Citind-o pe Veronica Gavril. Cartea „Surâsul etern al zilei de ieri”

Veronica Gavril (născută în Iași, 10 august 1988) este mamă, soție, fiică și prietenă, roluri extrem de importante în procesul ei de evoluție și identitate. Totodată Trainer în Resurse Umane, Life Coach și Blogger. Funcții care o ajută să învețe continuu și să promoveze lectura și autocunoașterea fără de care viața nu ar avea strălucire. Pasionată de cărți și literatură încă din copilărie, a început a scrie articole motivaționale despre relații, trăire și eșecuri de la vârsta de 19 ani. A participat la mai multe concursuri de creație și a colaborat cu diverse reviste de publicații online. De asemenea, a scris trei cărți de dezvoltare personală în care a adunat cugetări și reflecții asupra naturii și condiției umane. Una dintre acestea a ajuns pe mâna mea, și mai exact cartea „Surâsul etern al zilei de ieri” apărută la Iași, 2020.

Cartea s-a dovedit a fi un balsam ce m-a uns pe suflet. Prin învățăminte știute sau mai puțin, prin povești cu morale adânci aceasta pune piatră cu piatră la a clădi o personalitate echilibrată, fie că ești bărbat sau femeie scriitura șlefuiește un caracter plăcut înclinat spre bine, spre dăruire și calm.

„Iubiți fără ezitare! Și exprimați-vă din inimă!”

Ar putea fi o imagine cu carte, floare şi text

Cartea reîntregește zilele aducându-ne în față niște filosofii pe cât de simple pe atât de ignorate de unii dintre noi. Și nu cunosc persoane care să nu fi trecut măcar o dată prin cumpene tragice ce le-au marcat viața, astfel- povețele venite de aici vor cuprinde cu blândețea cuvintelor omul, deznădejdea lui și starea sa din care nu poate ieși pentru a-l ajuta să procreeze prin arta de a fi, aici și acum într-un timp al neclarităților.

„Sensul vieții nu este o decizie, ci o stare de conștiință care îmbrățișează universul întreg.”

Orice gând e direcționat spre a sugera că iluzia dispare când începi să trăiești cu adevărat. Când ne oprim și privim totul în ansamblu, când facem acel „stop” binevenit pentru a ne reculege din toată furtuna ce se dezlănțuie în jurul nostru. Orice cuvânt plin de învățături ne face să avem grijă ce punem în cuibul sufletului nostru, cum selectăm bunăvoința de interesele meschine, cum dăruim fără a aștepta ceva la schimb, cum credem în iubire chiar dacă rănile trecute ne trag în jos.

„Aici, acum, și chiar în această clipă trebuie să iubim minunatul dar numit „viață”. „

Autoarea prin poveștile cu pilde ne arată ce am putea îmbunătăți, unde avem scăpări și ce ar trebui să luăm de la o situație în care nu găsim soluții, porniri sau zâmbete. Cu siguranță fiecare ne vom oglindi în această carte jurnal în care s-a făcut pe zile însemnările cele mai prețioase. Veronica Gavril ne învață că scopul în viață e esența, că teama e cea ce ne determină să supraviețuim iar iubirea este Dumnezeu. Indiferent cum am parcurge textul aceasta se va sedimenta în adâncul minții creând o eternizare a înțelepciunii ca un dar venit din suflet pentru inimi ce se caută pentru a se regăsi.

„Lumea este un întreg miracol format din firimituri de minuni.”

Cartea „Surâsul etern al zilei de ieri” a fost primită încă de la primele pagini în sufletul meu ca pe o completare ce a lipsit. Ca o piesă ce trebuia așezată la locul său. Lectura a fost una fluentă, de inspirație și aspirație la ceva mai mult, la mai bine, la mai frumos. Scriitura marcată de o simbolistică aparte îndeamnă la adunarea tuturor faptelor de la… și până la, ca o introspecție a tuturor acțiunilor trecute și viitoare. Vă recomand cartea cu drag, aceste lecții de înțelepciune ce vor alina sufletul într-o nevoie de apropiere pur omenească.

„Nimeni și nimic nu este lipsit de însemnătate. „

Cartea poate fi achiziționată de aici!

Citindu-le pe Natașa Alina Culea și Gabriela Presadă. Cartea „Te-a sedus și s-a dus”

Natașa Alina Culea este o scriitoare româncă de origine ucraineană, născută la Tulcea. Aceasta are un buchet literar impresionant la care se mai adaugă și ultima sa apariție „Te-a sedus și s-a dus”, carte scrisă în colaborare cu psihologul Gabriela Presadă. Dacă prin celelalte cărți autoarea Natașa Alina Culea ne obișnuise să ne treacă prin diferite stări cu poveștile unor personaje concrete aici nimic nu mai e fictiv, aici realitatea bate filmul transpunându-se într-o trăire intensă pe care o poate simți fiecare într-o manieră sau alta. „Te-a sedus și s-a dus” mi-a fost mai mult decât o carte, a fost glasul meu cât și ghidul perfect ce a scos la iveală unele temeri, unele câștiguri și nu în ultimul rând feminitatea, acea asumare de a fi femeie nu doar ca gen ci și ca personalitate integră.

„Femeile întreabă despre relații. Bărbații răspund.
S-au pus cele mai arzătoare întrebări ale femeilor privind relațiile de iubire, iar 15 bărbați, cu profesii diverse și aflați în diferite etape de viață, au răspuns conform propriilor concepții și păreri sincere.
Tocmai datorită răspunsurilor lor, unii au dorit să rămână anonimi.”

Fiecare femeie până își descoperă/dezvoltă potențialul ajunge să săvârșească greșeli, fie în a alege ceva/cineva, fie a urma ceva/cineva ce pune greu amprente pe felul ei de a fi. Iar an de an dacă se adună tot mai multe frustrări și goluri neumplute se ajunge la un cerc vicios, fie că vorbim de aspectele profesionale fie cele personale. Profesional dacă ajungi să nu te regăsești te poți orienta foarte ușor cu mici imbolduri din afară, însă ce faci cu zbuciumul personal? Cu alegerea unui partener cu care să rezonezi. Cu calmul unui cămin prielnic. Cu însăși noțiunea de căsnicie și familie. Astfel, autoarele ne-au ieșit în întâmpinare cu o carte ce are menirea să ne deschidă ochii ba chiar să ne dea acea zdruncinare din temelii pentru a vedea dincolo de aparențe, dincolo de cuvintele plasate strategic de unii bărbați ce se văd mari jucători și cuceritori.

Însoțită de mulți termeni de specialitate dar și teorii în ale relațiilor cartea „Te-a sedus și s-a dus. Cum schimbi povestea” vine ca un ajutor la timpul potrivit pentru femeile ce nu se regăsesc, acele suflete ce s-au pierdut în marea dezamăgire. Și sunt sigură, multe dintre noi purtăm după sine bagaje întregi de frici ce încă s-au sedimentat în copilărie, multe dintre noi sunt frustrate de ceea ce au ales și le-au făcut să fie acum și aici; multe încă speră la schimbare dar nu acționează, lasă timpul să treacă în naivitatea că toate se vor rezolva de la sine. Și mai multe sunt care încă cred că iubirea schimbă tot, nu ea schimbă, ci noi datorită ei, cu ajutorul ei, prin dăruirea față de cineva anume. Noi suntem și forța și unealta.

Cartea în sine e despre fiecare femeie ce a dorit iubire, a dorit să simtă, să cunoască fiorul dar i s-au stins luminile încă de la începutul zborului. Scrierea e despre cum să te înalți, cum să îți creezi propriile lumini din negura celor întâmplate și să lupți, și în primul rând să nu te pierzi e tine în această goană existențială după fanatismul sentimental creat ca o mască a socialului perfect. Pentru că e incorect să credem în perfecțiune, da în original, unic, specific unuia sau a altuia, însă perfect -nu. Nu trebuie să punem pe nimeni pe tron, altfel ajungem să fim o umbră a relației, a sentimentelor ce se vor rătăci pe drum.

„Te-a sedus și s-a dus. Cum schimbi povestea” e cartea cu și despre femei în solidaritatea de a ajuta. De a ne ține aproape una pe alta și de a încuraja schimbarea poveștii în care te simți străină, în care nu-ți găsești locul, în care ești doar o piesă de schimb într-o viață vitregă. E cartea în care expresia „de ce” mi se pare moneda de schimb, de ce eu… de ce mi se întâmplă mie asta? Și sunt doar unele exemple, deoarece aici ve-ți găsi exerciții fixe ce vă vor direcționa acolo unde sufletul încearcă să se mintă, iar mintea refuză să de-a luciditate. Ce pot să vă spun mai mult de atât e că lectura nu va fi cursivă și de o plonjare înspre o poveste fixă- nu, ceea ce o să întâlniți aici pot fi blocajele cu care te confrunți chiar acum, poate fi situați în care ești și de care ți-e frică într-o manieră naivă de nepregătire, poți regăsi aici sau glasul tău lăuntric ce-ți strigă din ani să ieși dintr-o relație defectă sau îndemnul la ceva mai bun, la ceea ce meriți de fapt fără modestie, ci cu bună dreptate.

Dintr-un adevăr în altul, dintr-o situație în alta și mai încâlcită autoarele ne pun pe tavă păreri, abandonuri, frici, constrângeri și complacerea într-un mod direct încât ajunge până la inimă și se dizolvă producând o reacție în lanț al trezirii bruște. Constați cu regret citind că ai fost sau poate ești încă o ea care suferă, care speră sau care e oarbă într-o relație în care nu ești în câștig, ba nici măcat nu ești ca personalitate, ca componentă. Și trebuie să știm un lucru, suntem puternice doar atunci când suntem conștiente de noi, de puterea zâmbetului nostru, de tăria cuvintelor noastre și nu în ultimul rând de forța acțiunilor noastre. Mie îmi rămâne să vă îndemn la lectură și să mulțumesc autoarelor pentru acest ghid ce mi-a luminat orizonturile și mi-a conturat segmentul de cum am putea schimba povestea, cum am putea ieși învingătoare dintr-o luptă pierdută dar cu capul sus fără a ni se îngenunchea felul de a fi sau feminitatea. Cum am putea dobândi încrederea și demnitatea prin a nu renunța la noi înșine. La noi ca femei, parte a unui tot întreg!

Recomand cartea cu drag, aceasta poate fi găsită pe site-ul editurii Bookzone, alături de celelalte cărți semnate de Natașa Alina Culea.

Citind-o pe Vali Șerban. Cartea „Iartă, crede în tine și mergi mai departe.”

De multe ori simțim că suntem cu moralul la pământ, că orice nu am face parcă nu se leagă, însă sunt și momente în care iei o carte din bibliotecă, o răsfoiești și parcă toate se adună în una, anume în acea lectură ce te învălui într-o mantie protectoare pregătită să-ți dea învățămintele lumii într-un limbaj simplist însă unul care să te facă să înțelegi profunzimea dar și calea cea dreaptă. O astfel de alegere literară am făcut și eu atunci când am hotărât să citesc cartea „Iartă, crede în tine și mergi mai departe” scrisă de Vali Șerban, editată la editura Berg, 2021. Cartea în ansamblu mi-a oferit o doză sănătoasă de pace lăuntrică, o liniște purificatoare și mi-a reamintit care sunt adevăratele motive pentru care merită să mă bucur de viață, pe ce să pun accentele și să nu uit să mă prețuiesc în primul rând pe mine, să nu pierd acel unic fel de a fi.

„Cândva, i‑am spus unui pescăruș să‑mi dea o pereche de aripi. Voiam să zbor. Așa, ca el. Deasupra mării.
– Tu n‑ai nevoie de aripi! mi‑a răspuns, căutându‑și un loc pe nisipul mării… Cât timp suflă viața în tine, ai aripi! Doar trebuie să le simți, să le întinzi și să te înalți…”

Ar putea fi o imagine cu carte şi floare

o carte ca o alinare…

Deși a fost o cartea ce putea fi citită într-o singură zi am simțit nevoia să lungesc lecturarea ei, din motivul profunzimii ei și a cuvintelor ce îmi sunau atât de cunoscute, a stărilor ce nu-mi erau străine. În toată paleta de emoții și situații cartea a fost de o blândețe aparte chiar și atunci când a subliniat adevăruri mai puțin plăcute. Cuvintele înmuiate în mierea autoarei au fost ca un pansament sau ca o lămurire la ce a fost, ce suntem și ce-am pierdut în neștire. Combinată cu citate celebre și filosofii proprii cartea a plăcut din prima și cred că va fi un bun prieten pentru oricine o va alege.

 Cartea ne trece prin mai multe situații pe care fiecare le-am simțit într-o manieră sau alta, unele de extaz și plăcere, iar altele de dezamăgiri profunde. Cum fiecare capitol a fost cu o reprezentare a ceva anume ordinea se poate alege în măsură a cât de bună îți e ziua, sau ce ai vrea să tratezi cu leacul cuvântului. Însă vă asigur că mesajul transmis face cât o mie de cuvinte, din fiecare mică bucată de text ajungi să legi inima de acele gânduri răzlețe ale autoarei Vali Șerban și să faci un pact tăcut cu impresiile acesteia.

Autoarea și-a sedimentat gândurile și concepțiile despre viață și le-a expus în această carte. O lectură pe cât de obișnuită pe atât de plină de speranță, credibilitate și esență. În urma lecturii rămâi cu nădejdea și bucuria din lucruri mici, rămâi cu împăcarea și cu noțiunea de a trăi azi, aici și acum. În câteva cuvinte cartea relatează perfectul imperfect care ne face să fim unici prin definiție. O carte extraordinară. Nu vreau să vă povestesc prea mult, pentru că trebuie să o descoperiți singuri. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, și vă las câteva citate ce mi s-au lipit de suflet…

Citate din carte ce m-au impresionat:

  • De-a lungul vremii, viața m-a învățat că cel mai important cont este cel pe care mi-l deschid în suflet. Nu la bancă.
  • Aș spune că ieri stă de cele mai multe ori în spatele lui azi, iar mâine caută să ne sară în brațe…
  • Aș spune că acum suntem plânsul de ieri și zâmbetul de mâine…
  • Am înțeles că valorez atât cât sunt, nu cât spui tu, singurul evaluator corect rămânând întotdeauna Dumnezeu.
  • Iubirea este inefabilă. Vine pe furiș, intră-n suflet și nu mai pleacă niciodată.
  • Vreau să țipi, timpule! Să zbieri cât mai tare în frigul din noi…
  • Mâna neîntinsă, în sufletul căreia stau scrise povești tăcute, n-are nevoie de pomană! Are nevoie de iubire. Atât!
  • Oamenii oferă doar ceea ce sunt.
  • Dacă timpul mi-ar da tălpile lui, m-aș opri. Și aș fi.
  • … iartă-te, iartă-i, crede în tine și mergi mai departe!
  • Tu să fii bine. Noi nu ne-am născut ca să fim pe placul oricui. Oricui e oriunde. Tot e doar în tine.
  • E mare lucru să știm să fim!

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Berg, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citind-o pe Ludmila Rain. Cartea „Zbor desculț”

Poezia pentru mine întotdeauna a avut un colț aparte în inimă. Fiecare vers în parte mereu a atins mai sensibil coardele subconștientului răscolind acel gong al plăcerii ce doar rima o poate redescoperi la mine. Valeriu Butulescu spune despre poezie că ea este…„un testament în versuri, fără timbre fiscale”, iar eu îi dau dreptate, doar înșiruind emoția prin poezie poți lăsa în urma ta idealul din sufletul unui poet.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre noua carte citită de mine, un volum de versuri ce mi-au clădit cuvânt cu cuvânt o emoție ce încă mai vibrează în inima mea. Cartea „Zbor desculț” de Ludmila Rain nu a fost doar o carte și atât, a fost pasiunea unor anotimpuri, a fost iluzii și refugii, a fost visarea înălțătoare dar și pierderea zborului, a fost lacrimi dar și îmbărbătarea prin iubire. A fost idealul realității îngânat pe foaie de o inimă de poet.

„Eu n-am cerut să-mi placă poezia,
Pe mine poezia m-a ales,
M-a miruit cu câteva cuvinte
Din care pot să-mi fac un Univers.”

„M-am ridicat zburând în cercuri,
Te-am tot pândit să văd ce faci…
Venisei doar c-o haină veche,
Târziu în iarnă să mă-mbraci.”

Valeria Mahok menționa că „poeziile sunt florile câmpului sufletesc parfumate de intensitatea simțiri emotive”, și cât adevăr are, cu o astfel de încărcătură parfumată m-a întâmpinat și cartea Ludmilei, aroma ce mi-a îmbătat simțirea este și va rămâne, tamponată pe piele și înscripționată pe retină. În cartea ei albastru parcă nu e doar o culoare, parcă toamna nu e o trecere și parcă iubirea e mai delicată. Fiecare revărsare de sentimente nu mi-au fost străină însă totuși a păstrat acel gust al noului.

Cartea „Zbor desculț” a fost o muzică a sufletului înșirată ca o salbă de mărgele printre degetele mele spre ai atinge rafinarea. Fiecare cuvânt s-a strecurat prin gândurile mele creând un gong al umplerii, a descoperirilor într-un noian al profunzimilor. Poezia autoarei Ludmila Rain este și va rămâne însușirea unică peste iubire, durere, dezamăgire și suferință într-o mare a universului.

„Am văzut și-am auzit
Cum o cântă psalții,
Dragostea și-atunci când moare
Vindecă pe alții.”

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul  Editurii Literpress Publishing, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citind-o pe Aura B. Lupu. Cartea „Eu. Și atât”!

Astăzi am finisat o carte de-a dreptul emoționantă, una care mi-a amintit cât de vulnerabili ajungem când totul scârțâie în viața noastră, una care a atins acele coarde cunoscute de mine deoarece am avut și eu un caz în familie de acest gen cât și sinceritatea debordantă pe care autoarea nu a dozat-o, ba chiar nici nu a cosmetizat-o, a lăsat ca totul să ne învălui și să ne trezească, să ne semnalizeze pericolul chiar dacă e poleit în zâmbete și subânțelesuri.

Cum deja am citit cele două cărți semnate de autoarea Aura B. Lupu, ”Trăirile Aurei”, „Trăirile Aurei V-II” eram la curent cu stilul direct a acesteia însă ce mi s-a așezat în fața ochilor a fost pe departe mult peste așteptările mele. Încă de la primele pagini impactul a fost fulminant, datele cât și direcția presărată de Aura mi-a răscolit zona de confort. Mi-a biciuit emoțiile ducându-mă cu gândul la cât poate rezista un suflet de femeie…

„Aura iși încredințează trăirile jurnalelor, după care iese la iveală cu un verb decis, provocator. ,,Mai am momente cand plâng, scriind. Dar, de cele mai multe ori, e de bucurie. Că pot manifesta ceea ce simt. Că pot impărtăși ceea ce gandesc. Și, mai ales, că pot exprima ceea ce sunt: Eu. Și atât.””

O avem ca eroină pe Alisa, o tânără care se complace într-o relație toxică, după bătăi repetate aceasta își adună tot curajul pentru a divorța. Această decizie însă o duce într-o altă extremă, lipsurile o fac vulnerabilă în fața societății defecte. Având doi copii și un fost soț ce nu-și ia în serios contribuția legală față de copii Alisa ajunge la limita puterilor iar o propunere venită de a pleca peste hotare îi unge sufletul dar îi accelerează totuși mintea. Foarte nesigură dar cu vise mărețe la bani mulți aceasta se învoiește într-o călătorie spre noi posibilități, însă ce descoperă e mult peste puterile ei. Și totuși, ca o războinică își apără demnitatea.

„Cotidianul poate fi extrem de dur. Ce faci dacă omul iubit te transformă în sac de box, viața e o lămâie acră și nu ai doar grija ta? Plecarea la muncă în străinătate pare a fi unica soluție. Dar dacă munca promisă se demonstrează a fi o capcană?”

De multe ori mi-a repetat și mie mama, „fii atentă că cel apropiat te poate da în gât”, inițial nu am înțeles aluziile ei, însă cu timpul da- la această concluzie ajunge și eroina principală atunci când de propria sa prietenă este trădată spre a fi de vânzare într-o țară străină ei. Tocmelile s-au făcut pe la spate, iar miza a fost una deja știută, însă ce nu au pus ceilalți în calcul e puterea de rezistență a Alisei, aceasta se adună din mocirla în care este și chiar dacă e la capătul puterilor nu vrea să se piardă pe sine, tot ce-a mai rămas stâns după o căsnicie de coșmar.

Situațiile în care nimerește eroina, cât și întorsăturile ce o călesc fac din ea o fire și mai puternică, o zdruncină bine dar și cred că îi dau acel avânt și motivație de a fi „ea” mai presus de tot. Și atât. I-am fost alături Alisei și am plâns la unison durerea ei, depărtarea ce a ținut-o înstrăinată de copii și neputința ei de a o lua de la capăt. Cum s-au întors toate cărările sau ce a înfruntat Alisa vă îndemn să aflați, sincer… această carte nu se rezumă, ea trebuie citită și, atât!

Cartea „Eu. Și atât” este o poveste ce te răscolește. Nu poți fi impasiv la toate cele înșiruite aici. O carte plină de emoție ce vine ca un duș rece arătând și partea cealaltă a monedei, acolo unde nu totul e roz și nu tot ce se vede plăcut la exterior e și curat la interior. Povestea s-a dovedit a fi una a contrastelor, a luptei și a dezrădăcinării forțate în nevoia de a fi, de a proteja și oferi. Recomand cartea cu drag, eu am rămas cu o vagă întrebare… ce-ar fi fost dacă?