Citind-o pe Maria Philip. Cartea „Doamna Palatului”

Din câte știți iubesc enorm poveștile descoperite la editura Petale Scrise, atât pentru toate emoțiile ce mă încarcă când le citesc cât și pentru starea de după lectură… acea mulțumire de cititor care fie oftează de romantism înflăcărat fie după o prelungire a unei istorisiri ce pur și simplu încântă. Astăzi vreau să vă vorbesc despre romanul „Doamna Palatului” scris de Maria Philip, o scriere care debodează de mister și intrigă, pasiune dar și acțiune pe muchie de cuțit.

Autoarea reunește într-un întreg genurile fantasy cu historical, cel romance cu cel erotic într-o carte ce a plăcut încă de la primele pagini. Toată acțiunea e atât de intensă încât timpul zboară iar inima tresare de la orice turnură. Și vă asigur, printre file mereu se întâmplă câte ceva. Din ce în ce mai mult. Din ce în ce mai provocator.

„- Îți voi spune pe șleau! Așa, schiloadă cum ești, nu am crezut nici eu, nici tatăl tău că vei fi în stare să te măriți vreodată. Că se va uita vreun amărât la tine. (…) Iar tu pui mâna pe un nobil atât de bogat! Cum ai reușit?”

O avem ca eroină a cărții pe Lisa, o tânără foarte înțeleaptă care luptă zi de zi cu o dezabilitate ce îi provoacă o durere cruntă. Însă, toate i se par apă de ploaie, nu și atitudinea familiei față de ea. Este privită ca o sursă de bani, nici mai mult nici mai puțin. Într-o seară însă viața ei se schimbă radical, din umbra unui colț întunecat i se ivește destinul în forma chipului Lordului Wilton Woodrow, care are planuri mari cu ea. Cu voie sau fără de voie. Astfel, Lisa se trezește într-un loc nou, departe de familia sa … într-un palat sumbru, cu oameni ciudați și cu o frică palpabilă ce o intimidează. Nu și în prezența lui. El îi trezește noi răscoliri chiar dacă recunoște că răpirea sa a fost un lucru josnic. Însă după ce adevărurile se aștern înțelege, acceptă un târg ce o va ține mai aproape de el decât și-ar fi putut imagina. Însă nu vrea să îi cedeze. Nu vrea să fie schilodită sufletește cum îi e și piciorul, dar mai ales viața. Treptat însă relația celor doi se cizelează, se erodează formând o conexiune indistructibilă, dar mai ales vitală ce îi împinge în brațele unul altuia. Și se cer, se caută… dar mai ales își tratează rănile reciproc într-o lume total nouă pentru tânăra noastră. Însă nu totul e miere și arome dulci, câteva crime noi stârnesc vâlvă la Palat iar Lordul Wilton este nevoit să se implice mai mult în a găsi făptașul, pentru că totul e mult prea macabru, totul e prea diavolesc chiar și pentru ceea ce înseamnă el ca ființă.

Șederea frumoasei Lisa îl neliniștește pe Lord dar și totodată îi amplifică simțurile, prezența ei îi face bine, ba chiar îl reîntregește într-un mod total necunoscut. Iar acest aspect îl intrigă, și vrea cu orice preț să o țină lângă el, să o protejeze… și să o iubească. Așa cum nu a făcut niciodată până la ea. Însă pericolul pândește din umbră, niște tradiții dintre masculii familiei iscă conflicte severe iar secretele se fac tot mai vizibile. Arătând că nimic nu e ceea ce pare, nici chiar Lisa, în neștirea sa. Fiecare dintre eroii cărții își fac propriile alegeri, unele țin de cum se prezintă în societate, alții cum își protejează aproapele iar alții cum să ducă după sine mirosul morții și fricii. Mai adânc. Mai sălbatic… și mai înverșunat.

Cartea „Doamna Palatului” a fost o lectură foarte incitantă. Pe lângă intriga ce înconjoară palatul Lordului și natura sa animalică cartea descrie înflăcărat pasiunea eroilor cărții într-o manieră dulce-erotică. Autoarea cu o dibăcie aparte îmbină stilurile și dă o unicitate aparte scrierii, totul capătă sens, posesivitate dar și întunecime. Cadrele încărcate de pasiune se împletesc armonios cu cele pline de mister, care ne poartă pașii spre secrete străvechi, ce transformă această lectură în una foarte acaparatoare. Citind ești prezent printre cărările pietruite ale palatului alături de tânăra noastră care pas cu pas descoperă iubirea și împlinirea prin noțiunea de doi. Apoi totul ia forma de înțelegere, consistență și chintesență. Recomand cu drag cartea, veți rămâne plăcut surprinși de firul narativ dar și de modul de scriere al autoarei, atât de unic, atât de altfel. În mod cert voi citit tot ceea ce apare sub semnătura autoarei Maria Philip.

Citind-o pe Maria Philip. Cartea „Conacul Roselor”

Sunt cărți pe care le iei în mână și nu te lași până nu finisezi și ultima foaie într-o încântare desăvârșită. Și stai și analizezi povestea în sine dar și emoția de după… o înlănțuire de stări în care te induce mersul narațiunii, și plutești în plăcerea furtunoasă a pasiunilor, a intrigii și a senzualității textuale. Astfel, cartea „Conacul Roselor” întrunește aceste calități, toate într-un buchet al momentelor de tensiune, de flăcări ale noilor descoperiri dar și a înfloririi dragostei într-un moment de cumpănă.

Într-o vreme a balurilor, a cavalerilor și a tinerelor domnițe îmbrăcate în cele mai boeme ținute la Conacul Roselor se produc schimbări radicale; loc în care a fost sanctuarul dar și colivia unei femei cu fiica acesteia un Conte zdruncină liniștea și pacea întreținută în timp. Contele William Carter este pus să fie tutorele tinerei a cărui spirit liber cutreiere ținutul Roselor în urma absenței unuia dintre părinți; mama decedată de ceva timp și tatăl care a fost o umbră ce le-a înnegurat amintirea, mort și acesta, înstrăinat de tot ce a însemnat familie, departe de emoția de ai fi alături unicei sale moștenitoare. Acum însă totul se întoarce, trecutul își scutură cele mai prăfuite haine încețoșându-i tinerei Gladys tinerețea exploratoare. Chiar dacă Gladys a fost educată și strunită de restul lumii, mintea sa ascuțită și spiritul de observație îi arată că lumea din afara Conacului nu-i este pe plac; iar o dată cu apariția și tentațiile ce i le oferă frumosul Conte William îi întărește convingerea că locul său e în inima sălbatică a Conacului Roselor, loc în care mama sa și-a dedicat toată atenția și tinerețea. Însă soarta a hotărât cu câțiva pași înainte, astfel tânăra noastră ajunge să-i fie soție contelui în cele mai întortocheate împrejurări ce-i fac să fie ba războinici ba modele de lut în mâini pricepute.

Însă încercările abia își iau avânt, curiozitatea sexuală a lui Gladys se ridică pe culmi iar William realizează că nu-i poate rezista pe cât și-a închipuit. Secretele abia acum se răsuflă iar adevărul e mai șocant decât și-ar fi putea imagina fiecare personaj. Gladys privește totul ca pe o binecuvântare cu toate că reținerile ei sunt departe de a fi înțelese, își vede tatăl adevărat ca pe un înger venit la momentul potrivit iar pe ceilalți ca pe niște susținători de care a fost privată toată viața sa. Însă trauma la care a fost supusă e încă acolo, parcă o trage în jos din umbră, parcă fugar, parcă îndărătnic zădărnicindu-i prezentul cu spinii trecutului. Însă toate au un început și un sfârșit, chiar și suferința.

Jocul seducției condimentează textul răscolind imaginația cititorului, iar povestea în sine încheagă o carte ce place de la început până la sfârșit. Eroina e ca un curcubeu, mereu în toate tonurile, într-o complexitate de emoții răvășitoare încât ba o apreciezi pentru istețime, ba o cerți pentru naivitate. Aici nimic nu este alb-negru, sau zi ori noapte… nu, narațiunea cu mult depășește așteptările iar povestea te face să vizualizezi un film boem în care dragostea nu e ceea ce pare, nici viața, nici dansul în doi, nici prima noapte de dragoste. Pasiunea aici se citește cu subtitre iar unduirile mărturiilor îndreaptă privirea către niște scene erotice desfășurate suav, într-o lentoare incitantă. Ce arde. Ce excită.

Cartea „Conacul Roselor” este o poveste de iubire încântătoare, cu mister, cu durerea pierderii dar și cu multe imagini încărcate de sezualitate; o scriere ce întrunește o paletă largă ce te face să visezi cu ochii deschiși și să crezi în puterea dragostei, a iertării și a acceptării celui de lângă tine așa cum este el, cu toate bagajele pe care viața i le-a pus în spate, cu secrete dure dar și noul cu care intră în relație. E cartea ce a creionat trecutul, prezentul și viitorul într-o narațiune de care te îndrăgostești imediat. Un roman pe care îl recomand cu drag!

Citind-o pe Maria Philip. Cartea „Pasiuni interzise”

Am câteva zile de când am terminat cartea „Pasiuni interzise” de Maria Philip apărută recent la Editura Petale Scrise și încă sunt într-o stare de euforie plăcută ca reacție a unei povești încântător de efervescentă, una care m-a răscolit printr-o manifestare incitantă de-a dreptul. O carte ce a plăcut încă de la primele pagini printr-o depănare a unei povești ce a atras prin patimă și mister, prin jocul nebun al pasiunii împletit cu erotism fulgerător de fierbinte.

„- Dacă tot m-ați trezit în miez de noapte ca să îmi aflați opinia despre asta, o voi spune pe față. Isus a prețuit femeile mai mult decât bărbații. Femeile au fost singurele care i-au rămas fidele și nu au fugit, nici când era pe cruce. Pentru că o femeie care simte că e apreciată și iubită, niciodată nu va frânge inima care o primește în sălașul ei.

Marchizul rămâne fără suflare pentru câteva clipe. (…)”

Pe notele unor timpuri al nobilimii și a balurilor pretențioase Marchizul de Winter este în căutarea unei consoarte după ce a rămas văduv în urma unor circumstanțe ce îl urmează ca o umbră de-a lungul anilor. Dintr-un impuls venit în urma unei minți aburite de alcool acesta ia totuși decizia de a-și cumpăra o nouă soție, una neatinsă și educată chiar într-o mănăstire. Aleasa ajunge să fie practic aruncată în gura lupului în plină noapte, așa că Cristine își acceptă soarta și părăsește mănăstirea alături de un necunoscut care îi va schimba viața, la propriu și la figurat.

Ironia face ca cele două suflete întâlnite parcă se atrag reciproc în ciuda diferențelor; el un rătăcit prin lume din cauza meseriei dar și a adulterului din partea fostei soții, iar ea- o ființă a nimănui abandonată dubios la o vârstă fragedă la ușa mănăstirii. Marchizul în ciuda naturii relației lor încearcă să o protejeze, să o lase neatinsă de păcat, însă tentația e mare mai ales că el e un bărbat priceput în a oferi plăceri trupești… iar ispita e prea aproape de el, la o ușă distanță. Cristine încearcă să nu-l ademenească, însă fiind o fire naivă nu realizează că frumuțea și fragilitatea ei anume îl încântă și-l face să se îndrăgostească de ea fără rețineri.

Confruntările dintre cei doi e un deliciu al textului iar curajul Cristinei e de invidiat, și totuși, ajunge să fie o bucată de lut în mâinile dibaci ale focosului Marchiz de Winter, cel mai râvnit burlac. Însă trecutul îi ajunge din urmă, astfel aflăm că de fapt fetița cea fără de un titul Cristine e de fapt o temută nobilă pentru rege fără ca aceasta măcar să conștientizeze, iar acest aspect e foarte periculos pentru cei doi; un necaz ce poate aduce după sine furtuni nemărginite. Acțiunile următoare sunt la cote înalte, pe lângă toată avalanșa de întâmplări, tentative de omor și baluri înțesate de ținute alese și serate dansante iubirea celor doi prinde culoare, chiar dacă pe alocuri aceasta e soră cu nebunia. Poate din nevoia de mai mult, poate din necesitatea de a fi o respirație la doi, sau ambii o substanță prin esență. Cine știe?… cert e că până nu-și vor încheia capitolele din trecut, până nu vor prioretiza deciziile ambii nu se vor putea implica lucid în această relație plină de erotism irezistibil.

Cartea „Pasiuni interzise” a fost un deliciu. Secenele erotice au fost incendiare iar povestea în sine destul de plină cu detalii încât am fost prinsă printre pagini fără să realizez că finalul e aproape iar eu parcă mai vreau. Dincolo de încadrarea în categoria erotic, romanul are un mister ce m-a surprins, iar timpul anilor de nobilime, marchizi, regi și cavaleri m-a purtat ca într-un dans într-o poveste frumoasă în care mi-am oglindit visul. Iubirea și jocul celor doi eroi principali a fost sarea și piperul întregii scrieri ce s-a aprofundat într-o legătură foarte strânsă; am trecut alături de personaje de la agonie la extaz, de la uimire la dezlănțuire. „Pasiuni interzise” s-a dovedit a fi o lectură extrem de plăcută, care a avut în prim plan sentimentele puternice de iubire, ce s-au nascut în cele mai vitrege condiții cu putință depășind orice barieră impusă de societate, cât și de pecetele trecutului. O carte a sentimentelor dar și a pasiunilor interzise care nu are cum să nu placă. Ba chiar vă va răscoli dorind mai mult și mai mult…