Citind-o pe Flavia Bădic. Cartea „Zaira”

Autoarea Flavia Bădic s-a născut în Călărași, s-a mutat de 16 ani în Brașov. Aceasta a terminat liceul cu profil Jurnalistic și Facultatea de Drept. A lucrat 11 ani în turism, iar în ultimii ani și-a schimbat domeniul radical și lucrează într-o firmă de software. Aceasta are un buchet literar destul de impresionant, printre care seria „Planul Atracției” care cuprinde trei cărți incendiare, „Papi”, un roman de-a dreptul năucitor, dar și o carte tematică, „Aventură de Crăciun”, ultima sa carte care a ajuns la mine e total diferită de celelalte, astfel „Zaira” a fost o explozie emoțională care m-a răvășit peste măsură.

Romanul „Zaira” a fost o dezlănțuire de cuvinte și trăiri încât tot textul a pulsat în cele mai înalte note a unei scene în plină ascensiune muzicală. Orice întorsătură, orice direcționare a narațiunii a arătat viața în cele mai diverse culori, ca într-o realitate în care ciocnirea cu problemele poate fi atât o durere cât și o învățare. Eroii acestei cărți au fost trecuți prin toate provocările posibile și imposibile ca într-un final totul să capete savoarea unei împliniri desăvârșite.

„Tatăl meu mă urăște și mă acuză, necontenit, de tragedia petrecută în familia noastră. Nu am niciun prieten în afară de prețioasa mea vioară, iar muzica mi-a fost mereu singura alinare.”

O avem ca eroină pe Zaira, o tânără care în ciuda unui destin mânat de umbrele trecutului ajunge să facă performanță cu vioara în mână. Cu un tată ce o urăște din străfundurile inimii aceasta se adună bucățică cu bucățică pentru a înainta prin viață cu un scop, de a fi cea mai bună versiune a sa. Cum unica alinare e muzica aceasta stoarce sucul fiecărei note și se întrece pe sine în lungile ore de repetiție. Însă totul ia o întorsătură mai puțin plăcută când un nou coordonator o va ghida în cizelarea interpretării finale. Frica de necunoscut dar și senzația decepției o urmăresc constant, iar prima întâlnire cu Maestrul îi demonstrează că de acum în colo nimic nu va mai fi la fel. Acum intuiesc că vă gândiți la scene fierbinți și momente picante, nu, total greșit. Acesta vede în Zaira chipul fiicei sale pierdute, și abia la prima întâlnire realizează de ce fosta soție ia încredințat-o lui, anume ca el, după o lungă absență să o ghideze. Capcana emoțională tinde să se ramifice iar sufletul lui e mai zdruncinat ca niciodată. Confuzia acțiunilor îl determină să facă o punte cu trecutul și să vrea să o apere pe Zaira într-un prezent palpabil dacă pe propria fiică a pierdut-o în neștire. Însă nimic nu îl pregătește pentru ce are soarta rezervat pentru el…

În două planuri paralele, ale tinerei Zaira și a profesorul Radu, din două perspective diferite aflăm trăiri, dorințe și aspirații; distingem durerile ce curg dar și suferința sufletului atunci când nimeni nu vede. Fiecare erou în parte își are propria sa poveste ce se întretaie formând o unică matrice; una care adună toate emoțiile și cheamă inimile pentru o reuniune familiară de proporții. Pot să mai spun că povestea Zairei e o luptă interioară ce se vrea potolită, fie cu trecerea timpului, fie cu blândețea unor chipuri venite să cuprindă toată amărăciunea și să o transforme în pace.

„Pentru cineva ca mine, o a doua șansă este vitală.”

Eroina cărții Zaira a fost chipul ce a reunit fără prea mare efort piesele unui puzzle complex, aceasta și-a asumat decizii, înfrângeri, succesele dar și noțiunea de familie, total necunoscută ei. Zaira a fost ca o pasăre Phoenix care și-a găsit puterea de a renaște din cenușă și chiar de a învinge în pofida rănilor adunate în timp. Aceasta și-a dat jos haina mult prea strâmtă a acuzărilor și a reproșurilor și a înaintat mai semeață demonstrând tuturor că nu poate fi doborâtă cu ușurință. Că voința îi este mult prea mare, dar și visul la care a tins. E cartea care demonstrează că și atunci când nu poți… găsești forțe noi să mai poți încă puțin. Încă puțin!

Romanul „Zaira” de Flavia Bădic a fost o călătorie încărcată cu multă emoție, o înșiruire de cuvinte care mi-au rămas în suflet și minte. Cartea cuprinde o poveste de viață cu bune și rele, cu prietenii venite la momentul potrivit dar și regăsiri atunci când deziluziile bat ca un gong. Scrisă într-un stil unic și lejer dar care rămâne tatuat pe retină cartea surprinde prin profunzimea sa. Citind, am experimentat o mulțime de stări, și am trăit cot la cot cu personajele frica lor, dezamăgirile, revoltele dar și voința lor de a face ca totul să fie bine. Chiar dacă simfonia experiențelor sufletești a reflectat note din cele mai ridicate, ba chiar s-a ajuns la un do major… am respirat ușurată atunci când toate instrumentele s-au aliniat armonios și au dus piesa până la acel final de toate aplauzele. Pot spune că această carte a venit la momentul potrivit și mă bucur foarte mult că am avut ocazia să o citesc. Mulțumesc Flavia Bădic pentru poveste.

Citind-o pe Flavia Bădic. Cartea „Aventură de Crăciun”

Autoarea Flavia Bădic s-a născut în Călărași, s-a mutat de 16 ani în Brașov. Aceasta a terminat liceul cu profil Jurnalistic și Facultatea de Drept. A lucrat 11 ani în turism, iar în ultimii 3 ani și-a schimbat domeniul radical și lucrează într-o firmă de software. Aceasta are un buchet impresionant de opere ce mi-au atras atenția prin subiectele abordate dar și povestea în sine ce a curs bucurând curiozitatea mea de cititor. Ultima carte apărută a autoarei include sărbătoarea mea preferată, Crăciunul. Și da, Flavia Bădic a descris cum nimeni alta această magie cu miros de scorțișoară și a dat frâu liber acestei feerii într-o manieră atât de creativă încât am absorbit orice descriere, orice a însemnat iarnă prin datalii pline de culoare.

Cartea „Aventură de Crăciun” a fost un deliciu literar, și cum sunt o mare iubitoare a poveștilor Crăciunistice am apreciat tot ce am găsit printre file. Povestea a fost o explozie de emoție, de întâmplări pe cât de amuzante tot pe atât de … ca în viața de zi cu zi. Și totuși, însăși felul descriptiv al momentelor a fost sarea și piperul, pardon … vanilia și scorțișoara întregului roman. O plăcere desăvârșită, vă asigur!

„(…) Dorințele se îndeplinesc…”

Cartea ne relatează poveste a două suflete ce se caută în multe chipuri, două inimi ce bat la unison și totuși se resping… pentru a nu pierde acea fărâmă de prietenie. Pentru a fi aproape și a se ajuta într-o lume în care ei doi sunt unul pentru altul, momentan ca asociați la cel mai aromat local, o cofetărie cochetă. Toată aventura lor pornește atunci când Natalia dă întâmplător peste scrisoarea pentru Moș Crăciun a lui Sebastian, o tradiție ținută de cofetărie pentru ca toată lumea să își scrie dorințele pentru ca una să fie trimisă către ziarul local pentru a fi postată și îndeplinită. Ironia face ca aceasta să afle multe lucruri tăinuite de prietenul și colegul său, iar acest aspect o face să facă un pas în spate, să își reseteze gândurile și să îl privească altfel. Suspiciunile cresc ca și tensiunea dintre cei doi, ea poartă vina pentru invadarea spațiului, el pentru emoția ce i-o poartă Nataliei în secret încă de mult mult timp. Iar în acest context Crăciunul e tot mai aproape iar magia se cere înfăptuită…

„(…) nu mă observă, așa cum sunt convins că nu a observat nici că m-am înscris la cursul de cofetari, acolo unde ne-am întâlnit chipurile întâmplător, după ce s-a înscris ea. (…)”

Și totuși reținerile parcă îi țin pe loc, însă nu și îmbulzeala ce se organizează în incinta cofetăriei, aici totul e zumzet, plăcerea muncii dar și a rezultatului final… toate asezonate și îndulcite la maxim. Iar prin toată aroma împrăștiată prin aer iubirea planează pe deasupra, își caută gazda și inima cea care va fi deschisă să accepte sentimentele și apartenența în doi. Urcușurile și coborâșurile îi fac pe cei doi eroi mai pregătiți parcă să-și accepte pornirile, el pe cele care le-a ascuns un amar de vreme, ea pe acelea care le-a tăinuit chiar și de ea însăși într-o revelație a primului sărut. Acum însă a venit timpul lor, dorința lor… Crăciunul destinat lor. Pentru că soarta are planurile ei.

„Poate că de acest Crăciun vom da cărțile pe față. Poate că acesta va fi, în sfârșit, cadoul meu. Cel mai frumos și cel mai dorit cadou. (…)”

„Aventură de Crăciun” s-a dovedit a fi o poveste plină de culoare și arome, o scriere suavă despre emoții trăite în toată paleta de culori, iubire și nu în ultimul rând despre schimbare. Aventura Nataliei și a lui Sebastian mi s-a derulat în fața ochilor semeni unor secvențe dintr-un film în care iubirea e începutul tuturor începuturilor. E glasul muzicienilor, e muza pictorilor și freamătul lăuntric al poeților. Iar în cazul celor doi e modelarea aluatului și iubirea ce iese în forma turtelor dulci, a cozonacului aromat și a torturilor mult lăudate. Toate unite ca într-un puzzle ce ia forma unui final exact pe gustul meu. Un sfârșit ce e un nou început pentru eroii cărții, două inimi ce bat la unison într-un dans al sorții ce a plămădit un aluat numai bun pentru ca cei doi să-și coacă noi forme ale vieții prin împlinirea dorințelor. „Aventură de Crăciun” este un roman pe care îl recomand cu drag, o carte în care jumătățile de măsură nu sunt suficiente, aici ai totul sau nimic. O scriere în care speranța este mereu prezentă prin prisma sentimentelor puternice ce iau naștere din inimă prin sinceritate și într-un cadru în care sărbătorile se apropie iar atmosfera Crăciunului asezonează totul cu miresme diverse!

Citind-o pe Flavia Bădic. Cartea „Papi”

Autoarea Flavia Bădic s-a născut în Călărași, s-a mutat de 16 ani în Brașov. Aceasta a terminat liceul cu profil Jurnalistic și Facultatea de Drept. A lucrat 11 ani în turism, iar în ultimii 3 ani și-a schimbat domeniul radical și lucrează într-o firmă de software. Pentru acest articol autoarea menționează câteva detalii despre cartea „Papi” apărută anul acesta la Editura Stylished: „Totul a început de la un serial mexican de pe Netflix, în care capul mafiei era numit Papi. Mi-am zis că ar fi un nume tare interesant pentru o carte și a fost suficient. Papi a apărut ca o imensă provocare pentreu mine și recunosc că mi-a fost tare greu să îl conturez, mai ales pentru că a trebuit să îi împart atenția între 2 femei. Triunghiurile amoroase, deși există peste tot în lume, încă sunt un subiect tabu la noi în țară, iar mie îmi place să scriu despre ceea ce alții nu au curaj.”

Cu fiecare nou roman pe care Flavia Bădic îl creionează acțiunea e tot mai intensă iar intriga tot mai pronunțată; astfel romanul nou apărut „Papi” e culmea apogeului. Autoarea reușesc să surprindă printr-un stil cameleonic toate ipostazele vieții, să se joace cu destinul personajelor dar și cu imaginația noastră într-un film al iubirilor și dezamăgirilor, al pierderilor și regăsirilor, ajungând la acea chintesență a perfecțiunii!

„Papi” este un roman care aduce la viață o lume a păcatelor, a răscolirii sufletești dar și a tuturor simțurilor ce îți fac inima să bată mai tare. E acel gen de carte ce te primește ca într-o furtună, și te învârți acolo printre toate scenele, știind că te va arde dar nu-i poți rezista tentației. Așa s-a întâmplat și cu eroina acestei cărți, aparent o femeie stabilă atât profesional cât și în plan personal – aceasta ajunge să fie o piesă într-un puzzle mult prea complex într-un joc ce o va face să fie de o vulnerabilitate ce doare. Astfel, o cunoaștem pe Rina, o femeie de patruzeci de ani ce știe ce vrea de la viața sa până apare „EL”, de un tupeu bine antrenat și o alură de cunoscător Papi o face să vrea să-și încalce limitele, să testeze noi porniri dar și să-și dea frâu liber imaginației. Cunoscătoare în citirea cărților Tarot aceasta palpează pericolul însă se lasă purtată de valul tentațiilor iar ceea ce descoperă doar o intrigă și mai mult, până în punctul când conștientizează că de ea s-au folosit, că nu a fost specială după cum se imagina ci doar o femeie bine aleasă pentru un plan pus la punct de Papi, moștenitorul Familiei Cortea, unii dintre cei mai influenți din sfera plăcerilor trupești, unde fiecare vis sau fantezie se poate înfăptui aevea prin oameni, atât femei cât și bărbați special antrenați pentru asta. Ironia face ca de la Papi, în ciuda vârtei sale tinerești să i se ceară un moștenitor, iar cum soția acestuia e infertilă frumoasa Rina merge ca candidata ideală, o femeie puternică, sănătoasă, fără familie și persoane ce i-ar simți avid dispariția, căci da, aceasta ajunge să fie ținută departe de ochii lumii într-o casă din care nu are scăpare, doar ea și zumzetul vorbelor bine alese de o soție dusă în culmile nebuniei.

”Încă nu îmi pot da seama care dintre noi doi este mai nebun – el pentru că insistă sau eu pentru că, deși nu vreau, ajung să îi permit să mă manipuleze…”

Atmosfera este apăsătoare însă singurătatea Rinei este întreținută de acel suflet ce-i crește sub inimă, care devine un punct de pornire către ceva… nici ea nu știe, până când în avansul anilor își dă seama; însă e prea târziu, prea dureros, prea multe goluri ce nu vor fi niciodată umplute. Conștientizează că deși trăiește într-o lume în care dorința și pasiunea sunt prezente, acestea nu pot atinge niciodată apogeul simțirii celui ce iubește. Și că toate acele flăcări și-au găsit stingerea pe acel drum alunecos al minciunilor, manipulărilor și a orgoliilor! 

”A apărut în viața mea perfect ordonată ca să creeze haos” și ”m-am trezit într-o realitate pe care nu mi-aș fi dorit-o pentru nimic în lume”.

Cartea „Papi” este un roman scris cu o forță surprinzătoare, fiecare cotitură sau unduire a pasiunii a fost șlefuită cu o acuratețe uluitoare lăsând mintea să-și joace rolul într-o scenă a patimii dezlănțuite. Iar povestea, aceasta a întrecut orice limită… aceasta s-a dezvoltat parcă singură urcând la cotele cele mai înalte, ba chiar atingând culmile sau a plăcerilor sau a deznădejdei, ba căzând într-un abis al misterului înscripționat pe cărțile de Tarot. Cu personaje „feroce” cartea „Papi” a fost cu mult peste așteptările mele, s-a dovedit cu adevărat o lectură care te prinde sub vraja sa iremediabil și nu te mai lasă, nici chiar după.

Vă invit să citiți această poveste incendiară, care fascinează și captivează până la ultima pagină…