Citind-o pe Mara Eremia. Cartea „Ispita Italianului”

Autoarea Mara Eremia s-a născut în data de 8 martie 1990. Studiile și le-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar Masterul în Psihologie Judiciară. Actualmente profesează ca psiholog. Aceasta are un buchet literar destul de impresionant cu povești care mai de care; unele mai incitante ca altele; toate au o intensitate ce acaparează aici și acum. Zilele acestea am încheiat Seria Ispita și parcă aș începe din nou să recitesc aceste minunate volume ce mi-au intrat sub piele. Fiecare carte în parte a avut o avalanșă de evenimente încât pot spune că am visat cu ochii deschiși, am oftat a placere și am vizualizat niște imagini ce mi s-au întipărit pe retină. Totul într-un cadru misterios, senzual și pasional.

Volumul trei „Ispita Italianului” s-a dovedit a fi o carte cu iz italian în care a plutit glamourul, opulența dar și sensibilitatea, acea stare în care inima pulsează a emoție nediluată. Starea ce e primul impuls spre creație, spre creionarea frumosului într-o lume în care sumbrul pândește, într-un timp în care o singură clipă poate sau da viață sau lua acea speranță la mai mult. Sau poate înaripa sau adânci în cel mai mare hău al neputinței. Astfel, „Ispita italianului” e o adevărată provocare mai ales că povestea nu doar reunește mai multe destine, dar și conturează acea verigă simplă a trecerii, a vieții dar și a morții, a nașterii dar și a sfârșitului într-o aură a finalității. O carte ce a dezlegat firul vieții și ia dat avânt printre pagini într-o alertă continuă făcându-mă părtașă la lacrimi dar și la iubire, la pierderi dar și regăsire. Iar eu am râs și am plâns, am fost furioasă dar și le-am dorit eroilor o viață ca în povești, ca în scrierea basmului… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

„Ti amo con tutto il cuore e posso fare qualsiasi cosa per te. Jada, sei la tentazione dell italiano!”

O avem ca eroină pe Helen Flynn, creatoarea brandului de încălțăminte Jada Shine din New York, cunoscută și ca soră a enigmaticului director al Serviciilor Secrete Scott Flynn. Aceasta din pasiunea sa pentru pantofi realizează magie în sfera modei, toată lumea vrea să poarte creațiile Jada, toți au pe buze frumusețea dar și eleganța acestor opere de artă… însă nimeni nu știe cine e în spatele brandului. Acum mai mult ca niciodată Helen vrea să meargă la Săptămâna Modei din Milano pentru a arăta cine este ea de fapt, din a cui mână iese opera artistică. Chiar în pragul plecării aceasta află de infidelitatea iubitului acesteia, iar acest fapt vine ca o confirmare că trebuie să meargă mai departe fără el, să se avânte în tot ce înseamnă nou fără a mai fi trasă în urmă de o relație toxică. Pornirile sale o surprind și pe aceasta când sare la propriu pe un bărbat super frumos în avion într-un moment de rătăcire. Gustul lui, plăcerea ce i-a transmis-o o face să se înfioare, dar și să realizeze că poate trăi și fără cel ce i-a fost partener câțiva ani. Acum însă punctul prioritar e scena ce o așteaptă la Milano, acolo unde se va prezenta ca creatoare absolută în fața întregii lumi. Șocul vine însă din multe părți, acel „El” e mai aproape decât s-ar fi așteptat, incomoditatea gesturilor o urmăresc dar și tentația de a-i fi din nou în brațe. Mirosul lui o ademenește, senzualitatea gesturilor o face slabă în a lua decizii astfel se trezește împinsă de instincte și îi cedează. Consecințele nu întârzie să apară, regretele sunt pietre de moară iar drumurile se văd încețoșat… astfel, de la săptămâna Modei, Helen nu va mai fi la fel, niciodată. Nici pentru Giulio Tito, unul dintre cei mai doriți italieni din lume, fondatorul brandului Passion Luxury Collection. Nici pentru el…

„Destinul ne-a arătat și o altă fațetă a monedei, pe care abia acum am cunoscut-o.”

Aventura celor doi chiar este o încercare a sorții, e un exemplu viu în care două destine se resping pentru a se reuni mai puternice ca niciodată sudându-se într-un întreg invincibil. Însă până acolo drumul e bătătorit cu dureri urlătoare, spălat cu lacrimi amare, și dezmembrat în mii de bucăți pentru a uni piesele într-un întreg. Atât Helen cât și Giulio Tito vor porni pe un drum anevoios, inițial presărat cu pasiuni zguduitoare ca mai apoi să fie marcat de implicații durerose, de trecut usturător dar și alegeri pe alocuri imature. Însă soarta îi vrea împreună în pofida deciziilor repezite, în pofida preferințelor marcate de alte persoane dar și de jocul perfid al karmei. Atunci când destinul deja le-a fost scris degeaba mai fug, în zadar se ascund ca un laș/ă, toate cărările se adună în una, un traseu ce duce exact spre sufletul pereche ce le este predestinat, fie că acceptă fie se lasă pe mâna acelei forțe ce le-a hotărât în mod fatal și irevocabil tot ce se va petrece în viață. Iar când iubirea alege pentru ei, TREBUIE să accepte aici și acum acele sentimente ce nu le-au încercat încă niciodată până la „El”, până la „Ea”!

„Ispita Italianului” s-a dovedit a fi un volum foarte intens, genul acela de scriere care îți pătrunde în suflet și rămâne acolo. Cartea are la bază o poveste de iubire tumultoasă care ia naștere la înălțime, o dragoste care e departe de a fi ca una din povești, e mai mult o simțire dureros de necesară ce se vrea trăită în doi, o iubire ce ajunge să se sedimenteze doar atunci când este acceptată și pusă în fața sufletului ca pe un altar al adevărului. O iubire ca o dependență sfâșietoare între două inimi ce bat în tandem, legate de un dor chinuitor sfidând timpul și spațiul într-o căutare continuă. Până la acel final fericit. Cartea „Ispita Italianului” este, pur și simplu un volum care îți arată că viața este un drum lung presărat cu piedici, suferințe, dar și momente de vis, dar și cum nimic nu este simplu și nimic nu este întâmplător. O scriere ispititor de incitantă ce pe lângă momentele pasionale va atinge acele note sensibile care vor sublinia puterea și curajul de a merge mai departe, de a prinde aripi atunci când sufletul îți este la pământ. Dacă vă doriți să citiți o carte ispititor de pasională cu o poveste de viață cu un impact puternic, atunci „Ispita Italianului” este perfectă pentru voi, eu o recomand cu mare drag!

Citind-o pe Mara Eremia. Cartea „Ispita Directorului”

Autoarea Mara Eremia s-a născut în data de 8 martie 1990. Studiile și le-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar Masterul în Psihologie Judiciară. Actualmente profesează ca psiholog. Aceasta m-a surpins de sărbători cu o minunată carte cu tematică „crăciunistică” iar zilele acestea am fost dată peste cap cu volumul doi al seriei Ispita. Cartea „Ispita Directorului” s-a dovedit a fi o emoție vie încă de la primele pagini ca mai apoi să ia în intensitate și să mă zguduie din temelii; aici printre pagini am simțit durerea, furia, pierderea, trădarea, dezamăgirea, frica dar și iubirea, în toate formele ei mai senzuale. Autoarea a creionat fiecare scenă în cel mai pătrunzător mod, ne-a arătat partea întunecată a unor oameni dar și cum iubirea poate fisura toate barierile inimii în cel mai pasional mod.

„Lasă frica și iubește! Iubirea te poate ucide, dacă nu o ai, și te poate învia, atunci când o ai! … îndrăznește!”

„Nu cred că întunericul este atât de negru, cum spun oamenii. În orice întuneric se poate face lumină, dacă știi să apeși butorul corect. De multe ori, am crezut că viața este grea. Nu este adevărat! Noi o facem să pară așa. Nu știm ce vrem și nici pe cine vrem.”

Dacă în primul volum aflăm povestea Președintelui David Beck și a Darinei Clark, o înșiruire de momente la limită dar și descărcări senzuale duse la nivel de artă, volumul doi ne pune pe tavă istoria prietenei Primei Doamne, Evelin More dar și a lui Scott Flynn, directorul Serviciilor Secrete de la Casa Albă, om de încredere dar și un titan în a-și stăpâni orice emoție, orice pornire într-o lume în care pericolul pândește la orice colț. Lanțul evenimentelor se precipită atunci când Evelin află că soțul o înșeală iar ea urmărește mută spectacolul infidelității acestuia, acum realizează că viața ia trecut pe alături iar ea practic a luat mici fărâmituri de la existența proprie. Într-un moment de slăbiciune combinată cu alcool aceasta sare la pieptul enigmaticului Scott, îl dorește, îl cere însă… este refuzată și simte încă o dată că nimeni o vrea. Dezamăgirea îi intră în sânge, convingerea că nu este bună ca femeie i se așează pe umeri iar ea alege să păstreze o distanță sigură de toți bărbații, mai ales de el. Însă focul din inimă o arde, curiozitatea de a fi măcar o noapte cu el o împinge în brațele lui intrând fără să vrea în cel mai delicios joc al seducției.

Pe cât de dornică nu ar fi să-și înceapă o nouă viață, Evelin clachează atunci când trecutul o ajunge din urmă, pierderile proprii o coboară iar coșmarurile prind să o acapareze în totalitate atât când luminile se sting dar și atunci când pornește la pas ușor dar sigur în viața lui Scott. Acesta este mânat de dorința de a o proteja îndepărtând-o de el, dar și a o ține aproape, deoarece simte că o vrea prin orice por, în pofida pericolelor la care o supune. Ajung ambii să fie doi orbi ce se plimbă prin întuneric neconștientizând faptul că oricând ar putea să se rătăcească în propria întunecime, ea- cu un trecut nesigur, el- cu un trecut umbrit de secrete, conspirații și moarte. Prezentul lor e pecetluit de poziția pe care o are fiecare, însă pe cât de încinsă nu ar fi lumea serviciilor secrete puterea celor doi parcă ia amploare unindu-i într-o poveste comună plină de pasiune îmbinată cu pericol. Combinația fatală pentru ca două inimi să se alipească într-o alianță invincibilă și de lungă durată.

„Sunt secrete pe care mai bine le-aș lua cu mine în mormânt, însă din ce mă străduiesc să le ascund, din aceea, acestea vor să iasă la iveală. Și totul începe de când apare ea în viața mea, Evelin More.”

Cartea „Ispita Directorului” a fost o lectură seducătoare, cu scene pasionale, dar din care nu lipsește acțiunea, suspansul și, desigur neprevăzut care pândește la orice colț. Mara Eremia a creionat personaje interesante, cu personalități intense și curaj, care au stârnit curiozitatea încă de la primele fraze și nu au dat răgaz cititorului de rând să-și liniștească sufletul. Printre emoțiile vii, patosul și dramele au creat un parcurs al cărții neașteptat de incitant, am iubit iubirea personajelor principale dar și am admirat din umbră acea maturitate de a lua decizii. De a accepta într-un final că viața se trăiește aici și acum. Ce pot să mai spun e că ispita Directorului a avut părul roșu și o fire mult prea hotărâtă în a lua în mâini puterea prezentului încât nici un avertisment nu a mai contat atunci când două inimi au zis da, atunci când limbajul trupului a avut același vocabular, și atunci când sclipirea din ochi a fost confirmarea la mai mult. Și textul a curs, arătând că ea este lumină, iar el întuneric, că ea este zi… iar el noaptea ce o va învălui în grijă, seducție, iubire infinită. Și toate acestea asezonate cu taine de stat, cu momente de amenințare dar și cu gustul amar al morții într-un cadru al Scenii Politice ale Statelor Unite. Romanul „Ispita Directorului” este o carte cu o acțiune la limită ce îți taie respirația, cu prestații fierbinți creionate cu dibăcie dar și cu personaje pe care le îndrăgești instantaneu. E o carte pe care o recomand cu mare drag! Vai, atât de mult îmi place!

Citind-o pe Lara S. Moon. Cartea „Intens”

Lara S. Moon este o autoare româncă, care a scris pentru prima oară la vârsta de cincisprezece ani o poveste de dragoste inocentă, al cărei manuscris neprelucrat se află încă în casa părintească. A regăsit această pasiune după douăzeci de ani de la prima experiență și a făcut-o cu „Intens”, primul volum din seria cu același nume. Pentru câțiva ani a scris în secret, doar pentru propria plăcere, decizând recent să împărtășească cititorilor cărțile ei. În prezent sunt finalizate și în proces de editare cele patru volume ale seriei Intens, seria Predestinat, cu cele două volume ale sale, și două romane independente, iar pe masa de lucru așteaptă să-și găsească deznodământul încă patru povești, dintre care una constituie o provocare uriașă chiar și pentru autoare, fiind un fantasy plin de personaje mitice. Îi place să creeze personaje feminine, frumoase, independente, și masculi alfa, sexy și protectori. Adoră poveștile cu happy-end, însă pentru unele dintre ele găsește mai potrivit un final dramatic. (sursa: din arhiva autoarei)

Cartea „Intens” de Lara S. Moon este primul volum din Seria Intens, volum ce ne derulează un film cu adevărat plin de conținut dar și imagini de o forță acaparatoare cum rar întâlnești. Chiar dacă natura cărții e una erotică momentele pasionale sunt creionate în așa fel încât simți că trăiești energia vibrantă fără a te simți în plus, ba din contra, citind pulsezi a emoție vie parcă luând de la această scriere tot ce e mai frumos.

„Cum a apărut Rose în viața mea și de ce mă aflam eu în acea zi în cafenea, sunt întrebări la care eu nu am răspuns. Cert este că din momentul în care am văzut-o, înainte ca ea să iasă pe ușă, am rămas blocat în fața cafenelei. (…) Mi-a fura inima din prima secundă și nimic nu m-a făcut mai fericit până acum. A luat-o și a îngrijit-o cum a știut mai bine, iar din acel moment am renăscut.”

O avem ca eroină pe Rose Portam, o tânără determinată să reușească pe cont propriu într-o lume a bărbaților. Aceasta însă este umbrită de o relație anostă cu un partener absent complăcându-se din obișnuiță într-un cadru mult prea șters. Acum însă simte că trăiește din nou o dată cu apariția fulgerătoare a masculului alfa Jack Stone. Acesta o răvășește ca o furtună în plină vară iar ea, Rose, nu-i poate rezista. Însă vrea să fie corectă cu ea însăși și înainte să își dea frâu liber emoțiilor găsește curajul de a spune „stop” relației ce a epuizat-o de energie și deschide o nouă filă pentru tot ce înseamnă azi și… mâine. Însă nu-i este ușor, retrospectiva anilor ce au trecut o apasă pe suflet, dezamăgirile o răvășesc… însă Jack e mai pregătit ca niciodată să-i aline suferința și să o lase să se deschidă semeni unei flori în plină desfătare. Astfel, iubirea lor este ca un balsam ce le unge sufletele ambilor eroi ai cărții, iar pasiunea devine din ce în ce mai aprinsă iar contopirea tot mai vie. Pe zi ce trece atmosfera dintre cei doi e tot mai încinsă, practic ajung să simtă o respirație la unison iar despărțirea îi doare, astfel decid să pășească fără rețineri într-o relație pe care o doresc cu ardoare. Își permit să trăiască la cele mai înalte cote iubirea, dăruirea trupească și împlinirea prin descoperirea sexualității unul altuia. Momentele intime le sunt jurăminte mute iar senzualitatea mișcărilor sunt artă în ochii privitorului.

Și totuși, momentele tensionante se simt în aer. Trecutul îi ajunge din urmă iar rănile vechi se deschid atunci când se așteaptă mai puțin – cumva, fiecare are cicatricile lui sufletești și ajung să fie cel mai bun medicament unul pentru celălalt. Din umbră însă sunt urmăriți de chipuri meschine iar tot ce le pregătește soarta doar le demonstrează cât de puternici pot fi doar împreună, unul pentru altul, Rose și Jack într-un scenariu nou scris, în care el și ea sunt proprii făuritori de frumos. În care el bărbatul îi pune sufletul în palme și merg mână în mână pe drumul vieții mai pregătiți ca oricând să simtă gustul zilei dar și plenitudinii unei relații complete.

Cartea își justifică titlul, pasiunea pulsează iar momentele erotice explodează de culori într-o aură de atingeri și clipe înflăcărate. Căldura mângâierilor ajunge să frigă iar privirea începe să dezbrace nu doar hainele, ci și străfundurile sufletului. Intimitatea sparge barierile iar inimile celor doi se dedică scopului de a fi una pentru alta exorcizând acel timp mort în care atât Rose cât și Jack s-au complăcut într-un tablou inert. Acum și aici se scrie povestea lor, un legământ al iubirii pentru totdeauna.

„Intens” este o scriere matură pentru oamenii fără prejudecăți. O carte plină de emoții adunate pe hârtie care te prinde printre file și nu te mai lasă. Ești un urmăritor al unui film derulat și întreținut de imaginație în care acțiunea te atrage, te incită și îți intră sub piele. Lara S. Moon a reuşit să-şi pună bucăți din suflet în viețile personajelor, să contureze caractere şi să se detașeze de poveste fix la momentul potrivit lăsând cititorul de rând să-și poarte mintea într-un flash emoțional alături de eroii cărții. Aspectul erotic al cărții a fost sarea și piperul ce a dat întregii scrieri o forță de atracție aparte. Iubirea a tronat, a dat un scop vieții îndemnând inimile tuturor într-un punct al completării reciproce. El pentru Ea, și viceversa. „Intens” s-a dovedit a fi o carte tulburătoare, cu o poveste de viață marcantă și o iubire ce-ți taie răsuflarea. La propriu. Vă las pe voi să aflați cum s-au derulat lucurile între Rose și Jack, pentru că nu vreau să vă răpesc plăcerea lecturii, pot doar să vă spun că un „te iubesc”, este începutul a tot, și că acolo unde este dragoste este și viață!

Citind-o pe Andrada Rezmuveș. Cartea „În brațe străine. Volumul I”

Îmi place extrem de mult atunci când găsesc la editura Petale Scrise romane noi, de ce?… deoarece mereu merg la sigur, știind că vor fi de excepție. Astfel, noua carte apărută semnată de Andrada Rezmuveș mi-a luminat clipa și mi-a încins sângele în vene, și nu doar prin coperta ce te duce cu gândul la pasiuni nestăvilite dar și la titlul incendiar. „În brațe străine”, primul volum din Seria Destine Încătușate mi-a captat atenția încă de la primele pagini, povestea a curs sub ochii mei relatând cursul unor destine împinse de incertitudini, de frici și de un trecut mult prea complex care îi trage în jos pe eroii cărții, ca într-un cerc vicios al amintirilor înlănțuitoare. Unele care nu le permit să ia prezentul și viitorul ca o normalitate, ca un pas înainte spre împlinirea proprie. O carte ce pe lângă pasiunea ce ia amploare ne descrie cum o femeie poate renaște din propria cenușă mai puternică, mai hotărâtă și mult mai înflăcărată, dornică să-și descopere sexualitatea într-o nouă ipostază, acea a femeii independente!

„Amintirile sunt cele care dor cu adevărat.”

,,Dragostea te răneşte în feluri pe care nu le poţi descrie în cuvinte, dar tot ea vindecă rănile pe care le credeai imposibil de vindecat.”

O avem ca eroină principală pe Audra, o tânără femeie ce rămâne în voia sorții cu un copil pe brațe de doar câteva luni după ce soțul acesteia alege pe o alta. Rănile sângerează abundent iar gustul dezamăgirii o face pe Audra să dea un milion de pași în spate și să-și analizeze relația cu soțul acesteia, pardon, fostul soț. Dacă pentru început totul a fost lapte și miere, treptat aceasta realizeză că Arden, bărbatul în care și-a investit tinerețea, fidelitatea și credința oarbă nu e nici de cum un familist dedicat, ba din contra… privind în ansamblu realizează că mereu au fost umbre ale infidelității lui, însă din prea multă dragoste ea le-a ignorat. Acum e mai hotărâtă ca oricând să-și îndrepte toate emoțiile către mogândeața de fetiță ce îi amintește că pe lângă faptul că e femeie a fi mamă e mai primordial. Însă durerea pierderii o sapă din interior, iar senzația propriului abandon o înrobește parcă arătându-o cu degetul, semnalându-i că s-a pierdut într-o mare de oameni. Că nu mai e ea, o tânără senzuală ce ar trebui să se reclădească pe zi ce trece pentru a fi artă în ochiul privitorului. Până își ia viața în mâini, se pune pe ea pe primul loc pentru o noapte, una care o va da pe spate… la propriu și la figurat.

„Acesta este drumul tău, Audra. Drumul tău separat de al lui, de trecut, de voi. Trebuie să-l uiți cu orice preț, iar, uneori, sexul este un afrodiziac mai puternic decât alcoolul. Ai nevoie de eliberare, de amintirea orgasmului. Felul în care corpul tău tremură când ajunge la împlinire, zburând undeva mai sus de nori. Ai nevoie să îți amintești că încă ești frumoasă, atractivă… Că încă ești femeie! Poți fi și pradă și vânător!”

Aventura unei nopți se topește pe pielea ei iar Audra vrea să nu uite acea privire în care s-a oglindit ea, goală de rețineri și plină de flăcări arzând în interior. Acum însă își îmbracă haina de mamă și plonjează ca pe gheață atunci când fostul soț încearcă să-și reînceapă viața cu o alta ba să îi trimită semnale pe care ea le îndepărtează rapid; refuză să mai simtă dezamăgirea tăioasă, refuză să se pună pe ultimul loc pentru că acum știe cum e să fii în brațe străine. Și i-a plăcut.

Ironia face ca o noapte să se transforme în nopți înfocate alături de misteriosul bărbat întâlnit într-un club, Reed se dovedește a fi balsamul de care are nevoie. Fără obligații, fără întrebări și alte complicații. O relație cu multe beneficii pentru ambii. O înțelegere făcută în plin act al pasiunii ce îi va consuma pe ambii, însă până atunci emoția se trăiește iar experiența focului în doi fac din Audra o nouă „Ea”, una mai hotărâtă să înfrunte realitatea. Și totuși, uneori ce e bun pare feeric, tot ce e înălțător pare desprins dintr-o vrajă, iar tot ce ni se înfățișează magic… se evaporă ca într-un vis, departe de a fi împlinit definitiv. Iar gustul unei noi dezamăgiri plutește, din nou înlănțuie ecoul unui suflet și așa rănit. Chiar dacă și-a promis că nu se va îndrăgosti niciodată, chiar dacă și-a zis că inima îi va rămâne ferecată pentru un nou „El”. Acum simte. Emoții încărcate. Trăiri confuze. Explozii de culori.

„Singura lumină care ar putea schimba felul în care te văd este cea a minciunii și ascunzișului, Reed. Sunt îndrăgostită de tine, nebunește, atât de îndrăgostită încât rămân fără aer când te văd.”

Cartea „În brațe străine” s-a dovedit a fi un romance erotic plin de răsturnări de situație, dacă de la început ni s-a conturat tabloul unei familii rupte de o infidelitate supărătoare treptat am putut vedea evoluția. Textul a prins conturul unduitor ca a unei femei îndreptându-ne atenția către erotismul dar și povestea în sine, una care poate fi a multor femei. Unele poate o să se și regăsească printre pagini, mame singure, femei care au uitat că feminitatea e cea mai bună haină, că sexualitatea e cel mai strălucitor machiaj iar zâmbetul cea mai letală armă. „În brațe străine” e cartea vindecării prin regăsirea de sine, e povestea unui începtul care înnoadă trecutul cu prezentul formulând un conținut vieții, dându-i sens și un țel, acela de a fi azi mai mult ca ieri. E cartea în care o ea se scutură de suferință ca de cenușă și își dă voie din nou să simtă, să trăiască aventura unei nopți și gustul renașterii prin sensibilitatea emoțională. Chiar dacă finalul mi-a lăsat un gust amar … sper ca volumul doi să aducă lumină, și acel mult așteptat sfârșit de, „… și au trăit fericiți împreună până la adânci bătrâneți”. Da, recunosc, sunt o romantică incurabilă!

Vă recomand romanul cu drag, va fi o carte pe care o ve-ți devora la propriu și nu doar pentru poveste ci și pentru scenele erotice ce vor fi delicioase. Vă asigur!

Citind-o pe Cătălina Pană. Cartea „Fata cu umbrelă galbenă”

Cred că autoarea e adepta senzaționalului, de ce… deoarece mereu aduce în față un punct de culoare care se întinde până la cer și înapoi dând întregului text o alură de extaz pictat în toate nuanțele. Dacă primul volum, „A ta, Mia” din seria Zodia Ispitei mi-a plăcut într-un mod aparte, prin gingășia eroinei și povestea însăși tumultoasă, volumul doi „Fata cu umbrelă galbenă” a fost vibrație vie. Încă de la primele pagini ni se înșiruiesc o serie de evenimente menite să acapareze toată atenția, iar drumul ne este indicat de o umbrelă galbenă, una care e un punct de culoare într-o lume anostă, un obiect neînsufețit care este catalizatorul unui început tumultos. Începutul unei iubiri ce va fi atât de intensă încât emoția va pulsa cu un erotism senzual purtat pe culmile înaltului; o poveste dintre două sufelete rănite ce vor fi într-un neastâmpăr constant, să se caute, să se accepte, și nu în ultimul rând să își dea voie să simtă acea fluturare a iubirii la cel mai ridicat ton.

„Ceva ieșit din tiparul sumbru îmi atrage atenția în colțul ochiului drept. În marea de umbrele negre, își face apariția, pe lângă colțul clădirii cinematografului, o umbrelă galbenă. Un contrast interesant de privit, cum o singură persoană merge în direcția opusă puhoiului de lume.
O FEMEIE.
Îi pot desluși cizmele lungi și albastre, trase peste o pereche de pantaloni negri. Restul este acoperit de umbrelă, dar ce văd e de-ajuns cât să-mi aprindă imaginația.”

Ce face momentul/clipa din om? Ce poate stârni o pată de culoare în sufletul unui bărbat? Păi vă spun eu, emoție sau mai bine spus furtună care are o direcție, „Ea”. Sursa. Descoperirea. Dorința. Ea ispita ce-l va scoate pe El din amorțeala unei pierderi, a unei eroziuni sufletești acerbe. În acest dans al ploii umbrela galbenă scoate în evidență tot ce doi oameni au înfundat în suflet într-o nevoie de a se complace într-o tristețe ce macină, însă soarta, sau fie ce-o fi îi vrea vindecați de trecut, goi de secrete și pregătiți pentru … și va urma!

Îl avem ca erou principal pe Emanuel Fota zis și Manu, un văduv ce încă e îmbrăcat în mantia doliului ce se complace în această stare a singurătății, a furiei și a ignoranței față de sine de mai bine de patru ani. Nimic nu are gust pentru el, totul e cenușă și toate nuanțele de gri îi pictează zilele până din marea de sumbru un galben timid își face simțită prezența. Manu privește ca hipnotizat nuanța intensă până curiozitatea îl împinge să o caute pe cea ce se ascunde de privirea sa. Chemarea sorții este aproape iar Manu este pus pe o scenă a vieții ce îl va face atât erou cât și o persoană ce se ascunde după emoția pierderii, însă eroina noastră îl scoate din acea cochilie ajutându-se recipros să-și condimenteze zilele. Și ce mai deliciu…

Și Anna la rândul său este o purtătoare a unei suferințe greu de ținut în frâu, cu o familie influentă și care o vrea supusă aceasta iese din tiparele bine stabilite de „tatăl anului”. Iar acest fapt îl supără teribil pe acesta, provocându-i Annei suferințe sub orice formă, oroare de părinte zic eu, cum zice regina din Alice în Țara Minunilor: „să i se taie capul„. Și totuși, Anna demonstrează o maturitate ieșită din comun, iar pas cu pas alături de Manu se completează, își sorb cuvintele de pe buze și își fac nopțile zile. Până… necazurile îi iau pe nepregătite. Din nou.

Însă tot ce le-a fost scris nu s-a lăsat așteptat, iar voia sorții s-a împlinit în direcția în care cei doi s-au completat mai bine decât își imaginau. Fricile le-au fost șterse iar experiențele prin care au trecut le-a demonstrat încă o dată tăria lor în a porni pe drumul dragostei, un drum de care au fost ambii limitați. Acum au realizat că jumătățile de măsură nu le sunt suficiente, ci toate o împlinire comună, el pentru ea, ea pentru el!

Cartea „Fata cu umbrelă galbenă” s-a dovedit a fi un roman erotic destul de intens. Pasiunea s-a strecurat printre acțiunea propriu zisă atât de senzual încât oricâte dureri nu s-ar striga în text iubirea celor doi se avântă tot mai sus, în aria plăcerilor. Povestea Annei și a lui Manu a fost un deliciu, și știți expresia, „aici și acum”, păi în acest moment încă simt efectul lecturii care a răscolit imaginația mea, dar și a lăsat în urma sa un val de nuanțe vii ce mă vor înclina în zona viselor, a plăcerilor, și nu în ultimul rând a zâmbetului. „Fata cu umbrela galbenă” a fost cartea ce a venit la fix, romantismul ei, fulgerarea acțiunii cât și suspansul îmbrăcat cu umor a făcut din această poveste elexirul perfect pentru serile lungi de toamnă. O lectură pe care o recomand cu mare drag! 

Citind-o pe Maria Philip. Cartea „Conacul Roselor”

Sunt cărți pe care le iei în mână și nu te lași până nu finisezi și ultima foaie într-o încântare desăvârșită. Și stai și analizezi povestea în sine dar și emoția de după… o înlănțuire de stări în care te induce mersul narațiunii, și plutești în plăcerea furtunoasă a pasiunilor, a intrigii și a senzualității textuale. Astfel, cartea „Conacul Roselor” întrunește aceste calități, toate într-un buchet al momentelor de tensiune, de flăcări ale noilor descoperiri dar și a înfloririi dragostei într-un moment de cumpănă.

Într-o vreme a balurilor, a cavalerilor și a tinerelor domnițe îmbrăcate în cele mai boeme ținute la Conacul Roselor se produc schimbări radicale; loc în care a fost sanctuarul dar și colivia unei femei cu fiica acesteia un Conte zdruncină liniștea și pacea întreținută în timp. Contele William Carter este pus să fie tutorele tinerei a cărui spirit liber cutreiere ținutul Roselor în urma absenței unuia dintre părinți; mama decedată de ceva timp și tatăl care a fost o umbră ce le-a înnegurat amintirea, mort și acesta, înstrăinat de tot ce a însemnat familie, departe de emoția de ai fi alături unicei sale moștenitoare. Acum însă totul se întoarce, trecutul își scutură cele mai prăfuite haine încețoșându-i tinerei Gladys tinerețea exploratoare. Chiar dacă Gladys a fost educată și strunită de restul lumii, mintea sa ascuțită și spiritul de observație îi arată că lumea din afara Conacului nu-i este pe plac; iar o dată cu apariția și tentațiile ce i le oferă frumosul Conte William îi întărește convingerea că locul său e în inima sălbatică a Conacului Roselor, loc în care mama sa și-a dedicat toată atenția și tinerețea. Însă soarta a hotărât cu câțiva pași înainte, astfel tânăra noastră ajunge să-i fie soție contelui în cele mai întortocheate împrejurări ce-i fac să fie ba războinici ba modele de lut în mâini pricepute.

Însă încercările abia își iau avânt, curiozitatea sexuală a lui Gladys se ridică pe culmi iar William realizează că nu-i poate rezista pe cât și-a închipuit. Secretele abia acum se răsuflă iar adevărul e mai șocant decât și-ar fi putea imagina fiecare personaj. Gladys privește totul ca pe o binecuvântare cu toate că reținerile ei sunt departe de a fi înțelese, își vede tatăl adevărat ca pe un înger venit la momentul potrivit iar pe ceilalți ca pe niște susținători de care a fost privată toată viața sa. Însă trauma la care a fost supusă e încă acolo, parcă o trage în jos din umbră, parcă fugar, parcă îndărătnic zădărnicindu-i prezentul cu spinii trecutului. Însă toate au un început și un sfârșit, chiar și suferința.

Jocul seducției condimentează textul răscolind imaginația cititorului, iar povestea în sine încheagă o carte ce place de la început până la sfârșit. Eroina e ca un curcubeu, mereu în toate tonurile, într-o complexitate de emoții răvășitoare încât ba o apreciezi pentru istețime, ba o cerți pentru naivitate. Aici nimic nu este alb-negru, sau zi ori noapte… nu, narațiunea cu mult depășește așteptările iar povestea te face să vizualizezi un film boem în care dragostea nu e ceea ce pare, nici viața, nici dansul în doi, nici prima noapte de dragoste. Pasiunea aici se citește cu subtitre iar unduirile mărturiilor îndreaptă privirea către niște scene erotice desfășurate suav, într-o lentoare incitantă. Ce arde. Ce excită.

Cartea „Conacul Roselor” este o poveste de iubire încântătoare, cu mister, cu durerea pierderii dar și cu multe imagini încărcate de sezualitate; o scriere ce întrunește o paletă largă ce te face să visezi cu ochii deschiși și să crezi în puterea dragostei, a iertării și a acceptării celui de lângă tine așa cum este el, cu toate bagajele pe care viața i le-a pus în spate, cu secrete dure dar și noul cu care intră în relație. E cartea ce a creionat trecutul, prezentul și viitorul într-o narațiune de care te îndrăgostești imediat. Un roman pe care îl recomand cu drag!