Citind-o pe Ioana Trif. Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei. V-I”

Zilele acestea mi-au fost magice alături de o carte de excepție. M-am „rupt” de realitate și am pășit cu încredere într-o scriere plină de conținut, pe tărâmuri străjuite de vrăjitori, de regi neînfricați și prințese războinice. Minutele de lectură s-au transformat în ore iar clipele în niște efervescente stele ce mi-au dansat în fața ochilor un tablou al basmului nemărginit. Vedeam, simțeam și trăiam clipa alături de eroii cărții!

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” de Ioana Trif s-a dovedit a fi o poveste cum demult nu am mai întâlnit. Volumul apărut de curând la editura Literpress Publishing mi-a deschis larg ușile pe un tărâm al descântecelor, a limbilor străvechi și a tuturor văzutelor și nevăzutelor, am descoperit binele și răul împletit cu neverosimilul dar și iubirea ce întrece vântul și gândul.

Pe niște pământuri în plin război un rege nou își face simțită prezența, unul care va pune capăt blestemelor, a curgerii de sânge și a declinului ce îi abate pe toți. Însă pentru Jargo anii de rugăciune la mănăstire și educația în credința lui Dumnezeu îl îmblânzesc iar aici trebuie sânge rece și o minte brici pentru a lupta cu o forță necunoscută care parcă răsare din umbră lăsând moarte și suferințe pe unde merge. Realitate în care nimerește o dată ce ajunge la curte îl descurajează, însă își găsește putere să înainteze; cu prieteni aproape și cu rugăciunea pe buze merge pas cu pas pe niște poteci presărate de o tainică energie ce-l sperie dar și-l fascinează totodată. Descoperă că tot ce i s-a ascuns vrea să iasă la iveală și tot ce a crezut ca fiind respins îi poate fi aliat, iar reîntoarcerea vrăjitoarei e unica soluție pentru ca viața să dăinuie, iubirea să propage lumină iar viitorul să fie peste ținuturi un izvor cu apă vie.

Trecut și prezent, azi și mâine, lumea oamenilor simpli și cea a zeităților, vrăjitoare frumoase cu suflete îngreunate și o umbră a răului ce vrea să renască în numele distrugerii, toate se reunesc pentru a crea sub ochii noștri un câmp al bătăliei în care nu vor fi câștigători deoarece prețul e mult prea mare. Vor fi iubiri fugare dar și emoții încărcate, vor fi redescoperiri și pasiuni greu de ținut în frâu, toate acestea înnodate cu un fir subțire a magiei sângelui, a posesivității și răzbunării a cărei sfârșit nu se vede. Și totuși în acest volum fiecare își primește răsplata, își găsește drumul și mai ales își dă libertate sufletului; aici am desprins printre file o poveste ca o căutare ce își ostoiește zbuciumul doar atunci când fiecare își așează piesa sa într-un puzzle mult prea complex. Doar finalul mi-a arătat că ce credeam a fi un sfârșit e doar un început…

Mai pot adăuga că aici printre cuvinte și emoții s-au format două cupluri, două iubiri nemuritoare care doar prin dragoste vor face ca pământurile lor regale să dăinuie. Cumva trădările și răutățile se așează ca un praf pus pe pământ iar ploaia îl va stinge fără a i se mai simți prezența, iar viața își va urma cursul ei. Poate spre uitare, sau poate spre ceva și mai tulburător decât le-a fost trecutul. Cine știe, cu puterea magiei e greu să te pui mai ales că întotdeauna e imprevizibilă! Cine știe…

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” a fost un roman destul de pătrunzător care m-a captivat încă de la primele pagini, eroii s-au dovedit a fi ușor de îndrăgit iar firul epic destul de alert, fapt care a creat în mine o dorință de a citit și a tot citi. Mi-a plăcut lumea vrăjitoarelor, a magiei și a senzației că totul va fi bine. Am adorat iubirea ce s-a revărsat dintre file cât și dorințele celor implicați în a-și crea un … și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Volumul chiar dacă a fost presărat în tonuri întunecate ale trădărilor, urii și răzbunării, a blestemelor transmise peste veacuri așezământul textual a arătat că iubirea va trona. Azi, mâine și pe vecie!

Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, ve-ți rămâne plăcut surprinși de această carte.

Citindu-l pe Yoann Iacono. Cartea „Un Stradivarius de la Goebbels”

Născut la 30 decembrie 1980 la Bordeaux, Yoann IACONO este absolvent de studii superioare la Institutul de Studii Politice din Toulouse și Institutul Național de Studii Teritoriale din Strasbourg. Înalt funcționar public și consilier politic, a lucrat pentru foști miniștri din Franța. Pe lângă toate atributele sale acesta își cultivă latura scriitorească redând viață unei povești inedite, acea a unui destin împletit cu muzicalitate într-un timp al ororilor de pe urma războiului mondial, și mai exact povestea lui Nejiko Suwa, o talentată violonistă japoneză, care își pune sufletul în interiorul instrumentului său, în acel Stradivarius care își poartă propriul secret îmbibat în lemnul fin și unduiturile perfect poziționate. O poveste ce m-a răscolit, dar și mi-a întărit convingerea că în timpuri tulburi nici măcar arta nu scapă, nu e lăsată să înflorească, ba chiar e orientată acolo unde „cântă” demnitarii. Trist dar adevărat!

Se spune că și viorile au suflet…

Cartea „Un Stradivarius de la Goebbels” ne spune povestea lui Nejiko Suwa, o tânără violonistă din Japonia ce primește în dar de la Joseph Goebbels un înalt funcționar al statului German un Stradivarius în anul 1943, devenind astfel un simbol al legăturilor între Germania și Japonia în timpuri tulburi. Această legătură înrădăcinează viziunile, concepțiile asupra lumii dar și a mersului istoriei. În această luptă de putere, de intrigă și măreție statală Nejiko supraviețuiește legându-se spiritual de această vioară cu o istorie în spate pe care ea încearcă să o afle. Astfel aflăm pas cu pas cum se crează acea conexiune cu instrumentul, cum Nejiko se „luptă” cu acesta pentru a crea muzica, pentru a-și potrivi caracterul cu însăși vibrația coardelor care la început i-au dat atâtea bătăi de cap. Iar în mersul lucrurilor războiul e din ce în ce mai avan, circumstanțele mai fumurii iar direcțiile tot mai încâlcite.

Realitatea este un întreg fără detaliu, dar un întreg care se lasă prins doar de o acumulare de detalii, astfel încât a omite unul singur înseamnă deja a-l deforma.

Și totuși povestea acestei cărți începe de la un căutător, un el care a investigat anume dispariția acelui Stradivarius luat cu forța de Goebbels, și care ajunge pe mâinile muncite în ore de antrenament a tinerei Nejiko; acel el care ajunge să dețină caietele intime ale violonistă japonez pentru a le da glas, o dorință venită însăși de la emerita cântăreață ce vrea să pună un mare punct acolo unde întrebările au planat ani la rând. Astfel ca între două focuri merge scriera plonjând de la cel ce cu înflăcărare a mers pe urmele violonistei dar și a gândurilor ei scrise cu înfrigurare în propriile caiete; sensibilități de viață, frici nestăvilite și emoții greu de definit.

Departe de a se concentra doar pe aspectul muzical, cartea „Un Stradivarius de la Goebbels” duce o simfonie a unei epoci crude și al realităților sale politice mârșave în care muzica devine un instrument de propagandă. Acolo unde nu se vrea se intimidează, acolo unde se cere se pleacă capul. Umilința și înghenuncherea e punct fix în fața artei, a tot ce înseamnă ilustru și creație. În concluzie nimic nu va mai fi la fel. Nici chiar viața tinerei violoniste din Japonia, Nejiko Suwa.

Cartea „Un Stradivarius de la Goebbels” a tratat tema războiului totuși focusul a fost spre viața și desfășurarea carierei lui Nejiko Suwa, violonista ce a creat puntea dintre Japonia și Germania, două țări ce au împărtășit aceleași idealuri ca să ajungă praf și pulbere, nu înainte ca să îngenuncheze orașe întregi. Aflăm un traseu greu pe care Nejiko l-a parcurs ca fire artistică dar și zbuciumul prin care a trecut atât în timpul celui de-al doilea război dar mai ales atunci când acesta s-a terminat; atunci s-a simțit inutilă, fără iubire și admirație, și nu în ultimul rând „vânată” pentru ceea ce a protejat cel mai mult, anume acel Stradivarius. Chiar dacă acțiunea e înrolată în jurul violonistei japoneze citirea cărții s-a dovedit a fi destul de antrenantă și pe gustul meu; am aflat detalii noi și din alt unghi al acelui război ce a zguduit o lume întreagă.

Recomand cu drag cartea!