Citind-o pe Ioana S. Bogorodea. Cartea „nOMadă”

Ioana S. Bogorodea (născută în 1979, Tulcea), este licențiată a Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Sociologie. Ioana S. Bogorodea a publicat proză scurtă în revistele „Vatra”, „Steaua Dobrogei” și „”Aspirații”, ultima fiind revista Colegiului Dobrogean „Spiru C. Haret” din Tulcea. A debutat cu volumul „Răzbunarea Sarei”, pentru care a primit premiul Editurii Rafet din Râmnicu Sărat în cadrul Festivalului Internațional „Titel Constantinescu”, ediția a 15-a, 2022. A primit premiul 3 pentru miniaturi narative la concursul de proză „Valentin Șerbu”, organizat de Centrul Cultural „Jean Bart”, Tulcea.

De câteva zile am finisat cartea „nOMadă” scrisă de Ioana S. Bogorodea și încă stau și îi analizez parcursul. Cu o acțiune total departe de ce am citit eu până acum acest thriller mi-a jonglat în fața ochilor un scenariu inedit, unul pe cât de fantastic tot pe atât de psihologic; scrierea a fost făcută cu o așa acuratețe textuală încât am fost prinsă printre rânduri. Am încercat pas cu pas alături de personaje să înțeleg mersul lucrurilor, să percep mutările și să anticipez mișcările într-un joc destul de întortocheat al sorții. Cu siguranță nu m-am așteptat ca natura acestei cărți să mă răscolească atât de mult.

O avem ca eroină pe Geanina, un spirit rătăcit care nu își găsește alinarea. Își cunoaște sfârșitul trupesc în cel mai atoce moment dar și face descoperirea de a migra către un alt corp. Această nouă abilitate o stârnește enorm de mult și realizează că cunoștințele sale în materie de psihologie și neurologie nu au fost în zadar, acum e hotărâtă mai mult ca niciodată să-și trăiască viața ca spirit nomad departe de limitările ce le-a avut în corpul original. E pregătită să facă din gazda sa un atuu pentru o nouă existență exploratoare. Însă rateurile nu întârzie să apară, parcă o pată neagră o încurcă să se bucure deplin de noile sale forme trupești, de la o bătrână bolnavă la un copil firav, de la un bărbat fugar la o femeie criminală… astfel, Geanina realizează că atingerea desăvârșită a păcii interioare e departe de a fi înfăptuită. Nici pe departe. Morții se țin de ea ca un șir de fantome gata să rupă din personalitatea sa, și cât de absurd nu ar suna, încă o șlefuiesc negativ îngropând în ea frica, nesiguranța, incertitudinea unui viitor. Zi după zi Geanina e gongul propriilor sale alegeri proaste, și totuși încă speră, la o tămăduire a sufletului prin iubire, prin împlinire… prin simpla noțiune a fericirii, o unică necunoscută în toată existența sa. Iar timpul trece, și nu îi este prieten deloc.

Ioana S. Bogorodea ne creionează un scenariu de film, aceasta redă cu o măiestrie aparte firea unică a eroinei cărții, lupta interioară cu ce a fost și ce a moștenit pe parcurs dar și experiența unor migrări în jurul cărora se vor deschide cărțile pentru înțelegerea absolută. Autoarea descrie atât de amănunțit cum cu fiecare mutare Geanina înțelege că e mai mult un „parazit” ce-și anihilează gazda, că e un impediment ce creează căderi de vieți iar undeva acolo ceva se întâmplă, poate o revelație, poate trezirea conștiinței încât realizezi că nu poți critica personajul, pentru că cine nu e dornic să mai trăiască încă un pic? Încă o zi. Încă o oră, încă o clipă. Eroina noastră încearcă să se prindă de viață … și mai exact de o viață fericită, iar acum mai mult ca niciodată simte că aici e aici, prezentul e palpabil ca și iubirea ce întotdeauna i-a fost străină. Și nu o putem condamna pentru asta.

„Din momentul în care am migrat prima oară, am devenit o ființă fără corp, un suflet fără casă. Mereu tolerată în viaţa şi trupul altcuiva, niciodată vioara principală a orchestrei. Atacată, urmărită, învinovăţită pentru greşelile tuturor. (…) Nu aşa îmi doresc să trăiesc.”

Cartea „nOMadă” s-a dovedit a fi o lectură destul de puternică. Impactul acesteia se resimte iar multitudinea de întrebări acaparează mintea chiar și după lecturarea acesteia. Pe lângă subiectul inedit însăși personajul a făcut ca întreg textul să fie într-o alertă continuă. Și totuși, ce știm de nomadism? … despre migrarea dintr-un trup în altul? După cum spuneam cartea debordează de neobișnuit, de inexplicabil și frenetic, iar toate în ansamblu duc mintea cititorului într-o lume total diferită iar acest aspect doar provoacă curiozitatea dar și dorința de a așeza piesele într-un puzzle final. Pentru a vedea întreg tabloul. Sunt sigură că acest roman va fi pe buzele multora, de ce spun asta… ei bine, însăși unicitatea scrierii vorbește de la sine dar și aspectele psihologice care sunt greu de trecut cu vederea, acestea întăresc convingerea că „nOMadă” e mai mult decât o carte, e o dezlănțuire de emoții, trăiri dar și neverosimil. Cartea e cărarea singuraticilor, e lumea căutătorilor dar și fereastra deschisă pentru cei ce vor mai mult. E lectura ce discret te ghidează spre un sens al vieții!

Citind-ul pe Ionel Rușanu. Cartea „În mintea mea încape o Galaxie. Evoluția Arconă. Volumul 1”

Ionel Rusanu lucrează ca inginer de comunicații digitale. El a scris primele sale povești SF în timpul liceului și le-a trimis la „Exploratorii de mâine”, o emisiune radio populară pentru feedback, care a fost în general pozitiv. După 40 de ani, a revenit la scris. Debut în 2018 cu romanul SF „A Galaxy in My Mind”. În 2021 a publicat la Editura Letras o colecție de povestiri „Loteria vieții – Povești cu pandemie” (ediția română – Loteria vieții – povesti din pandemie). Anul 2022 i-a adus autorului o nouă publicație, cartea „În mintea mea încape o Galaxie. Evoluția Arconă. Volumul 1” apărută la editura Cassius Books vine ca o gură de aer proaspăt pentru iubitorii de SF. Toată acțiunea e într-o alertă continuă care nu lasă cititorului nici un răgaz, se scrie sub ochii noștri nu doar povestea ci și emoția ce încarcă orice literă!

O avem ca eroină pe Ava Johnson, o tânără ce simte în ea o diferență aparte comparativ cu toată omenirea care e la cheremul Arconilor, cei care domnesc pe Pământ fără a li se opune rezistență, de ce?… pentru că aceștia au abilitatea de a controla mintea și de a supune Galaxii întregi. Ava însă, nutrește emoții amestecate combinate cu o dorință avidă de a-i înfrunta, iar această ocazie i se ivește când într-o zi oarecare își vede copia sa murind și transmițându-i cu ultima suflare niște informații importante. Pe cât e de bulversată tânăra înțelege că departe de viața iluzorie creată de Arconi oamenii pot fi și altfel, pot pune rezistență. Pot înfrunta acea zombare în folosul unei alte forme de viață. Curiozitatea însă i se transformă într-un adevăr mult prea apăsător, toate informațiile ce se revarsă peste ea doar în câteva ore ajung să-i dea de înțeles că nimic nu e ceea ce pare, nici lumea în care trăiește, nici casa în care și-a croit amintiri, nici familia… dar nici chiar ea, deja nu va mai fi la fel. Cu o rapiditate amenințătoare Ava pășește pe nisipuri mișcătoare, își crează prietenii pe care nu le-ar fi crezut posibile dar și i se pun în față niște sarcini pe alocuri mult peste puterile ei. Însă învață, pas cu pas cum să-și înfrunte temerile, cum să înainteze și să-și scrie destinul predestinat în astre.

Ionel Rușanu ne surprinde cu imagini desprinse ca dintr-un film bun, unul care își îndreaptă privitorul în zonele cele mai aprinse ale acțiunii, acolo unde inima pulsează iar dorința de a ajuta e atât de neoprită, încât, se crează o legătură cu textul într-un mod unic. Mi-am creionat în minte chipul Avei, i-am surprins iuțeala minții dar și curiozitatea, i-am văzut în gesturi dorința de a fi prezentă, dar și dăruirea în numele binelui. Stilul de scriere este total inedit, pe cât de cursiv și alert, tot pe atât de bine gândit și de explorare. Toate în ansamblu cuceresc cititorul aducând în prim plan suspansul, neprevăzutul, dar și importanța personajului Ava. E o carte ca o poveste savuroasă pe care nu poți să o lași din mână, te abandonezi textul și trăiești emoția. Aici și acum.

 „În mintea mea încape o Galaxie. Evoluția Arconă” este o lectură încântătoare, care te ține captiv între paginile sale de la prima și până la ultima filă. Orice acțiune sau labirint textual a însemnat o nouă provocare pentru mine ca cititor, am dorit să fiu acolo cu eroina cărții printre stele, să privesc prin ochii ei galaxia. Să trăiesc aventura. Să percep lumea din prisma ei. Să evadez și să mă bucur de fantezia unei realități relative. Să joc în acea cursă a inexplicabilului și să primesc elementele originale ale scriiturii ca pe niște forme intergalactice după care să merg, pas cu pas pentru a pune totul cap-coadă. Recomand cu drag acest SF plin de suspans, plin de adrenalină și mister, pot spune că o astfel de carte bine scrisă poate trezi în mine dorința de a parcurge mai mult sfera SF-urilor chiar dacă nu sunt o mare exploratoare a acestui gen literar. „În mintea mea încape o Galaxie. Evoluția Arconă” s-a dovedit a fi mult peste presupunerile mele și cu nerăbdare aștept volumul doi. Abia aștept. Vă îndemn la lectură, veți rămâne plăcut surprinși!

Citind-o pe Raluca Sferle. Cartea „Tânărul Prinț.” V-II din Seria Profeția

Raluca Sferle s-a născut la Oradea, din liceu fiind pasionată de informatică, astfel că mai târziu a dat la facultatea de inginerie, profil TI, finalizând masterul de Management în Tehnologia Informației. În timpul anilor de facultate a scris romanul de „Tânăra războinică„, debutând în anul 2020 la editura Virtuală. În primăvara anului 2021 a lansat un nou roman fantasy, intitulat „Vânătorul nopții„. Tot în același an, a lansat „Inimă încătușată„, iar în 2022 a publicat al doilea volum din „Tânăra războinică” intitulat: „Tânărul prinț„.

Pentru acest articol autoarea Raluca Sferle menționează: ” Duologia „Tânăra războinică” și „Tânărul prinț” a fost schițată pe când încă eram la liceu. Știam cum urma să se termine încă de când am început să scriu la ea. Aveam idei noi aproape în fiecare zi, iar aventura protagoniștilor mei începea să prindă un contur clar. Sentimentele Esterei curgeau și se legau frumos de evenimentele prin care trecea. Atât de prinsă am fost în poveste încât nu am putut abandona scrisul nici măcar în timpul cursurilor. Scriam fără oprire în pauze, cursuri, sesiuni și vacanțe. Îmi amintesc că am început la al doilea volum iarna și am scris-o cap coadă în aproximativ patru luni. Încă nu publicasem primul volum, așa că-mi era ușor să modific dacă ceva nu părea să se lege, dar din fericire istorisirea a curs lin. Poate nu știați, dar am fost tentată să dau un altfel de final, unul nu prea fericit. Dar am crezut că ei merită o șansă. În ciuda provocărilor, nu am vrut ca în final relația celor doi să ajungă una cu pământul. Cum nu aveam în plan să continui duologia, am zis că finalul poveștii e unul potrivit. Nu m-am înșelat, dar am greșit când am spus că povestea lor se termină în acel punct. Din contră, abia din acel moment începea aventura lor. Ah, pe când scriam nu aveam în plan să public, deoarece pasiunea mea pentru scris era un secret pe care nu voiam să-l dezvălui lumii. Editoarea mea și prietenii apropiați mi-au schimbat părerea. Cu fiecare carte pe care am terminat-o, am învățat ceva nou. De la acest volum, am învățat să am mai multă încredere în munca mea și aprecierile celor apropiați.”

Volumul „Tânărul Prinț” din Seria Profeția reunește istoria, trecutul cu prezentul într-o poveste foarte bine scrisă; printre pagini se strigă gloria dar și sacrificiul, se formează viața cu bune și rele dar se descoperă și acele sentimente ce vor reîntregi o operă a unei autoare ce mi-a devenit dragă prin scrierile sale. Cartea a surprins nu doar prin povestea eroinei cărții ci și printr-o construcție textuală total diferită de alte cărți citite de mine, aici și acum am văzut imaginile cum luau viață chiar sub ochii mei pulsând a acțiune, a dorințe înflăcărate și aspirații către o îndeplinire definitivă a unei preziceri finale ce s-au va aduce pace sau va provoca iadul pe pământ. Iar toate acestea reunite într-o luptă interioară în care protagonista cărții va avea cu sine, cu visele sale destrămate dar și sentimentele profunde ascunse adânc în suflet. Tăinuite de curioși. Ferită de ochii tuturor. Singură. Pustie. Dornică de liniște. De pace. De împlinire…

„Privesc apa liniștindu-mă. Mi-am găsit un moment de pace și mă bucur de el. Inspir cu nesaț aerul proaspăt și hrănitor cât mai pot. (…)”

Din nou și din nou Estera Merini este prinsă în legământul Profeției; visele parcă i se adună în unul iar emoțiile o țin ca într-o menghină. Dacă în primul volum a scăpat ca prin urechile acului de nimiloșii asasini dar și temutele capcane ale unor regi nebuni de această dată ea se avântă cu o mai mare râvnă într-un război ce va zgudui istoria și va rescrie totul de la ea și după aceasta. Acum însă e timpul ei, momentul care prinde contur o dată ce tânăra noastră își ia soarta în mâini și luptă împotriva curenților pentru ca pacea să dăinuie. Însă nimic nu e ceea ce pare, războinicul Iosua o săgetează cu privirea, prințesa o repede cu replici acide iar colegii de la Academie văd în ea o intrusă, una care nu are sânge de luptătoare; și totuși, Estera e departe de a se simți inferioară. Luptă singură pentru statului ei, pentru creditul care i la dat regele atunci când a ales-o pe „Ea”, unica.

„Plângi, dar apoi ridică-te și luptă.”

 Tânărul prinț Iosua încearcă în fel și chip să-și mențină poziția dar și să ducă la bun sfârșit sarcina defunctului său tată, însă nu-i este ușor, comploturile se țes ca o pânză de păianjen în care oricând poți cădea. Iar relația sa cu prințesa regatului nu îl avantajează în nici un fel, secretele parcă strâng de gât iar ignorarea emoțiilor fac din acesta o furtună gata să doboare totul în cale. Iar într-un plan secund Estera trebuie să-și înfrunte temerile pentru ca națiunea să dăinuie, ca moartea să se potolească și să nu se mai răsfrângă asupra celor nevinovați. Însă până atunci e cale lungă, acum și aici eroina noastră trebuie să-și adune forța și să-și clădească caracterul pentru a înfrunta toate obstacolele ce i-au fost pregătite de soartă. Și vă asigur, nu au fost puține. Ba chiar unele cu mult peste puterile ei, însă sclipirea aceea din sufletul Esterei a făcut-o să vadă în ansamblu problemele, să le înfrunte cu mâinile goale și cu spreranța unei reînoirii prin dăruire proprie.

„Îmi șterg cu podul palmei lacrimile care-mi cad pe obraz. Voi supraviețui.”

Volumul „Tânărul Prinț” mi-a intrat sub piele la propriu, de această dată mizele au fost mult mai mari iar sacrificiile mai dureroase. Natura acestei povești a fost de o intensitate răvășitoare ca și determinarea eroilor de a trece peste obstacole plătind prețul cel mai mare. Dacă prima carte am citit-o dintr-o suflare, pe aceasta am prins-o chiar pe nerăsuflate, dorind cu ardoare să văd partea de finalitate, un sfârșit pe care mi l-am creionat în minte ca fiind liniștit, ca o ploaie răcoroasă într-un anotimp secetos. Avem parte de numeroase răsturnări de situație, conspirații, trădări dureroase, alianțe neașteptate, planuri mișelești făcute pe la colțuri, evenimente terifiante, dar și momente în care inima face o pauză de respiro căutând acea luminiță de la capătul tunelului. Și o găsim pe ea, Estera, tânăra care va fi salvare pentru mulți, va fi alinare pentru alții și jumătate din inimă pentru acel „El”. Însă toate la timpul potrivit. Mie îmi revine sarcina de a vă îndemna la lectură, o să rămâneți profund impresionați de această scriere. De ce? Deoarece prin suspans, aventuri, pasiuni, mistere dureroase și revelații răvășitoare, Seria Profeția, mi-a demonstrat că are toate atributele celei mai reușite duologii fantasy citite de mine.  Cum se desfășoară totul și cine iese învingător, te invit să citești singur/ă. Nu vei regreta, garantat!