Citind-o pe Grațiela Țurțu. Cartea „Amore al mare”

 

  Grațiela Țurțu s-a născut într-un colț de Bucovină ( pe care-l consideră raiul locului), în com. Valea Moldovei, județul Suceava și locuiește în orașul Suceava. A absolvit Institutul de Științe Economice Timișoara, și, după mai multe peripeții profesionale, din anul 2000 lucrează ca expert contabil în propriul birou individual. Ca iubitoare a artelor, în toate formele de manifestare, doar scrisul și pictura au cucerit-o definitiv.

Ca volume de autor a publicat: „De la cai verzi la stele” (2015, editura Sf.Ierarh Nicolae – Brăila), roman autobiografic; „Cafea cu aburi de succes” (2015, editura Sf. Ierarh Nicolae –Brăila), carte motivațională de dezvoltare personală; „Mălina” (2016, editura Cygnus –Suceava), roman inspirat din viața oamenilor, așa-zis simpli, de la țară; „Rădăcini” (2018, editura Cygnus – Suceava), roman; „Printre lumi de ziua mea” (2020, editura Cygnus Suceava), carte în care sunt prezentate fragmente din existența autoarei, dar și cu accente psihologice. La Editura LiterPress Publishing a fost publicată cartea Amore al mare – Iubiri printre ape. (sursa: literpress) 

Cartea „Amore al mare – Iubiri printre ape” s-a dovedit a fi o tornadă de evenimente, povești și istorisiri ce se țes pe parcurs într-o pânză pestriță de personaje. Diversitatea momentelor, a iubirilor și dezamăgirilor m-au ținut acolo prinsă printre pagini iar dramele ce au însoțit plimbările venețiene mi-au reamintit suav de gondolieri și eleganța lor, de măștile misterioase și străduțele întunecate ce m-au purtat într-o lume cu adevărat nouă.  

În cartea „Amore al mare” orașul pe ape Veneția găzduiește iubirile într-o magie aparte, aici romantismul parcă ademenește ca într-un cântec de sirenă inimile tuturor astfel ajung să poarte adevărate scene de pasiune dar care în unele cazuri se soldează cu relații toxice, cu jumătăți de măsură stingându-se acel foc al unui început promițător. Într-o mare de personaje ce se intersectează între ele, cartea ne spune povestea iubirii, acel sentiment al plenitudinii pe care doar un el și o ea o pot defini; însă totul condimentat cu imaginea vieții reale în datele ei contradictorii, doarece totul e sare și piper, dulce și amar, zi și noapte. Autoarea creionează fără întreruperi scene noi, eroi ce pe alocuri îi pierzi din vedere ca mai apoi să iasă în evidență într-o nouă ipostază, parcă mai surprinzări prin ceea ce vor să ne aducă în față. Aici e povestea Gabriellei ce s-a născut pe malul Mediteranei, a lui Jeff și Alex ce au venit tocmai de lângă Lacul Champlain – Burlington – în Veneția. E istorisirea lui Vasco și al Ioanei, a Marlennei și a Giuliei, toate acestea și încă altele le ve-ți găsi ca într-o plimbare de cuvinte care o să încânte privirea.

Nu o să încerc să vă redau secvențe din poveștile eroilor deoarece mi-ar fi imposibil, sunt atât de diverse, atât de încâlcite încânt dacă aș descose una s-ar lipi ca într-un lanț toate, iar o carte trebuie citită nu povestită aici într-un rezumat. Pot doar spune că Veneția îi cuprinde pe fiecare într-o mantie a scenei artistice, defilând în plină splendoare atât cu patosul electrizant cât și cu tulburările dramatice ale unor taine, secrete ce se vor desluși în ani, adultere dar și sfârșituri iminente, unele pe cât de dure tot pe atât de toxice. Ce pot să mai spus… totul e o înșiruire de stări, popasuri sufletești, căutări dar și oglindirea fiecărui personaj față de realitatea creată. E despre familie și dragoste, despre viață în tot fastul ei.

„Amore al mare” este un roman intens, plin de urcușuri și coborâșuri, este drumul căutării iubirii dar și a trăirilor intense. Pasiunea venețiană a pulsat printre pagini iar uniunile ce s-au alipit aici au dat tonul lecturii îmbrăcând cartea într-o poveste cu povești.

Recomand cartea cu drag, e momentul ei… deoarece e vară și ne permitem să visăm la o Veneție artistică cu toate tentațiile ei.

Citind-o pe Olivia Clarke. Cartea „Destructive Love”

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte recent citită de mine care mi-a plăcut într-un mod aparte. Astfel, „Destructive Love” de Olivia Clarke nu doar că mi-a amintit că dragostea trasează și suferințe dar mi-a trezit în mine niște amintiri ce le credeam de mult uitate. O carte ce poate fi strigătul de neputință a multor femei care își fac drum din suferințe din cauza unei dezamăgiri tinerești. Una care se încăpățânează să treacă, să se tămăduie pentru a lăsa sufletul să-și ia avânt către ceva nou, către împăcare și liniște. Către dragoste!

Prima iubire
Un pariu…
Un pariu cu viața ta
O dragoste distructivă.

Povestea ne relatează întâmplările Juliei, o tânâră mult prea credulă ce se avântă într-o iubire ce o arde la propriu. Inițial ni se prezintă o adolescentă tocilară și departe de petreceri și tentații, un suflet fragil ce are nenorocul să cadă în ispita celui mai popular băiat, unul care o prinde în plasa sa reîntregind o listă, într-un joc al unui pariu ce o face să se zdrobească în mii de cioburi, distrusă, dezamăgită, umilă. Iar această nefericită întâmplare o schimbă, mult prea radical.

În timp Julia își promite că nu va mai iubi niciodată, că nu se va mai lăsa călcată în picioare de un bărbat. Acum fiind o femeie în toată regula, cu un statut stabil și o poziție socială prezentabilă aceasta ia de la viață totul, sexul pasager o face să fie o felină în căutarea prăzii, iar aparent se crede mulțimită de alegrile făcute. Însă, acolo de sus cineva trage sforile iar trecutul o prinde din urmă, mai dur, mai înflăcărat și mai tumultos. Conducând scenariul la și o mai distructivă iubire…

Eric cel din trecut apare pe nepusă masă din nou, chiar în acele clipe în care Julia își dă șansa să simtă altceva, în momentul când aceasta se joacă de-a dragostea cu vecinul său sexi pansându-și unul altuia rănile unui trecut mult prea dureros. Mințându-și senzațiile că e dragoste, dar oare e?

Karma e o zdreanță…

Eric răscolește o adevărată furtună cu apariția sa, Julia e cu picioarele în două bărci iar nesiguranța o face să simtă că trecutul o strânge tot mai mult ca o haină mult prea mică. Presiunea ce o apasă e că încă simte pentru el o iubire oarbă, una care o face să acopere acele înjurături, acele strigăte de ură pe care le vociferează… dar oare mai crede în ele?

Chiar dacă experiența cu Eric din adolescență a lăsat urme adânci iar gustul amar încă îl simte Julia îi dă tribut dragostei sincere în numele acelor sentimente fragile ce au încărcat-o atunci și pe care le are încă acolo în inimă în ciuda negării lor. Însă când parcă totul se reia gheața se sfărâmă iar aceasta cade din nou în negura singurătății, a dezamăgirii și a întrebărilor multe… de ce?, oare a iubit-o?, cu ce scop a apărut în viața ei din nou?

…din nou a venit și s-a dus.

Ceea ce nu știe ea e că Eric o iubește sincer și cu adevărat, secretul său totuși e altul, unul mult prea frânt și pe care vă las să-l aflați singuri. Cert e că iubirea mereu lasă loc de umplere, iar inima Juliei e un cufăr ce se va alimenta pe parcurs, chiar dacă acum totul doare, chiar dacă e nedrept pentru ea să i se curme acea fărâmă de iubire dobândită fugar. Cu ce se sfârșește povestea Juliei vă las să aflați, finalul e mult prea delicat că să vă las aici indicii. Pot doar adăuga că dramele eroilor principali nu se vor încheia aici, autoarea lăsându-ne loc de interpretare. Povestea cuprinde o dragoste distructivă care poate fi a mea sau a oricărei alte femei ce și-a imaginat prima iubire ca și pe ultima… cumva un, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, însă viața bate filmul… iar basmele de mult nu mai alimentează imaginația fetițelor, e doar un fapt ce arată că iubirea îmbină și bune și rele, exact ceea ce trăiesc eroii acestei minunate cărți.

„Ești ploaia de vară peste câmpul uscat, ești soarele ce inundă întunericul, ești râul de munte ce-mi alină setea, ești început și sfârșit, îmi ești tot… și mai mult. Îmi umpli sufletul cu lumină, iar în aceste vremuri negre, mă hrănesc ca un bătrân cu amintiri. Amintirile în care am fost cu tine. Dacă nu aș avea pozele din telefonul meu, aș putea jura că au fost toate o himeră, o nălucire a imaginației mele bolnave de dor. Îmi e dor. O foame intensă de tine, de noi, un gol ce se-ntinde pe-ntreg pământul și dincolo de el. Nu are capăt și nici sfârșit, la fel ca dragostea mea pentru tine.”

„Destructive Love” este o carte ca o lecție de viață cu o motivație de a continua, chiar și atunci când crezi că nu se mai poate. Mereu mai este puțină speranță, încăpățânare și cineva acolo pe a cărui umăr poți plânge. Este povestea celor care fug de sentimente deoarece dezamăgirile trecute au trasat răni adânci și care acum de teamă se aruncă în brațele oamenilor nepotriviți și se îndepărtează de cei care ar putea să-i iubească necondiționat pentru totdeauna. E cartea resentimentelor, a iubirilor distructive și a impactului acestora asupra sufletului. E cartea ce îți arată că primul bărbat își are locul său în inimă fie ca erou fie ca cel mai mare bou. Din două una. Recomand cu căldură cartea nu doar pentru poveste cât și pentru toată scenografia scenelor fierbinți; am făcut o alegere potrivită citind acest minunat roman ce a avut și sare și piper, ingredientele perfecte pentru o lectură bună!

Citindu-l pe Lucian Ciuchiță. Cartea „Detronarea regelui”

Lucian Ciuchiță este poet, romancier, dramaturg, eseist și scenarist român.
S-a născut la 10.02.1969  la Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea; tatăl său, Apostol Ciuchiță ofițer de carieră, iar mama, Lucia Ciuchiță (născută Scarlat) era educatoare. A fost elev al Scolii Generale Nr. 2 și a absolvit Liceul Energetic din Rm. Vâlcea în 1987. Este absolvent al Facultății de Cibernetică din ASE Bucuresti (1988-1993). În 1999 obține doctoratul în Cibernetică și Statistică la ASE București.
A lucrat in Televiziunea Română în perioada 1990-2002 ca reporter special, redactor și realizator de emisiuni. A început activitatea jurnalistică cu prima emisiune studențească „Gaudeamus” imediat după revoluția din ’89, fiind unul dintre studenții revoluționari care au participat la evenimente. În iunie 1990 este angajat redactor la redacția de știri a TVR. Ca scriitor debutează în 1996 cu volumul de poezii „Oameni si țărmuri”, cu prefața de Marin Sorescu. Este discipolul maestrului Marin Sorescu,  cu care a avut o frumoasă colaborare în ultimii ani de viață ai regretatului scriitor. Au urmat alte două volume de poezii, „Căutătorul de zimbri„ și „Florile binelui”, iar primul roman, „Comisarul Caron-Dispariția”, a fost publicat în 2005.  În martie 2020 a văzut lumina tiparului romanul „Cercul Negru”, un roman incredibil care face cinste literaturii universale, iar în decembrie 2020 a fost publicat la LiterPress Publishing – Zile de plumbÎn noiembrie 2021 a fost publicat romanul Detronarea regelui. (sursa: literpress.ro)

„Detronarea regelui” s-a dovedit a fi o carte ce a cuprins o largă arie a comploturilor, a ordinii/dezordinii mondiale, a haosului pandemic și a magnaților ce nu se sfiesc să meargă pe capete pentru a ajunge în fruntea ocupației statale. Și poate mai mult de atât. Aici vom vedea puterea orientată acolo unde e cazul dar și viciile ce, sau ridică sau coboară. Vom avea parte de o experiență unică în care autorul a investit atât detalii mai mult sau mai puțin cunoscute dar și o reîntregire a tuturor faptelor într-un cadru pe care l-aș dori într-un film. O carte ce mi-a întărit convingerea că am în mână o operă de o înaltă valoare!

„Detronarea regelui” este despre căderea puterii și a reînoirii acesteia cu un alt nume; e drumul pornit de Sir David Martin Hammer zis și Richard Dawkins Sibbick în căutarea de noi viziuni prin convocarea forțată la castelul său a 14 persoane cu un trecut mai mult sau mai puțin pătat, femei și bărbați care nu s-au dat în lături de a profita, de a aduna averi prin falsuri, de a fura și chiar ucide, astfel Sir-ul îi are la mână șantajându-i cu un dosar ce vizează pe fiecare în parte. Scopul acestuia ar fi să profite de haosul creat de pandemie, de ponegrirea unor nume sus puse și să instaureze o Nouă Ordine Mondială (NOM) condusă de el, alături fiindu-i câteva nume atent selectate din cei paisprezece și poate dintr-o altă listă, cine știe … cert e că direcția spre care tinde e ca să fie cel mai mare dintre masoni.

Sir David Martin Hammer alături de cei 7 copii gemeni dintr-o simbolistică aparte încearcă să țină în frâu acele persoane delegate să facă pentru acesta mici sau mari sarcini ce l-ar urca cu o treaptă mai sus. Însă totuși cineva se crede mai deștept făcându-și propriul plan, croind o schemă pe care șmecherul Sir nu o poate anticipa. Astfel, personajul principal și unul dintre invitați, James Ferris, un jurnalist de succes încearcă să fie cu un pas în față pe tabla de șah a unui jucător înrăit conducând o listă de nume spre un plan ce a dat peste cap întreg scenariu regizat din umbră. Omorurile se produc la comandă, lista se subțiază, iar amorurile sunt cele ce condimentează traseul unui om ce aspiră la mai mult, unul care judecă nu doar conținutul ci și efectele din avans al unor acțiuni menite să divide et impera.

Reușește acest Sir atotștiutor să schimbe ordinea mondială sau planurile lui vor fi date peste cap?  Se va produce sau nu o nouă mișcare în Ordinea Mondială? Cine totuși își va lua titlul de Capo di tutti capi vă îndemn să aflați, cu siguranță ve-ți avea o surpriză. Eu am rămas încântată…

„Detronarea regelui” este o carte ce merită toată atenția noastră. Acțiunea se precipită de la o foaie la alta iar direcțiile spre care ne conduce autorul ne arată fragilitatea viziunilor noastre asupra a tot ce ne înconjoară, începând de la conducere, mass-media, la aspectele sociale, de sănătate dar și avalanșa minciunilor pe care nu le putem filtra într-o lume a confuziei. Un mediu în care ne place să ne regăsim ca verigi slabe, evitând a ne exprima opinia, aruncându-ne într-o mare de neadevăruri frumos ambalate. Oare nu e așa?

„Detronarea regelui” este o carte profundă, de introspecție ce neapărat trebuie citită!