Citindu-l pe Petru Racolța. Cartea „Pe urmele tatălui”!

Petru Racolța s-a născut (a. 1956) în comuna (pe atunci, acum e un orășel cochet) Seini, județul Maramureș. Poate că ar fi devenit zidar, – spune Petru, – ca tatăl și bunicul lui, așa cum a devenit și fratele lui mai mare, dar destinul a avut alte planuri pentru el. Astfel că, la numai șase luni de la naștere, a fost lovit de o poliomelită nemiloasă care l-a marcat pe viață lăsându-l cu sechele serioase la ambele picioare. Din cauză că nu se mai putea deplasa, nu a fost acceptat la școala din localitate, decât în clasa întâi. „Mama a fost cea care s-a zbătut ca o leoaică să mă înscrie la o școală specială, din Jucu de Sus, ”ca să ajung om între oameni” îmi zicea ea.” Petru Racolța a început să scrie cu povestiri scurte și nuvele, publicate în două volume sub titlul ”Povestirile unui maramureșean” (editura Eurotip Baia Mare – 2015 -, respectiv Waldpress Timișoara – 2017), dar a scris între timp și romanul ”Planeta Paradis” – editura Excelsior. Timișoara. A urmat prima lui carte de versuri, ”Versuri pentru suflet și cuget” (poezii, epigrame, catrene, haiku) – 2019 editura Pavcon, București -, precum și un volum cu patru povestiri fantastice: ”Metamorfoza”, la aceeași editură și în același an. (sursa: sionoeditura)

Anul acesta îi aduce autorului o nouă carte la Editura Siono, o provocare pentru cititori prin faptul că încă de la primele pagini vom fi surprinși de o acțiune accelerată împletită cu un fir epic destul de bine realizat. Astfel, cartea „Pe urmele tatălui” a fost mai mult decât mă așteptam, o lectură pe care aș vrea să o văd pe marile ecrane deoarece tot ce mi s-a desfășurat în fața ochilor mi-a reîntregit un scenariu demn de a i se da șansa unei ecranizări.

Cartea ne întâmpină furtunos, câteva sarcini ale unor fete virgine stârnesc controverse în rândul unei secții de poliție. Rumoarea pe chipul multora lasă loc de întrebare, credibilitatea cazului este pusă la grea încercare până dosarul îi este plasat Deliei, o tânără polițistă care trebuie să rezolve misterul acestor gravide nedreptățite de un „violator” fără chip. Metoda înseminării e absolut inovativă ba chiar controversată după spusele unora iar toate aceste mici fărâme de indicii duc ancheta într-un punct al dezechilibrului, acolo unde începe să se bată adevărul cu minciuna. Jocul soții face ca tânăra anchetatoare să fie și ea victimă al acestui experiment de sarcină, acest fapt dându-i un motiv în plus pentru a pune capăt șirului de femei cu moralul la pământ și adolescente ce își pun capăt zilelor din frica morală față de familia acestora.

Cel din umbră își duce jocul periculos însă acesta îi dă o semnificație aparte ca individ- ca cel ce crează; dosarele cu femei gravide se adună pe zi ce trece, iar un asasinat al colegului Deliei face ca ancheta să ia o nouă turnură. Ochiul fin al acesteia descoperă niște indicii ce o aduc cu un pas înaintea tututor dar și o pun în pericol de moarte. Și totuși, aceasta cu sânge rece își adună forțele pentru a lupta cu cel pe care îl credea coleg, omul care nu îi este nici pe departe un străin. Apoi totul capătă lumină chiar dacă în niște presupuneri care prind contur o dată ce se înaintează în lectură. Delia e mai convinsă ca niciodată că adevărul se ascunde chiar mai aproape decât își imaginează, că acel „tată” al tuturor pruncilor ce se vor naște o veghează, se simte spionată, căutată și privită, instinctual intuiește cine e, doar dovezile încă nu înclină balanța către el. Și totuși, acestea nu întârzie să apară… de unde și în ce manieră vă îndemn să aflați, cert e că niciodată nu m-aș fi gândit că acel tată e chiar el, oricine dar nu el. Însă faptele vorbesc de la sine…

O serie de dosare cu femei gravide care au ajuns la mâna unui maniac al înseminării, un omor al unui colaborator la poliției, un furt al unei mașini dubios de dotată, un cadavru furat din morga secției de poliție și multe alte urcușiri și coborâșuri m-au ținut în priza lecturii de la început până la sfârșit într-o singură respirație. Orice detaliu ce se aduna pe parcurs mă făcea să gândesc următorii pași atât a tinerei anchetatoare Delia cât și a făptașilor ce vă asigur, nu au fost puțini, fiecare având ceva de urmărit. Partea cea mai interesantă e că acțiunea a fost într-un du-te vino constant, de la o intrigă la alta, de la un cap de mafie la un polițist corupt, de la o minciună la o adevărată cutie a pandorei; autorul nu a lăsat nimic la voia întâmplării, ba chiar a avut grijă să ne provoace tot felul de stări fiind alături de eroii cărții în goana lor pentru adevăr și dreptate.

Cartea „Pe urmele tatălui” este un roman polițist învăluit în mister, cu o intrigă incitantă și bine închegată. Intensitatea evenimentelor pe alocuri te ia pe nepregătite iar impactul lor te fac să treci printr-o multitudine de stări însă dai toate aplauzele deoarce orice frământare îți este răsplătită. Iar de final nici nu mai zic, acesta te ia în totalitate prin surprindere demonstrând încă o dată flerul scriitoresc al autorului Petru Racolța. Recomand cartea cu căldură.