Citindu-l pe Christoph Elbern. Cartea „Ucigașul din port”

Christoph Elbern, născut în 1960, a studiat germană și engleză și a lucrat mult timp ca jurnalist. A activat în poziții de conducere în diverse reviste – printre altele „Prinz” și „TV Movie”. Din 2010 conduce o agenție de comunicare corporativă în Kassel. Autorul a publicat deja numeroase romane polițiste sub pseudonimul Klaas Kroon. Anul 2022 însă îi aduce un nou roman istoric semnat chiar cu numele propriu; astfel „Ucigașul din port” devine prima carte dintr-o serie ce îi va purta semnătura fără jumătăți de măsură. Și nu doar aceasta, seria va fi un lanț de scrieri ce îl va avea ca protagonist pe bacteriologul Carl-Jakob Melcher, cel care va fi în epicentrul evenimentelor.

În romanul său „Ucigașul din port”, Christoph Elbern povestește despre un Hamburg al anilor 1904, despre perioada conflictelor dintre burghezie și proletariat dar și despre dezvoltarea ulterioară a criminalității. Dar în special se pune accent cum totul scapă de sub control în oraș iar un șir de morți arată că pericolul e undeva acolo. Că trecutul te poate ajunge din urmă, dar și că cea mai inocentă față poate să se transforme într-o nălucă hilară.

Întuneric. Teamă. Moarte.

Într-o perioadă din istorie destul de sensibilă Hamburgul se confruntă cu o situație fără precedent. Orașul este în tumult. Panica ia amploare atunci când în port, mai mulți bărbați sunt găsiți omorâți cu cruzime și marcați cu un semn ciudat sculptat în frunte. Poliția e în culmea delirului, iar atunci când Martin Bucher analizează o victimă observă niște semne dubioase ce ar însemna din rău în catastrofă, astfel acesta îl apelează pe fostul său coleg bacteriolog Carl-Jakob Melcher pentru a adeveri sau infirma unele teorii. Frica se confirmă, una dintre victime a contractat holeră, de unde?… și de la cine e un mister, însă de aici se țese o pânză destul de ramificată care îl are ca protagonist pe Carl-Jakob Melcher. Atmosfera se umbrește atunci când numărul de victime crește iar îndrăzneala ucigașului este ca o sfidare a organelor de ordine. Însă, ca doi „detectivi practicanți” Carl-Jakob Melcher și prietenul său polițist Martin Bucher îl caută pe criminal cu o râvnă aparte parcă de acest fapt ar conta chiar viața lor proprie. Detaliile prind contur, dezvăluirile unor martori îi îndreaptă către negustorii bogați, escroci de la drumul mare dar și revoluționari, figuri ce au răscolit cete de oameni pregătiți să înfrunte sistemul. Însă în drumul lor dau peste o suspiciune înspăimântătoare care lasă un gust amar, Carl-Jakob înțelege mai mult ca niciodată că a fost folosit într-un plan bine ticluit. De cine și de ce vă las pe voi să aflați. Cert e că, nimeni și nimic nu i-a pregătit pe cei doi camarazi de anchetă de finalul acestei aventuri, însă fiecare personaj în parte a învățat o lecție, fie cea de supraviețuire, fie acea care le-a deschis ochii la micile detalii ce fac diferența. Mai ales într-un moment în care mintea e confuză iar sentimentele nu lasă loc lucidității. Toate asezonate cu izul pericolului, cu cel a trecutului scoțos dar și a motivelor purtate dincolo de rațiune.

„Ucigașul din port” de Christoph Elbern a fost un roman cu o încărcătură aparte, acesta m-a atras încă de la început prin titlul sugestiv, care m-a făcut curioasă cu privire la conținutul său. Apoi ce am descoperit printre pagini a fost cu mult peste așteptările mele, tematica abordată de autor este aspră, dură și reflectă o societate găunoasă care își poartă pașii murdari peste tot împânzind glasul politic până în pânzele albe. Iar consecințele nu întârzie să apară, răzbunarea are tâișul ascuțit și privirea macabră. Și nu se știe dacă are început sau sfârșit. „Ucigașul din port” e acel tip de lectură care subliniază ideea cum un simplu om poate la un moment dat, în urma unor circumstanțe, să își schimbe felul de a fi și de a vedea lumea cu totul radical, să își redirecționeze toată puterea într-un punct toxic și să ia după sine vieți fără a avea remușcări. E cartea în care umanitatea se disecă în mii de bucați până a se ajunge să nu se mai găsească, rămânând doar acel abis al fricii, neznădejdii, întunecimii dar și a neputinței. Dacă aveți întrebări, cum?, de ce? sau în urma la ce?… vă îndemn la lectură, cartea „Ucigașul din port” are toate răspunsurile.

Citindu-l pe Cătălin Dumitrescu. Cartea „Uniforme Însângerate”

Cât m-am bucurat să aflu că autorul Cătălin Dumitrescu a continuat povestea personajelor din prima sa carte „Fiul Dușmanului„; aici, în noul său volum intitulat „Uniforme Însângerate” voia destinului iarăși îi aduce față în față retrăind aceleași sentimente mânate de un regim mult prea aspru pentru o Românie mioritică. Chiar dacă narațiunea avansează prin timp și spațiu durerea eroilor e mai vie ca niciodată, amintirile sunt ca … mai ieri, iar gustul viclean al răzbunării tot mai amar.

„O vreme Ovidiu urzise planuri pentru a-și răzbuna părintele, dar era greu să răzbească la deținutul Andrei Rogozanu. Nu renunțase nici azi, după 21 de ani. Făcuse carieră la Judiciar. Specialitatea sa erau omuciderile.”

Trecutul îi ajunge din urmă pe fiecare, iar acțiunea se ramifică sub ochii noștri într-o nevoie avidă de a pune piesele la locul lor.

O crimă dubioasă și care îi stârnește o senzație de cunoscut îl face pe Ovidiu Dumbravă, acum maior în Miliția Capitalei, să analizeze niște detalii ce-l fac ținta unor persoane ce-l urmăresc din umbră. Treptat își dă seama că profunzimea acestei crime își are rădăcini mult prea adânci, descoperă firele unui complot care are drept scop răsturnarea regimului actual, iar el dacă nu va fi atent va fi ținta unor călăi ce îl vor arăta doar cu degetul. Unicul martor, un copil de origine romă este dat în căutare, iar dosarul este pasat de la o organizație statală la alta, în scopul de a-l face uitat; însă Ovidiu Dumbravă este știut prin miticulozitatea de care dă dovadă în elucidarea cazurilor, însă acum piedicile sunt peste tot. Ba chiar bine plasate pentru a-l sabota.

Undeva într-un birou se discută aprins situația statală din România, posturile neștiute de nimeni ale URSS sunt amplasate strategic încât să poată controla cât mai multe țări, iar Bucureștiul e ca un ghimpe în coastă; pentru unii situația e clară, este nevoie de lichidarea lui Ceaușescu. Însă nu e totul atât de simplu, iar acea crimă dubioasă nicidecum nu a fost potrivită într-un timp al șoaptelor și a comploturilor împotriva regimului. Ovidiu Dumbravă se vede prins într-un „joc” în care el se adâncește tot mai mult, frica îl îndeamnă să-și apere familia iar uneori să dea câțiva pași în spate pentru a vedea dacă siguranța sa e apărată. Însă cum poți fi sigur într-o Românie comunistă? … astfel, acesta ia în calcul toate opțiunile, și ajutat de un vechi amic își crează strategii de „supraviețuire”. Cot la cot cu fostul maior Cândea, acum general trecut de o vârstă memorabilă aceștia merg la pas încet atât cu ancheta crimei ce se luminează prin descoperirea unor indicii de-a dreptul terifiante cât și cu stabilirea imaginilor lipsă într-un scenariu prevăzut de persoane sus-puse, care au un scop fix- asasinarea lui Ceaușescu.

Cum nu ai da finalul nu e nici pe departe unul îmbucurător, planurile se țes cu ușile închise, iar profunzimea lor e departe de a fi înțeleasă deoarece se ramifică tot mai desfășurat. Evenimentele se încețoșează într-o așa natură încât ochii nu mai văd limpede iar mintea joacă feste. Astfel, maiorul Ovidiu Dumbravă este nevoit să ia calea pribegiei însă soarta hotărăște pentru el… cum?, în ce fel? și cu ce consecințe vă las să aflați, cert e că martorii sau cei ce știu prea multe nu ajung departe. Cineva de acolo are grijă de asta, ironic sau nu.

„Uniforme Însângerate” de Cătălin Dumitrescu s-a dovedit a fi o carte polițistă extrem de alertă, pe lângă împletirea cu istoricul și documentarea serioasă cu privire la „domnia” lui Ceaușescu povestea deapănă viața fiecărui personaj în parte și cum aceștia au evoluat în ani, cum timpul a trecut peste ei modelându-i după consecința alegerilor proprii. Dramele lor se pronunță într-un timp al politicii instabile surprinzând cadre unice într-o fugă de tot și de sine. Filmul cărții ne aduce dur pe platoul unei realități tranșante, una care nu protejează pe nimeni, ba chiar nici nu încurajază la fapte vitejești, fuga fiind unica traiectorie de alegere. Eroii cărții sunt purtați de „porunca” regimului astfel că toată frustrarea ce se adună are o țintă fixă; și totuși, nimic nu e ceea ce pare, nici chiar cel în care te încrezi. Dacă v-am făcut curioși, cartea poate fi achiziționată pe site-ul editurii Petale Scrise. Eu vă îndemn la lectură, pentru că va fi una pe cinste!