Citind-o pe Ioana Trif. Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei. V-I”

Zilele acestea mi-au fost magice alături de o carte de excepție. M-am „rupt” de realitate și am pășit cu încredere într-o scriere plină de conținut, pe tărâmuri străjuite de vrăjitori, de regi neînfricați și prințese războinice. Minutele de lectură s-au transformat în ore iar clipele în niște efervescente stele ce mi-au dansat în fața ochilor un tablou al basmului nemărginit. Vedeam, simțeam și trăiam clipa alături de eroii cărții!

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” de Ioana Trif s-a dovedit a fi o poveste cum demult nu am mai întâlnit. Volumul apărut de curând la editura Literpress Publishing mi-a deschis larg ușile pe un tărâm al descântecelor, a limbilor străvechi și a tuturor văzutelor și nevăzutelor, am descoperit binele și răul împletit cu neverosimilul dar și iubirea ce întrece vântul și gândul.

Pe niște pământuri în plin război un rege nou își face simțită prezența, unul care va pune capăt blestemelor, a curgerii de sânge și a declinului ce îi abate pe toți. Însă pentru Jargo anii de rugăciune la mănăstire și educația în credința lui Dumnezeu îl îmblânzesc iar aici trebuie sânge rece și o minte brici pentru a lupta cu o forță necunoscută care parcă răsare din umbră lăsând moarte și suferințe pe unde merge. Realitate în care nimerește o dată ce ajunge la curte îl descurajează, însă își găsește putere să înainteze; cu prieteni aproape și cu rugăciunea pe buze merge pas cu pas pe niște poteci presărate de o tainică energie ce-l sperie dar și-l fascinează totodată. Descoperă că tot ce i s-a ascuns vrea să iasă la iveală și tot ce a crezut ca fiind respins îi poate fi aliat, iar reîntoarcerea vrăjitoarei e unica soluție pentru ca viața să dăinuie, iubirea să propage lumină iar viitorul să fie peste ținuturi un izvor cu apă vie.

Trecut și prezent, azi și mâine, lumea oamenilor simpli și cea a zeităților, vrăjitoare frumoase cu suflete îngreunate și o umbră a răului ce vrea să renască în numele distrugerii, toate se reunesc pentru a crea sub ochii noștri un câmp al bătăliei în care nu vor fi câștigători deoarece prețul e mult prea mare. Vor fi iubiri fugare dar și emoții încărcate, vor fi redescoperiri și pasiuni greu de ținut în frâu, toate acestea înnodate cu un fir subțire a magiei sângelui, a posesivității și răzbunării a cărei sfârșit nu se vede. Și totuși în acest volum fiecare își primește răsplata, își găsește drumul și mai ales își dă libertate sufletului; aici am desprins printre file o poveste ca o căutare ce își ostoiește zbuciumul doar atunci când fiecare își așează piesa sa într-un puzzle mult prea complex. Doar finalul mi-a arătat că ce credeam a fi un sfârșit e doar un început…

Mai pot adăuga că aici printre cuvinte și emoții s-au format două cupluri, două iubiri nemuritoare care doar prin dragoste vor face ca pământurile lor regale să dăinuie. Cumva trădările și răutățile se așează ca un praf pus pe pământ iar ploaia îl va stinge fără a i se mai simți prezența, iar viața își va urma cursul ei. Poate spre uitare, sau poate spre ceva și mai tulburător decât le-a fost trecutul. Cine știe, cu puterea magiei e greu să te pui mai ales că întotdeauna e imprevizibilă! Cine știe…

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” a fost un roman destul de pătrunzător care m-a captivat încă de la primele pagini, eroii s-au dovedit a fi ușor de îndrăgit iar firul epic destul de alert, fapt care a creat în mine o dorință de a citit și a tot citi. Mi-a plăcut lumea vrăjitoarelor, a magiei și a senzației că totul va fi bine. Am adorat iubirea ce s-a revărsat dintre file cât și dorințele celor implicați în a-și crea un … și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Volumul chiar dacă a fost presărat în tonuri întunecate ale trădărilor, urii și răzbunării, a blestemelor transmise peste veacuri așezământul textual a arătat că iubirea va trona. Azi, mâine și pe vecie!

Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, ve-ți rămâne plăcut surprinși de această carte.

Citind-o pe Tony Mott. Cartea „Julieta avea un pistol”

Tony Mott (pseudonimul Antonetei Galeș) s-a născut în 1970 la Brașov. Debutează în 2008 cu ”Roșu”, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010 apare la aceeși editură volumul de poezii ”Hohote&Clocote”.

Seria Julieta este un thriller care se petrece în lumea medicală, miza fiind întâietatea pe piață a unor cercetări inovatoare. Primul roman al seriei apare în 2014, ”Julieta avea un pistol”, editura Tritonic, București, și cel de al doilea, ”Un glonț pentru Julieta” în 2016. Odată cu seria Julieta, avem de-a face cu spionaj industrial și crime violente, în numele unor cercetări menite să prelungească viața. ”Nu dați cu pietre în Julieta” încheie seria. 

Julieta avea un pistol” este primul roman din seria Julieta care o are ca eroină pe Ana Stancu, scrisă de Tony Mott. O carte în care moartea iese în față și aduce după ea câțiva suspecți ce au întradevăr ce ascunde. Fiecare mânat după goana de senzațional își deapănă povestea în măsură ce înaintăm iar ce ne este dat să află e pur și simplu fenomenal.

Doru – ”Nu am omorât-o eu, îi datoram viața”
Akmal – ”Nu am omorât-o eu. Am iubit-o mai presus decât orice”
Carla – ”Nu am omorât-o eu, mi-as fi dorit să fiu ca ea”
Alina – ”Nu am omorât-o eu, chiar dacă mi-aș fi dorit asta”
Gabriel – ”Nu am omorât-o eu, mai bine mor eu.”
Monica – ”Nu am omorât-o eu, oricât de mult o uram”
Marius – ”Nu am omorât-o eu, depășisem situația”
David – ”Nu am omorât-o eu, era viața mea”

După cum am menționat o avem ca personaj principal pe Ana Stancu, un medic cardiolog român implicat într-o cercetare ce trezește interes internațional. Povestea ne întâmpină din start tumultos aducându-ne în față decesul subit al acesteia într-o manieră suspectă, aparent un suicid, însă cu prea multe necunoscute ce trezește suspiciuni poliției. Astfel, este anchetată fiecare persoană ce a avut contact direct sau indirect cu această, numele limitându-se la opt, opt suflete ce sau au iubit-o cu desăvârșire sau au urât-o cu înverșunare. Ironia face ca treptat pe lângă elucidarea morții Anei să aflăm ce impact a avut aceasta în viața fiecăruia pe rând, iar de aici formulându-ne propriile concluzii.

Cine ar avea vreun motiv să o ucidă pe Ana și de ce?

Într-o ramificare de ipoteze construite în baza lecturii ajungi parcă-parcă să arăți cu degetul vinovatul, însă nimic nu e ceea ce pare, nici chiar moartea sângeroasă a Anei. De la frământările fiecărui personaj în parte aflăm că Ana a fost o fire destul de puternică, una care nici în ruptul capului nu s-ar fi sinucis, și totuși, decesul este declarat, moartea planează în familia acesteia, și la toți pe care i-a cunoscut. Dintr-o agonie în alta cercetarea la care a lucrat defuncta parcă iese în evidență într-un mod calculat, parcă regizat în direcția de a ne atrage atenția. Un gong de pornire pentru o minte detectivistă. Însă misterul este dezvăluit la final, unul care mi-a lăsat impresia că încă nu toate cărțile au fost puse pe masă și că dozajul în a ni se devălui anumite detalii e cheie ce pleacă în celelalte volume.

Sinucidere sau crimă, aceasta e întrebarea definitorie, una la care ve-ți avea răspunsul; pot doar să vă spun că elementul surpriză vă v-a încurca ițele astfel că fie ve-ți fi mulțumiți de întorsăturile luate fie ve-ți fi răvășiți de direcția ce ni se indică spre final.

Și cu siguranță ați observat că nu am luat vorba de nici o Julieta, mai ales una cu pistol, ei- aici e o întreagă poveste țesută în jurul unei arome ce doar Ana o purta cu sine. Una care ia fost punct de pornire pentru autoare de a creiona un thriller accelerat mânat de imperfecțiunile unor vieți ce merg împotriva curentului. Un parfum ce a aromatizat o serie criminal de frumoasă.

Cartea „Julieta avea un pistol” a fost un roman cu tentă polițistă ce a cuprins în filmul său diverse caractere umane ce au pornit lupte cu sine însuși. Nu pot să trec cu vederea aspectele psihologice subtile ce au ieșit în evidență dar și granița dintre bine și rău, între iubire și ură, între corectitudine și incoerență. Ingeniozitatea regizării întregului scenariu este de lăudat, multe aspecte nici măcar nu le-am intuit, iar altele pe care le ghiceam au ieșit complet contrariu, ce a dat nota maximă pentru toată plăcerea mea de cititoare. Cartea m-a surprins cu desăvârșire, tot amestecul dintre mister, secrete, spionaj, anchete, oameni ce și-au spus povestea corelând cu Ana au dus lectura la un nivel ridicat de adorație. Abia aștept să citesc celelalte două volume din această serie.

„Julieta avea un pistol” s-a dovedit a fi o lectură plină de suspans și acțiune dirijată emoțional ce a plăcut încă de la primele pagini. Cartea poate fi găsită pe site-ul editurii Tritonic, alături de celelalte cărți din serie ale autoarei Tony Mott.