Zilele acestea am finisat cartea „Fata cu un singur ochi” scrisă de Mihaela Motreanu, apărută la editura Tritonic; pot spune cu exactitate că mi-au fost întrecute așteptările. Atât titlul cât și subtilitatea cuvintelor… „aproape un thriller”, mi-au întărit convingere că totul va fi într-o notă de întuneric și suferință, ei, însă aici toată acțiunea a fost îmbrăcată într-o mantie mult prea consistentă. Printre pagini nu doar că s-a desprins durerea, pierderea și nesiguranța, dar și moartea, violența, vulgaritatea unor fapte menite să mă facă să gândesc apoi să regândesc fraze, momente și desfășurările în care eroii s-au complăcut. Cartea nu doar a subliniat ideea unei morți în condiții suspecte, ci a scos în față toxicitatea în care oamenii se scaldă, a definit viața în toată paleta de culori dezvăluind un adevăr mult prea sumbru, greu de înțeles de unii iar de alții trecut cu vederea.
„Deși privisem adevărul cu un singur ochi, știusem mereu că Marc e așa. Rămânea doar să mă hotărăsc ce trebuie să fac. (…)”
O avem ca eroină pe Valentina, o tânără mult prea dornică de aventură care decide într-un impuls de moment să se mute într-un nou apartament având ca vecini doar o mână de băieți. Aceștia o văd ca pe o înlocuitoare mult prea banală a prietenei lor Nata, dorind să umple golul lăsat de ea după suicidul tragic ce i-a marcat profund. Credibilitatea acestui act este pusă la îndoială, astfel toți încearcă să adune piesele într-un puzzle destul de încurcat și să demonstreze tuturor că a fost înfăptuită de fapt o crimă. Pas cu pas cărțile se deschid, însă ce le este dat să descopere e departe de fața pe care o prezenta Nata, măștile ei sunt aruncate fățiș iar impactul ce-l au asupra celor din jur e colosal.
Chiar dacă Vali a fost cea mai în neștire de cauză cunoscând-o foarte puțin pe decedată conjunctura în care se învârte viața ei se țese anume în jurul acesteia, prin prietenii comune ba chiar și noul iubit Marc a fost un vechi iubit al acesteia. Astfel, într-o proiecție de prost gust Valentina se abandonează conștient într-o problemă ce nu o privește, se aruncă cu capul înainte într-o relație toxică și întreține scheme destul de periculoase în care o bagă amicii săi de apartament. Toate în ansamblu fac din tânăra eroină o frunză purtată pe vântul disperării și al minciunii, modelând un comportament asocial în care critică, urăște și se autocomplace într-o mlaștină a vieții infecte. Fără a acționa. Fără a lua decizii. Fără a rupe firul unor iluzii moarte. Puterea sa de a soluționa anumite situații este searbădă, voința îi este acea a unei dependente ce își caută din răul mare un rău mai mic reprezentând schematic o percepție falsă asupra a ce trăiește, a ce simte. Viața îi este ca o supraviețuire și totuși, Valentina caută să descopere un alt unghi al zilelor, să se adune însă mediul dar și cercul în care se învârte o trag în jos, mai mult decât și-ar fi putut imagina.
Cartea „Fata cu un singur ochi” a fost într-adevăr un roman cu note de thriller ce a atins cele mai sensibile teme. Natura scrierii a fost atât de profundă încât mi-a zdruncinat toate gândurile purtându-le printre toate evenimentele cărții într-o avalanșă de emoții jucate la contradictoriu. Misterul a ars ca o lumânare iar senzația că fumul trece dincolo de timp și spațiu nu m-a părăsit nici o clipă, am urmărit traiectoria cursului ce a ars și am fost plăcut surprinsă să constat că autoarea s-a jucat cu mintea mea; nu mi-a oferit răspunsuri, nu mi-a dat finaluri… ci doar o multitudine de piese adunate într-un bol numit viață. „Fata cu un singur ochi” e mai mult decât o poveste bine scrisă, e zbuciumul existențial dezlănțuit pe pânza unui pictor neconformist. Recomand cu drag această carte, pentru notele ieșite din comun, pentru adevăruri dar mai ales că reflectă glasul pe care mulți l-ar reduce în intensitate!
Vorbe pentru suflet... 