Citind-o pe Ludmila Rain Augustin. Cartea „Fluturi Violeți”

Mereu am găsit printre strofe și rime acea liniște ce nu am putut-o descoperi niciunde. De-a lungul anilor poezia mi s-a depozitat în suflet semeni unor pietre rare și a sclipit fără rețineri, a adăugat spiritului meu o alură de contemplare ce nici o altă lectură nu mi-a putut-o da. Mi-a dăruit fără rețineri valsul emoțiilor într-o formă sculptată în timp, parcă ruptă de atemporal într-un ocean de imaginație!

Autoarea Ludmila Rain Augustin vine cu un nou volum menit să mă răvășească prin simplitatea exprimării dar și prin profunzimea cuvintelor. Astfel, cartea „Fluturi Violeți” e mai mult decât poezie, e erupere de iubire în toate tonurile ei îmbrăcate frumos în anotimpuri, în zile lungi și nopți albe, e despre mângâierea vorbelor dar și cromatica unor idealuri poetice desăvârșite.

„Să vii, să vii iubindu-mi ochii,
În dans de timp să mă cuprinzi,
S-aduci în dimineți de iarnă
Amiezi de iulie fierbinți.”
(din poezia „Cântec”)

„Viață, urmă de plăcere,
Gust cruduț de flori în miere,
Trage puțintel de timp
Să te gust și să te simt.”
(din poezia „Doină, doină…”)

Cu un titlul enigmatic volumul de versuri „Fluturi Violeți” m-a întâmpinat cu emoția unor trăiri intense; aici totul prinde contur dar și culoare în forma unor suave rime ce fac sufletul să vibreze. Titlu cu titlu, conținut cu conținut orice poezie mi s-a așezat pe inimă și a valsat experiența ce a dorit să fie împărtășită de către autoare nouă, mie. Și am absorbit orice mesaj, orice înclinație a rimei ce a erupt producând când o stare de agitație textuală, când o liniște desăvârșită, ca într-un vis mult dorit. Cu cât am înaintat prin text și conținut am simțit cum pășesc ca pe un tărâm intim, acolo unde destinul își cere tributul, acolo unde desfătarea își caută muza, acolo unde timpul parcă se oprește în loc și se joacă cu gândurile, cu viziunile și viața.

Cartea „Fluturi Violeți” a fost o lectură ce mi-a luat sufletul și l-a purtat semeni unui dans al fluturilor, am simțit desprinderea de la tot ce e lumesc pătrunzând într-o serie de imagini de o profunzime vizuală acaparatoare. M-am bucurat de fiecare vers în parte, am fost un observator fin al iubirilor fugare, a dansului în doi dar și a trecerii, a anotimpurilor ce se lasă uitate dar și a nostalgiilor ce dor. Toate într-o evoluție a sentimentelor frumos sedimentate în suflet apoi înșiruite fără rețineri pe foaie, o scriere febrilă în care puterea cuvântului are valoare, una fără început și fără sfârșit. Am descoperit stări de tristeţe dar şi de speranţă atât de vii încât aș putea spune că pot fi emoțiile mele sau ale tale, exact ca viața unui om, cu bune și rele… însă toate luate în ansamblu pot fi artă în mâinile unui mânuitor de frumos. Volumul de versuri „Fluturi Violeți” a fost mai mult decât poezie, a fost mai mult decât slovele unui om cu har scriitoresc, a fost ghem de timp lăsat să se răsfire pagină cu pagină într-o nevoie de a împrăștia povestea unui suflet!

„Bătrânul poet alb și blând,
Plecase-n ceruri mulțumind:
O, Doamne! Pruncu-Ți voi lăsa…
O, facă-se doar voia Ta… „
(din poezia „Pildă”)

Citind-o pe Ludmila Rain Augustin. Cartea „Clandestin”

Poezia, o oază de liniște și o evadare din această lume a sumbrului. Poezia, un dans al unei particule de frumos într-un univers al necuprinsului. Poezia, o tinctură ce vindecă sufletul dar și înnobilează privirea a cărei cernere de cuvinte înalță spiritul, ce face mintea să ia forme diverse iar creativitatea să-și formeze tablouri maiestuoase. Poezia, e tot ce înseamnă artă prin rime, prin jonglarea emoțiilor dar și a unei realități ceremonioase. În care poți fi și artă dar și mânuitorul pensulei, și poet dar și laitmotivul pentru care se duc toate luptele interioare.

Poezia autoarei Ludmila Rain Augustin este cu har, în cartea sa „Clandestin” aceasta încearcă să cuprindă diverse teme și totuși, aceasta reunește emoțiile în una dând întâietate dragostei, acea cochilie în care sufletul se reface, se reîntregește pentru a fi mai pregătit ca oricând să meargă înainte. Fiecare vers e vibrare, e freamătul pe care ni l-a trimis autoarea în cel mai pătrunzător mod și care atinge inima, lasă gândul să se plimbe peste grandoarea șirurilor de cuvinte. Lăsând spiritul să simtă, să trăiască alături de nestăvilitul conținut ce te prind printre pagini.

„(…)
Așteaptă-ți graba mai domoală,
Închide-te în libertate,
Atunci când ai aripi în viață-
Le ai pe toate!
(din poezia „Fii liberă!”)”

Poezia autoarei Ludmila Rain Augustin capătă intensitate cu fiecare pagină. Uneori prinde rădăcini alte ori își ia zborul, uneori e bucurie nemărginită, alte ori însă… e durere, acea de a fi om. Iar în toată frământarea de cuvinte valsul vieții decurge lin, o trecere ce se cere a fi intensă, de învățare… și nu în ultimul rând naturală, în care ești împăcat cu ce-a fost și ce va fi. Chiar dacă toamna se grăbește, chiar dacă decembrie e altfel… iar vara tânjește a rămâne în suflet. Versurile se unduiesc iar starea de contemplare nu lasă inima să se liniștească, ba din contra, ia ritmul rimei într-un dans poetic. Și vibrează.

(…)
„Din iubire cântă Cerul,
Cântă sorților menite,
Noi iubind vom fi în cântec-
Două inimi fericite!”
(din poezia Din iertare, din iubire…)

Cartea „Clandestin” de Ludmila Rain Augustin s-a dovedit a fi o călătorie pe drumul vieții. Am parcurs încet filă cu filă fără a tulbura liniștea sau durerile, iubirile ce au dorit intimitate dar și acele lacrimi ce s-au șters pe ascuns. La pas mic am urmărit ca un observator fin cărările bătătorite cu emoții diverse ca într-un noian de efervescente stări, și am apreciat dorul nestăvilit, infinitul dar și iubirea nesfârșită ce a explodat aici fără rețineri. Am luat în brațe fiecare carten și am prins aripi direcționându-mi spiritul către puterea cuvântului, apoi am mers desculț fără a deranja polenul literelor scrise și am citit, vers cu vers. Și am trăit rima, povestea dar și fiecare strângere de inimă atunci când tainele vieții se deschideau și umpleau foaia parcă cu imagini vii îndemnând imaginația să-și creeze tablouri într-o multitudine de culori. Astfel, dând putere fiecărei poezii să fie o unică într-un tot întreg și să aibă propria sa pânză pentru a se desfășura. „Clandestin” a fost mai mult decât o carte de poezii, a fost freamăt dar și o îmbrățișare de „descântece” despre tot ce înseamnă azi, mâine ….legământ!

Recomand cu drag acest volum de versuri, acesta este dedicat tuturor iubitorilor de poezie, dar și acelor care doresc să se desprindă de scrierile lungi pentru a parcurge un drum al rimei bine scrise! O să vă placă cu siguranță!