Citind-o pe Tony Mott. Cartea „Nu dați cu pietre în Julieta”

Tony Mott (pseudonimul Antonetei Galeș) s-a născut în 1970 la Brașov. Debutează în 2008 cu ”Roșu”, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010 apare la aceeși editură volumul de poezii ”Hohote&Clocote”.

Seria Julieta este un thriller care se petrece în lumea medicală, miza fiind întâietatea pe piață a unor cercetări inovatoare. Primul roman al seriei apare în 2014, ”Julieta avea un pistol”, editura Tritonic, București, și cel de al doilea, ”Un glonț pentru Julieta” în 2016. Odată cu seria Julieta, avem de-a face cu spionaj industrial și crime violente, în numele unor cercetări menite să prelungească viața. ”Nu dați cu pietre în Julieta” încheie seria. 

”Aș fi vrut să pot spune despre ce e romanul. E un thriller, e răspunsul cel mai simplu. E despre alegeri. E despre mine și despre tine, despre Julieta din fiecare femeie și nevoia permanentă de iubire. E despre proiecții și despre a fi captiv în mecanisme întărite de timpuriu. E despre iubire și adevăr. ” (Tony Mott)

După cum vă amintiți primul volum „Julieta avea un pistol” ne creionează o acțiune în urma unui suicid înscenat ce duce la aflarea unor fapte complicate din domeniul medical, ramificarea ne direcționează pe pistele polițiste active ce se ocupă cu anchetarea morții Anei Stancu, un cardiolog de succes. Dintr-un scenariu în altul plonjăm spre cel de-al doilea volum „Un glonț pentru Julieta” , aici autoarea ne descrie amplu firea Anei din acel catalizator al pierderii și constrângerii, a limitelor și a singurătății ce doare. Cel de-al treilea volum „Nu dați cu pietre în Julieta” în schimb reîntregește poveștile aducându-ne eroi noi și vechi, chipuri cunoscute și mai puțin care ne oferă un sfârșit însă nu un final definitiv. Sau cine știe…

Cartea ne întâmpină furtunos, o moarte bizară duce din nou la răscolirea unor „substanțe” de mult sedimentate, însă acum totul se tulbură iar ce urmează îmi arată că o dată ramificat răul de el nu te mai scapi. După cum menționam decesul soției noului proprietar al clinicii Provita aduce după sine secrete din trecut; acuzatul e grădinarul de etnie romă care se nimerește la îndemână doar prin simplul fapt că e țigan. Ironia face ca să fie reprezentat de o avocată de aceeași etnie care încearcă să afle detalii ascunse și motivele care au dus la decesul patroanei, însă ce are de descoperit nu doar că stârnește vâlvă în jurul unor persoane influente dar și face ca grădinarul să moară subit. Brusc, suspect și lăsând multe semne de întrebare.

Treptat se află că suspectul i-a fost cândva pacient Anei Stancu, renumitul cardiolog și cercetător în jurul căreia s-au țesut intrigi și crime pline de oroare. Astfel aceasta este chemată la București pentru a scoate la iveală detalii tăinuite din lumea medicală, a distribuției de medicamente și nu numai. Ancheta ia amploare chiar sub ochii noștri, descoperim capuri de spionaj ce au multe taine ce „grăiesc” chiar și după ani, ni se arată spațiul găunos al sistemului medical și cel farmaceutic. Și nu numai, aflăm secrete de familie și caractere distorsionate în urma unor șocuri emoționale severe.

Chiar dacă o avem din nou pe Ana Stancu aceasta nu mai este punctul de pornire și nici cea care are întâietate. Autoarea a dat posibilitatea altor personaje să se dezvolte arătând și alte personalități, unele au avut o vulnerabilitate inocentă iar altele niște caractere definitorii pline de secrete. Ana de această dată pare mai căzută, mai departe de tot ce a fost și ce va fi, însă cu chibzuință ajută la anchetarea tuturor ba chiar și participă activ la găsirea înfractorilor, însă depărtarea îi este sortită, iar singurătatea o husă proprie cu care se învelește încă de la pierderea iubirii sale.

Acțiunea e din ce în ce mai pronunțată, pe lângă decesul soției proprietarului clinicii Provita aflăm și tainele unei familii, relații de rudenie rupte din timp ce se vor lămurite, cât și o dreptate ce își cere tribut. Cartea „Nu dați cu pietre în Julieta” s-a dovedit a fi un volum complex ce a reunit toate piesele aducându-mi în față o poveste destul de răsfirată care s-a împletit iscusit chiar în ochii mei producând o plăcere literară desăvârșită. Pot doar să mă bucur că am asistat la o anchetă în desfășurare ce a pătruns tacit în mintea mea creând scenarii fel de fel într-un magnetism polițist alert. Intriga și misterul au fost atât de bine gândite încât am fost ținută pe jar de la început până la sfârșit, iar acest aspect e de laudă pentru munca autoarei. Spre final pot adăuga că întreaga serie Ana Stancu a plăcut cu desăvârșire, toată în ansamblu a captivat atenția, oferindu-mi povești inedite ce mi-au pus mintea la contribuție.

Recomand cartea cu drag, aceasta poate fi găsită pe site-ul editurii Tritonic, alături de celelalte cărți din serie ale autoarei Tony Mott.

Citind-o pe Tony Mott. Cartea „Un glonț pentru Julieta”

Tony Mott (pseudonimul Antonetei Galeș) s-a născut în 1970 la Brașov. Debutează în 2008 cu ”Roșu”, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010 apare la aceeși editură volumul de poezii ”Hohote&Clocote”.

Seria Julieta este un thriller care se petrece în lumea medicală, miza fiind întâietatea pe piață a unor cercetări inovatoare. Primul roman al seriei apare în 2014, ”Julieta avea un pistol”, editura Tritonic, București, și cel de al doilea, ”Un glonț pentru Julieta” în 2016. Odată cu seria Julieta, avem de-a face cu spionaj industrial și crime violente, în numele unor cercetări menite să prelungească viața. ”Nu dați cu pietre în Julieta” încheie seria. 

Dacă pe primul volum  „Julieta avea un pistol” l-am terminat în câteva zile al doilea volum din serie a mers cu mult mai repede, și anume prin faptul că prima cartea a implantat în mintea mea o curiozitate amplificată de acțiunea în care se învârt personajele. „Un glonț pentru Julieta” continuă povestea eroilor din „Julieta avea un pistol”, însă adâncimea textuală scoate la iveală frici, necuvinte și un trecut răscolitor ce dă un alt ton cărții. 

„Un glonț pentru Julieta” păstrează acel scenariu în care cercetările în domeniul medical sunt punctul de pornire iar Ana Stancu e cea în jurul căreia se țes scenarii criminale. Proaspăt revenită dintr-un deces simulat aceasta își ia avânt în teoriile sale alături de iubitul său, însă ironia face ca în pasul său de glorie ea să primească un glonte iar David să fie ucis. Durerea atât de mult o îngenunchează încât practic se lasă în brațele muțeniei, a ignoranței și a negrului văduv.

Însă soarta și provocările ei nu se opresc aici, chiar dacă cu emoții vitregi, cu strădanii asupra pierderii proprii și a deziluziilor lăsate de o singurătate ce taie din ea, Ana alături de Nathan, un consilier psihologic încearcă să se reclădească, să adune cioburile sfărâmate din propria-i personalitate și să depășească tot și toate. Nu-i este ușor, o dată ajunsă pe mâna unei persoane experimentate aceasta răscolește trecutul însă îi e frică de a nu cădea din zborul viitorului. Își înțelege și acceptă prăpastia emoțională și ajunge să lupte la propriu cu ceea ce-a fost și ce urmează să devină, să renască din propria-i cenușă ca o pasăre Phoenix.

Pe lângă toată acțiunea propriu zisă pe Ana o descoperim din alt unghi, dacă în primul volum am preluat și am modelat-o din părerile altora aici vom vedea cu adevărat cine e Ana, cum e construită și ce scopuri o direcționează în viața și activitatea sa. Am apreciat îndârjirea sa de a merge la o locație de pregătire unde s-a întrecut pe sine, unde și-a lăsat inhibițiile și tristețile, acolo unde l-a cunoscut și pe Oscar, cel ce i-a devenit antrenor și om de suflet, acel bărbat care i-a fost umbră și mângâiere.

De cum își reia Ana lucrul totul ia amploare, parcă și pereții au urechi și parcă nici un secret nu poate fi sigilat. Moartea este prezentă peste tot, iar pericolul pândește de oriunde, iar Ana simte că nu este în siguranță. Senzația că este vânată îi aduce spaime mai ales că în inima ei simte răspunderea pentru fiecare omor în parte. Nu-i este ușor, însă încearcă să facă față presiunii, să nu pună la îndoială scopul său și direcția în care merge. Însă cât de complex nu ar gândi cei implicați cel ce lovește din umbră are scopuri mult mai personale. Cum se mai spune, cele mai mari războaie au fost făcute în numele banilor/puterii și a iubirii. Care au fost motivele din această carte vă îndemn să aflați, cert e că ceea ce uneori ni se pare banal în unele cazuri pentru alții pot fi catalizatorul în cele mai umbroase gesturi și porniri.

„Un glonț pentru Julieta” s-a dovedit a fi o carte a contrastelor, pe lângă intriga și misterul în jurul a celui ce pândește din umbră s-a conturat profilul emoțional al eroinei noastre. Finalul a fost unul neașteptat, ba chiar unul ce m-a lăsat fără cuvinte, doar cu mai multe frustrări și dorințe de a plonja la ultimul volum din serie. O carte ce m-a captivat din prima, aceasta a reușit să mă fascineze prin puterea cu care autoarea și-a construit personajele, personalități puternice ce au închegat o poveste extrem de credibilă, și cu elemente psihologice subtil presărate creând o atașare față de tot ce am descoperit printre file.

Recomand cartea cu drag, aceasta poate fi găsită pe site-ul editurii Tritonic, alături de celelalte cărți din serie ale autoarei Tony Mott.

Citind Povestiri reunite de Tony Mott și Bogdan Hrib. Noir de Brașov!

Nu e un secret faptul că sunt fascinată de cărțile editurii Tritonic, încet încet îmi adun o adevărată bogăție în bibliotecă iar acest lucru îmi bucură ochii. Iar cu fiecare poveste citită constat faptul că literatura contemporană e bună de tot. Zilele acestea m-am delectat cu thriller-ul „Noir de Brașov”, o serie de povestiri reunite de Tony Mott și Bogdan Hrib într-o carte plină de suspans și acțiune.

„Aventura volumelor colective „Noir de…” a pornit de la o… editură americană care și-ar fi dorit un „Bucharest Noir” cu 10 povestiri, corecte politic, reprezentând geografic uniform suprafața capitalei, cu autori de toate genurile, religiile, vârstele și rasele… (…) Acum a venit, în fine, momentul pentru „Noir de Brașov”. Inițial gândit ca un uriaș volum cu titlul „Noir de Transilvania”, proiectul a fost regândit într-o formă mai concentrată, lăsând loc în viitor unor posibile dezvoltări punctuale.

Cartea „Noir de Brașov” conține zece povestiri, cu zece autori și un singur oraș, fiecare relatare e unică în felul său și atrage, eu am rămas cuprinsă de un magnetism acaparator. Aș putea spune că tot ce a curprins cartea e un adevărat buchet de scriituri și povești faine. Iar pe lângă toate mi-a întărit ideea că îmi place să citesc antologiile, deoarece sunt ușor de parcurs, în câteva pagini afli misterul și deznodământul, afli povestea dar și dedesubturile ce nu te perpelesc atât de mult cum ar face o poveste de câteva sute de pagini. De plictiseală sau texte de umplutură nici vorbă, aici a fost totul de conținut, idei solid înșiruite ce au dat acestui volum o valoare incontestabilă în ochii mei.

Toate povestirile reunite au avut un punct de pornire, Brașovul le-a adunat într-un punct ramificându-le prin diverse locuri, cu diverse persoane și intrigi ce au lăsat sau semne de întrebare sau misticul ce a planat substanțial pornind acea dorință de mai mult, parcă pe unele epistole le-aș vrea detaliate iar pe altele lăsate așa, la voia imaginației mele. După cum am menționat Brașovul e începutul tuturor începuturilor, autorii ne poartă pe Strada Sforii până la centrul vechi, de la Biserica Neagră la colțurile cele mai întunecate acolo unde „viața ți-o dă la temelie” de nu te vezi.

Astfel, într-un ritm alert „Noir de Brașov” este frământat în suspans și lăsat să crească în momente critice având menirea să mă zguduie emoțional, să mă lase fără replică ba chiar și să mă pună în ceața unor secrete pe care ar fi mai bine să le las acolo unde sunt. Mi-a plăcut ideea acestor povești una ca una înșiruite după bunul plac ce și-au atins scopul, de a plăcea, oricare dintre aceste zece pot fi citite în ordinea dorită fără a se simți că ai pierde o înșiruire, pot fi citite cum doriți însă admirate ca atare deoarece sunt unice și originale în felul lor. O carte ce nu doar că te va purta pe stradelele Brașovului dar îți va da la o parte cortina spre a-ți prezenta oamenii cu toate fricile lor, cu realizările, cu temerile venite la pachet cu viața în tot coloritul ei cât și „cum se nasc poveștile” într-un oraș viu de la poalele munților!

Recomand cartea celor ce îndrăgesc genul mystery & thriller, eu am primit o adevărată plăcere.

Ar putea fi o imagine cu text care spune „MYSTERY Povestiri reunite de TONY MOTT BOGDAN HRIB Emilia toma ഷ te Lucian DragoÈ BOGDAN Fata cu rochii înflorate Lucian Dragos BOGDAN Èase Teodora MATEI Inima Castelului Teodora MATEI castel Teodora MATEI Stăpănol casielului Tony Mott DOI Snts NOIR de BRAŞOV BOGDAN HRIB reziliență BOGDAN HRIB ultima fotografie”

Citindu-l pe Paul Pufan. Cartea „Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate”!

Ador să descopăr într-o carte acel suspans ce îmi fierbe sângele în vene, iubesc neasemuit combinarea aventurii cu iubirii, a necunoscutului cu creionarea de thriller, a amorului dus în pragul nebuniei și a răsplății finale. Astfel, cartea „Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate” de Paul Pufan apărută la editura SMART PUBLISHING mi-a deschis fundalul unei povești întortocheate menite să mă poarte într-un iureș de momente de întrebare, de jumătăți dintr-un întreg pe care nu le-am putut înțelege decât la finalul cel ce mi-a lăsat alte piese nepuse la locul cuvenit, iar acest aspect l-am luat drept o calitate originală a autorului.

Mulți vor să încalce legile morale, însă puțini sparg cu adevărat tiparele societății. Iar cei care reușesc să facă asta își creează un paradis desfrânat care trece dincolo de limitele spațio-temporale. James este un individ intrigat de ceața densă ce îi maschează trecutul. Hipnotizat de un tablou, descoperă o fereastră către familia sa. Astfel, în față, începe să i se țeasă o complexă poveste pătată de iubirea și drama unor oameni dezorientați emoțional. Dar este oare pregătit cu adevărat să-și descopere rădăcinile tulburătoare? Este oare capabil să înțeleagă esența întunecată din care se trage?

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi corp de apă

„Când toate gândurile tale vor fi întunecate și nesigure, iubito, eu îți voi fi alături pentru a te putea călăuzi. Timpul îți va arăta ce însemni pentru mine.”

Cartea „Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate” ne prezintă o dramă a unei familii în plin pocal al întunecimii, fiecare membru e împins pe la spate de orgolii, de răzbunare, instincte și interese nemărginite. Treptat facem cunoștință cu familia Lincoln, cu cei doi soți, Ashley și Nathaniel, cumnatul înfocat Mark Lincoln și prietena sa cât și alte personaje ce condimentează acțiunea. Autorul ne prezintă treptat eșecul conjugal al acestora și tendința fiecărui dintre soți de a găsi alinare în brațele altor parteneri. Ai zice nimic suspect, deoarece adulterul nu e un tabu sau nu suntem moraliștii cei care arată cu degetul, însă pentru Ashley pasiunea ajunge să fie alimentată de însăși cumnat iar această conjunctură face ca jocul să fie periculos. Cu toate că Mark are iubită, iar acesta îl susține în înclinarea acestuia către pictură, Mark este atras ca de un drog de frumoasa Ashley. Toate bune și frumoase până când într-o noapte o moarte suspectă trezește un lanț al crimelor și a cazurilor de o monstruozitate ce te depășește. Astfel nimic nu mai e la fel, nici amorul amanților, nici „celula familiei” pe care Nathaniel o susține de ochii lumii, nici chiar calmul în conac. Dintr-un episod în altul aflăm detalii ce îți taie respirația, totul îți pare neverosimul, iar unele personaje pur și simplu își pierd măștile pe drum arătându-și chipurile hidoase ale meschinătății.

Tânăra Ashley încearcă să nu fie atinsă de ceea la ce s-a supus în urma unui trecut ce o urmărește însă încarcerarea în această căsnicie nu i-a adus nimic bun, iar șantajul și dorința lipsă au dus-o în pragul unei depresii îndelungate scăldate în pahare de alcool. Manipularea e cheia acestei familii, dacă nu e unul e din partea altuia, dacă nu e cum trebuie e bun așa cum e, astfel zi de zi rezistența e ceea ce face ca fiecare în parte să se tolereze atât pe sine cât și pe ceilalți.

Știți de expresia…”trecutul te ajunge din urmă”, acesta e și drumul lui Ashley, e cea care își poartă trecutul după ea ca o văduvă a anilor, dar mai sunt și alții, umbre ale unor circumstanțe tragice dintr-un timp ce ar fi trebuit să se sedimenteze… însă nu, acele persoane prezente sunt niște minți perfide ce au scopul de a o deforma psihic ca răsplată a unor alegeri de apărare. Și totuși, nimic nu e ceea ce pare?

Autorul cu un scenariu de thriller ne surprinde frumos mai ales că pentru acesta e prima carte de debut; fiecare unduitură textuală a fost pe cât de dramatică pe atât încărcată de mister. Ni se aduce în față dramatismul patetic al bogaților, slăbiciunile lor și abundența cu care se laudă și cu care se îmbracă. Stilul de scriere e acaparator cu un final umbros ca un gong al devierilor existențiale purtate ca pe niște sechele dureroase acolo unde viitorul își cere tributul iar trecutul își suflă dârele de culoare într-un tablou viu abisal.

„Tristețea are plăcerile ei. Când dragostea pleacă din viața ta, rămâi vulnerabil din cauza abandonului. Când introspecția se instalează în minte, poți încerca să evadezi în muncă, în sex, în compania cuiva, în joc sau poți apela la diverse alte căi care te ajută să lupți și să nu cazi pradă deprimării. Cine a inventat iubirea a fost un sadic…”

Cum s-au așezat toate pe ordinea acestei scriituri vă îndemn să aflați, cert e că crimele nu s-au oprit aici, dezvăluirile au continuat iar șocul aflării unor fapte ajung să îngenuncheze și cele mai puternice personalități. Și încă un aspect, ve-ți putea afla în ce cadru se încadrează James Turner, bărbatul care face pași spre a-și afla originile…

„James se cutremură. Sufletul călător îi revenise cu tărie în trup, zdruncinându-i toate terminațiile nervoase. Șocul provocat de duritatea trecutului îl încremenise. (…)”