Citind-o pe Beatrice Seres. Cartea „Sindromul Yarmilla”

Zilele trecute am finisat o carte căreia îi atribui următorul citat: „Unele cărți trebuie gustate, altele devorate, dar numai unele trebuie mestecate și digerate în întregime” (Sir Francis Bacon). De ce acest citat?… ei bine, pentru că minunatul thriller „Sindromul Yarmilla” scris de Beatrice Seres nu doar că te lasă să-l pătrunzi ci te afundă cu mintea într-un labirint al necunoscutelor, și vrei parcă să-l străbați mai rapid, și totuși, o iei pas cu pas într-un joc al circumstanțelor. Și aștepți. Și acumulezi piesele dintr-un puzzle mult prea complex.

Cartea „Sindromul Yarmilla” s-a dovedit a fi o lectură foarte complexă, natura scrierii ne-a arătat comportamentul uman în toate tonurile posibile și imposibile. Căile creionate de autoare s-au ramificat demonstrându-ne că nimic nu e ceea ce pare, nici chiar moartea.

” Yarmillei îi era teribil de greu să se acomodeze cu calitatea pe care trebuia să o îndeplinească de față cu restul. Era ca și cum fiecare trăsătură și toate abilitățile care o defineau ca ființă umană se deterioraseră, lăsându-i împovărătoarea misiune de a le mima. „

O avem ca eroină pe Yarmilla, o tânără care în urma unui incident nereușit își implantează în minte ideea morții duse până la extreme. Zi de zi aceasta întreține starea latentă a pasivității prin trecerea în neființă, se complace într-o stare de melancolie fiind desprinsă de toate emoțiile lumești. Empatia i se transformă în indiferență, moralitatea îi îngheață undeva între zi și noapte iar iubirea capătă tonurile unui gri nevrotic. Vede încetul cu încetul în familie oameni care o limitează, care o împiedică să se ambaleze în noua sa formă a morții … și mai ales, subtil îi suspectează că ar avea legătură cu propria moarte. Într-un joc al sorții aceasta își leagă viața de un om pe cât de tăcut și cumpătat tot pe atât de periculos. Așa zisul soț printr-o manipulare ușor sesizabilă o folosește drept unealtă în scopuri criminale îndreptate către cei ce nu îi convin, iar treptat totul scapă de sub control. Yarmilla Morris se pierde și se regăsește, însă pe parcursul acestui drum spre sine moartea îi bate gongul ca o amintire că azi e mai decăzută ca ieri. Iar consecințele se vor resimți ca săgețile otrăvite. Viața tuturor se complică, suferința plutește și se îndesește ca o ceață înnecăcioasă. Și aduce cu sine imaginea unei lupte căzute în fața unor fapte inexplicabile. Dure, rupe dintr-un purgatoriu sufletesc.

Autoarea este o maestră în a se juca cu mințile noastre, aceasta ne-a oferit dincolo de o explicație pentru întreg comportament haotic al Yarmillei, și o perspectivă asupra minții umane și a personalităților multiple. Ajungi să te întrebi câți oameni aparent sănătoși cunoaștem și câte gesturi sunt sau nu rezultatul traumelor sau durerilor adunate pe parcursul anilor. Picătură cu picătură. Mici stopi ce se adună cu impact în subconștientul nostru. Apoi se revarsă, fie într-o direcție bună, fie atât de toxic încât nici cele mai lucide minți nu pot aduna un cuget ce s-a rătăcit în vâltoarea vieții. Apoi, ca în citatul sus menționat, pasajele cărțile… trebuie mestecate și digerate în întregime. Pentru că profunzimea e uneori dincolo de înțelegerea proprie. Iar claritatea lucrurilor e ca un duș rece venit atunci când te aștepți mai puțin.

Cartea „Sindromul Yarmilla” a fost o lectură de impact. A fost genul acela de thriller pe care nu l-am putut lăsa din mână până când nu l-am terminat punând cap la cap toată informația revărsată peste mine. Am savurat intens răsturnările de situație și modul în care autoarea a descris toate sentimentele prin care a trecut protagonista, toate zbuciumurile ei și nălucirea nebuniei în care se cufundă. Subiectul mi-a captat atenția încă din momentul în care am descoperit cartea, cine nu ar fi interesat să citească despre sindromul Cotard și manifestările lui, încă din facultate m-au pasionat înclinațiile deviante ale psihicului uman. Deci, cartea a avut toate elementele ca să mă prindă printre pagini. Recomand cartea „Sindromul Yarmilla” celor care caută suspansul împletit cu note psihologice, dar și viața fără retușuri în care toți ne regăsim fie ca actori fie ca spectatori.

Citind-o pe Andreea Pîrlea. Cartea „De mână cu tine”

Andreea Pîrlea a debutat ca autor de povești și poezii în revista tipărită „Amprentele sufletului”, anul VII, nr.3, martie 2021. Volume publicate: „La porțile dorului”, volum de poezii, Editura Litera, 2022. Autoarea locuiește în Iași și e de profesie Profesoară de Limba și Literatura română. Studii de licență: Universitatea „Al. I. Cuza Iași“ Facultatea de Litere, secția germană-română. Studii de masterat: „Cultură germană în context european”, Facultatea de Litere, Univ. „Al I.Cuza” Iași. Anul 2023 îi aduce autoarei bucuria publicării unui volum de povestiri la Editura Literpress Publishing, astfel cartea „De mână cu tine” ajunge să deschidă uși prin simpla răsfoire a unor pagini cu un conținut de excepție. O înșiruire de evenimente și momente ce rămân ca un ecou într-o mare de emoții.

Chiar dacă e deja la a doua carte pentru mine autoarea Andreea Pîrlea este o noutate, astfel, Cartea „De mână cu tine” a însemnat un drum nou presărat de niște însemnări venite să zguduie, să surprindă, și nu doar… iubirea aici a luat forme diverse iar viața a fost dincolo de rațiune.

„Se întâmplă uneori ca viața să înceapă la sfârșit, în momentul în care se realizează că aceasta nu a fost trăită așa cum a fost ea, ci omul, agățându-se de iluzia sa, a trăit-o așa cum și-a imaginat-o el.”

Cartea „De mână cu tine” cuprinde o serie de șapte povestiri ce m-au surprins și care s-au făcut culcuș în inima mea. Fiecare poveste în parte e pe cât de diferită tot pe atât de acaparatoare, ieși dintr-o galerie a sufletului și intri într-o alta a misticului, a fantasticului dar și a strigătului adunat într-un pumn gata să fie eliberat printre cuvinte. Chiar dacă cu greu mă voi abține să relatez câte un pic din fiecare povestire vă pot spune că toate în ansamblu sunt opere ticluite cu migală, narațiunile au fost atât de complete și vaste încât pierdeam noțiunea timpului, pluteam într-un nor al textului și mă lăsam încărcată de toată aventura, de depășirea granițelor spațio-temporale. Și uitam de ieri și de azi abandonându-mă firului narativ, ca o frunză într-un covor al codrului sălbatic. Și apoi, o luam de la capăt într-o furtună de simbolisme, de elemente inexplicabile încât inima mea îmi sălta la orice pagină dată.

„Nu poți primi un răspuns pentru care nu ești pregătit, pentru că ori ai greșit întrebarea, ori modalitatea în care ai pus-o. În plus, cel mai adesea, răspunsul se găsește mereu acolo unde nu-l cauți: în ochi.”

Unele povești au fost despre căutare, despre glasul inimii ce se vrea împlinit. Altele au presărat nelămuriri și senzații de groază. Unele s-au luminat ca un înger ce-și deschide aripile, iar altele au creat conexiuni între oameni departe de noțiunea firescului. Legăturile dintre texte au fost subțiri ca și firul vieții, însă toate au avut un punct comun, iubirea, acea care a trecut și va trece întotdeauna de toate barierele pentru a renaște din nou și din nou. Astfel, ca pe un drum în care mereu se găsesc diverse cotituri scriitura autoarei Andreea Pîrlea a depășit toate dozele de suspans. Intriga în unele povești a planat iar în altele sensibilitatea a curs făcându-și drum către minte și suflet scăldând spiritul meu de cititoare într-un text plin de consistență. Și am iubit iubirea unora, curajul altora dar și jertfa adusă în numele a tot ce-ți este mai drag. Am apreciat această călătorie uimitoare în care mi-am oglindit firea mea romantică și am luat de la fiecare povestioară chintesența cea mai pură care are un nume, iar acesta este- iubirea!

Volumul „De mână cu tine” cuprinde formele iubirii în toată paleta de culori. E cartea în care emoțiile vor fi din abundență, și vor cuprinde inima oricărui cititor. E opera în care timpul se oprește în loc și face curs spre eternitate prin divinizarea dragostei. Ecoul firului narativ se despică și ne aduce în față o serie de povestiri una mai frumoasă ca alta, în unele îngerii coboară să mângâie cu blândețe sufletele rătăcite, în altele demonii vor cere iadul veșnic dogoritor doar pentru a salva unele chipuri brăzdate de blândețe și puritate. În unele viața va rescrie scenariu după scenariu, iar în altele destinul va fi mai grăitor decât orice actor pe scena mare. „De mână cu tine” este o carte despre procesul de iubire, prezentat în niște secvențe absolut magice, care te cuceresc în mod iremediabil și te lasă să visezi cu ochii deschiși. E narațiunea contrastelor care se va împleti între realitate și ficțiune, între fantastic și folcloric pentru a rămâne într-un final cu o concluzie plină de simplitate: iubirea învinge tot… și poate mai mult de atât. Recomand cu drag această lectură, eu am rămas plăcut surprinsă.

Citind-o pe Ludmila Rain Augustin. Cartea „Fluturi Violeți”

Mereu am găsit printre strofe și rime acea liniște ce nu am putut-o descoperi niciunde. De-a lungul anilor poezia mi s-a depozitat în suflet semeni unor pietre rare și a sclipit fără rețineri, a adăugat spiritului meu o alură de contemplare ce nici o altă lectură nu mi-a putut-o da. Mi-a dăruit fără rețineri valsul emoțiilor într-o formă sculptată în timp, parcă ruptă de atemporal într-un ocean de imaginație!

Autoarea Ludmila Rain Augustin vine cu un nou volum menit să mă răvășească prin simplitatea exprimării dar și prin profunzimea cuvintelor. Astfel, cartea „Fluturi Violeți” e mai mult decât poezie, e erupere de iubire în toate tonurile ei îmbrăcate frumos în anotimpuri, în zile lungi și nopți albe, e despre mângâierea vorbelor dar și cromatica unor idealuri poetice desăvârșite.

„Să vii, să vii iubindu-mi ochii,
În dans de timp să mă cuprinzi,
S-aduci în dimineți de iarnă
Amiezi de iulie fierbinți.”
(din poezia „Cântec”)

„Viață, urmă de plăcere,
Gust cruduț de flori în miere,
Trage puțintel de timp
Să te gust și să te simt.”
(din poezia „Doină, doină…”)

Cu un titlul enigmatic volumul de versuri „Fluturi Violeți” m-a întâmpinat cu emoția unor trăiri intense; aici totul prinde contur dar și culoare în forma unor suave rime ce fac sufletul să vibreze. Titlu cu titlu, conținut cu conținut orice poezie mi s-a așezat pe inimă și a valsat experiența ce a dorit să fie împărtășită de către autoare nouă, mie. Și am absorbit orice mesaj, orice înclinație a rimei ce a erupt producând când o stare de agitație textuală, când o liniște desăvârșită, ca într-un vis mult dorit. Cu cât am înaintat prin text și conținut am simțit cum pășesc ca pe un tărâm intim, acolo unde destinul își cere tributul, acolo unde desfătarea își caută muza, acolo unde timpul parcă se oprește în loc și se joacă cu gândurile, cu viziunile și viața.

Cartea „Fluturi Violeți” a fost o lectură ce mi-a luat sufletul și l-a purtat semeni unui dans al fluturilor, am simțit desprinderea de la tot ce e lumesc pătrunzând într-o serie de imagini de o profunzime vizuală acaparatoare. M-am bucurat de fiecare vers în parte, am fost un observator fin al iubirilor fugare, a dansului în doi dar și a trecerii, a anotimpurilor ce se lasă uitate dar și a nostalgiilor ce dor. Toate într-o evoluție a sentimentelor frumos sedimentate în suflet apoi înșiruite fără rețineri pe foaie, o scriere febrilă în care puterea cuvântului are valoare, una fără început și fără sfârșit. Am descoperit stări de tristeţe dar şi de speranţă atât de vii încât aș putea spune că pot fi emoțiile mele sau ale tale, exact ca viața unui om, cu bune și rele… însă toate luate în ansamblu pot fi artă în mâinile unui mânuitor de frumos. Volumul de versuri „Fluturi Violeți” a fost mai mult decât poezie, a fost mai mult decât slovele unui om cu har scriitoresc, a fost ghem de timp lăsat să se răsfire pagină cu pagină într-o nevoie de a împrăștia povestea unui suflet!

„Bătrânul poet alb și blând,
Plecase-n ceruri mulțumind:
O, Doamne! Pruncu-Ți voi lăsa…
O, facă-se doar voia Ta… „
(din poezia „Pildă”)

Citind-o pe Nova Riley. Cartea „Decizii Scandaloase”

Când găsesc o carte bună de tot parcă toate forțele mă țin legată de ea, cu gândul la ea, cu dorința îndreptată către ea. Sunt sigură că vă regăsiți, mereu este o carte ce atrage ca un magnet iar timpl parcă se oprește în loc atunci când o citiți. Așai că am dreptate? Cum a apărut cartea „Decizii Scandaloase” de Nova Riley la Editura Literpress Publishing am simțit o chimie între noi, ei bine, dragoste la prima vedere. Nici nu puteți să vă închipuiți emoția mea când i-am deschis paginile și am descoperit în ea o poveste delicioasă fix pentru starea mea de spirit și natura mea romantică.

Cartea „Decizii Scandaloase” a fost o descoperire minunată cu toate că intuiam dezlănțuirea acesteia fapt vizualizat de coperta perfectă. Destul de pronunțat, titlul cât și imaginea ne vorbește fără prea multe cuvinte, însă… totul e mult mai complex o dată ce te duci în labiritul textual. Totul capătă culoare dar și un foc al patimii întreținut de două inimi ce se caută, până se găsesc!

Povestea ne relatează aventura tinerei Emma Sallinger, o femeie ce nu este de acord cu cutumele societății în care s-a născut; orfană de părinți aceasta locuiește la mătușa Violet, o femeie dură ce o repezește cu răceală. La cei douăzeci de ani ai săi Emma este văzută ca o fată bătrână, iar lipsa unei averi o face o partidă foarte slabă în înalta societate. Însă soarta are alte planuri pentru ea, mai ales că aceasta este o înflăcărată inimă în căutarea adevăratelor sentimente de dragoste nici de cum o vânătoare de averi pentru o stabilitate. Aceasta preferă singurătatea în detrimentul unui mariaj de formă, însă încurcate sunt căile Domnului atunci când il scoate în cale pe arogantul duce Lancaster. Chimia dintre ei îi pârjolește, replicile sunt atât de delicioase și încărcate cu conținut încât tot jocul dintre ei e scandalos de frumos.

Pe tabloul relației celor doi într-un colț neatins de culori se perindă o întunecime aparte, o serie de crime odioase cutremură orașul în lung și în lat, femeile se simt cele mai vulnerabile deoarece sunt ținta unui fel de ritual nemaîntâlnit. Toate aceste cazuri încâlcite îl îngenunchează pe detectivul O’Donell, mai ales că își dă seama că are de a face cu un criminal în serie, unul înrăit și însetat de sânge. Conștietizarea acestui fapt îi răscolește trecutul, îl face să fie vigilent și bănuitor. Și nici măcar nu realizează că criminalul ar putea trece pe lângă el nestingherit.

Într-un alt colț de oraș Emma Sallinger ajunge să simtă vibrații sufletești ce o depășesc; excentricul duce James Brighton o joacă cum vrea el, ba de-a iubirea, ba de-a nu te știu, sau… vreau să rămânem prieteni. Această confuzie o face pe Emma să nu-l creadă și să se aventureze în ieșiri prelungi cu Lordul William Drake. Însă fiecare interpretează diferit aceste escapade, Emma ca pe o compensare pentru nefericirea și ardoarea cu care o tratează ducele, William ca pe o portiță spre schimbare prin dragoste. Însă ambii se amăgesc, iar consecințele nu întârzie să apară. Totul se întretaie, iubirea, dezamăgirea, abandonul … dar și crima. Treptat acțiunea se limpezește ca o ploaie rece, însă gustul amar al disperării îi înconjoară pe toți eroii acestei cărți provocându-le coșmaruri, deznădejdi dar și o vagă senzație de pericol. Că acesta pândește acolo undeva. Că așteaptă momentul propice. Că încă își va cere tributul. Când? Sub ce formă? Rămâne de văzut… cert e că totul are un început, însă oare va avea și sfârșit?

Cartea „Decizii Scandaloase” de Nova Riley a fost un deliciu. Povestea de iubire dintre Emma şi James Brighton – duce de Lancaster a evoluat extrem de frumos spre mulțumirea mea, iar jocul seducţiei a fost cel care mi-a încântat privirile în acea înșiruire de cuvinte parcă plantate acolo să mă captiveze. Nu mai vorbesc de aspectul acțiunii îndreptate spre elucidarea misterului crimelor; toate în ansamblu au făcut din cartea „Decizii Scandaloase” un historical profund. Toate acestea cu siguranţa vă vor încânta şi prinde în mrejele poveştii, în care pierderile și regăsirile vor fi cu patos, unde iubirea va trona în pofida gustului rânced al pericolului iar răsturnările de situaţie vor crea un dramatism absolut pentru un astfel de stil de lectură. În ansamblu o carte perfectă din toate punctele de vedere! Recomand cu drag!

Citind-o pe Grațiela Țurțu. Cartea „Amore al mare”

 

  Grațiela Țurțu s-a născut într-un colț de Bucovină ( pe care-l consideră raiul locului), în com. Valea Moldovei, județul Suceava și locuiește în orașul Suceava. A absolvit Institutul de Științe Economice Timișoara, și, după mai multe peripeții profesionale, din anul 2000 lucrează ca expert contabil în propriul birou individual. Ca iubitoare a artelor, în toate formele de manifestare, doar scrisul și pictura au cucerit-o definitiv.

Ca volume de autor a publicat: „De la cai verzi la stele” (2015, editura Sf.Ierarh Nicolae – Brăila), roman autobiografic; „Cafea cu aburi de succes” (2015, editura Sf. Ierarh Nicolae –Brăila), carte motivațională de dezvoltare personală; „Mălina” (2016, editura Cygnus –Suceava), roman inspirat din viața oamenilor, așa-zis simpli, de la țară; „Rădăcini” (2018, editura Cygnus – Suceava), roman; „Printre lumi de ziua mea” (2020, editura Cygnus Suceava), carte în care sunt prezentate fragmente din existența autoarei, dar și cu accente psihologice. La Editura LiterPress Publishing a fost publicată cartea Amore al mare – Iubiri printre ape. (sursa: literpress) 

Cartea „Amore al mare – Iubiri printre ape” s-a dovedit a fi o tornadă de evenimente, povești și istorisiri ce se țes pe parcurs într-o pânză pestriță de personaje. Diversitatea momentelor, a iubirilor și dezamăgirilor m-au ținut acolo prinsă printre pagini iar dramele ce au însoțit plimbările venețiene mi-au reamintit suav de gondolieri și eleganța lor, de măștile misterioase și străduțele întunecate ce m-au purtat într-o lume cu adevărat nouă.  

În cartea „Amore al mare” orașul pe ape Veneția găzduiește iubirile într-o magie aparte, aici romantismul parcă ademenește ca într-un cântec de sirenă inimile tuturor astfel ajung să poarte adevărate scene de pasiune dar care în unele cazuri se soldează cu relații toxice, cu jumătăți de măsură stingându-se acel foc al unui început promițător. Într-o mare de personaje ce se intersectează între ele, cartea ne spune povestea iubirii, acel sentiment al plenitudinii pe care doar un el și o ea o pot defini; însă totul condimentat cu imaginea vieții reale în datele ei contradictorii, doarece totul e sare și piper, dulce și amar, zi și noapte. Autoarea creionează fără întreruperi scene noi, eroi ce pe alocuri îi pierzi din vedere ca mai apoi să iasă în evidență într-o nouă ipostază, parcă mai surprinzări prin ceea ce vor să ne aducă în față. Aici e povestea Gabriellei ce s-a născut pe malul Mediteranei, a lui Jeff și Alex ce au venit tocmai de lângă Lacul Champlain – Burlington – în Veneția. E istorisirea lui Vasco și al Ioanei, a Marlennei și a Giuliei, toate acestea și încă altele le ve-ți găsi ca într-o plimbare de cuvinte care o să încânte privirea.

Nu o să încerc să vă redau secvențe din poveștile eroilor deoarece mi-ar fi imposibil, sunt atât de diverse, atât de încâlcite încânt dacă aș descose una s-ar lipi ca într-un lanț toate, iar o carte trebuie citită nu povestită aici într-un rezumat. Pot doar spune că Veneția îi cuprinde pe fiecare într-o mantie a scenei artistice, defilând în plină splendoare atât cu patosul electrizant cât și cu tulburările dramatice ale unor taine, secrete ce se vor desluși în ani, adultere dar și sfârșituri iminente, unele pe cât de dure tot pe atât de toxice. Ce pot să mai spus… totul e o înșiruire de stări, popasuri sufletești, căutări dar și oglindirea fiecărui personaj față de realitatea creată. E despre familie și dragoste, despre viață în tot fastul ei.

„Amore al mare” este un roman intens, plin de urcușuri și coborâșuri, este drumul căutării iubirii dar și a trăirilor intense. Pasiunea venețiană a pulsat printre pagini iar uniunile ce s-au alipit aici au dat tonul lecturii îmbrăcând cartea într-o poveste cu povești.

Recomand cartea cu drag, e momentul ei… deoarece e vară și ne permitem să visăm la o Veneție artistică cu toate tentațiile ei.

Citind-o pe Olivia Clarke. Cartea „Destructive Love”

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte recent citită de mine care mi-a plăcut într-un mod aparte. Astfel, „Destructive Love” de Olivia Clarke nu doar că mi-a amintit că dragostea trasează și suferințe dar mi-a trezit în mine niște amintiri ce le credeam de mult uitate. O carte ce poate fi strigătul de neputință a multor femei care își fac drum din suferințe din cauza unei dezamăgiri tinerești. Una care se încăpățânează să treacă, să se tămăduie pentru a lăsa sufletul să-și ia avânt către ceva nou, către împăcare și liniște. Către dragoste!

Prima iubire
Un pariu…
Un pariu cu viața ta
O dragoste distructivă.

Povestea ne relatează întâmplările Juliei, o tânâră mult prea credulă ce se avântă într-o iubire ce o arde la propriu. Inițial ni se prezintă o adolescentă tocilară și departe de petreceri și tentații, un suflet fragil ce are nenorocul să cadă în ispita celui mai popular băiat, unul care o prinde în plasa sa reîntregind o listă, într-un joc al unui pariu ce o face să se zdrobească în mii de cioburi, distrusă, dezamăgită, umilă. Iar această nefericită întâmplare o schimbă, mult prea radical.

În timp Julia își promite că nu va mai iubi niciodată, că nu se va mai lăsa călcată în picioare de un bărbat. Acum fiind o femeie în toată regula, cu un statut stabil și o poziție socială prezentabilă aceasta ia de la viață totul, sexul pasager o face să fie o felină în căutarea prăzii, iar aparent se crede mulțimită de alegrile făcute. Însă, acolo de sus cineva trage sforile iar trecutul o prinde din urmă, mai dur, mai înflăcărat și mai tumultos. Conducând scenariul la și o mai distructivă iubire…

Eric cel din trecut apare pe nepusă masă din nou, chiar în acele clipe în care Julia își dă șansa să simtă altceva, în momentul când aceasta se joacă de-a dragostea cu vecinul său sexi pansându-și unul altuia rănile unui trecut mult prea dureros. Mințându-și senzațiile că e dragoste, dar oare e?

Karma e o zdreanță…

Eric răscolește o adevărată furtună cu apariția sa, Julia e cu picioarele în două bărci iar nesiguranța o face să simtă că trecutul o strânge tot mai mult ca o haină mult prea mică. Presiunea ce o apasă e că încă simte pentru el o iubire oarbă, una care o face să acopere acele înjurături, acele strigăte de ură pe care le vociferează… dar oare mai crede în ele?

Chiar dacă experiența cu Eric din adolescență a lăsat urme adânci iar gustul amar încă îl simte Julia îi dă tribut dragostei sincere în numele acelor sentimente fragile ce au încărcat-o atunci și pe care le are încă acolo în inimă în ciuda negării lor. Însă când parcă totul se reia gheața se sfărâmă iar aceasta cade din nou în negura singurătății, a dezamăgirii și a întrebărilor multe… de ce?, oare a iubit-o?, cu ce scop a apărut în viața ei din nou?

…din nou a venit și s-a dus.

Ceea ce nu știe ea e că Eric o iubește sincer și cu adevărat, secretul său totuși e altul, unul mult prea frânt și pe care vă las să-l aflați singuri. Cert e că iubirea mereu lasă loc de umplere, iar inima Juliei e un cufăr ce se va alimenta pe parcurs, chiar dacă acum totul doare, chiar dacă e nedrept pentru ea să i se curme acea fărâmă de iubire dobândită fugar. Cu ce se sfârșește povestea Juliei vă las să aflați, finalul e mult prea delicat că să vă las aici indicii. Pot doar adăuga că dramele eroilor principali nu se vor încheia aici, autoarea lăsându-ne loc de interpretare. Povestea cuprinde o dragoste distructivă care poate fi a mea sau a oricărei alte femei ce și-a imaginat prima iubire ca și pe ultima… cumva un, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, însă viața bate filmul… iar basmele de mult nu mai alimentează imaginația fetițelor, e doar un fapt ce arată că iubirea îmbină și bune și rele, exact ceea ce trăiesc eroii acestei minunate cărți.

„Ești ploaia de vară peste câmpul uscat, ești soarele ce inundă întunericul, ești râul de munte ce-mi alină setea, ești început și sfârșit, îmi ești tot… și mai mult. Îmi umpli sufletul cu lumină, iar în aceste vremuri negre, mă hrănesc ca un bătrân cu amintiri. Amintirile în care am fost cu tine. Dacă nu aș avea pozele din telefonul meu, aș putea jura că au fost toate o himeră, o nălucire a imaginației mele bolnave de dor. Îmi e dor. O foame intensă de tine, de noi, un gol ce se-ntinde pe-ntreg pământul și dincolo de el. Nu are capăt și nici sfârșit, la fel ca dragostea mea pentru tine.”

„Destructive Love” este o carte ca o lecție de viață cu o motivație de a continua, chiar și atunci când crezi că nu se mai poate. Mereu mai este puțină speranță, încăpățânare și cineva acolo pe a cărui umăr poți plânge. Este povestea celor care fug de sentimente deoarece dezamăgirile trecute au trasat răni adânci și care acum de teamă se aruncă în brațele oamenilor nepotriviți și se îndepărtează de cei care ar putea să-i iubească necondiționat pentru totdeauna. E cartea resentimentelor, a iubirilor distructive și a impactului acestora asupra sufletului. E cartea ce îți arată că primul bărbat își are locul său în inimă fie ca erou fie ca cel mai mare bou. Din două una. Recomand cu căldură cartea nu doar pentru poveste cât și pentru toată scenografia scenelor fierbinți; am făcut o alegere potrivită citind acest minunat roman ce a avut și sare și piper, ingredientele perfecte pentru o lectură bună!