Citind-o pe Ada Tudor. Cartea „O noapte de pomină”

De mult aveam nevoie de o poveste de iubire că îmi va face inima să salte, ei uite că, Ada Tudor a reușit cum nimeni alta să-mi redea printre rândurile romanului său „O noapte de pomină” o aventură încărcată de dragoste, sacrificiu dar și mister ce a reîntregit o operă de toată lauda. Romanul m-a purtat în ritm de vals la cele mai dansante baluri, scoțând la iveală murmurul inimii dar și privirile fugare ce au făcut promisiuni mute întru eternitate. Fiecare unduitură a paginii a însemnat un pas mai în față către împlinirea a două destine ce au cunoscut apropierea dar și distanța, singurătatea dar și chemarea inimii. Până în punctul binecuvântat al uniunii!

„Privind în urmă, Valerie nu putea spune cu axactitate care fusese momentul care îi pecetluise soarta. Fusese nesăbuită să se urce în trăsura aceea, dar fusese mai îngrozită de cei doi indivizi care o urmăreau. Nici nu voia să se gândească la ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi prins-o și ar fi dus-o înapoi în casa unchiului ei. (…) „

O avem ca eroină pe Valerie Camden, o tânără care ajunge în mâinile viclene ale unchiului acestuia după decesul singurei persoane de încredere, acum este ținută departe de ochii lumii pentru a fi folosită în cele mai josnice scopuri. Însă Valerie nu poate lăsa lucrurile așa, trebuie să se rupă de această dominație toxică și să evadeze la propriu pentru siguranța sa. Aceasta își lasă în urmă averea moștenită de părinți, titlurile, cât și numele purtat cu demnitate pentru a se ascunde mai ales că în cruciala noapte când a fugit din ghearele urmăritorilor săi și-a legat soarta pentru întreaga viață de acel cineva care încă o bântuie în vise. Cu sufletul încărcat de un milion de frici și întrebări Valerie descoperă că începutul abia are să răsară, că soarta ei e mult prea ramificată și nicidecum nu e totul atât de simplu cum pare. Iar fuga nu e rezolvarea problemelor. Însă lasă ca timp de șase ani toată avalanșa de evenimente să se așeze pentru a se întoarce din nou acasă, și nu de una singură.

Revenirea sa îi stârnește regrete, păreri de rău dar și un iz de pericol. Acum nu mai este tânăra speriată de soarta acesteia, acum e mai mult de atât. E femeie și are în grija sa un suflet nevinovat. Acum Valerie este mai pregătită ca niciodată să facă parte din înalta societate londoneză. Însă de ce nu este pregătită tânăra noastră, e de a înfrunta trecutul, care de fapt nu întârzie să-și facă simțită prezența. Panica din nou pune stăpânire pe ea, din nou clachează și vrea să fugă… însă, realizează că acum e acum, adevărul trebuie scos la iveală. Chiar și cu prețul singurătății. Chiar și cu prețul propriei nefericiri. Ea, anume ea, Valerie Camden, văduvă a contelui DuBouillard merită să fie iubită și să iubească chiar dacă prima ciocnire emoțională a fost un joc al sorții, în pofida faptului că acel unic „El” a fost o slăbiciune pe moment, însă acum poate să îndrepte lucrurile. Pentru că au ceva comun, ceva ce îi unește departe de toate regulile scrise și nescrise.

Cartea „O noapte de pomină” de Ada Tudor a fost mai mult decât o poveste. Acțiunea a curs și a curs iar eu am privit visătoare cum lucrurile iau amploare, cum iubirea din nou se țese iar inimile se regăsesc chiar și când piedicile nu întârzie să apară. Romanului nu i-au lipsit scenele tandre, intrigante, misterele dar și tachinările delicioase dintre protagoniști. Toate în ansamblu au creat atmosfera plăcută pentru a mă bucura deplin de această lectură. Recomand cu drag cartea „O noapte de pomină”, pentru emoția ce o transmite, pentru vibrația iubirii dar mai ales pentru pașii care duc încet dar sigur spre chemarea inimii.

Citind-o pe Aurelia Chircu. Cartea „Sâmbătă seara, în Cișmigiu”

De obicei în perioada sărbătorilor de iarnă adun tot mai multe titluri/subiecte tematice, astfel când am citit descrierea cărții „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” scrisă de Aurelia Chircu, nu am ezitat să o am pe noptiera mea. Așteptările mele au fost întreținute și de coperta destul de boemă ce mi-a înclinat imaginația în zona timpurilor în care se organizau baluri, se citeau poezii sub clar de lună și se prețuia perioada de curtare într-o formă delicată. Însă surpriza a venit pe parcurs, cu pași mici am pătruns într-o lume a misterului, a supranaturalului și a uneltirilor făcute cu multă viclenie toate asezonate cu perioada Crăciunului și a Anului Nou.

„Sâmbătă seara, în Cișmigiu” s-a dovedit a fi o poveste cu mult diferită de ce mi-am închipuit, aceasta mi-a încins sângele în vene și nu că ar fi romantică ci prin misterul ce s-a împletit cu situațiile neprevăzute, momentele de intrigă ce s-au aliniat alături de personajele puternic vizualizate cât și iubirea, în forma sa unică. Inegalabilă!

„Se apropiau Sărbătorile, dar ele nu veneau cu bucurie, ci cu temeri. (…)”

În perioada Sărbătorilor când se visează ursitul după ce se pune busuiocul sub pernă trei colege află că treptat bărbații sortiți dispar în circumstanțe dubioase ca apoi să fie găsiți morți. Natura crimelor rămâne un mister până se leagă ațele într-un tot întreg care scoate la iveală lucruri bizare. Anemona e cea în jurul căreia se țes tot felul de scenarii, ea sau mai bine spus familia ei e punctul de unde se trag toate pornirile unei vrăjitoare ce vrea să-și răzbune originea, numele, demnitatea. Pe un traseu lunecos eroii cărții se redescoperă, își acceptă esența felului lor dar și faptul că o dată deschisă cutia tainelor nimic nu va mai fi la fel. Că lumea răului e printre oameni iar răutatea poate crea punți cu iadul și demonii din adâncuri. Toate acestea într-un București ce se pregătește de Carnavalul Sărbătorilor de Crăciun unde unii sunt departe de a ști că forțele necurate se plimbă nestingherite pe străzi. Că dragostea poate avea două fețe iar sacrificiile de obicei se încheie cu cele mai aprige drame. Astfel, într-o tornadă de cuvinte povestea se înșiruiește parcă fără a cruța privirea cititorului completând orice gol cu o desfășurare energetică plină de fantasmagorii. Toate condimentate cu plimbări prelungi prin târgul din Cișmigiu acolo unde tinerii își ochesc sufletele pereche sau își desfată privirea cu cele mai enigmatice chipuri feminine.

Cartea „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” s-a dovedit a fi un historical romance plin de conținut. Pe lângă imaginea unui București al anului 1912 ce se pregătește de Carnavalul Sărbătorilor de Iarnă povestea ne conturează o înșiruire de evenimente pline de suspans. Moartea pândește la orice colț iar dragostea pe cât ar fi ea de înfloritoare aici în text e peste puterile multora, uneori prea puțină iar în lipsa ei se pot ticlui planuri meschine, de-a dreptul diabolice. Și toate într-un tablou în care răul își caută gazdă pentru a se înfăptui slova blestemelor. Chiar și în cele mai ciudate împrejurări. Pentru că umbrele se strecoară în suflet când ești mai vulnerabil și te rod pe înăuntru, cu fiecare zi tot mai mult. Iar această poveste ne accentuează acest aspect. Romanul „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” s-a dovedit a fi o lectură antrenantă, care mi-a dat fiori reci pe șira spinării atunci când mă așteptam mai puțin. Cartea a cuprins o poveste bine ticluită, imprevizibilă, care m-a prins printre file încă de la început conducându-mă pe un drum al nebănuitelor întorsături ce mi-au captat toată atenția. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, vă asigur că povestea merită toată atenția și că nu o veți lăsa din mână o dată ce o să pășiți pe drumul acestei scrieri.

Citind-o pe M.K. Lynn. Cartea „Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris. Cazul inimii furate”

Autoarea M. K. Lynn (pseudonimul tinerei scriitoare Maria Buboc) m-a uimit într-un mod surprinzător. M.K.Lynn (n. 1996) este o scriitoare originară din Republica Moldova, Caușeni, ce abordează în principal genurile fantasy, dark fantasy și SF. Romanul de debut, „Pene, morminte și flori”, primul dintr-o trilogie, este pe buzele multor bloggeri de carte deoarece a uimit prin profunzimea sa dar și creionarea personajelor și a răsturnărilor de situație. Zilele trecute am avut plăcerea de a-i descoperi o nouă carte apărută curând la Editura Petale Scrise, o operă ce m-a încântat până la maxim. „Cazul inimii furate”, primul volum al Seriei „Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris” are un titlu destul de sugestiv și care a intrat în sufletul meu imediat provocând o nerăbdare necaracteristică mie. Doream cu ardoare să caut răspunsurile, să aflu natura eroilor principali și ce ascund în spatele etichetelor, a cuvintelor de complezență și a manierelor într-un timp al balurilor dar și a jocului de-a supranaturalul. O carte a răsturnărilor de situație dar și a unor descoperiri departe de chemarea vocației; e un drum al balanțelor dintre bine și rău, dintre adevăr și provocare!

„Bine ați venit la Cabinetul de Investigații Supranaturale al Micului Paris, unde demonii sunt capturați și exorcizați, iar oamenii – disecați și analizați!”

Pe străzile unui București sumbru forțele demonice se plimbă nestingherite. Nimeni nu le poate da de capăt iar oamenii sunt într-o teroare continuă. Însă din nevoia de a ține totul în frâu văduva Lisette Grant-Anghelescu, menține cu toate forțele sale Cabinetul de Investigații Supranaturale, ajutată de asistentul acesteia, Leopold Vernescu, un chimist tăcut și dedicat cercetărilor sale. Decesurile inexplicabile cât și multe mistere presărate în calea celor doi îi provoacă să investigheze multe piste, să se afunde noaptea pe străzile slab luminate ale Micului Paris în căutarea de indicii. Știți expresia ceea ” a căuta cu lumânarea”, ei bine ei caută cu ajutorul unei pietre necazurile, iar acestea nu întârzie să apară. O cauți- o găsești, astfel tânăra văduvă acompaniată de asistentul său pornesc într-un joc periculos în care răul își cere tributul într-o manieră copleșitoare. Chiar sub ochii lor un cârciumar este găsit ucis, iar cauza fiind a ingerării cu acid demonic, apoi, slujnica Cabinetului de Investigații Supranaturale constată că gustul prăjiturilor trimise de la Capșa nu mai sunt cum au fost. De ce oare? Iar dintr-o pură coincidență cei doi se fac martori unei scene ce îi convinge încă o dată că nimic nu e ceea ce pare, iar pericolul poate pândi de oriunde. Din partea oricui.

Chiar dacă aparent lucrurile sunt ținute sub control și observație tânăra văduvă Lisette se confruntă cu viziunea multora asupra femeilor în societate sau la conducere, mereu este privită pieziș doar pentru că e femeie; același lucru îl poate spune și Leopold însă din punct de vedere a statutului de om fără titlu și avere, acesta este privit ca un nimeni, un rătăcit într-o lume în care nu se regăsește. Și totuși, ambii ca două stele sclipind una pentru alta se luptă pentru o lume mai bună în detrimentul reproșurilor, a privirilor aruncate peste umăr sau a dizgrației mediului în care se află. Piedicile îi fac mai puternici și mai îndârjiți să-și urmeze calea. Fiecare dintre ei are un atuu, ea are înclinație spre magie și Panglica Talazurilor, o armă împotriva demonilor, iar el scliprea inteligenței în materie de chimie. Cu o astfel de forță la comun nimic nu le mai poate sta în cale, poate doar… propriile lor emoții ce și le ascund de ochii curioșilor dar și de ei înșiși.

Volumul „Cazul inimii furate” a fost un deliciu și fără mare efort mi-am dat seama încă de la început că acesta va fi doar o mică ferestruică către o lume mai mare, deoarece presimt că Seria „Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris” va fi de o complexitate mult mai desfășurată. Se va ramifica, și sper că ne va da toată imaginația peste cap cu o lustruire unică a textului demonstrată deja de autoarea M.K. Lynn. Pot menționa că mi-a plăcut fantasticul situațiilor dar și legătura emoțională creată între personajele cărții. Misterul ce a planat asupra poveștii a intrigat iar peripețiile îmbrăcate cu umor au fost un adevărat deliciu. Abia aștept să aflu continuitatea aventurilor celor doi eroi ai cărții. Sunt sigură că volumul doi va fi unul peste așteptările mele!

Notă: Recomand cartea cu mare drag!

Citind-o pe Nova Riley. Cartea „Decizii Scandaloase”

Când găsesc o carte bună de tot parcă toate forțele mă țin legată de ea, cu gândul la ea, cu dorința îndreptată către ea. Sunt sigură că vă regăsiți, mereu este o carte ce atrage ca un magnet iar timpl parcă se oprește în loc atunci când o citiți. Așai că am dreptate? Cum a apărut cartea „Decizii Scandaloase” de Nova Riley la Editura Literpress Publishing am simțit o chimie între noi, ei bine, dragoste la prima vedere. Nici nu puteți să vă închipuiți emoția mea când i-am deschis paginile și am descoperit în ea o poveste delicioasă fix pentru starea mea de spirit și natura mea romantică.

Cartea „Decizii Scandaloase” a fost o descoperire minunată cu toate că intuiam dezlănțuirea acesteia fapt vizualizat de coperta perfectă. Destul de pronunțat, titlul cât și imaginea ne vorbește fără prea multe cuvinte, însă… totul e mult mai complex o dată ce te duci în labiritul textual. Totul capătă culoare dar și un foc al patimii întreținut de două inimi ce se caută, până se găsesc!

Povestea ne relatează aventura tinerei Emma Sallinger, o femeie ce nu este de acord cu cutumele societății în care s-a născut; orfană de părinți aceasta locuiește la mătușa Violet, o femeie dură ce o repezește cu răceală. La cei douăzeci de ani ai săi Emma este văzută ca o fată bătrână, iar lipsa unei averi o face o partidă foarte slabă în înalta societate. Însă soarta are alte planuri pentru ea, mai ales că aceasta este o înflăcărată inimă în căutarea adevăratelor sentimente de dragoste nici de cum o vânătoare de averi pentru o stabilitate. Aceasta preferă singurătatea în detrimentul unui mariaj de formă, însă încurcate sunt căile Domnului atunci când il scoate în cale pe arogantul duce Lancaster. Chimia dintre ei îi pârjolește, replicile sunt atât de delicioase și încărcate cu conținut încât tot jocul dintre ei e scandalos de frumos.

Pe tabloul relației celor doi într-un colț neatins de culori se perindă o întunecime aparte, o serie de crime odioase cutremură orașul în lung și în lat, femeile se simt cele mai vulnerabile deoarece sunt ținta unui fel de ritual nemaîntâlnit. Toate aceste cazuri încâlcite îl îngenunchează pe detectivul O’Donell, mai ales că își dă seama că are de a face cu un criminal în serie, unul înrăit și însetat de sânge. Conștietizarea acestui fapt îi răscolește trecutul, îl face să fie vigilent și bănuitor. Și nici măcar nu realizează că criminalul ar putea trece pe lângă el nestingherit.

Într-un alt colț de oraș Emma Sallinger ajunge să simtă vibrații sufletești ce o depășesc; excentricul duce James Brighton o joacă cum vrea el, ba de-a iubirea, ba de-a nu te știu, sau… vreau să rămânem prieteni. Această confuzie o face pe Emma să nu-l creadă și să se aventureze în ieșiri prelungi cu Lordul William Drake. Însă fiecare interpretează diferit aceste escapade, Emma ca pe o compensare pentru nefericirea și ardoarea cu care o tratează ducele, William ca pe o portiță spre schimbare prin dragoste. Însă ambii se amăgesc, iar consecințele nu întârzie să apară. Totul se întretaie, iubirea, dezamăgirea, abandonul … dar și crima. Treptat acțiunea se limpezește ca o ploaie rece, însă gustul amar al disperării îi înconjoară pe toți eroii acestei cărți provocându-le coșmaruri, deznădejdi dar și o vagă senzație de pericol. Că acesta pândește acolo undeva. Că așteaptă momentul propice. Că încă își va cere tributul. Când? Sub ce formă? Rămâne de văzut… cert e că totul are un început, însă oare va avea și sfârșit?

Cartea „Decizii Scandaloase” de Nova Riley a fost un deliciu. Povestea de iubire dintre Emma şi James Brighton – duce de Lancaster a evoluat extrem de frumos spre mulțumirea mea, iar jocul seducţiei a fost cel care mi-a încântat privirile în acea înșiruire de cuvinte parcă plantate acolo să mă captiveze. Nu mai vorbesc de aspectul acțiunii îndreptate spre elucidarea misterului crimelor; toate în ansamblu au făcut din cartea „Decizii Scandaloase” un historical profund. Toate acestea cu siguranţa vă vor încânta şi prinde în mrejele poveştii, în care pierderile și regăsirile vor fi cu patos, unde iubirea va trona în pofida gustului rânced al pericolului iar răsturnările de situaţie vor crea un dramatism absolut pentru un astfel de stil de lectură. În ansamblu o carte perfectă din toate punctele de vedere! Recomand cu drag!

Citind-o pe Maria Philip. Cartea „Conacul Roselor”

Sunt cărți pe care le iei în mână și nu te lași până nu finisezi și ultima foaie într-o încântare desăvârșită. Și stai și analizezi povestea în sine dar și emoția de după… o înlănțuire de stări în care te induce mersul narațiunii, și plutești în plăcerea furtunoasă a pasiunilor, a intrigii și a senzualității textuale. Astfel, cartea „Conacul Roselor” întrunește aceste calități, toate într-un buchet al momentelor de tensiune, de flăcări ale noilor descoperiri dar și a înfloririi dragostei într-un moment de cumpănă.

Într-o vreme a balurilor, a cavalerilor și a tinerelor domnițe îmbrăcate în cele mai boeme ținute la Conacul Roselor se produc schimbări radicale; loc în care a fost sanctuarul dar și colivia unei femei cu fiica acesteia un Conte zdruncină liniștea și pacea întreținută în timp. Contele William Carter este pus să fie tutorele tinerei a cărui spirit liber cutreiere ținutul Roselor în urma absenței unuia dintre părinți; mama decedată de ceva timp și tatăl care a fost o umbră ce le-a înnegurat amintirea, mort și acesta, înstrăinat de tot ce a însemnat familie, departe de emoția de ai fi alături unicei sale moștenitoare. Acum însă totul se întoarce, trecutul își scutură cele mai prăfuite haine încețoșându-i tinerei Gladys tinerețea exploratoare. Chiar dacă Gladys a fost educată și strunită de restul lumii, mintea sa ascuțită și spiritul de observație îi arată că lumea din afara Conacului nu-i este pe plac; iar o dată cu apariția și tentațiile ce i le oferă frumosul Conte William îi întărește convingerea că locul său e în inima sălbatică a Conacului Roselor, loc în care mama sa și-a dedicat toată atenția și tinerețea. Însă soarta a hotărât cu câțiva pași înainte, astfel tânăra noastră ajunge să-i fie soție contelui în cele mai întortocheate împrejurări ce-i fac să fie ba războinici ba modele de lut în mâini pricepute.

Însă încercările abia își iau avânt, curiozitatea sexuală a lui Gladys se ridică pe culmi iar William realizează că nu-i poate rezista pe cât și-a închipuit. Secretele abia acum se răsuflă iar adevărul e mai șocant decât și-ar fi putea imagina fiecare personaj. Gladys privește totul ca pe o binecuvântare cu toate că reținerile ei sunt departe de a fi înțelese, își vede tatăl adevărat ca pe un înger venit la momentul potrivit iar pe ceilalți ca pe niște susținători de care a fost privată toată viața sa. Însă trauma la care a fost supusă e încă acolo, parcă o trage în jos din umbră, parcă fugar, parcă îndărătnic zădărnicindu-i prezentul cu spinii trecutului. Însă toate au un început și un sfârșit, chiar și suferința.

Jocul seducției condimentează textul răscolind imaginația cititorului, iar povestea în sine încheagă o carte ce place de la început până la sfârșit. Eroina e ca un curcubeu, mereu în toate tonurile, într-o complexitate de emoții răvășitoare încât ba o apreciezi pentru istețime, ba o cerți pentru naivitate. Aici nimic nu este alb-negru, sau zi ori noapte… nu, narațiunea cu mult depășește așteptările iar povestea te face să vizualizezi un film boem în care dragostea nu e ceea ce pare, nici viața, nici dansul în doi, nici prima noapte de dragoste. Pasiunea aici se citește cu subtitre iar unduirile mărturiilor îndreaptă privirea către niște scene erotice desfășurate suav, într-o lentoare incitantă. Ce arde. Ce excită.

Cartea „Conacul Roselor” este o poveste de iubire încântătoare, cu mister, cu durerea pierderii dar și cu multe imagini încărcate de sezualitate; o scriere ce întrunește o paletă largă ce te face să visezi cu ochii deschiși și să crezi în puterea dragostei, a iertării și a acceptării celui de lângă tine așa cum este el, cu toate bagajele pe care viața i le-a pus în spate, cu secrete dure dar și noul cu care intră în relație. E cartea ce a creionat trecutul, prezentul și viitorul într-o narațiune de care te îndrăgostești imediat. Un roman pe care îl recomand cu drag!

Citind-o pe Maria Philip. Cartea „Pasiuni interzise”

Am câteva zile de când am terminat cartea „Pasiuni interzise” de Maria Philip apărută recent la Editura Petale Scrise și încă sunt într-o stare de euforie plăcută ca reacție a unei povești încântător de efervescentă, una care m-a răscolit printr-o manifestare incitantă de-a dreptul. O carte ce a plăcut încă de la primele pagini printr-o depănare a unei povești ce a atras prin patimă și mister, prin jocul nebun al pasiunii împletit cu erotism fulgerător de fierbinte.

„- Dacă tot m-ați trezit în miez de noapte ca să îmi aflați opinia despre asta, o voi spune pe față. Isus a prețuit femeile mai mult decât bărbații. Femeile au fost singurele care i-au rămas fidele și nu au fugit, nici când era pe cruce. Pentru că o femeie care simte că e apreciată și iubită, niciodată nu va frânge inima care o primește în sălașul ei.

Marchizul rămâne fără suflare pentru câteva clipe. (…)”

Pe notele unor timpuri al nobilimii și a balurilor pretențioase Marchizul de Winter este în căutarea unei consoarte după ce a rămas văduv în urma unor circumstanțe ce îl urmează ca o umbră de-a lungul anilor. Dintr-un impuls venit în urma unei minți aburite de alcool acesta ia totuși decizia de a-și cumpăra o nouă soție, una neatinsă și educată chiar într-o mănăstire. Aleasa ajunge să fie practic aruncată în gura lupului în plină noapte, așa că Cristine își acceptă soarta și părăsește mănăstirea alături de un necunoscut care îi va schimba viața, la propriu și la figurat.

Ironia face ca cele două suflete întâlnite parcă se atrag reciproc în ciuda diferențelor; el un rătăcit prin lume din cauza meseriei dar și a adulterului din partea fostei soții, iar ea- o ființă a nimănui abandonată dubios la o vârstă fragedă la ușa mănăstirii. Marchizul în ciuda naturii relației lor încearcă să o protejeze, să o lase neatinsă de păcat, însă tentația e mare mai ales că el e un bărbat priceput în a oferi plăceri trupești… iar ispita e prea aproape de el, la o ușă distanță. Cristine încearcă să nu-l ademenească, însă fiind o fire naivă nu realizează că frumuțea și fragilitatea ei anume îl încântă și-l face să se îndrăgostească de ea fără rețineri.

Confruntările dintre cei doi e un deliciu al textului iar curajul Cristinei e de invidiat, și totuși, ajunge să fie o bucată de lut în mâinile dibaci ale focosului Marchiz de Winter, cel mai râvnit burlac. Însă trecutul îi ajunge din urmă, astfel aflăm că de fapt fetița cea fără de un titul Cristine e de fapt o temută nobilă pentru rege fără ca aceasta măcar să conștientizeze, iar acest aspect e foarte periculos pentru cei doi; un necaz ce poate aduce după sine furtuni nemărginite. Acțiunile următoare sunt la cote înalte, pe lângă toată avalanșa de întâmplări, tentative de omor și baluri înțesate de ținute alese și serate dansante iubirea celor doi prinde culoare, chiar dacă pe alocuri aceasta e soră cu nebunia. Poate din nevoia de mai mult, poate din necesitatea de a fi o respirație la doi, sau ambii o substanță prin esență. Cine știe?… cert e că până nu-și vor încheia capitolele din trecut, până nu vor prioretiza deciziile ambii nu se vor putea implica lucid în această relație plină de erotism irezistibil.

Cartea „Pasiuni interzise” a fost un deliciu. Secenele erotice au fost incendiare iar povestea în sine destul de plină cu detalii încât am fost prinsă printre pagini fără să realizez că finalul e aproape iar eu parcă mai vreau. Dincolo de încadrarea în categoria erotic, romanul are un mister ce m-a surprins, iar timpul anilor de nobilime, marchizi, regi și cavaleri m-a purtat ca într-un dans într-o poveste frumoasă în care mi-am oglindit visul. Iubirea și jocul celor doi eroi principali a fost sarea și piperul întregii scrieri ce s-a aprofundat într-o legătură foarte strânsă; am trecut alături de personaje de la agonie la extaz, de la uimire la dezlănțuire. „Pasiuni interzise” s-a dovedit a fi o lectură extrem de plăcută, care a avut în prim plan sentimentele puternice de iubire, ce s-au nascut în cele mai vitrege condiții cu putință depășind orice barieră impusă de societate, cât și de pecetele trecutului. O carte a sentimentelor dar și a pasiunilor interzise care nu are cum să nu placă. Ba chiar vă va răscoli dorind mai mult și mai mult…