Citind-o pe Mara Eremia. Cartea „Căsătoriți de Crăciun”

Autoarea Mara Eremia s-a născut în data de 8 martie 1990. Studiile și le-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar Masterul în Psihologie Judiciară. Actualmente profesează ca psiholog. Aceasta în ultimul timp a devenit un izvor de creativitate dând „naștere” multor opere incitante și pe care abia aștept să le citesc. Acum însă m-am oprit la o carte tematică care din start mi-a sărit în ochi, „Căsătoriți de Crăciun” fiind romanul care nu trebuia să-l ratez sub nici o formă. O să înțelegeți pe parcurs de ce.

Cărțile cu și despre Crăciun mereu mi-au plăcut, fiind o romantică cu literă mare am apreciat această magie ce întruchipează sărbătoarea adunând toatele elementele la un loc provocând inimile să bată la unison. Iubirea să curgă lin iar toate neînțelegerile să se atenueze dând tuturor o pace lăuntrică mult dorită. Și toate asezonate cu miros de turtă dulce, vin fiert și multă multă pasiune. Cartea „Căsătoriți de Crăciun” a avut toate acestea și mai mult de atât pentru a mă ține printre pagini și a-mi oferi acea feerie de care aveam nevoie. Mi-a dat iubirea în toate tonurile, mi-a oferit amuzamentul în cele mai neprevăzute ipostaze dar și acel zvâc al spontanietății care mi-a încins sângele în vene. Și mi-a colorat imaginația la propriu.

Cartea ne relatează povestea tinerei Iliada, o femeie plină de secrete dar și temeri, o ea ce renunță la sine pentru a fi guvernanta lui Antonio Sante, un copil neînțeles de nimeni care se razvrătește în cele mai comice situații. Iliada muncește extrem de mult alături de micul năzdrăvan care are o nevoie avidă de cineva aproape, atât din cauza sănătății cât și a golurilor lăsate de familia sa defectă, cu o mamă „moartă” și un tată absent acesta nu se poate apropia de nimeni. Până la apariția Iliadei lui Homer. Însă totul se schimbă atunci când din cauza absenței îndelungate ale tatălui lui Antonio Asistența Socială se sesizează venind cu un ultimatum, sau îi ofere copilului o familie completă formată din doi părinți sau acesta va ajunge la orfelinat.

Javier Sante este luat prea repede de aceste întorsături ale sorții, lunga sa absență nici de cum nu a fost trecută cu vederea într-un orășel în care toată lumea se cunoaște, iar acesta riscă să rămână fără fiul său, unica ancoră într-o lume a bogaților. Începutul iernii nu s-a dovedit a fi cum se aștepta, casa îi este invadată de o străină cu haine de bătrânică, o tânără ce îl sfidează din priviri, dar și o situație din care nu vede ieșire, unica soluție care i se intrevede e să îl trimită pe Antonio în Londra. Chiar dacă simte că feciorul îl va urî pentru toată viața. Însă chipul feminin ce ia fost aproape de când se știe îi dă un sfat, un îndemn care îi va schimba destinul. Javier Sante se lasă în voia sorții și face un pact cu Iliada, să fie Căsătoriți de Crăciun, ambii dorindu-i binele copilului, totul pentru ca acesta să aibă mai puține traume de îndurat într-o lume care îl vede ca pe un intrus, unii chiar ca o „creatură”. Ironia face ca două extremități să se atragă iar regulile jocului să se schimbe pe parcurs într-o fugă de sine ce îi aduce pe eroii cărții în așternuturile moi al unor flash-uri de amintiri parcă dintr-o altă viață. Aici și acum povestea ia amploare, secretele ce ies la iveală îi apropie într-un mod atât de profund încât conștientizarea emoțiilor vine ca un duș rece, însă obligațiile îi strâng de spate ca o haină mică, provocând neplăcerea de a fi purtată. Iar ei cedează problemelor, fug pentru a se reuni mai încrezători ca niciodată. Soarta chiar dacă se joacă cu inimile lor îi cheamă într-o dezlănțuire de emoție plină de pasiune, toate asezonate cu scorțișoară, prăjituri și iubire într-o poveste de Crăciun deosebită. Una dirijată chiar de Moșul buclucaș.

Cartea „Căsătoriți de Crăciun” de Mara Eremia a fost un deliciu pentru ochii mei. Cum sunt o romantică încurabilă am primit povestea cu o deosebită plăcere, iar faptul că descrie perfect perioada aceasta din an mi-a întărit convingerea că voi avea parte de o lectură fix pe gustul meu. Și nu am dat greș. Pe lângă acea feerie de Crăciun am adorat și personajul Iliadei, tânăra citită care a rezonat cu felul meu de a fi, iar tot ce mi s-a înșirat, cuvânt cu cuvânt mi-a întipărit pe retină scenele unui film cu generic romantic, ce m-a făcut să fiu tot mai visătoare și desprinsă de lumea exterioară. Ce pot să mai adaug e că acest roman mi-a alungat plictiseala și m-a primit într-o lume a tămăduirii prin iubire, a liniștii finale trecute prin cele mai mari furtuni … dar și a împlinirii doar prin conștientizarea pierderii. O carte ce s-a dorit citită într-o liniște deplină într-o seară în care focul a trosnit în vatră iar fulgii de nea au rătăcit pe geamul fumuriu. Și totul s-a transformat în magie…

Citind-o pe Elena Druță. Cartea „Străjerul Nopții de Mangan”

Elena Druță a debutat cu volumul de eseuri „Fiind imagine. Eseuri din adolescență” (2017) și este autoarea romanului „Împărăția ultimului cerb”, publicat în anul 2021 la Editura Petale Scrise. Roman fantasy „Străjerul Nopții de Mangan” este cea de-a doua carte a autoarei apărută la aceeași editură, o lectură ce îmbină neverosimilul cu puterea de a îndrepta lucrurile; totul îmbrăcată într-o mantie a vremii și a întunericului. Tot ce am descoperit în carte a fost de o profunzime aparte, și chiar dacă nu sunt eu o înrăită cititoare de fantasy această carte chiar mi-a derulat în față imagini vii fără a mă încurca în personaje sau dezlănțuiri întortocheate. Acțiunea a fost foarte fluentă ducându-mă cu gândul la cât de minunată e lumea autoarei prin simplul fapt că-și poate înnoda gândurile producând atâtea flash-uri încărcate de mister și fantezie.

„”Fii blestemat și fie ca pământul să te poarte în cele mai groaznice locuri”, a șoptit Mira în spatele buzelor închise, dar niciun cuvânt nu i-a părăsit gura. Îi era frică”

O avem ca eroină pe Mira, o slujnică la casa unor oameni avuți; acum însă este o fugară după ce stăpâna și prietena sa nu mai este. Acesteia ca și prin vis încă îi sună ultima dorință a celei ce cu ultima suflare ia cerut o ultimă dorință, o ultimă încercare de a schimba mersul lucrurilor sau mai bine spus a dezlega un blestem ce a produs un lanț de greșeli menite să schimbe destine. Acum, ca o pecete pe suflet Mira încearcă să își retragă blestemul adus unui bărbat aruncat într-o neștire, acolo unde ea pornește orbește chiar dacă își dă seama că prețul plătit va fi mult prea mare. Cărările sale sunt mult prea periculoase însă o rază de speranță se întrevede atunci când în cale îi apare Străjerul Nopții de Turmalină, iar aceasta nu ezită să-i ceară o favoare în schimbul sufletului ei știind că acesta nu poate să o refuze. O dată ce pactul este înfăptuit fiecare realizează că a fost o greșeală, însă faptul e împlinit iar ce are să se întâmple se va înfăptui mai devreme sau mai târziu. Străjerul o invită în lumea lui, o plimbă pe cărările lui, o pregăteșt pentru o lume încărcată de magie… însă nu o învață să accepte sfârșitul, ba chiar atingerile lui cât și ezitările îi întâresc pornirile Mirei de a nutri sentimente, acele emoții de care se simte stingherită, pentru că își știe sfârșitul. Pentru că dorințele și visele ei se vor rupe subit.

„Blestemele nu vin niciodată singure, pui de om. Uneori, vin în cele mai neobișnuite chipuri. Uneori, sunt adevărate binecuvântări. Timpul le va arăta pe toate. Aceasta va fi plata.”

Într-un morman de frământări lăuntrice acțiunea se perindă printre pagini ca într-un vârtej, forțele răului nu întârzie să se desfășoare în lumea oamenilor iar Străjerul ca un păzitor al tuturor încearcă să țină balanța sub control. Însă viclenia creaturilor Întunericului e mare iar Mira se avântă într-o luptă a cărei energie nu o cunoaște, însă impulsul de moment o face victorioasă. Simte. Crede. Acționează. Fantomele trecutului o bântuie, blestemele sale devin pietre de moară iar greutatea lor o îngenunchează în nopțile lungi. Și totuși promisiunea se apropie de final iar o dată cu înfăptuirea acesteia realizează că-i este aproape și sfârșitul. Și nu îl vrea. S-ar prinde de viață ca o liană. Însă nu are încotro, doar să spere ca întunericul să fie mai puțin dur cu ea.

Cartea „Străjerul Nopții de Mangan” s-a dovedit a fi un roman ca o adevărată călătorie spre cunoașterea de sine și spre măruntaiele unei lumi ce se va ramifica sub ochii noștri, fiecare cărare ne va dezvălui secrete de mult uitate; ni se vor prezenta personaje mirifice cu personalități bine creionate. Pe unele le vei aprecia, iar pe altele vei avea tendința să le critici. Însă cât demult nu am fost răvășită de întorsăturile în care nimeresc eroii acestei cărți am apreciat intensitatea care m-a prins în text amplificând orice senzație. Mi-a plăcut teribil ideea cărți cât și spiritul războinic al eroinei, chiar dacă darul său e mai mult o piază rea ce i-a pereclitat viața acum în noua sa lume alături de Străjer e un dar, unul de care nu întârzie să se folosească. Și totuși viața ei e numărată pe zile, cât va mai trăi, cum îi va fi sfârșitul?… vă îndemn să aflați. Vă pot menționa că finalul a încununat opera aducându-mi în față un tablou total diferit de ce am vizualizat în propria-mi imaginație. Astfel, mă declar cititor împlinit. Mulțumesc dragă Elena Druță pentru poveste!

Citind antologia „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow”. Editura Siono

Acum suntem în cea mai frumoasă perioadă din an, momente în care fulgii dansează valsul emoțiilor, când mirosul de portocale te îmbie să le încerci iar atmosfera din jurul pregătirilor pentru venirea Crăciunului parcă face ca totul să devină simplu, feeric și de o copilărie firească.

Anume în această perioadă parcă sunt impulsionată să adun în jurul meu cărți tematice și să parcurg filă cu filă într-o suavă stare de spirit ce nu mă lasă să îmi treacă ziua neexperimentând iubiri de poveste, finaluri fericite și acțiuni ce aduc două suflete într-o chemare.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte, mai exact o antologie apărută anul acesta la editura Siono; frumoasa operă „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” ne prezintă autori aleși cu grijă care ne vor spune ca la gura sobei povești unice, unele cuprinse de melancolie iar altele cu dragoste, unele despre copilării zburdalnice iar altele despre tot ce se naște din emoție vie în toate formele ei.

„Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” a fost cartea ce s-a citit încet, povestitor și cu senzația de molcom. Nu am dorit grăbirea citirii din motive firești, pentru că a plăcut, pentru că a adunat în câteva sute de pagini povești original de superbe; fiecare în parte a avut acea licărire de nou și magic. De nostalgie și dor.

Prin intermediul acestei cărți am întâlnit autori noi și am surâs la poveștile nou-nouțe ale autorilor cunoscuți deja de mine. Am prețuit ingeniozitatea unora și am gândit încă o dată mesajul venit din „zăcămintele” unor povești. Am trăit emoția alături de această carte dar și am privit în zarea încărcată de nori ce prevestesc a ninsoare amintindu-mi acele troiene pe care le urcam într-o fragedă copilărie. Acele ierni ce au fost o dată… unele descoperite aici printre pagini.

Fiecare poveste și-a făcut loc în inima mea, iar ce a plăcut cel mai mult a fost faptul că genurile diferă, acțiunile fiind între cer și pământ, între amintiri depănate ca un ghem de ață sau provocări textuale ce mi-au întărit convingerea că această antologie e o adevărată bijuterie. Mă voi abține să redau aici poveștile chiar dacă am câteva favorite însă cred că adevărata magie e să aflați singuri, să parcurgeți individual un drum presărat cu fantezie dar și momente nostalgice a unor ani ce nu se vor mai întoarce, unele texte vor fi atât de calde încât profunzimea lor va cuprinde toată ființa dorind ca această stare să nu se termine niciodată.

Antologia „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” este mai mult decât o carte. Aici fiecare poveste respiră, își trăiește singură povestea și se pune în față într-o manieră unicat. Atmosfera cărții este încărcată cu iubire, dor, nostalgie și spiritul sărbătorilor iar toată această combinație face ca lectura să fie intensă, fermecătoare, într-un ton cu sezonul actual și coloritul acelor câteva zile ce ne apropie tot mai mult de Crăciun. Cartea aceasta este minunată, este o colecție de povești pe cât de diferite, pe atât de frumoase și de captivante pe care le recomand cu tot dragul. 

Citind-o pe Simona Tănăsescu. Cartea „Un Crăciun pentru noi doi”

Scriitoarea Simona Tănăsescu, născută în data de 12 august 1978 la București, a urmat studii la Jurnalism și la Dimitrie Cantemir- Management Turistic și Comercial. La moment este editor la Editura Velvet Story cât și o autoare care are în palmares un buchet frumos de scrieri literare, printre care se numără-, „Karma-i o zdreanță„, „Lacrima Stejarului”,  și seria Ciclul Vital nouă, prin apariția primelor două volume: „Pe Gaura cheii” și „Prin Telescop”. Anul acesta autoarea ne-a surprins cu romanul, “Creatoarea de vise”, urmat la scurt timp de o poveste feerică în tonurile sărbătorilor de Crăciun intituată „Un Crăciun pentru noi doi”, prima din seria BookYourLove, o carte ce mi-a cuprins sufletul într-o îmbrățișare călduroasă și mi-a demonstrat încă o dată că sufletele pereche se găsesc indiferent de circumstanțe și de poziționarea stelelor de pe cer.

Mi-am creat în casă o atmosferă plină de culoare și arome, iar pe fundalul unor cântece melodioase am început aventura mea alături de eroii principali ce mi-au arătat că credința dar și magia ascunsă într-un colț al sufletului poate să se înfăptuiască. În pasul dansant al emoțiilor am parcurs într-un vals al fulgilor o poveste ce s-a sedimentat pe suflet și va rămâne imprimată pe retină. Simona Tănăsescu din nou mi-a dăruit o poveste încântătoare în care emoția a vibrat, în care trăirile au fost intense iar iubirea plină de artificii!

O avem ca eroină pe Alissa, o tânără jurnalistă care își pune luminile pe cariera sa deoarece în viața proprie e un haos greu de ținut în frâu. Povestea ne întâmpină în momentul când aceasta își primește lecțiile de la propria-i bunică ce îi subliniază niște învățăminte pe care Alissa sau le ia în glumă sau le trece cu vederea. Sau durerea îi este mult prea mare pentru ca acestea să fie primite aici și acum. Și totuși constată că nu mai poate așa, trebuie să-și ia în mâini viața și să meargă înainte chiar dacă umbra fostului soț o urmează ca o nălucă ce-i umbrește fericirea.

Fiind o fire plină de surprize aceasta într-un impuls de moment acceptă o nouă provocare în carieră dar și în viața ei, aceea de a se înregistra pe un joc, o platformă revoluționară în lumea tehnologiei, una în care jucătorii își aleg o lume desprinsă dintr-o carte, în care își pot crea propriile povești de dragoste, socializând și nu doar, pot trece de asemenea la etape următoare. Alissa este ca reprezentant de la revista la care lucrează, iar scopul ei e de a testa, de a-și face o părere și de a scrie un articol concret despre impactul jocului asupra participanților. Însă primește șocul vieții atunci când merge să se vadă cu reprezentanții și oamenii din spatele aplicației dar și cei ce au jucat într-un cerc restrâns, surpriza e nimeni altul decât fostul soț, cel ce s-a ocupat de partea media. Furia dar și cele câteva pahare în plus îi întunecă judecata astfel face un video public în care ponegrește platforma și scopul acesteia în cel mai rău hal, iar de aici toate i se întorc împotriva ei.

Iar cel care din umbră își rulează planul de răzbunare e nimeni altul decât Noah, creatorul jocului, dar și unul dintre cei doi frați Thompson care e pornit rău împotriva femeii ce i-a dat toată munca de-o viață peste cap, muncă în care și-a investit timp dar și imaginație ce i s-a pus picătură cu picătură încă de la tragicul accident întâmplat cu mulți ani în urmă cu fratele său vitreg Josh făcându-l țintuit în scaunul cu rotile.

Însă soarta are alte planuri, iar ce s-a început cu o ură și răzbunare se poate întoarce cum nici o imaginație nu poate creiona. Și mai ales într-o atracție real vizibilă, una care pârjolește orice terminație, una care transpune imaginea din vis mai aevea ca oricând. O proiecție a unui început ce nu va avea sfârșit…

„Ploua cu găleata. – Alissa, nu eu sunt de vină că tu m-ai îndrăgostit de tine! a strigat în gura mare, deschizând larg brațele și privind spre cer. Până să mă dezmeticesc, m-a luat în brațe, lăsându-mă jos de abia în fața ușii. Am deschis, în timp ce săruturile lui fierbinți îmi acopereau linia gâtului. „

Povestea se accelerează pe măsură ce înaintăm, însă ce mi-a atras atenția e cum dragostea poate șterge răutatea, fanaticul gând de răzbunare dar și dușmănia. Cum ea acoperă ca primii fulgi de nea paloarea cărărilor și a pornirilor înnegrite de fapte nedeslușite. Cum înnălbește inima punând acolo blândețe, noblețe chiar și compasiune. Aventura acestei cărți este atât de complexă încât o îndrăgești fără să realizezi, doar citești și te bucuri de ceea ce parcurgi, nu ai rețineri ci doar o „sălbatică” curiozitate să vezi cum vor așeza piesele jocului cei doi eroi ce s-au adunat din bucăți sfărâmate pentru a merge înainte ca niște învingători ce sunt. Am adorat chiar și acea încăpățânare a celor doi, acea sinceritate dezarmantă care a pornit prin dezvăluirea propriei vieți a Alissei în fața unui străin. Acele rătăciri prin descoperirea dragostei și abandonului emoțional într-un Paris ce a unit două suflete contrar pornirilor și a așteptărilor. Am iubit iubirea lor și am sperat până la ultimul cuvânt la … și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Finalul este unul … așa cum am vrut eu. Iar micile secvențe de ce va urma în al doilea volum mi-au întărit convingerea că povestea ce ne așteaptă ne va perpeli și mai mult. Ce pot să mai spun e că autoarea e izvor nesecat de inspirație și creativitate care întotdeauna surprinde de la plăcut spre senzațional.

Cartea „Un Crăciun pentru noi doi” subliniază ideea că inimii nu-i poți dicta. E povestea ce a reunit noțiunea de familie, dragoste și Crăciun într-o peliculă developată chiar sub ochii mei, una care a înlăturat jumătățile de măsură pentru a scoate în evidență perfectul prin imperfect, acea dăruire dintre un el și o ea ce au fost predestinați unul pentru altul. Într-un cadru perfect asezonat cu fulgi de nea și Crăciun iubirea va trona, iar intensitatea celor citite va persista încă mult timp deoarece eu sunt o romantică incurabilă care uneori visează cu ochii deschiși!

Vă îndemn la lectură, cartea „Un Crăciun pentru noi doi” a creat în jurul meu o magie aparte, toate combinațiile dintre pagini au transformat povestea într-o lectură extrem de plăcută și relaxantă, capabilă fiind să mă primească într-un ecou al sărbătorilor și mai ales a Crăciunului.

Citind-o pe Maria Philip. Cartea „Seducție și venin”

Nu o singură dată am spus precum că ador să citesc operele autorilor români contemporani. Nu o dată am menționat că am rămas plăcut surprinsă de ce mi s-a așternut în fața ochilor. De poveste și tumultul emoțional prin care m-a trecut lectura. Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă apariție la editura Petale Scrise, cartea „Seducție și venin” semnată de Maria Philip. Povestea s-a dovedit a fi un basm pentru adulți ce întretaie plăcerea povestitoare cu acea euforie a plenitudinii prin iubire și scene fierbinți.

Foaie cu foaie, fraze întregi și cuvinte cu cuvânt vom parcurge un drum al misterelor, a luptelor pentru putere și a intrigilor subtile ce mereu au o doză de interes personal. Aici într-o combinație de idilic cu sfâșierea binelui, între seducție și venin vom fi martorii unor povești ce se vor scrie chiar sub ochii noștri. Istorii ce reîntregesc iubirea cu magia, pământescul cu inexplicabilul, feminitatea cu diavoleasca dorință de posedare.

Cartea ne aduce în față cărările întortocheate ale Selenei, stăpâna Tărâmului lui Venus, totul pornindu-se de la un joc de interese, de la o miză a puterii și a mâniei orgolioase. Aceasta este forțată de regele Darius să-și lase tărâmul plin de amazoane, luptătoare diafane pentru a trezi o prințesă dintr-un somn vrăjitoresc. Cum aceasta devine intrigată de toată această turnură de situație se lasă prinsă pentru a vedea unde o va purta soarta. Curiozitatea însă o costă scump, este prinsă de druidul Ianus, care o face ostatică în castelul său, departe de ochii curioșilor și de nebunia ce o poate crea aceasta în rândul bărbaților.

Ironia face ca chimia dintre cei doi să fie ceața ce le tulbură mințile concomitent, sexualitatea plutește în aer iar ei se mențin la foc mic ca apoi să explodeze în mii de stele ce le va accentua iubirea lor, însă până acolo e mult. Se refuză fățiș, se înfruntă ca apoi să lupte cot la cot alături de niște conducători lacomi, unii care nici puterea nu-i satură, nici influența. Răzbunările întunecă judecata iar luptele zguduie din temelii toată liniștea ce au dorit să o păstreze. Până la acel ultim punct am sperat ca dragostea lor și amintirile comune să-i împreuneze în a forma o forță, și nu am fost dezamăgită. Dacă vă întrebați cum într-o lume în care violența și barbaritatea e monedă de plată dragostea își mai poate găsi loc, vă pot spune că da, în pofida a tuturor încercărilor și a ororilor fără de seamăn iubirea înmugurește chiar și în inima neînfricată a druidului Ianus, mai ales că tânăra Selen e ispita care nu doar că îi trezește instinctele masculine ci și îi topește zidurile inimii.

Cum ajung să se descopere? Care le este calea până a se dărui reciproc? Cum se limpezesc apele în raport cu frații Darius și Diana vă îndemn să aflați. Cert e că povestea ia amploare cu fiece pagină dată, iar tulburarea sufletească intrigă, ba chiar stârnește imaginația într-o manieră explozivă și plină de senzualitate. Iubirea druizilor nu doar că se unduiește ca o tânără în plin amor dar și stârnește pofte ascunse de a iubi această carte semeni unui basm pe care ai vrea să-l mai recitești în nevoia de a nu pierde nici o piesă din întreaga scenă.

Cartea „Seducție și venin” e povestea contrastelor, a magiei îmbinate cu mitologic, a neînțelesului și neverosimilului cu statica viață ce uneori trece pe alături. Lectura a scos în scenă momente fierbinți pe care nu le poți trece cu vederea dar și însăși povestea, cea în care două suflete se cheamă, tânjesc după apropiere și se desfată în toată pofta trupească. Ce mai pot spune despre acest fantasy erotic e că nimic nu e ceea ce pare iar aparențele pot fi înșelătoare, doar dragostea ce se oglindește în ochi poate fi sclipirea sincerității. Că doar promisiunile mute pot avea valoare cât și enigmatica oprire a simțurilor poate produce cele mai efervescente trăiri de final care pot încununa opera, viața și eternitatea împreună.

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Petale Scrise, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!