Citindu-l pe Horia Tecuceanu. Cartea „Căpitanul Apostolescu intervine”

Horia Tecuceanu (n. 30 mai 1929, Iași – d. 2 noiembrie 1997, București) a fost un scriitor român de romane polițiste. Este creatorul căpitanului Apostolescu, personajul principal al cărților sale. După terminarea studiilor liceale (1948) a fost angajat ca lăcătuș, urmând între anii 1950-1951 cursurile unei școli militare de aviație. În perioada 1953-1971 a lucrat ca economist.

Horia Tecuceanu a debutat ca scriitor în 1969 cu romanul Căpitanul Apostolescu anchetează, continuând să scrie în exclusivitate romane polițiste.

„„Căpitanul Apostolescu intervine“ este al doilea roman scris de Horia Tecuceanu. Imediat după apariția primei ediții, cartea a devenit bestseller național, impunându-l pe autor drept unul dintre cei mai buni scriitori de literatură polițist` ai epocii sale. Trecerea timpului n-a făcut decât să confirme faptul că Tecuceanu este unul dintre maeștrii thrillerului polițist de la noi din țară, alături de Rodica Ojog-Brașoveanu și Haralamb Zincă.
Asasinate comise astfel încât să pară sinucideri, sume uriașe de bani, combinații amoroase, afaceri pe sub mână, alibiuri greu de demontat, toate îmbinate într-o anchetă dificilă, cu un final absolut surprinzător.” sursa: aici

Cum bine știți am dat startul unor serii de cărți polițiste, a încununat lista mea cartea „Căpitanul Apostolescu anchetează” urmată de romanul „Căpitanul Apostolescu intervine”, roman ce a subliniat încă o dată iscusința autorului de a creiona personaje pe cât de veridice tot pe atât de convingătoare în ale schemelor încâlcite care mi-au dat de furcă în a anticipa acțiunile finale.

Dacă în primul volum axa este pusă pe două cazuri diferite, aici renumitul căpitan Apostolescu intervine pentru un singur caz ce se desfășoară în jurul unei sinucideri cu miros de omor bine mascat. Cum nici un detaliu nu-i scapă tânărului căpitan acesta răscolește și în cele mai întunecate locuri pentru a scoate la lumină și acele mai ciudate dovezi pentru a demasca criminalul. Cum direcția anchetei duce spre un omor bine pus la punct acele vinovăției întotdeauna se îndreaptă spre acei ce sunt în anturajul victimei, iar ironia face ca soția să fie în frunte din motiv că alte persoane nu se mai pronunță ca prieteni a defunctului, el fiind o persoană retrasă.

Chiar dacă convingerea s-a înrădăcinat în mintea lui Apostolescu cu privire la soția decedatului o nouă direcție ia ancheta atunci când aceasta este depistată spânzurată în apartament. De aici lucrurile se complică iar lipsa martorilor și a acuzaților duc anchetarea cazului într-un punct mort. Sau poate în unul în care tânărul căpitan își ascute simțurile și intuiția pentru a da de capătul firului.

Și toate confuziile se crează în jurul motivului, oare care ar fi: banii, sau gelozia, adulterul, sau poate e vorba de mult mai multe subtexte decât poate să ne ducă mintea? Cert e că direcția acțiunii ne împinge pe terene nici pe departe străine, criminalul e mai aproape decât ne imaginăm iar Apostolescu parcă îi simte mirosul, doar dovezile îi mai lipsesc până în momentul când norocul îi surâde.

Ce a urmat vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că criminalul chiar și în fața celor mai aprige și înverșunate dovezi înșirate își menține poziția nevinovată, însă până în punctul când cedează iar înșiruirea faptelor și detaliilor ticluite cu migală îi fac pe anchetatori martori la o planificare mânată de avarie neastâmpărată. De răutate și nepăsare asupra celor doi soți decedați. Contrar aspectului impecabil de care dă dovadă în anturajul profesional și social.

Cartea „Căpitanul Apostolescu intervine” a plăcut din prima. Familiarizată deja cu personajul principal acum am avut așteptări mari de la acesta, ce au fost mulțumite printr-un deznodământ bine așezat pe piese. În pofida descrierilor ample cu privire la decesele celor două personaje am avut parte de un traseu bine definit pe care am mers în tandem cu renumitul căpitan și care mi-a arătat și o altă traiectorie a elucidării misterului unui criminal ce s-a lăsat mult așteptat. Sau mai bine zis mult „invitat” în incinta sectorului de poliție. Ironic sau nu învinuitul s-a ținut tare, însă vicleșugul și cuvintele plasate strategic de anchetatori l-au demascat teatral creând un final bine pus la punct. Ce pot să mai spun, o carte ce merită toată atenția!

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Publisol, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citindu-l pe Horia Tecuceanu. Cartea „Căpitanul Apostolescu anchetează”

Horia Tecuceanu (n. 30 mai 1929, Iași – d. 2 noiembrie 1997, București) a debutat ca scriitor în 1969 cu romanul Căpitanul Apostolescu anchetează, continuând să scrie în exclusivitate romane polițiste. Alături de Haralamb Zincă și Rodica Ojog-Brașoveanu, Horia Tecuceanu e un scriitor-legendă al perioadei de dinainte de 1989 și, până azi, unul dintre cei mai importanți autori români de cărți polițiste.

Cartea „Căpitanul Apostolescu anchetează” este romanul de debut al lui Horia Tecuceanu. Cum sunt o mare amatoare a cărților polițiste mi-am propus fără întârziere să descopăr pas cu pas personajul creionat de autor, astfel Căpitanul Apostolescu mi s-a înfățișat ireproșabil și cu un magnetism aparte. Un bărbat cu o alură impozantă și o intuiție ce-i întărește numele în rândul instituțiilor de stat!

Cartea „Căpitanul Apostolescu anchetează” dă startul unor crime în lanț ce ajung într-un punct încâlcit, până își face apariția Nicu Apostolescu; acesta cu un fler iscusit de a elucida misterele se avântă în descâlcirea ițelor țesute de niște minți diabolice mânate de interese meschine și dă de capăt. Cum romanul este împărțit în două părți avem parte de acțiune într-un crescendo prelung. Prima parte ne prezintă cazul unor transporturi ilicite de substanțe interzise ce stârnește multă vâlvă cât și victime în lanț. Chiar dacă acțiunea se desfășoară în Constanța de fapt miezul și punctul de început e ramificat, doar Apostolescu face legătura dintre toate punând lumină pe acest caz.

Al doilea caz e destul de complex și totuși diferit de primul. Aici impulsul asupra crimei este mânat de cu un tot alt motiv iar elucidarea e mult peste așteptările mele. Totul vine de la o triplă crimă, una care trasează multe semne de întrebare dar și scoate la iveală tot atât de multe necunoscute. Doar Apostolescu e în apele lui menținând misterul dar și strălucind în progresarea sa în anchetă.

Ce stil abordează Apostolescu în anchetele sale vă îndemn să aflați, pot doar să menționez că acesta mereu își scoate din mânecă câte o carte câștigătoare semeni unui magician ce surprinde mereu astfel dovedind iscusința sa. Lămurirea fiecărui caz mi-a accelerat pulsul și mi-a jucat în față tot felul de scenarii. Pot cu sinceritate să spun că am mers pas cu pas alături de acesta urmărind rezolvarea cazurilor, ironiile ce nu au fost puține dar și istețimea ce-l caracterizează.

Cartea „Căpitanul Apostolescu anchetează” s-a dovedit extrem de accelerată, chiar dacă s-au descris tot felul de scene sensibile cu privire la detalii morbide orice direcție a acțiunii m-a surprins. Cartea prezintă efect, ai intrigă dusă pe un fir ce prinde, ai tot ce vrei și uneori mai mult de atât, dar și un final ce a reîntregit opera într-o manieră originală. 

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Publisol, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citind-o pe Maria Philip. Cartea „Seducție și venin”

Nu o singură dată am spus precum că ador să citesc operele autorilor români contemporani. Nu o dată am menționat că am rămas plăcut surprinsă de ce mi s-a așternut în fața ochilor. De poveste și tumultul emoțional prin care m-a trecut lectura. Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă apariție la editura Petale Scrise, cartea „Seducție și venin” semnată de Maria Philip. Povestea s-a dovedit a fi un basm pentru adulți ce întretaie plăcerea povestitoare cu acea euforie a plenitudinii prin iubire și scene fierbinți.

Foaie cu foaie, fraze întregi și cuvinte cu cuvânt vom parcurge un drum al misterelor, a luptelor pentru putere și a intrigilor subtile ce mereu au o doză de interes personal. Aici într-o combinație de idilic cu sfâșierea binelui, între seducție și venin vom fi martorii unor povești ce se vor scrie chiar sub ochii noștri. Istorii ce reîntregesc iubirea cu magia, pământescul cu inexplicabilul, feminitatea cu diavoleasca dorință de posedare.

Cartea ne aduce în față cărările întortocheate ale Selenei, stăpâna Tărâmului lui Venus, totul pornindu-se de la un joc de interese, de la o miză a puterii și a mâniei orgolioase. Aceasta este forțată de regele Darius să-și lase tărâmul plin de amazoane, luptătoare diafane pentru a trezi o prințesă dintr-un somn vrăjitoresc. Cum aceasta devine intrigată de toată această turnură de situație se lasă prinsă pentru a vedea unde o va purta soarta. Curiozitatea însă o costă scump, este prinsă de druidul Ianus, care o face ostatică în castelul său, departe de ochii curioșilor și de nebunia ce o poate crea aceasta în rândul bărbaților.

Ironia face ca chimia dintre cei doi să fie ceața ce le tulbură mințile concomitent, sexualitatea plutește în aer iar ei se mențin la foc mic ca apoi să explodeze în mii de stele ce le va accentua iubirea lor, însă până acolo e mult. Se refuză fățiș, se înfruntă ca apoi să lupte cot la cot alături de niște conducători lacomi, unii care nici puterea nu-i satură, nici influența. Răzbunările întunecă judecata iar luptele zguduie din temelii toată liniștea ce au dorit să o păstreze. Până la acel ultim punct am sperat ca dragostea lor și amintirile comune să-i împreuneze în a forma o forță, și nu am fost dezamăgită. Dacă vă întrebați cum într-o lume în care violența și barbaritatea e monedă de plată dragostea își mai poate găsi loc, vă pot spune că da, în pofida a tuturor încercărilor și a ororilor fără de seamăn iubirea înmugurește chiar și în inima neînfricată a druidului Ianus, mai ales că tânăra Selen e ispita care nu doar că îi trezește instinctele masculine ci și îi topește zidurile inimii.

Cum ajung să se descopere? Care le este calea până a se dărui reciproc? Cum se limpezesc apele în raport cu frații Darius și Diana vă îndemn să aflați. Cert e că povestea ia amploare cu fiece pagină dată, iar tulburarea sufletească intrigă, ba chiar stârnește imaginația într-o manieră explozivă și plină de senzualitate. Iubirea druizilor nu doar că se unduiește ca o tânără în plin amor dar și stârnește pofte ascunse de a iubi această carte semeni unui basm pe care ai vrea să-l mai recitești în nevoia de a nu pierde nici o piesă din întreaga scenă.

Cartea „Seducție și venin” e povestea contrastelor, a magiei îmbinate cu mitologic, a neînțelesului și neverosimilului cu statica viață ce uneori trece pe alături. Lectura a scos în scenă momente fierbinți pe care nu le poți trece cu vederea dar și însăși povestea, cea în care două suflete se cheamă, tânjesc după apropiere și se desfată în toată pofta trupească. Ce mai pot spune despre acest fantasy erotic e că nimic nu e ceea ce pare iar aparențele pot fi înșelătoare, doar dragostea ce se oglindește în ochi poate fi sclipirea sincerității. Că doar promisiunile mute pot avea valoare cât și enigmatica oprire a simțurilor poate produce cele mai efervescente trăiri de final care pot încununa opera, viața și eternitatea împreună.

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Petale Scrise, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citind-o pe Tony Mott. Cartea „Nu dați cu pietre în Julieta”

Tony Mott (pseudonimul Antonetei Galeș) s-a născut în 1970 la Brașov. Debutează în 2008 cu ”Roșu”, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010 apare la aceeși editură volumul de poezii ”Hohote&Clocote”.

Seria Julieta este un thriller care se petrece în lumea medicală, miza fiind întâietatea pe piață a unor cercetări inovatoare. Primul roman al seriei apare în 2014, ”Julieta avea un pistol”, editura Tritonic, București, și cel de al doilea, ”Un glonț pentru Julieta” în 2016. Odată cu seria Julieta, avem de-a face cu spionaj industrial și crime violente, în numele unor cercetări menite să prelungească viața. ”Nu dați cu pietre în Julieta” încheie seria. 

”Aș fi vrut să pot spune despre ce e romanul. E un thriller, e răspunsul cel mai simplu. E despre alegeri. E despre mine și despre tine, despre Julieta din fiecare femeie și nevoia permanentă de iubire. E despre proiecții și despre a fi captiv în mecanisme întărite de timpuriu. E despre iubire și adevăr. ” (Tony Mott)

După cum vă amintiți primul volum „Julieta avea un pistol” ne creionează o acțiune în urma unui suicid înscenat ce duce la aflarea unor fapte complicate din domeniul medical, ramificarea ne direcționează pe pistele polițiste active ce se ocupă cu anchetarea morții Anei Stancu, un cardiolog de succes. Dintr-un scenariu în altul plonjăm spre cel de-al doilea volum „Un glonț pentru Julieta” , aici autoarea ne descrie amplu firea Anei din acel catalizator al pierderii și constrângerii, a limitelor și a singurătății ce doare. Cel de-al treilea volum „Nu dați cu pietre în Julieta” în schimb reîntregește poveștile aducându-ne eroi noi și vechi, chipuri cunoscute și mai puțin care ne oferă un sfârșit însă nu un final definitiv. Sau cine știe…

Cartea ne întâmpină furtunos, o moarte bizară duce din nou la răscolirea unor „substanțe” de mult sedimentate, însă acum totul se tulbură iar ce urmează îmi arată că o dată ramificat răul de el nu te mai scapi. După cum menționam decesul soției noului proprietar al clinicii Provita aduce după sine secrete din trecut; acuzatul e grădinarul de etnie romă care se nimerește la îndemână doar prin simplul fapt că e țigan. Ironia face ca să fie reprezentat de o avocată de aceeași etnie care încearcă să afle detalii ascunse și motivele care au dus la decesul patroanei, însă ce are de descoperit nu doar că stârnește vâlvă în jurul unor persoane influente dar și face ca grădinarul să moară subit. Brusc, suspect și lăsând multe semne de întrebare.

Treptat se află că suspectul i-a fost cândva pacient Anei Stancu, renumitul cardiolog și cercetător în jurul căreia s-au țesut intrigi și crime pline de oroare. Astfel aceasta este chemată la București pentru a scoate la iveală detalii tăinuite din lumea medicală, a distribuției de medicamente și nu numai. Ancheta ia amploare chiar sub ochii noștri, descoperim capuri de spionaj ce au multe taine ce „grăiesc” chiar și după ani, ni se arată spațiul găunos al sistemului medical și cel farmaceutic. Și nu numai, aflăm secrete de familie și caractere distorsionate în urma unor șocuri emoționale severe.

Chiar dacă o avem din nou pe Ana Stancu aceasta nu mai este punctul de pornire și nici cea care are întâietate. Autoarea a dat posibilitatea altor personaje să se dezvolte arătând și alte personalități, unele au avut o vulnerabilitate inocentă iar altele niște caractere definitorii pline de secrete. Ana de această dată pare mai căzută, mai departe de tot ce a fost și ce va fi, însă cu chibzuință ajută la anchetarea tuturor ba chiar și participă activ la găsirea înfractorilor, însă depărtarea îi este sortită, iar singurătatea o husă proprie cu care se învelește încă de la pierderea iubirii sale.

Acțiunea e din ce în ce mai pronunțată, pe lângă decesul soției proprietarului clinicii Provita aflăm și tainele unei familii, relații de rudenie rupte din timp ce se vor lămurite, cât și o dreptate ce își cere tribut. Cartea „Nu dați cu pietre în Julieta” s-a dovedit a fi un volum complex ce a reunit toate piesele aducându-mi în față o poveste destul de răsfirată care s-a împletit iscusit chiar în ochii mei producând o plăcere literară desăvârșită. Pot doar să mă bucur că am asistat la o anchetă în desfășurare ce a pătruns tacit în mintea mea creând scenarii fel de fel într-un magnetism polițist alert. Intriga și misterul au fost atât de bine gândite încât am fost ținută pe jar de la început până la sfârșit, iar acest aspect e de laudă pentru munca autoarei. Spre final pot adăuga că întreaga serie Ana Stancu a plăcut cu desăvârșire, toată în ansamblu a captivat atenția, oferindu-mi povești inedite ce mi-au pus mintea la contribuție.

Recomand cartea cu drag, aceasta poate fi găsită pe site-ul editurii Tritonic, alături de celelalte cărți din serie ale autoarei Tony Mott.

Citind-o pe Tony Mott. Cartea „Un glonț pentru Julieta”

Tony Mott (pseudonimul Antonetei Galeș) s-a născut în 1970 la Brașov. Debutează în 2008 cu ”Roșu”, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010 apare la aceeși editură volumul de poezii ”Hohote&Clocote”.

Seria Julieta este un thriller care se petrece în lumea medicală, miza fiind întâietatea pe piață a unor cercetări inovatoare. Primul roman al seriei apare în 2014, ”Julieta avea un pistol”, editura Tritonic, București, și cel de al doilea, ”Un glonț pentru Julieta” în 2016. Odată cu seria Julieta, avem de-a face cu spionaj industrial și crime violente, în numele unor cercetări menite să prelungească viața. ”Nu dați cu pietre în Julieta” încheie seria. 

Dacă pe primul volum  „Julieta avea un pistol” l-am terminat în câteva zile al doilea volum din serie a mers cu mult mai repede, și anume prin faptul că prima cartea a implantat în mintea mea o curiozitate amplificată de acțiunea în care se învârt personajele. „Un glonț pentru Julieta” continuă povestea eroilor din „Julieta avea un pistol”, însă adâncimea textuală scoate la iveală frici, necuvinte și un trecut răscolitor ce dă un alt ton cărții. 

„Un glonț pentru Julieta” păstrează acel scenariu în care cercetările în domeniul medical sunt punctul de pornire iar Ana Stancu e cea în jurul căreia se țes scenarii criminale. Proaspăt revenită dintr-un deces simulat aceasta își ia avânt în teoriile sale alături de iubitul său, însă ironia face ca în pasul său de glorie ea să primească un glonte iar David să fie ucis. Durerea atât de mult o îngenunchează încât practic se lasă în brațele muțeniei, a ignoranței și a negrului văduv.

Însă soarta și provocările ei nu se opresc aici, chiar dacă cu emoții vitregi, cu strădanii asupra pierderii proprii și a deziluziilor lăsate de o singurătate ce taie din ea, Ana alături de Nathan, un consilier psihologic încearcă să se reclădească, să adune cioburile sfărâmate din propria-i personalitate și să depășească tot și toate. Nu-i este ușor, o dată ajunsă pe mâna unei persoane experimentate aceasta răscolește trecutul însă îi e frică de a nu cădea din zborul viitorului. Își înțelege și acceptă prăpastia emoțională și ajunge să lupte la propriu cu ceea ce-a fost și ce urmează să devină, să renască din propria-i cenușă ca o pasăre Phoenix.

Pe lângă toată acțiunea propriu zisă pe Ana o descoperim din alt unghi, dacă în primul volum am preluat și am modelat-o din părerile altora aici vom vedea cu adevărat cine e Ana, cum e construită și ce scopuri o direcționează în viața și activitatea sa. Am apreciat îndârjirea sa de a merge la o locație de pregătire unde s-a întrecut pe sine, unde și-a lăsat inhibițiile și tristețile, acolo unde l-a cunoscut și pe Oscar, cel ce i-a devenit antrenor și om de suflet, acel bărbat care i-a fost umbră și mângâiere.

De cum își reia Ana lucrul totul ia amploare, parcă și pereții au urechi și parcă nici un secret nu poate fi sigilat. Moartea este prezentă peste tot, iar pericolul pândește de oriunde, iar Ana simte că nu este în siguranță. Senzația că este vânată îi aduce spaime mai ales că în inima ei simte răspunderea pentru fiecare omor în parte. Nu-i este ușor, însă încearcă să facă față presiunii, să nu pună la îndoială scopul său și direcția în care merge. Însă cât de complex nu ar gândi cei implicați cel ce lovește din umbră are scopuri mult mai personale. Cum se mai spune, cele mai mari războaie au fost făcute în numele banilor/puterii și a iubirii. Care au fost motivele din această carte vă îndemn să aflați, cert e că ceea ce uneori ni se pare banal în unele cazuri pentru alții pot fi catalizatorul în cele mai umbroase gesturi și porniri.

„Un glonț pentru Julieta” s-a dovedit a fi o carte a contrastelor, pe lângă intriga și misterul în jurul a celui ce pândește din umbră s-a conturat profilul emoțional al eroinei noastre. Finalul a fost unul neașteptat, ba chiar unul ce m-a lăsat fără cuvinte, doar cu mai multe frustrări și dorințe de a plonja la ultimul volum din serie. O carte ce m-a captivat din prima, aceasta a reușit să mă fascineze prin puterea cu care autoarea și-a construit personajele, personalități puternice ce au închegat o poveste extrem de credibilă, și cu elemente psihologice subtil presărate creând o atașare față de tot ce am descoperit printre file.

Recomand cartea cu drag, aceasta poate fi găsită pe site-ul editurii Tritonic, alături de celelalte cărți din serie ale autoarei Tony Mott.

Citind Povestiri reunite de Tony Mott și Bogdan Hrib. Noir de Brașov!

Nu e un secret faptul că sunt fascinată de cărțile editurii Tritonic, încet încet îmi adun o adevărată bogăție în bibliotecă iar acest lucru îmi bucură ochii. Iar cu fiecare poveste citită constat faptul că literatura contemporană e bună de tot. Zilele acestea m-am delectat cu thriller-ul „Noir de Brașov”, o serie de povestiri reunite de Tony Mott și Bogdan Hrib într-o carte plină de suspans și acțiune.

„Aventura volumelor colective „Noir de…” a pornit de la o… editură americană care și-ar fi dorit un „Bucharest Noir” cu 10 povestiri, corecte politic, reprezentând geografic uniform suprafața capitalei, cu autori de toate genurile, religiile, vârstele și rasele… (…) Acum a venit, în fine, momentul pentru „Noir de Brașov”. Inițial gândit ca un uriaș volum cu titlul „Noir de Transilvania”, proiectul a fost regândit într-o formă mai concentrată, lăsând loc în viitor unor posibile dezvoltări punctuale.

Cartea „Noir de Brașov” conține zece povestiri, cu zece autori și un singur oraș, fiecare relatare e unică în felul său și atrage, eu am rămas cuprinsă de un magnetism acaparator. Aș putea spune că tot ce a curprins cartea e un adevărat buchet de scriituri și povești faine. Iar pe lângă toate mi-a întărit ideea că îmi place să citesc antologiile, deoarece sunt ușor de parcurs, în câteva pagini afli misterul și deznodământul, afli povestea dar și dedesubturile ce nu te perpelesc atât de mult cum ar face o poveste de câteva sute de pagini. De plictiseală sau texte de umplutură nici vorbă, aici a fost totul de conținut, idei solid înșiruite ce au dat acestui volum o valoare incontestabilă în ochii mei.

Toate povestirile reunite au avut un punct de pornire, Brașovul le-a adunat într-un punct ramificându-le prin diverse locuri, cu diverse persoane și intrigi ce au lăsat sau semne de întrebare sau misticul ce a planat substanțial pornind acea dorință de mai mult, parcă pe unele epistole le-aș vrea detaliate iar pe altele lăsate așa, la voia imaginației mele. După cum am menționat Brașovul e începutul tuturor începuturilor, autorii ne poartă pe Strada Sforii până la centrul vechi, de la Biserica Neagră la colțurile cele mai întunecate acolo unde „viața ți-o dă la temelie” de nu te vezi.

Astfel, într-un ritm alert „Noir de Brașov” este frământat în suspans și lăsat să crească în momente critice având menirea să mă zguduie emoțional, să mă lase fără replică ba chiar și să mă pună în ceața unor secrete pe care ar fi mai bine să le las acolo unde sunt. Mi-a plăcut ideea acestor povești una ca una înșiruite după bunul plac ce și-au atins scopul, de a plăcea, oricare dintre aceste zece pot fi citite în ordinea dorită fără a se simți că ai pierde o înșiruire, pot fi citite cum doriți însă admirate ca atare deoarece sunt unice și originale în felul lor. O carte ce nu doar că te va purta pe stradelele Brașovului dar îți va da la o parte cortina spre a-ți prezenta oamenii cu toate fricile lor, cu realizările, cu temerile venite la pachet cu viața în tot coloritul ei cât și „cum se nasc poveștile” într-un oraș viu de la poalele munților!

Recomand cartea celor ce îndrăgesc genul mystery & thriller, eu am primit o adevărată plăcere.

Ar putea fi o imagine cu text care spune „MYSTERY Povestiri reunite de TONY MOTT BOGDAN HRIB Emilia toma ഷ te Lucian DragoÈ BOGDAN Fata cu rochii înflorate Lucian Dragos BOGDAN Èase Teodora MATEI Inima Castelului Teodora MATEI castel Teodora MATEI Stăpănol casielului Tony Mott DOI Snts NOIR de BRAŞOV BOGDAN HRIB reziliență BOGDAN HRIB ultima fotografie”