pagini în sufletul meu ca pe o completare ce a lipsit. Ca o piesă ce trebuia așezată la locul său. Lectura a fost una fluentă, de inspirație și aspirație la ceva mai mult, la mai bine, la mai frumos. Scriitura marcată de o simbolistică aparte îndeamnă la adunarea tuturor faptelor de la… și până la, ca o introspecție a tuturor acțiunilor trecute și viitoare. Vă recomand cartea cu drag, aceste lecții de înțelepciune ce vor alina sufletul într-o nevoie de apropiere pur omenească.

„Nimeni și nimic nu este lipsit de însemnătate. „

Cartea poate fi achiziționată de aici!

Citindu-le pe Natașa Alina Culea și Gabriela Presadă. Cartea „Te-a sedus și s-a dus”

Natașa Alina Culea este o scriitoare româncă de origine ucraineană, născută la Tulcea. Aceasta are un buchet literar impresionant la care se mai adaugă și ultima sa apariție „Te-a sedus și s-a dus”, carte scrisă în colaborare cu psihologul Gabriela Presadă. Dacă prin celelalte cărți autoarea Natașa Alina Culea ne obișnuise să ne treacă prin diferite stări cu poveștile unor personaje concrete aici nimic nu mai e fictiv, aici realitatea bate filmul transpunându-se într-o trăire intensă pe care o poate simți fiecare într-o manieră sau alta. „Te-a sedus și s-a dus” mi-a fost mai mult decât o carte, a fost glasul meu cât și ghidul perfect ce a scos la iveală unele temeri, unele câștiguri și nu în ultimul rând feminitatea, acea asumare de a fi femeie nu doar ca gen ci și ca personalitate integră.

„Femeile întreabă despre relații. Bărbații răspund.
S-au pus cele mai arzătoare întrebări ale femeilor privind relațiile de iubire, iar 15 bărbați, cu profesii diverse și aflați în diferite etape de viață, au răspuns conform propriilor concepții și păreri sincere.
Tocmai datorită răspunsurilor lor, unii au dorit să rămână anonimi.”

Fiecare femeie până își descoperă/dezvoltă potențialul ajunge să săvârșească greșeli, fie în a alege ceva/cineva, fie a urma ceva/cineva ce pune greu amprente pe felul ei de a fi. Iar an de an dacă se adună tot mai multe frustrări și goluri neumplute se ajunge la un cerc vicios, fie că vorbim de aspectele profesionale fie cele personale. Profesional dacă ajungi să nu te regăsești te poți orienta foarte ușor cu mici imbolduri din afară, însă ce faci cu zbuciumul personal? Cu alegerea unui partener cu care să rezonezi. Cu calmul unui cămin prielnic. Cu însăși noțiunea de căsnicie și familie. Astfel, autoarele ne-au ieșit în întâmpinare cu o carte ce are menirea să ne deschidă ochii ba chiar să ne dea acea zdruncinare din temelii pentru a vedea dincolo de aparențe, dincolo de cuvintele plasate strategic de unii bărbați ce se văd mari jucători și cuceritori.

Însoțită de mulți termeni de specialitate dar și teorii în ale relațiilor cartea „Te-a sedus și s-a dus. Cum schimbi povestea” vine ca un ajutor la timpul potrivit pentru femeile ce nu se regăsesc, acele suflete ce s-au pierdut în marea dezamăgire. Și sunt sigură, multe dintre noi purtăm după sine bagaje întregi de frici ce încă s-au sedimentat în copilărie, multe dintre noi sunt frustrate de ceea ce au ales și le-au făcut să fie acum și aici; multe încă speră la schimbare dar nu acționează, lasă timpul să treacă în naivitatea că toate se vor rezolva de la sine. Și mai multe sunt care încă cred că iubirea schimbă tot, nu ea schimbă, ci noi datorită ei, cu ajutorul ei, prin dăruirea față de cineva anume. Noi suntem și forța și unealta.

Cartea în sine e despre fiecare femeie ce a dorit iubire, a dorit să simtă, să cunoască fiorul dar i s-au stins luminile încă de la începutul zborului. Scrierea e despre cum să te înalți, cum să îți creezi propriile lumini din negura celor întâmplate și să lupți, și în primul rând să nu te pierzi e tine în această goană existențială după fanatismul sentimental creat ca o mască a socialului perfect. Pentru că e incorect să credem în perfecțiune, da în original, unic, specific unuia sau a altuia, însă perfect -nu. Nu trebuie să punem pe nimeni pe tron, altfel ajungem să fim o umbră a relației, a sentimentelor ce se vor rătăci pe drum.

„Te-a sedus și s-a dus. Cum schimbi povestea” e cartea cu și despre femei în solidaritatea de a ajuta. De a ne ține aproape una pe alta și de a încuraja schimbarea poveștii în care te simți străină, în care nu-ți găsești locul, în care ești doar o piesă de schimb într-o viață vitregă. E cartea în care expresia „de ce” mi se pare moneda de schimb, de ce eu… de ce mi se întâmplă mie asta? Și sunt doar unele exemple, deoarece aici ve-ți găsi exerciții fixe ce vă vor direcționa acolo unde sufletul încearcă să se mintă, iar mintea refuză să de-a luciditate. Ce pot să vă spun mai mult de atât e că lectura nu va fi cursivă și de o plonjare înspre o poveste fixă- nu, ceea ce o să întâlniți aici pot fi blocajele cu care te confrunți chiar acum, poate fi situați în care ești și de care ți-e frică într-o manieră naivă de nepregătire, poți regăsi aici sau glasul tău lăuntric ce-ți strigă din ani să ieși dintr-o relație defectă sau îndemnul la ceva mai bun, la ceea ce meriți de fapt fără modestie, ci cu bună dreptate.

Dintr-un adevăr în altul, dintr-o situație în alta și mai încâlcită autoarele ne pun pe tavă păreri, abandonuri, frici, constrângeri și complacerea într-un mod direct încât ajunge până la inimă și se dizolvă producând o reacție în lanț al trezirii bruște. Constați cu regret citind că ai fost sau poate ești încă o ea care suferă, care speră sau care e oarbă într-o relație în care nu ești în câștig, ba nici măcat nu ești ca personalitate, ca componentă. Și trebuie să știm un lucru, suntem puternice doar atunci când suntem conștiente de noi, de puterea zâmbetului nostru, de tăria cuvintelor noastre și nu în ultimul rând de forța acțiunilor noastre. Mie îmi rămâne să vă îndemn la lectură și să mulțumesc autoarelor pentru acest ghid ce mi-a luminat orizonturile și mi-a conturat segmentul de cum am putea schimba povestea, cum am putea ieși învingătoare dintr-o luptă pierdută dar cu capul sus fără a ni se îngenunchea felul de a fi sau feminitatea. Cum am putea dobândi încrederea și demnitatea prin a nu renunța la noi înșine. La noi ca femei, parte a unui tot întreg!

Recomand cartea cu drag, aceasta poate fi găsită pe site-ul editurii Bookzone, alături de celelalte cărți semnate de Natașa Alina Culea.

Citind-o pe Daniela Marchetti. Cartea „Quarantena conquistata@ Carantina cucerită@ „

Poezia în sufletul meu mereu a răscolit emoții fel de fel. Cu fiecare poezie citită notele s-au ridicat, tonurile s-au amplificat iar inima mi-a bătut ca într-un tumult de sentimente. Poezia pentru mine nu e doar zi și noapte, e trecerea prin inexplicabil cât și revelația ce vine o dată cu ultimul punct, cu ultima rimă, cu ultima frământare.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre un volum nou apărut la Editura Literpress Publishing intitulat „Quarantena conquistata@ Carantina cucerită@ „ semnat de Daniela Marchetti, o carte bilingvă ce pe lângă titlul sugestiv ne așterne în față o realitate de care nu ne putem ascunde.

„Daniela Marchetti, poetă româncă care are o relație privilegiată cu Italia, confirmată și de rezidența sa pe dealurile regiunii Friuli, la San Daniele, pune în titlul volumului său de poezie, după carantină, nume emblematic și semnificativ al unui itinerariu conceptual care stă la baza operei, simbolul @ care apropie condiția izolamentului datorat virusului de o oportunitate care să se regăsească în ideea unei renașteri implicite în multe poezii din această carte.” Enzo Santeze

„doar cuvintele își mai păstrează prospețimea
împotriva uitării nu lacrimile sunt leacul

traseul trenului are un viaduct un tunel amintiri
pe clina unui deal sufletul e liber
și tu scrii despre copilărie

literele compun
imaginea revărsată-n
nimbul zilei
sub forma lacrimei „

Între cuvinte și anotimpuri, între liniștea plină de subînțelesuri și portretul unor rugăciuni autoarea ne invită suav într-o lume creionată de ea ce m-a răscolit. Fiecare poezie înșiruită sau a avut morale adânci sau semne ce au atins coardele anume acolo unde doare cel mai mult. Totul a fost un dute-vino al zborului și luminei, a dăruirii și a călătoriei spre suflet. Câte nu aș încerca să înșiruiesc aici poezia autoarei Daniela Marchetti trebuie citită nu explicată, trebuie trăită în gongul nopții la lumina lămpii într-o intimitate proprie atunci când profunzimea se imprimă pe piele iar rima îți dansează în priviri ca o balerină în plin avânt artistic. O carte ce se zidește singură pe altarul amintirilor mele…

„să-ți iei fericirea pe tălpile refugiului
și să te duci văzând cu ochii
văzând cu ochii tăi
că vremea lucrurilor mărunte a sosit
într-o caleașcă de gală despre care e bine
să nu mai spui nimănui
nimic”

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul  Editurii Literpress Publishing, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citind-o pe Vali Șerban. Cartea „Iartă, crede în tine și mergi mai departe.”

De multe ori simțim că suntem cu moralul la pământ, că orice nu am face parcă nu se leagă, însă sunt și momente în care iei o carte din bibliotecă, o răsfoiești și parcă toate se adună în una, anume în acea lectură ce te învălui într-o mantie protectoare pregătită să-ți dea învățămintele lumii într-un limbaj simplist însă unul care să te facă să înțelegi profunzimea dar și calea cea dreaptă. O astfel de alegere literară am făcut și eu atunci când am hotărât să citesc cartea „Iartă, crede în tine și mergi mai departe” scrisă de Vali Șerban, editată la editura Berg, 2021. Cartea în ansamblu mi-a oferit o doză sănătoasă de pace lăuntrică, o liniște purificatoare și mi-a reamintit care sunt adevăratele motive pentru care merită să mă bucur de viață, pe ce să pun accentele și să nu uit să mă prețuiesc în primul rând pe mine, să nu pierd acel unic fel de a fi.

„Cândva, i‑am spus unui pescăruș să‑mi dea o pereche de aripi. Voiam să zbor. Așa, ca el. Deasupra mării.
– Tu n‑ai nevoie de aripi! mi‑a răspuns, căutându‑și un loc pe nisipul mării… Cât timp suflă viața în tine, ai aripi! Doar trebuie să le simți, să le întinzi și să te înalți…”

Ar putea fi o imagine cu carte şi floare

o carte ca o alinare…

Deși a fost o cartea ce putea fi citită într-o singură zi am simțit nevoia să lungesc lecturarea ei, din motivul profunzimii ei și a cuvintelor ce îmi sunau atât de cunoscute, a stărilor ce nu-mi erau străine. În toată paleta de emoții și situații cartea a fost de o blândețe aparte chiar și atunci când a subliniat adevăruri mai puțin plăcute. Cuvintele înmuiate în mierea autoarei au fost ca un pansament sau ca o lămurire la ce a fost, ce suntem și ce-am pierdut în neștire. Combinată cu citate celebre și filosofii proprii cartea a plăcut din prima și cred că va fi un bun prieten pentru oricine o va alege.

 Cartea ne trece prin mai multe situații pe care fiecare le-am simțit într-o manieră sau alta, unele de extaz și plăcere, iar altele de dezamăgiri profunde. Cum fiecare capitol a fost cu o reprezentare a ceva anume ordinea se poate alege în măsură a cât de bună îți e ziua, sau ce ai vrea să tratezi cu leacul cuvântului. Însă vă asigur că mesajul transmis face cât o mie de cuvinte, din fiecare mică bucată de text ajungi să legi inima de acele gânduri răzlețe ale autoarei Vali Șerban și să faci un pact tăcut cu impresiile acesteia.

Autoarea și-a sedimentat gândurile și concepțiile despre viață și le-a expus în această carte. O lectură pe cât de obișnuită pe atât de plină de speranță, credibilitate și esență. În urma lecturii rămâi cu nădejdea și bucuria din lucruri mici, rămâi cu împăcarea și cu noțiunea de a trăi azi, aici și acum. În câteva cuvinte cartea relatează perfectul imperfect care ne face să fim unici prin definiție. O carte extraordinară. Nu vreau să vă povestesc prea mult, pentru că trebuie să o descoperiți singuri. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, și vă las câteva citate ce mi s-au lipit de suflet…

Citate din carte ce m-au impresionat:

  • De-a lungul vremii, viața m-a învățat că cel mai important cont este cel pe care mi-l deschid în suflet. Nu la bancă.
  • Aș spune că ieri stă de cele mai multe ori în spatele lui azi, iar mâine caută să ne sară în brațe…
  • Aș spune că acum suntem plânsul de ieri și zâmbetul de mâine…
  • Am înțeles că valorez atât cât sunt, nu cât spui tu, singurul evaluator corect rămânând întotdeauna Dumnezeu.
  • Iubirea este inefabilă. Vine pe furiș, intră-n suflet și nu mai pleacă niciodată.
  • Vreau să țipi, timpule! Să zbieri cât mai tare în frigul din noi…
  • Mâna neîntinsă, în sufletul căreia stau scrise povești tăcute, n-are nevoie de pomană! Are nevoie de iubire. Atât!
  • Oamenii oferă doar ceea ce sunt.
  • Dacă timpul mi-ar da tălpile lui, m-aș opri. Și aș fi.
  • … iartă-te, iartă-i, crede în tine și mergi mai departe!
  • Tu să fii bine. Noi nu ne-am născut ca să fim pe placul oricui. Oricui e oriunde. Tot e doar în tine.
  • E mare lucru să știm să fim!

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Berg, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!