Citind-o pe Cătălina Pană. Cartea „A ta, Mia”!

Zilele trecute am finisat o minunată carte ce cuprinde o poveste incitant de colorată. Autoarea cu o dibăcie a folosit toată paleta de culori pentru a ne duce vizual într-o galerie a iubirii și a patimii, a zbuciumului dar și a regăsirilor, a emoțiilor scăpate din frâu dar și a erotismului efervescent care a fost atât de unduitor ca o pensulă pe pânza goală ce prinde contur chiar sub ochii noștri.

Cartea „A ta, Mia” de autoarea Cătălina Pană a apărut anul acesta la Editura Petale Scrise și este prima carte din seria Zodia Ispitei, o poveste ce va aduce la un loc iubirea cu ura, pierderea cu regăsirea, lacrimile cu bucuria într-un cadru menit să se lipească de suflet. Să placă și să nu plece de acolo în nevoia de a aștepta cuminte și următoarele povești ce vor reîntregi acest film al forței atracției ce ni se prezintă atât de frumos.

Printre pagini aflăm povestea Mariei zisă și Mia, o tânără suavă crescută în inima unei mănăstiri; aceasta se dedică în totalitate picturii, îndeletnicire care o scoate din anonimat într-o mare de oameni necunoscuți. Însă povestea ei începe nicidecum în direcția culorilor, ci în cea a inimii, poveste ce va zgudui atât lumea ei cât și a celui pe care îl alege pentru întâia experiență sexuală. Acel necunoscut totuși e legat de ea print-un fir invizibil demonstrând faptul că soarta ne râde de la spate atunci când ne credem deasupra tuturor, că le știm pe toate sau că fuga e sănătoasă.

Dar să încep cu începutul… noaptea ce e aliata celor ce se caută îi găsește pe Mia și pe Toni într-un club de noapte, un loc în care amândoi nu ar vrea să se afle, ironia face ca pictorița să fie „salvată” de el, și colac peste pupăză să îl aleagă pe el pentru a i se dărui fără rețineri. Însă noaptea furtunoasă se încheie cu o fugă, Mia alege să nu privească în spate și își începe un nou capitol din viață dar fără acel care îi va fi imprimat pe suflet. Ei, dar karma-i o mare șmecheră, astfel după numai câteva săptămâni i-l scoate în față mai periculos de sexy ca oricând pe Toni, în calitate de șef. Frustrarea, furia chiar și dezolarea i se citesc pe chipul Miei, vrea să rupă orice legătură însă situația în care se află nu îi dă de ales, mai ales că ecourile din trecut își fac simțită prezența într-un mod tăios.

Povestea lor ia amploare cu fiecare pagină dată, tachinările sunt la ordinea zilei dar și emoțiile ce îi încarcă pe fiecare în parte; atât el cât și ea își poartă fricile, frustrările și pierderile ca pe o haină ce le lasă umerii plecați nepermițându-le să ia de la viață totul ce li se cuvine. Iar pe această notă fiecare ba fuge în întâmpinarea unul altuia ba fug în direcții opuse fără a realiza că ei se completează, că doar în doi pot fi o forță de neînvins. Până cedează, în fața sorții, a zilei, a nopții și a brațelor în care se dăruiesc. Din nou și din nou.

Însă totuși pericolul pândește, trecutul urlă iar secretele doar îngreunează claritatea zilei de mâine. Toate aceste amenințări doar încing atmosfera călind spiritul celor doi protagoniști iar momentele de intimitate îi fac să se cunoască la nivel de substanță sedimentând îi ei acea convingere că sunt făcuți unul pentru altul. Cum și în ce manieră vă îndemn să aflați, cert e că nu veți fi scutiți de scene fierbinți dar și de dezvăluiri ce vă vor zgudui inima. Veți înțelege până unde te poate duce frica, până la ce acțiuni te poate împinge nebunia și cât de înălțător poate fi zborul iubirii. O carte ce te va face să iubești iubirea ce-ți va fi frumos schițată…

Cartea „A ta, Mia” este o poveste ce subliniază încercările de supraviețuire într-o lume în care cineva te vrea slab. O carte despre pierderi și regăsiri dar și despre vindecarea traumelor prin intermediul iubirii, forța acesteia prin care te reculegi, te ridici sus, tot mai sus. Cătălina Pană a scris cu o forță uluitoare fiecare punct de vedere, a dat fiecărui personaj posibilitatea să se afirme dar și focalizare pe senzație, trăire și urcuș. O carte ce te determină să îți acorzi acea pauză și să te bucuri de o lectură ce îți trezește imaginația, ce te face să visezi și nu în ultimul rând îți arată evoluția unei relații ce a început fulgerător. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, eu am primit o adevărată plăcere, și cu sinceritate vă spun că abia aștept și celelalte volume pentru că leoaica din mine a fost ispitită rău de tot.

Citind-o pe Ioana Trif. Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei. V-I”

Zilele acestea mi-au fost magice alături de o carte de excepție. M-am „rupt” de realitate și am pășit cu încredere într-o scriere plină de conținut, pe tărâmuri străjuite de vrăjitori, de regi neînfricați și prințese războinice. Minutele de lectură s-au transformat în ore iar clipele în niște efervescente stele ce mi-au dansat în fața ochilor un tablou al basmului nemărginit. Vedeam, simțeam și trăiam clipa alături de eroii cărții!

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” de Ioana Trif s-a dovedit a fi o poveste cum demult nu am mai întâlnit. Volumul apărut de curând la editura Literpress Publishing mi-a deschis larg ușile pe un tărâm al descântecelor, a limbilor străvechi și a tuturor văzutelor și nevăzutelor, am descoperit binele și răul împletit cu neverosimilul dar și iubirea ce întrece vântul și gândul.

Pe niște pământuri în plin război un rege nou își face simțită prezența, unul care va pune capăt blestemelor, a curgerii de sânge și a declinului ce îi abate pe toți. Însă pentru Jargo anii de rugăciune la mănăstire și educația în credința lui Dumnezeu îl îmblânzesc iar aici trebuie sânge rece și o minte brici pentru a lupta cu o forță necunoscută care parcă răsare din umbră lăsând moarte și suferințe pe unde merge. Realitate în care nimerește o dată ce ajunge la curte îl descurajează, însă își găsește putere să înainteze; cu prieteni aproape și cu rugăciunea pe buze merge pas cu pas pe niște poteci presărate de o tainică energie ce-l sperie dar și-l fascinează totodată. Descoperă că tot ce i s-a ascuns vrea să iasă la iveală și tot ce a crezut ca fiind respins îi poate fi aliat, iar reîntoarcerea vrăjitoarei e unica soluție pentru ca viața să dăinuie, iubirea să propage lumină iar viitorul să fie peste ținuturi un izvor cu apă vie.

Trecut și prezent, azi și mâine, lumea oamenilor simpli și cea a zeităților, vrăjitoare frumoase cu suflete îngreunate și o umbră a răului ce vrea să renască în numele distrugerii, toate se reunesc pentru a crea sub ochii noștri un câmp al bătăliei în care nu vor fi câștigători deoarece prețul e mult prea mare. Vor fi iubiri fugare dar și emoții încărcate, vor fi redescoperiri și pasiuni greu de ținut în frâu, toate acestea înnodate cu un fir subțire a magiei sângelui, a posesivității și răzbunării a cărei sfârșit nu se vede. Și totuși în acest volum fiecare își primește răsplata, își găsește drumul și mai ales își dă libertate sufletului; aici am desprins printre file o poveste ca o căutare ce își ostoiește zbuciumul doar atunci când fiecare își așează piesa sa într-un puzzle mult prea complex. Doar finalul mi-a arătat că ce credeam a fi un sfârșit e doar un început…

Mai pot adăuga că aici printre cuvinte și emoții s-au format două cupluri, două iubiri nemuritoare care doar prin dragoste vor face ca pământurile lor regale să dăinuie. Cumva trădările și răutățile se așează ca un praf pus pe pământ iar ploaia îl va stinge fără a i se mai simți prezența, iar viața își va urma cursul ei. Poate spre uitare, sau poate spre ceva și mai tulburător decât le-a fost trecutul. Cine știe, cu puterea magiei e greu să te pui mai ales că întotdeauna e imprevizibilă! Cine știe…

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” a fost un roman destul de pătrunzător care m-a captivat încă de la primele pagini, eroii s-au dovedit a fi ușor de îndrăgit iar firul epic destul de alert, fapt care a creat în mine o dorință de a citit și a tot citi. Mi-a plăcut lumea vrăjitoarelor, a magiei și a senzației că totul va fi bine. Am adorat iubirea ce s-a revărsat dintre file cât și dorințele celor implicați în a-și crea un … și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Volumul chiar dacă a fost presărat în tonuri întunecate ale trădărilor, urii și răzbunării, a blestemelor transmise peste veacuri așezământul textual a arătat că iubirea va trona. Azi, mâine și pe vecie!

Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, ve-ți rămâne plăcut surprinși de această carte.

Citind-o pe Kelly Moran. Cartea „Cred în fericire”

Kelly Moran este fostă membră a Scriitorilor romantici din America, unde a fost finalistă a Premiului de Excelență. Cărțile ei au drepturi de traducere străină în Germania, Republica Cehă, România și Olanda. Printre interesele lui Kelly se numără: filme savuroase și arta în toată splendoarea ei. Kelly Moran este un autor de bestseller-uri care își ia inspirația de oriunde, aceasta este originară din Wisconsin, dar locuiește în Carolina de Sud alături de cei trei fii ai săi, câinele și pisica lor.

Dacă cu ceva timp în urmă v-am prezentat cartea „Fericirea în brațele tale apărută la LiterPress Publishing semnată de autoare, astăzi vreau să vă surprind cu al doilea volum al seriei Cattenach Ranch ce s-a dovedit „lipicios” de dulce îmbinând două povești ce s-au completat armonios. Povestea celor ce în prima carte a însemnat pierdere și regăsire în cartea „Cred în fericire” a însemnat redescoperire și prețuire, două cupluri ce și-au dat frâu liber să simtă, să trăiască și să iubească în pofida greutăților și fricilor umbroase.

Încă din primul volum aflăm mici fragmente despre eroii acestei cărți recent citite de mine; despre Nakos Hunt ce de mic copil a părăsit intimitatea tribului său nativ Arapaho în favoarea ranch-ului Cattenach, loc unde a devenit cu timpul „acasă”. Acesta a trecut prin momente grele de acomodare dar și șlefuirea unui caracter dominat de răbdare, înțelegere și istețime. Tot aici o cunoaște și pe ea, pe Amy Woods care deși nu e atât de vulcanică ca stăpâna ranch-ului prezența ei îl intrigă, îl fascinează. În ani această stare se sedimentează apărând acea împăcare și detașare fără implicații emoționale, doar o prietenie strânsă dintre cei trei, Nakos, Olivia și Amy.

Însă o situație stresantă în care nimerește Amy îl face pe Nakos conștient că emoțiile pentru aceasta sunt mult prea puternice, practic se deschide acea cutie de mult lăsată pe un raft deja prăfuit ce acum se revarsă peste ei cu o intensitate colosală. Amy trecută printr-un divorț urât dar și cu sechele după bătaia ce a primit-o de la fostul soț încearcă să se reclădească, să își readune forțele să pășească mai departe, însă realizează că se simte tot mai pierdută într-un tumult existențial în care se vede o străină, o intrusă și nu doar. Și practic când totul se limpezește trecutul își face simțită prezența, un secret ce o zguduie o amenință din nou, o face să se simtă din nou acea fetiță de 12 ani ce a căzut pradă diperării, a durerii și a mutilării sufletești și trupești. Din nou îi trece prin fața ochilor viața ei plină de alegeri proaste și de suferințe absolute.

Însă apropierea lui Amy de Nakos o face să se vindece, să creadă în fericire și în noțiunea iubirii ce i-a fost străină. Parcursul poveștii lor nu e miere, rănile adânci, fricile, temerile mereu au lăsat un gol lăuntric care i-au făcut să înainteze timid, un pas în față și doi înapoi. Însă finalul e divin, a meritat așteptarea, zbuciumul chiar și jocul acela în care pauzele dintre ei au fost binevenite.

Cartea în ansamblu a fost creată să placă de la început până la sfârșit, cu un crez al fericirii autoarea a mărșăluit convinsă fiind că tot ce ne va reda prin emoție și vibrație sexuală să fie de calitate, să se imprime pe sufletul cititorului și să îl facă dependent de această serie. Calmitatea masculină a fost completată de efervescența feminină, senzualitatea prin uniune a fost cireașa de pe tort iar însăși subtextele au format conținutul definitoriu închegând o poveste excepțional de atractivă.

Cartea „Cred în fericire” s-a dovedit a fi un roman pe cât de relaxant pe atât de complex; cu personaje frumos conturate acesta surprinde prin originalitatea construcției de cadre în care eroii cărții își trăiesc decepțiile, iubirile neîmpărtășite și dragostea într-o manieră unică, toate asezonate cu iz de rustic. Mi-a plăcut această carte de la început până la sfârșit, și cu siguranță călătoria emoțională a personajelor principale este una pe care nu vrei să o ratezi!

Recomand cu drag aceste două cărți a seriei Cattenach Ranch care m-au purtat pe aripile iubirii!

Citind-o pe Mihaela Anghel. Cartea „Tainele Timpului. Lumi pierdute”

Chiar de dimineață am încheiat ultimul capitol al unei minunate cărți ce mi-a deschis în timpul lecturii secretele lumii, a civilizației ce a fost făcută din lumină pentru stabilitatea divinății, și iubirea în forma unei curățenii purificatoare. Și spre deliciul meu și mai mult de atât.

Apărută de curând la Editura Petale Scrise cartea „Tainele Timpului. Lumi pierdute” scrisă de Mihaela Anghel m-a incitat încă de la primele pagini. Cu o narațiune alertă și o temă aleasă ce lasă loc de mister și intrigă povestea se așterne nici pe departe cum te aștepți, ba chiar ajungi să îți dezvolți acea stare de curiozitate pe parcurs de nu o mai poți ține în frâu. Fiecare stare prin care te trece lectura îți întărește convingerea că romanul este prevăzut să te facă dependent/ă de el, să te ațâțe și să îți cânte în ecouri acele superstiții și necunoscute care se dovedesc a fi o incursiunea în timp și spațiu departe de orizontul viziunilor noastre.

„Pietrele vii de pe teritoriul țării noastre veghează cu strășnicie la păstrarea intactă a spiritualității și credințelor strămoșești, facilitând, totodată, accesul către un spațiu neobișnuit și un timp… mai altfel.”

Îl avem ca erou principal pe Vasile Toma, inițial un copil rătăcit într-un sătuc pitoresc care e gazda unor pietre vii numite și trovanți. Acesta petrece zi de zi alături de ele într-un dialog telepatic pe care micul copil inițial îl privește ca pe o joacă, una neînțeleasă de cei adulți ca mai apoi să treacă drept un imbold de a studia mai departe această latură a ecosistemei devenind geolog. Viața sa e profund marcată de impactul pietrelor, toate intervențiile dar și ultima sa călătorie avută sub îndemnul lor pe când avea șapte ani face ca să se simtă străin în propria piele, parcă ar trăi pe alături neînțeles fiind de nimeni. Întrebările rămân fără răspuns iar nelămuririle îl fac tot mai înverșunat să caute. Toate însă se schimbă când se reîntoarce în satul lăsat în urmă, din nou simte chemarea, acea voce lăuntrică care îl îndeamnă să meargă să mai vadă pietrele. Revederea îl bulversează iar ce îi e dat să afle îl cutremură și mai mult, practic îl transpune într-o nouă viață, una care va răscoli începutul tuturor începuturilor.

O dată pătruns în lumea celor ce știu răspunsurile i se derulează ca într-un film o nouă formă de viață, una care se găsea în Lemuria și Altantida, două lumi ce se hrăneau energetic din lumină și pura noțiune de iubire până când forța și puterea a făcut diferența dintre cele două iar unele suflete s-au intersectat întratât de mult încând chemarea lor a trecut dincolo de toate legile universale pentru a împlini voia karmei de a așeza lucrurile într-o orânduire potrivită. Una care are motivarea de a împăca zbuciumul, de a calma spiritele trecute și a da continuitate prin regăsire.

Iar această regăsire poartă o grelime de neimaginat, una de a derula soarta unei mari Preotese pe nume Saray, mesagerul Iubirii Divine care poartă pe umeri o sarcină mare, acea de a păstra tainele nemuririi, cât și acele învățături sacre care nu trebuie să ajungă pe mâinele unor neinițiați. Agonia, noul dar și trădările se înfiripă parcă absorbind spațiul din jurul acesteia îndemnând-o să fie mai vigilentă, însă sfârșitul e iminent iar opțiunile prea puține. Însă ce știe aceasta e că un sfârșit nu e un final, iar o boare de speranță poate din nou reclădi iubirea, creația divină și slova Dumnezeiască.

Ce are în comun un om care nu se regăsește pe sine dintr-un timp prezent și o preoteasă dintr-o altă lume de mult dispărută auzită din legende vă îndemn să aflați; cert e că și eu am auzit cuvinte spuse pe jumătate de voce despre bolovani ce cresc, sau care își schimbă forma, despre oameni care au o energie aparte care îi îndeamnă să le vorbească, adevăr sau minciune nu am aflat adevărul nici până astăzi, însă cartea cumva mi-a amintit de acest aspect. Și am zâmbit contemplativ…

Cartea „Tainele Timpului. Lumi pierdute” s-a dovedit a fi o lectură de o energie plină de vitalitate. Tot misterul, pericolul, intriga dar și vibrațiile iubirii mi-au desenat un tablou în plină culoare. Am străbătut tărâmuri legendare și am palpat nefirescul ca fiind parte din tot ce s-a înfățișat în fața ochilor. Am îmbrățișat această lectură abandonându-mă în totalitate unei povești nu doar scrise bine dar și de o profunzime textuală irezistibilă. Recomand cartea acelor împătimiți de a se rupe de „acum” și de a pluti dincolo de timp și spațiu într-un loc al dinamismului sedimentat cu o acuratețe lăudabilă. Acolo unde spiritul e liber iar mintea deschisă să perceapă arhaicul!

Citind-o pe Simona Tănăsescu. Cartea „Un Crăciun pentru noi doi”

Scriitoarea Simona Tănăsescu, născută în data de 12 august 1978 la București, a urmat studii la Jurnalism și la Dimitrie Cantemir- Management Turistic și Comercial. La moment este editor la Editura Velvet Story cât și o autoare care are în palmares un buchet frumos de scrieri literare, printre care se numără-, „Karma-i o zdreanță„Lacrima Stejarului”,  și seria Ciclul Vital nouă, prin apariția primelor două volume: „Pe Gaura cheii” și „Prin Telescop”Anul acesta autoarea ne-a surprins cu romanul, “Creatoarea de vise”urmat la scurt timp de o poveste feerică în tonurile sărbătorilor de Crăciun intituată „Un Crăciun pentru noi doi”, prima din seria BookYourLove, o carte ce mi-a cuprins sufletul într-o îmbrățișare călduroasă și mi-a demonstrat încă o dată că sufletele pereche se găsesc indiferent de circumstanțe și de poziționarea stelelor de pe cer.

Mi-am creat în casă o atmosferă plină de culoare și arome, iar pe fundalul unor cântece melodioase am început aventura mea alături de eroii principali ce mi-au arătat că credința dar și magia ascunsă într-un colț al sufletului poate să se înfăptuiască. În pasul dansant al emoțiilor am parcurs într-un vals al fulgilor o poveste ce s-a sedimentat pe suflet și va rămâne imprimată pe retină. Simona Tănăsescu din nou mi-a dăruit o poveste încântătoare în care emoția a vibrat, în care trăirile au fost intense iar iubirea plină de artificii!

O avem ca eroină pe Alissa, o tânără jurnalistă care își pune luminile pe cariera sa deoarece în viața proprie e un haos greu de ținut în frâu. Povestea ne întâmpină în momentul când aceasta își primește lecțiile de la propria-i bunică ce îi subliniază niște învățăminte pe care Alissa sau le ia în glumă sau le trece cu vederea. Sau durerea îi este mult prea mare pentru ca acestea să fie primite aici și acum. Și totuși constată că nu mai poate așa, trebuie să-și ia în mâini viața și să meargă înainte chiar dacă umbra fostului soț o urmează ca o nălucă ce-i umbrește fericirea.

Fiind o fire plină de surprize aceasta într-un impuls de moment acceptă o nouă provocare în carieră dar și în viața ei, aceea de a se înregistra pe un joc, o platformă revoluționară în lumea tehnologiei, una în care jucătorii își aleg o lume desprinsă dintr-o carte, în care își pot crea propriile povești de dragoste, socializând și nu doar, pot trece de asemenea la etape următoare. Alissa este ca reprezentant de la revista la care lucrează, iar scopul ei e de a testa, de a-și face o părere și de a scrie un articol concret despre impactul jocului asupra participanților. Însă primește șocul vieții atunci când merge să se vadă cu reprezentanții și oamenii din spatele aplicației dar și cei ce au jucat într-un cerc restrâns, surpriza e nimeni altul decât fostul soț, cel ce s-a ocupat de partea media. Furia dar și cele câteva pahare în plus îi întunecă judecata astfel face un video public în care ponegrește platforma și scopul acesteia în cel mai rău hal, iar de aici toate i se întorc împotriva ei.

Iar cel care din umbră își rulează planul de răzbunare e nimeni altul decât Noah, creatorul jocului, dar și unul dintre cei doi frați Thompson care e pornit rău împotriva femeii ce i-a dat toată munca de-o viață peste cap, muncă în care și-a investit timp dar și imaginație ce i s-a pus picătură cu picătură încă de la tragicul accident întâmplat cu mulți ani în urmă cu fratele său vitreg Josh făcându-l țintuit în scaunul cu rotile.

Însă soarta are alte planuri, iar ce s-a început cu o ură și răzbunare se poate întoarce cum nici o imaginație nu poate creiona. Și mai ales într-o atracție real vizibilă, una care pârjolește orice terminație, una care transpune imaginea din vis mai aevea ca oricând. O proiecție a unui început ce nu va avea sfârșit…

„Ploua cu găleata. – Alissa, nu eu sunt de vină că tu m-ai îndrăgostit de tine! a strigat în gura mare, deschizând larg brațele și privind spre cer. Până să mă dezmeticesc, m-a luat în brațe, lăsându-mă jos de abia în fața ușii. Am deschis, în timp ce săruturile lui fierbinți îmi acopereau linia gâtului. „

Povestea se accelerează pe măsură ce înaintăm, însă ce mi-a atras atenția e cum dragostea poate șterge răutatea, fanaticul gând de răzbunare dar și dușmănia. Cum ea acoperă ca primii fulgi de nea paloarea cărărilor și a pornirilor înnegrite de fapte nedeslușite. Cum înnălbește inima punând acolo blândețe, noblețe chiar și compasiune. Aventura acestei cărți este atât de complexă încât o îndrăgești fără să realizezi, doar citești și te bucuri de ceea ce parcurgi, nu ai rețineri ci doar o „sălbatică” curiozitate să vezi cum vor așeza piesele jocului cei doi eroi ce s-au adunat din bucăți sfărâmate pentru a merge înainte ca niște învingători ce sunt. Am adorat chiar și acea încăpățânare a celor doi, acea sinceritate dezarmantă care a pornit prin dezvăluirea propriei vieți a Alissei în fața unui străin. Acele rătăciri prin descoperirea dragostei și abandonului emoțional într-un Paris ce a unit două suflete contrar pornirilor și a așteptărilor. Am iubit iubirea lor și am sperat până la ultimul cuvânt la … și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Finalul este unul … așa cum am vrut eu. Iar micile secvențe de ce va urma în al doilea volum mi-au întărit convingerea că povestea ce ne așteaptă ne va perpeli și mai mult. Ce pot să mai spun e că autoarea e izvor nesecat de inspirație și creativitate care întotdeauna surprinde de la plăcut spre senzațional.

Cartea „Un Crăciun pentru noi doi” subliniază ideea că inimii nu-i poți dicta. E povestea ce a reunit noțiunea de familie, dragoste și Crăciun într-o peliculă developată chiar sub ochii mei, una care a înlăturat jumătățile de măsură pentru a scoate în evidență perfectul prin imperfect, acea dăruire dintre un el și o ea ce au fost predestinați unul pentru altul. Într-un cadru perfect asezonat cu fulgi de nea și Crăciun iubirea va trona, iar intensitatea celor citite va persista încă mult timp deoarece eu sunt o romantică incurabilă care uneori visează cu ochii deschiși!

Vă îndemn la lectură, cartea „Un Crăciun pentru noi doi” a creat în jurul meu o magie aparte, toate combinațiile dintre pagini au transformat povestea într-o lectură extrem de plăcută și relaxantă, capabilă fiind să mă primească într-un ecou al sărbătorilor și mai ales a Crăciunului.