Citind-o pe Ludmila Rain Augustin. Cartea „Fluturi Violeți”

Mereu am găsit printre strofe și rime acea liniște ce nu am putut-o descoperi niciunde. De-a lungul anilor poezia mi s-a depozitat în suflet semeni unor pietre rare și a sclipit fără rețineri, a adăugat spiritului meu o alură de contemplare ce nici o altă lectură nu mi-a putut-o da. Mi-a dăruit fără rețineri valsul emoțiilor într-o formă sculptată în timp, parcă ruptă de atemporal într-un ocean de imaginație!

Autoarea Ludmila Rain Augustin vine cu un nou volum menit să mă răvășească prin simplitatea exprimării dar și prin profunzimea cuvintelor. Astfel, cartea „Fluturi Violeți” e mai mult decât poezie, e erupere de iubire în toate tonurile ei îmbrăcate frumos în anotimpuri, în zile lungi și nopți albe, e despre mângâierea vorbelor dar și cromatica unor idealuri poetice desăvârșite.

„Să vii, să vii iubindu-mi ochii,
În dans de timp să mă cuprinzi,
S-aduci în dimineți de iarnă
Amiezi de iulie fierbinți.”
(din poezia „Cântec”)

„Viață, urmă de plăcere,
Gust cruduț de flori în miere,
Trage puțintel de timp
Să te gust și să te simt.”
(din poezia „Doină, doină…”)

Cu un titlul enigmatic volumul de versuri „Fluturi Violeți” m-a întâmpinat cu emoția unor trăiri intense; aici totul prinde contur dar și culoare în forma unor suave rime ce fac sufletul să vibreze. Titlu cu titlu, conținut cu conținut orice poezie mi s-a așezat pe inimă și a valsat experiența ce a dorit să fie împărtășită de către autoare nouă, mie. Și am absorbit orice mesaj, orice înclinație a rimei ce a erupt producând când o stare de agitație textuală, când o liniște desăvârșită, ca într-un vis mult dorit. Cu cât am înaintat prin text și conținut am simțit cum pășesc ca pe un tărâm intim, acolo unde destinul își cere tributul, acolo unde desfătarea își caută muza, acolo unde timpul parcă se oprește în loc și se joacă cu gândurile, cu viziunile și viața.

Cartea „Fluturi Violeți” a fost o lectură ce mi-a luat sufletul și l-a purtat semeni unui dans al fluturilor, am simțit desprinderea de la tot ce e lumesc pătrunzând într-o serie de imagini de o profunzime vizuală acaparatoare. M-am bucurat de fiecare vers în parte, am fost un observator fin al iubirilor fugare, a dansului în doi dar și a trecerii, a anotimpurilor ce se lasă uitate dar și a nostalgiilor ce dor. Toate într-o evoluție a sentimentelor frumos sedimentate în suflet apoi înșiruite fără rețineri pe foaie, o scriere febrilă în care puterea cuvântului are valoare, una fără început și fără sfârșit. Am descoperit stări de tristeţe dar şi de speranţă atât de vii încât aș putea spune că pot fi emoțiile mele sau ale tale, exact ca viața unui om, cu bune și rele… însă toate luate în ansamblu pot fi artă în mâinile unui mânuitor de frumos. Volumul de versuri „Fluturi Violeți” a fost mai mult decât poezie, a fost mai mult decât slovele unui om cu har scriitoresc, a fost ghem de timp lăsat să se răsfire pagină cu pagină într-o nevoie de a împrăștia povestea unui suflet!

„Bătrânul poet alb și blând,
Plecase-n ceruri mulțumind:
O, Doamne! Pruncu-Ți voi lăsa…
O, facă-se doar voia Ta… „
(din poezia „Pildă”)

Citindu-l pe Paul Pufan. Cartea „Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate”!

Ador să descopăr într-o carte acel suspans ce îmi fierbe sângele în vene, iubesc neasemuit combinarea aventurii cu iubirii, a necunoscutului cu creionarea de thriller, a amorului dus în pragul nebuniei și a răsplății finale. Astfel, cartea „Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate” de Paul Pufan apărută la editura SMART PUBLISHING mi-a deschis fundalul unei povești întortocheate menite să mă poarte într-un iureș de momente de întrebare, de jumătăți dintr-un întreg pe care nu le-am putut înțelege decât la finalul cel ce mi-a lăsat alte piese nepuse la locul cuvenit, iar acest aspect l-am luat drept o calitate originală a autorului.

Mulți vor să încalce legile morale, însă puțini sparg cu adevărat tiparele societății. Iar cei care reușesc să facă asta își creează un paradis desfrânat care trece dincolo de limitele spațio-temporale. James este un individ intrigat de ceața densă ce îi maschează trecutul. Hipnotizat de un tablou, descoperă o fereastră către familia sa. Astfel, în față, începe să i se țeasă o complexă poveste pătată de iubirea și drama unor oameni dezorientați emoțional. Dar este oare pregătit cu adevărat să-și descopere rădăcinile tulburătoare? Este oare capabil să înțeleagă esența întunecată din care se trage?

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi corp de apă

„Când toate gândurile tale vor fi întunecate și nesigure, iubito, eu îți voi fi alături pentru a te putea călăuzi. Timpul îți va arăta ce însemni pentru mine.”

Cartea „Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate” ne prezintă o dramă a unei familii în plin pocal al întunecimii, fiecare membru e împins pe la spate de orgolii, de răzbunare, instincte și interese nemărginite. Treptat facem cunoștință cu familia Lincoln, cu cei doi soți, Ashley și Nathaniel, cumnatul înfocat Mark Lincoln și prietena sa cât și alte personaje ce condimentează acțiunea. Autorul ne prezintă treptat eșecul conjugal al acestora și tendința fiecărui dintre soți de a găsi alinare în brațele altor parteneri. Ai zice nimic suspect, deoarece adulterul nu e un tabu sau nu suntem moraliștii cei care arată cu degetul, însă pentru Ashley pasiunea ajunge să fie alimentată de însăși cumnat iar această conjunctură face ca jocul să fie periculos. Cu toate că Mark are iubită, iar acesta îl susține în înclinarea acestuia către pictură, Mark este atras ca de un drog de frumoasa Ashley. Toate bune și frumoase până când într-o noapte o moarte suspectă trezește un lanț al crimelor și a cazurilor de o monstruozitate ce te depășește. Astfel nimic nu mai e la fel, nici amorul amanților, nici „celula familiei” pe care Nathaniel o susține de ochii lumii, nici chiar calmul în conac. Dintr-un episod în altul aflăm detalii ce îți taie respirația, totul îți pare neverosimul, iar unele personaje pur și simplu își pierd măștile pe drum arătându-și chipurile hidoase ale meschinătății.

Tânăra Ashley încearcă să nu fie atinsă de ceea la ce s-a supus în urma unui trecut ce o urmărește însă încarcerarea în această căsnicie nu i-a adus nimic bun, iar șantajul și dorința lipsă au dus-o în pragul unei depresii îndelungate scăldate în pahare de alcool. Manipularea e cheia acestei familii, dacă nu e unul e din partea altuia, dacă nu e cum trebuie e bun așa cum e, astfel zi de zi rezistența e ceea ce face ca fiecare în parte să se tolereze atât pe sine cât și pe ceilalți.

Știți de expresia…”trecutul te ajunge din urmă”, acesta e și drumul lui Ashley, e cea care își poartă trecutul după ea ca o văduvă a anilor, dar mai sunt și alții, umbre ale unor circumstanțe tragice dintr-un timp ce ar fi trebuit să se sedimenteze… însă nu, acele persoane prezente sunt niște minți perfide ce au scopul de a o deforma psihic ca răsplată a unor alegeri de apărare. Și totuși, nimic nu e ceea ce pare?

Autorul cu un scenariu de thriller ne surprinde frumos mai ales că pentru acesta e prima carte de debut; fiecare unduitură textuală a fost pe cât de dramatică pe atât încărcată de mister. Ni se aduce în față dramatismul patetic al bogaților, slăbiciunile lor și abundența cu care se laudă și cu care se îmbracă. Stilul de scriere e acaparator cu un final umbros ca un gong al devierilor existențiale purtate ca pe niște sechele dureroase acolo unde viitorul își cere tributul iar trecutul își suflă dârele de culoare într-un tablou viu abisal.

„Tristețea are plăcerile ei. Când dragostea pleacă din viața ta, rămâi vulnerabil din cauza abandonului. Când introspecția se instalează în minte, poți încerca să evadezi în muncă, în sex, în compania cuiva, în joc sau poți apela la diverse alte căi care te ajută să lupți și să nu cazi pradă deprimării. Cine a inventat iubirea a fost un sadic…”

Cum s-au așezat toate pe ordinea acestei scriituri vă îndemn să aflați, cert e că crimele nu s-au oprit aici, dezvăluirile au continuat iar șocul aflării unor fapte ajung să îngenuncheze și cele mai puternice personalități. Și încă un aspect, ve-ți putea afla în ce cadru se încadrează James Turner, bărbatul care face pași spre a-și afla originile…

„James se cutremură. Sufletul călător îi revenise cu tărie în trup, zdruncinându-i toate terminațiile nervoase. Șocul provocat de duritatea trecutului îl încremenise. (…)”