Citind-o pe Cătălina Pană. Cartea „A ta, Mia”!

Zilele trecute am finisat o minunată carte ce cuprinde o poveste incitant de colorată. Autoarea cu o dibăcie a folosit toată paleta de culori pentru a ne duce vizual într-o galerie a iubirii și a patimii, a zbuciumului dar și a regăsirilor, a emoțiilor scăpate din frâu dar și a erotismului efervescent care a fost atât de unduitor ca o pensulă pe pânza goală ce prinde contur chiar sub ochii noștri.

Cartea „A ta, Mia” de autoarea Cătălina Pană a apărut anul acesta la Editura Petale Scrise și este prima carte din seria Zodia Ispitei, o poveste ce va aduce la un loc iubirea cu ura, pierderea cu regăsirea, lacrimile cu bucuria într-un cadru menit să se lipească de suflet. Să placă și să nu plece de acolo în nevoia de a aștepta cuminte și următoarele povești ce vor reîntregi acest film al forței atracției ce ni se prezintă atât de frumos.

Printre pagini aflăm povestea Mariei zisă și Mia, o tânără suavă crescută în inima unei mănăstiri; aceasta se dedică în totalitate picturii, îndeletnicire care o scoate din anonimat într-o mare de oameni necunoscuți. Însă povestea ei începe nicidecum în direcția culorilor, ci în cea a inimii, poveste ce va zgudui atât lumea ei cât și a celui pe care îl alege pentru întâia experiență sexuală. Acel necunoscut totuși e legat de ea print-un fir invizibil demonstrând faptul că soarta ne râde de la spate atunci când ne credem deasupra tuturor, că le știm pe toate sau că fuga e sănătoasă.

Dar să încep cu începutul… noaptea ce e aliata celor ce se caută îi găsește pe Mia și pe Toni într-un club de noapte, un loc în care amândoi nu ar vrea să se afle, ironia face ca pictorița să fie „salvată” de el, și colac peste pupăză să îl aleagă pe el pentru a i se dărui fără rețineri. Însă noaptea furtunoasă se încheie cu o fugă, Mia alege să nu privească în spate și își începe un nou capitol din viață dar fără acel care îi va fi imprimat pe suflet. Ei, dar karma-i o mare șmecheră, astfel după numai câteva săptămâni i-l scoate în față mai periculos de sexy ca oricând pe Toni, în calitate de șef. Frustrarea, furia chiar și dezolarea i se citesc pe chipul Miei, vrea să rupă orice legătură însă situația în care se află nu îi dă de ales, mai ales că ecourile din trecut își fac simțită prezența într-un mod tăios.

Povestea lor ia amploare cu fiecare pagină dată, tachinările sunt la ordinea zilei dar și emoțiile ce îi încarcă pe fiecare în parte; atât el cât și ea își poartă fricile, frustrările și pierderile ca pe o haină ce le lasă umerii plecați nepermițându-le să ia de la viață totul ce li se cuvine. Iar pe această notă fiecare ba fuge în întâmpinarea unul altuia ba fug în direcții opuse fără a realiza că ei se completează, că doar în doi pot fi o forță de neînvins. Până cedează, în fața sorții, a zilei, a nopții și a brațelor în care se dăruiesc. Din nou și din nou.

Însă totuși pericolul pândește, trecutul urlă iar secretele doar îngreunează claritatea zilei de mâine. Toate aceste amenințări doar încing atmosfera călind spiritul celor doi protagoniști iar momentele de intimitate îi fac să se cunoască la nivel de substanță sedimentând îi ei acea convingere că sunt făcuți unul pentru altul. Cum și în ce manieră vă îndemn să aflați, cert e că nu veți fi scutiți de scene fierbinți dar și de dezvăluiri ce vă vor zgudui inima. Veți înțelege până unde te poate duce frica, până la ce acțiuni te poate împinge nebunia și cât de înălțător poate fi zborul iubirii. O carte ce te va face să iubești iubirea ce-ți va fi frumos schițată…

Cartea „A ta, Mia” este o poveste ce subliniază încercările de supraviețuire într-o lume în care cineva te vrea slab. O carte despre pierderi și regăsiri dar și despre vindecarea traumelor prin intermediul iubirii, forța acesteia prin care te reculegi, te ridici sus, tot mai sus. Cătălina Pană a scris cu o forță uluitoare fiecare punct de vedere, a dat fiecărui personaj posibilitatea să se afirme dar și focalizare pe senzație, trăire și urcuș. O carte ce te determină să îți acorzi acea pauză și să te bucuri de o lectură ce îți trezește imaginația, ce te face să visezi și nu în ultimul rând îți arată evoluția unei relații ce a început fulgerător. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, eu am primit o adevărată plăcere, și cu sinceritate vă spun că abia aștept și celelalte volume pentru că leoaica din mine a fost ispitită rău de tot.

Citind-o pe Mihaela Anghel. Cartea „Tainele Timpului. Lumi pierdute”

Chiar de dimineață am încheiat ultimul capitol al unei minunate cărți ce mi-a deschis în timpul lecturii secretele lumii, a civilizației ce a fost făcută din lumină pentru stabilitatea divinății, și iubirea în forma unei curățenii purificatoare. Și spre deliciul meu și mai mult de atât.

Apărută de curând la Editura Petale Scrise cartea „Tainele Timpului. Lumi pierdute” scrisă de Mihaela Anghel m-a incitat încă de la primele pagini. Cu o narațiune alertă și o temă aleasă ce lasă loc de mister și intrigă povestea se așterne nici pe departe cum te aștepți, ba chiar ajungi să îți dezvolți acea stare de curiozitate pe parcurs de nu o mai poți ține în frâu. Fiecare stare prin care te trece lectura îți întărește convingerea că romanul este prevăzut să te facă dependent/ă de el, să te ațâțe și să îți cânte în ecouri acele superstiții și necunoscute care se dovedesc a fi o incursiunea în timp și spațiu departe de orizontul viziunilor noastre.

„Pietrele vii de pe teritoriul țării noastre veghează cu strășnicie la păstrarea intactă a spiritualității și credințelor strămoșești, facilitând, totodată, accesul către un spațiu neobișnuit și un timp… mai altfel.”

Îl avem ca erou principal pe Vasile Toma, inițial un copil rătăcit într-un sătuc pitoresc care e gazda unor pietre vii numite și trovanți. Acesta petrece zi de zi alături de ele într-un dialog telepatic pe care micul copil inițial îl privește ca pe o joacă, una neînțeleasă de cei adulți ca mai apoi să treacă drept un imbold de a studia mai departe această latură a ecosistemei devenind geolog. Viața sa e profund marcată de impactul pietrelor, toate intervențiile dar și ultima sa călătorie avută sub îndemnul lor pe când avea șapte ani face ca să se simtă străin în propria piele, parcă ar trăi pe alături neînțeles fiind de nimeni. Întrebările rămân fără răspuns iar nelămuririle îl fac tot mai înverșunat să caute. Toate însă se schimbă când se reîntoarce în satul lăsat în urmă, din nou simte chemarea, acea voce lăuntrică care îl îndeamnă să meargă să mai vadă pietrele. Revederea îl bulversează iar ce îi e dat să afle îl cutremură și mai mult, practic îl transpune într-o nouă viață, una care va răscoli începutul tuturor începuturilor.

O dată pătruns în lumea celor ce știu răspunsurile i se derulează ca într-un film o nouă formă de viață, una care se găsea în Lemuria și Altantida, două lumi ce se hrăneau energetic din lumină și pura noțiune de iubire până când forța și puterea a făcut diferența dintre cele două iar unele suflete s-au intersectat întratât de mult încând chemarea lor a trecut dincolo de toate legile universale pentru a împlini voia karmei de a așeza lucrurile într-o orânduire potrivită. Una care are motivarea de a împăca zbuciumul, de a calma spiritele trecute și a da continuitate prin regăsire.

Iar această regăsire poartă o grelime de neimaginat, una de a derula soarta unei mari Preotese pe nume Saray, mesagerul Iubirii Divine care poartă pe umeri o sarcină mare, acea de a păstra tainele nemuririi, cât și acele învățături sacre care nu trebuie să ajungă pe mâinele unor neinițiați. Agonia, noul dar și trădările se înfiripă parcă absorbind spațiul din jurul acesteia îndemnând-o să fie mai vigilentă, însă sfârșitul e iminent iar opțiunile prea puține. Însă ce știe aceasta e că un sfârșit nu e un final, iar o boare de speranță poate din nou reclădi iubirea, creația divină și slova Dumnezeiască.

Ce are în comun un om care nu se regăsește pe sine dintr-un timp prezent și o preoteasă dintr-o altă lume de mult dispărută auzită din legende vă îndemn să aflați; cert e că și eu am auzit cuvinte spuse pe jumătate de voce despre bolovani ce cresc, sau care își schimbă forma, despre oameni care au o energie aparte care îi îndeamnă să le vorbească, adevăr sau minciune nu am aflat adevărul nici până astăzi, însă cartea cumva mi-a amintit de acest aspect. Și am zâmbit contemplativ…

Cartea „Tainele Timpului. Lumi pierdute” s-a dovedit a fi o lectură de o energie plină de vitalitate. Tot misterul, pericolul, intriga dar și vibrațiile iubirii mi-au desenat un tablou în plină culoare. Am străbătut tărâmuri legendare și am palpat nefirescul ca fiind parte din tot ce s-a înfățișat în fața ochilor. Am îmbrățișat această lectură abandonându-mă în totalitate unei povești nu doar scrise bine dar și de o profunzime textuală irezistibilă. Recomand cartea acelor împătimiți de a se rupe de „acum” și de a pluti dincolo de timp și spațiu într-un loc al dinamismului sedimentat cu o acuratețe lăudabilă. Acolo unde spiritul e liber iar mintea deschisă să perceapă arhaicul!

Citind Petale Scrise, povestiri cu final neașteptat!

În ultimul timp am parcă mai puțin timp pentru mine și lecturile care îmi dau o stare de bine; ajung să citesc pe fugă iar uneori din cauza epuizării citesc și recitesc fără o finalitate deplină. Mai sunt momente și din astea. Pe această notă introductivă vreau să vă prezint o cartea care s-a mulat perfect pe nevoile mele, și mai exact un volum de 14 povestiri ce au fost atât cât trebuie dar și de o profunzime extraordinară pe care rar o întâlnesc în volumele antologice. Astfel, cartea „Petale Scrise, povestiri cu final neașteptat” apărută anul trecut la Editura Petale Scrise a cuprins nu doar cuvintele printre pagini ci și o tornadă de emoții, încărcături menite să îmbine trecutul cu prezentul, durerea cu iubirea, pierderea cu împăcarea.

Volumul „Petale Scrise, povestiri cu final neașteptat” ne încântă cu 14 povestiri alese cu iscusință, printre care: „Fecioara de gheață și trandafirii sângerii” – Ioana Mihaela Curaleț, „Justiția supremă” – M. K. Lynn, „Dragoste misterioasă” – Delia Mitroi, „Cinci sute de nuanțe de gri” – Cătălina Pană, „Vicios – Începuturi” – Alexandra Condrat, „Povestea fantastică” – Laura Stanciu, „Limbaj Universal” – Marius Andrei, „Șoapte de iubire” – Delia Moretti, „Doar atunci…” – Mihaela Anghel, „Clipele trecute” – Elena Druță, „Epitaful unei iubiri” – Aurelia Chircu, „Cutia Pandorei” – Cătălin Dumitrescu, „Apel de Urgență” – Alina Cosma, „Ghicitoare în vreme de război” – Eva Anca. Toate acestea mi-au întărit convingerea că scriitorii acestei edituri sunt maturi în scriere și întotdeauna gata pregătiți să uimească cititorul de rând.

Mă voi abține să vă derulez idei din fiecare poveste în parte însă tot ce le unește pe toate e conținutul unic, plin de deznodământuri ce răscolesc sufletul dar și finalul pe care nu-l intuiești, nu-l aștepți și uneori nu-l vrei … în nevoia de a se prelungi acel fir narativ care acaparează ființa. Fiecare autor în parte a scos ce e mai bun din esența cuvântului aducându-ne nouă în față o doctorie ce a uns sufletul, fie prin iubirea ce renaște fie prin mister și voință universală. Fiecare turnură sau deznodământ a surprins iar chipul meu a fost străbătut atât de zâmbete fugare cât și de tristeți ce au șoptit ecoul unor clipe trecute. Inima mi-a săltat la redescoperirea unor personaje cunoscute dar a și deplâns memoria, trecutul și moartea, cum doar pe fundalul unui război poate vibra suferința. Am apreciat împletirea fantasticului și misticului dar și ambianța de nou cu fiecare poveste ce ne-a fost prezentată atât de pronunțat și plină de consistență. Am călătorit alături de eroi și am descompus definiția existențială pentru a percepe motivele dar și înclinațiile fiecărui scriitor în parte, dezlegările dar și parcursul dezlănțuit din voințe, roluri și influențe.

Fiecare poveste a avut ca subtext introspecțiile, unele venite până la acel deznodământ, altele după un șoc al ființei; însă morala este palpabilă ba chiar se lasă a fi înțeleasă și prețuită încă după mult timp de la citire. În ansamblu fiecare scriere a avut impact, fiecare într-o manieră proprie, unele povești le vedeam încheiate iar pe altele le-aș fi vrut detaliate, pe unele le-am cuprins cu slăbiciunea unei ființe ce ar vrea să aline iar pe altele le-am citit cu un zâmbet neobosit, pe unele le-am perceput ca pe niște basme de citit și recitit iar pe altele le-aș pune acolo la inimă pentru că au plăcut, și încă mult.

Cartea „Petale Scrise, povestiri cu final neașteptat” este o antologie de povești scrisă cu o naturalețe impresionantă, amalgamul de emoții trăite în timpul lecturii m-a făcut să îmi doresc să parcurg cartea cu o repeciziune unică chiar dacă timpul uneori nu a fost de partea mea. Poveștile au captat atenția mea iminent iar varietatea de genuri a fost o efervescentă alură a cărții, toate s-au împletit într-un covor al cuvintelor diverse, în ansamblu creând o operă de o înaltă valoare. Pe această cale vreau să felicit autorii pentru inspirația de a pune cuvânt lângă cuvânt, pagină cu pagină, umăr lângă umăr în a crea o carte unică prin felul său!

Recomand cu drag!

Citind-o pe Nadia A. Linette. Cartea „Gustul seducției”

Am descoperit scrierea determinată pe simțurile cele mai incitante a autoarei Nadia A. Linette prin intermediul cărții „Terapie senzuală”, iar recent când i-a apărut noua sa carte am știut că tot ce voi găsi printre file va fi incendiar. Astfel, romanul „Gustul seducției” s-a dovedit a fi o carte a genului erotic care a îmbinat scenele fierbinți cu o poveste menită să răvășească. Am fost surprinsă de închegarea acțiunii și a incursiunilor care m-au scos din zona de confort însă am apreciat enorm faptul că totul s-a terminat cu bine, chiar dacă începutul m-a zguduit. O să vă dați seama de ce pe parcurs.

Povestea începe într-un mod extraordinar, Cristina este răpită din campusul universitar și este dusă într-un loc străin; presiunea este mare, iar întrebările sună mai ceva ca niște gonguri menite să străbată fiecare cotlon al inimii. Este lăsată acolo, dezgolită și expusă într-o manieră total străină ei, ea fiind o fire retrasă, înspre extrema fetei eminente ce nu iese sub nici o formă în evidență. O fire gri într-o lume plină de culoare aceasta are un scop fix, să dețină o diplomă pe cunoștințe și merite pentru a dobândi un alt statut decât cel avut la zi. Aceasta totuși nu înțelege de ce sau de către cine este sechestrată și ținută în neștire. Până într-o zi în care îl vede pe el, acel ce îi va da răspunsurile dar care o va face părtașă într-un plan bine pus la punct. Prețul e ca ea să-și finiseze facultatea cu brio, apoi se vor alătura cot la cot pentru un vis, un scop și o redobândire a „libertății”. Poate vă întrebați cum a fost ea în stare să accepte în pofida faptului că a fost răpită… ei, aici dilemă, doar citind ve-ți afla, eu mă voi abține să vă spun.

Victor, cel ce a răpit-o o instruiește pe Cristina într-un mod al seducției și al păcatului, el este acel personaj ce vrea să iasă de sub influența propriilor părinți. Proprietari a unui imperiu imobiliar părinții au un plan de a face din el un pion în propriilor jocuri de afaceri, acesta însă este sugrumat de acest mod de viață impunându-și un plan pentru a fi el singur împotriva tuturor, însă nu fără ajutorul ei.

După multe încercări, lacrimi și luni de „fierbere” Cristina își execută partea sa de înțelegere, însă soarta face ca aceasta să se îndrăgostească chiar de propriul său răpitor, o situație des întâlnită chiar și în psihologie; însă am preferat să văd partea bună a lucrurilor, în speacial a conexiunii dintre cei doi care a fost incendiară și cu replici încărcate de o sexualitate palpabilă dar și a faptului că aici sentimentele vin din ambele părți. Chemarea vine de la el spre ea și invers până se abandonează și trăiesc aici și acum.

Încercările prin care trec cei doi vor avea menirea doar să-i apropie și mai mult iar evenimentele finale vor fi cireașa de pe tort îndulcindu-mi părerea asupra acestei relații, care poate avea și consecințe ale acelor săptămâni în care Cristina a fost captivă, răpită de el. Pentru că știu, nimic nu trece, iar un șoc poate crea mai multe lacune decât ne-am putea imagina. Însă m-am abandonat poveștii și convingerii că iubirea va trona. Azi mai mult ca ieri.

Cartea „Gustul seducției” a fost o poveste foarte bine realizată și captivantă deopotrivă. Ritmul alert mi-a accelerat pulsul iar însăși creionarea scenariilor mi-a acaparat toată atenția. Jocul pasional mi-a desenat zâmbete iar unduirile erotice au dat tonul acestei povești. Pot să spun că acest roman a doborât toate zidurile și a permis resimțirea gustului seducției fără limite. Recomand cu drag romanul celor ce apreciază o cartea ce îmbină eroticul sensibil cu developarea unor scene de viață cu o încărcătură firească (mai puțin răpirea). O lectură ușoară, relaxantă, care îți transmite o multitudine de sentimente contradictorii. 

Citind-o pe Alexandra Condrat. Cartea „Vicios”

Alexandra Condrat s-a născut în 1992 și a copilărit la Jurilovca. A terminat liceul „Lazăr Edeleanu”, din Năvodari la un profil umanist. A absolvit Științe ale Comunicării, specializarea Jurnalism la Universitatea Ovidius din Constanța. A publicat la Editura Petale Scrise romanul „Vicios”, carte care se încadrează genurilor literare chick lit și romance.

După cum vă dați seama astăzi voi vorbi despre o nouă apariție la editura Petale Scrise, editură care de fiecare dată îmi încântă simțurile mele de cititor de cursă lungă. Ei bine astăzi e despre cartea „Vicios” semnată de Alexandra Condrat, o carte ca o călătorie ce are un început, o trăire intensă, o învălmășeală de evenimente ce marchează și un final ce nu are sfârșit. O lectură ce te trece prin emoții contrarii ca apoi să realizezi că reușitele vieții sunt clădite pe lacrimi, frici, necuvinte, stări de melancolie și singurătăți. Dar și de oameni veniți la momentul potrivit, fie să te ajute, să te stimuleze sau să-ți spună adevărul în față fără retușuri chiar dacă doare.

„Cum poate un bar din lemn plasat la malul mării să unească oameni cu personalități atât de diferite? Adună-i pe toți în jurul lui, organizează petreceri tematice, adaugă o iubire neîmpărtășită, multă dramă… și vei obține cocktailul „Vicios”.”

O avem ca eroină principală pe Beatrice, zisă și Beibi spre amuzamentul meu și alte alinturi ce i se potrivesc mănușă, de ce?, deoarece aceasta e efervescentă, o tânără ce adună în jurul ei oameni la fel de pestriți ca și ea, la fel de colorați și perfecți prin imprefecțiunile ce le au. În ansamblu această carte e povestea Beatricei, cum dintr-o fixație ce durează încă din liceu aceasta este legată încă de Vladi, îndrăgostită fiind de el, sau poate de personalitatea lui, cine știe; cert e că acesta îl urmează an după an într-o traiectorie a vieții ce o fac să fie o ea dependentă și mai puțin o femeie hotărâtă să-și asume acea iubire neîmpărtășită.

Însă totuși Vladi îi realizează visul Beatricei, anume acela de a avea la mare un bar de lemn amplasat chiar pe plajă, acolo unde valurie cuprind țărmul iar iubirile se descoperă la răsăritul soarelui. Cum oportunitățile vin din partea lui Vladi iar Beatrice este un generator de idei „Vicios” înflorește în sezonul estival când toată lumea caută distracție și voie bună. Însă ce să facă tânăra noastră când iubirea-i este strânsă în pumni și chinuită de gândul unei distanțe păstrate din partea lui? Să meargă peste și când acesta o anunță fugar de o căsătorie, sau să profite de ocazie când vede că cuplul nou format este împăienjenit de certuri frecvente ajunse chiar la divorț, ce să facă? Și tot Beatrice își răspunde, tot ea se redescoperă chiar dacă dezamăgirile se țin în lanț, chiar dacă sufletul i se deschide pentru un alt „El”, chiar dacă singurătatea îi marchează serile și parcă nu se mai zărește lumina de la capătul tunelului. În mintea ei sunt și întrebările dar și răspunsurile.

„Nu pot să mă uit, pentru că simt că dacă o voi face, s-ar putea să îmi doresc să mă întorc. Și nu mai am la ce. Mă pot întoarce doar la mine. Pentru că doar pe mine mă mai am. Și pe mine m-am avut întotdeauna.”

Barul „Vicios” devine atât pentru Beatrice o a doua casă cât și pentru alte persoane care se deosebesc dar și se completează reciproc. Dintr-un simplu gând și o visare adolescentină locația plină de „vicioși” reunește suflete, aici se deapănă amintiri, se plâng pierderi, se unesc priviri și se ard omplete, la propriu. Personajele ce vin și pleacă din barul „Vicios” își pun amprenta pe text dar și pe felul de a fi a eroinei principale ca spre final să-și unească trăirile și să le imprime pe propriul album ce nu va fi niciodată dat uitării.

Cum își organizează viața tănăra noastră vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că deciziile pe care le ia sunt încurcate, acțiunile sunt mânate de bune intenții însă dor până la nebunie, și totuși, cu ce se alege Beatrice într-un final e esența unui parfum de rară calitate.

Cartea „Vicios” s-a dovedit a fi o poveste fără retușuri, una în care fiecare personaj își pune amprenta și își specifică dramele, viciile și felul unic de a fi. Aici nu doar s-au scris trăirile și emoțiile în fața noastră, aici s-au deschis sufletele și s-au lăsat fie înțelese fie criticate, fie alinate sau lăsate să-și calmeze furtunile. Mi-a plăcut enorm creionarea personajului Beatrice, deoarece aceasta poate lua chipul oricărei dintre noi, deoarece nici una nu am fost scutite de priviri pătimașe, sentimente neîmpărtășite sau iubiri ținute în colivie. Orice femeie a trecut prin așteptarea acelui el, prin conștientizarea emoțiilor care ne zăpăcesc în a lua o decizie corectă, și prin zbuciumul firesc produs de chintesența vieții. „Vicios” a fost o reîntregire a obișnuințelor și a trăirilor intense fără a se face dozaj, aici totul a fost fluent și fără definiții de bază!

Recomand cu drag cartea Vicios de Alexandra Condrat, aceasta poate fi comandată de pe site-ul Editurii Petale Scrise.

Citind-o pe Maria Philip. Cartea „Seducție și venin”

Nu o singură dată am spus precum că ador să citesc operele autorilor români contemporani. Nu o dată am menționat că am rămas plăcut surprinsă de ce mi s-a așternut în fața ochilor. De poveste și tumultul emoțional prin care m-a trecut lectura. Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă apariție la editura Petale Scrise, cartea „Seducție și venin” semnată de Maria Philip. Povestea s-a dovedit a fi un basm pentru adulți ce întretaie plăcerea povestitoare cu acea euforie a plenitudinii prin iubire și scene fierbinți.

Foaie cu foaie, fraze întregi și cuvinte cu cuvânt vom parcurge un drum al misterelor, a luptelor pentru putere și a intrigilor subtile ce mereu au o doză de interes personal. Aici într-o combinație de idilic cu sfâșierea binelui, între seducție și venin vom fi martorii unor povești ce se vor scrie chiar sub ochii noștri. Istorii ce reîntregesc iubirea cu magia, pământescul cu inexplicabilul, feminitatea cu diavoleasca dorință de posedare.

Cartea ne aduce în față cărările întortocheate ale Selenei, stăpâna Tărâmului lui Venus, totul pornindu-se de la un joc de interese, de la o miză a puterii și a mâniei orgolioase. Aceasta este forțată de regele Darius să-și lase tărâmul plin de amazoane, luptătoare diafane pentru a trezi o prințesă dintr-un somn vrăjitoresc. Cum aceasta devine intrigată de toată această turnură de situație se lasă prinsă pentru a vedea unde o va purta soarta. Curiozitatea însă o costă scump, este prinsă de druidul Ianus, care o face ostatică în castelul său, departe de ochii curioșilor și de nebunia ce o poate crea aceasta în rândul bărbaților.

Ironia face ca chimia dintre cei doi să fie ceața ce le tulbură mințile concomitent, sexualitatea plutește în aer iar ei se mențin la foc mic ca apoi să explodeze în mii de stele ce le va accentua iubirea lor, însă până acolo e mult. Se refuză fățiș, se înfruntă ca apoi să lupte cot la cot alături de niște conducători lacomi, unii care nici puterea nu-i satură, nici influența. Răzbunările întunecă judecata iar luptele zguduie din temelii toată liniștea ce au dorit să o păstreze. Până la acel ultim punct am sperat ca dragostea lor și amintirile comune să-i împreuneze în a forma o forță, și nu am fost dezamăgită. Dacă vă întrebați cum într-o lume în care violența și barbaritatea e monedă de plată dragostea își mai poate găsi loc, vă pot spune că da, în pofida a tuturor încercărilor și a ororilor fără de seamăn iubirea înmugurește chiar și în inima neînfricată a druidului Ianus, mai ales că tânăra Selen e ispita care nu doar că îi trezește instinctele masculine ci și îi topește zidurile inimii.

Cum ajung să se descopere? Care le este calea până a se dărui reciproc? Cum se limpezesc apele în raport cu frații Darius și Diana vă îndemn să aflați. Cert e că povestea ia amploare cu fiece pagină dată, iar tulburarea sufletească intrigă, ba chiar stârnește imaginația într-o manieră explozivă și plină de senzualitate. Iubirea druizilor nu doar că se unduiește ca o tânără în plin amor dar și stârnește pofte ascunse de a iubi această carte semeni unui basm pe care ai vrea să-l mai recitești în nevoia de a nu pierde nici o piesă din întreaga scenă.

Cartea „Seducție și venin” e povestea contrastelor, a magiei îmbinate cu mitologic, a neînțelesului și neverosimilului cu statica viață ce uneori trece pe alături. Lectura a scos în scenă momente fierbinți pe care nu le poți trece cu vederea dar și însăși povestea, cea în care două suflete se cheamă, tânjesc după apropiere și se desfată în toată pofta trupească. Ce mai pot spune despre acest fantasy erotic e că nimic nu e ceea ce pare iar aparențele pot fi înșelătoare, doar dragostea ce se oglindește în ochi poate fi sclipirea sincerității. Că doar promisiunile mute pot avea valoare cât și enigmatica oprire a simțurilor poate produce cele mai efervescente trăiri de final care pot încununa opera, viața și eternitatea împreună.

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Petale Scrise, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!