Citind-o pe Simona Radu. Cartea „Zeița cerului, Tomiris”

Istorie, legende și pământuri strămoșești, toate acestea veți cuprinde cu ochii într-o carte ce a fost ca o călătorie în timp și spațiu. O poveste ce s-a ramificat sub priviri luând drumul iubirii și suferinței, a domniei și a complotului, a puterii și năzuinței de a fi în fruntea tuturor. O scriere a destinului, a cuvintelor răstălmăcite și a drumului spre chemarea inimii. O carte despre Mireasa Soarelui, Tomiris, o prezență istorică care mi-a trezit extrem de mult interesul.

Pentru acest articol autoarea Simona Radu menționează: „Nu sunt istoric de formație, deși ador istoria. Acesta e al treilea roman istoric (primele sunt Solul lui Zamolxe, care prezintă epoca dacică din timpul lui Burebista și Regatul lupilor – Dromihete, în care vorbesc despre războaiele dintre Dromihete și Lisimach al Macedoniei, urmașul lui Alexandru cel Mare). Dacii… sunt în inima mea. Eu sunt de-a lor, nu pot altfel. Și simt nevoia să le fac dreptate, să-i readuc în conștiința oamenilor, că prea i-am rătăcit și i-am uitat. Despre Tomiris… Știam câte ceva, apoi l-am auzit vorbind pe profesorul Mihai Popescu într-o emisiune a lui Daniel Roxin. Mi s-a părut incitant să scriu despre o perioadă cuprinsă în câteva rânduri prin cărțile de istorie. „Zeița Cerului, Sfânta Tomiris” e menționat pe o inscripție de la Tomis și de aici a pornit ideea… și titlul. Razboaiele cu Cyrus și fiul său sunt atestate documentar, ca și replicile celebre pe care le-am menționat în carte. Mai departe… Exact ca în arheologie, am plecat de la un ciob ceramic și am încercat să reconstitui toată amfora, pe principiul cauză – efect. Multe pete albe… Dar zău că aș vrea ca istoricii să mă contrazică! Asta ar însemna să facă niște studii mai aprofundate asupra epocii!

Pentru bibliografie și documentare folosesc foarte mult lucrările istoricului Dan Oltean de la Deva, pentru reperele științifice obiective, Istoria militară a poporului român pentru tacticile de luptă în primul rând, dar și Napoleon Săvescu (în Zeița Cerului am preluat ideea migrației getice pe Drumul Uriașilor și ideea masageților care au stăpânit Harappa și Mohenjo Daro). În rest, Wikipedia, documentarele și articolele de pe net. Din păcate îmi lipsește biblioteca mea pe care am lăsat-o în România.

Către cititorii mei am mii de cuvinte în carte, toate pentru ei. Dacă măcar un adolescent ar da la facultatea de istorie după ce mi-ar citi cartea și ar face lumină și dreptate repunându-i pe daci în conștiința națională, aș muri împăcată știind că mi-am împlinit menirea.”

De-ați ști cât de ușor mă atașez eu de cărțile istorice, de-ați ști cât de mult îmi plac poveștile îmbinate cu legende și mitologic încât mantia vremii ia forma mea și mă transpune în firul epic trăind alături de eroii poveștii toate zbuciumurile. Astfel, cartea „Zeița cerului, Tomiris” a fost acea lectură ce m-a prins în vraja timpului încât m-a lăsat uitată printre file conducându-mă pe drumul misterios al lumii masageților, a „miresei Soarelui” și a luptelor date pentru pământ și putere.

„Şi Soarele se milostivi atunci de ea. Fetiţa simţi noi puteri în trupuşorul neîmplinit, ori poate că razele o ajutară luându-i o parte din povară, nu ar fi ştiut prea bine s-o spună, dar ea reuşi… (…) Vestea faptei săvârşite de copila cea vitează se răspândi din neam în neam, până ajunse departe. Toţi masageţii aflară de ea. Iar anii trecură. Copila deveni fecioară frumoasă, comoara neamului de la Stânca Albă. Se dovedi suflet curat, flămând de învăţătură, astfel încât ajunse firesc preoteasă a Soarelui, împlinindu-şi menirea.”

Povestea ne spune despre destinul unei fetițe ce a fost o biruitoare în fața sălbaticilor, o tânără ce s-a dedicat înțelepciunii Soarelui și a unei femei căsătorite ce și-a pierdut soțul într-un moment de cumpănă. Soarta o face vulnerabilă iar durerea o îngenunchează, alegerile îi sunt pietre de moară însă simte că timpul ei încă nu a sosit. Aceasta după pierderea suferită se izolează în templu dedicându-se copilului ce va fi moștenitorul tronului cât și credinței sale pentru Soare; însă destinul ei își cere tributul, se vrea împlinit iar provocările vin mai încrâncenate, mai viclene și mai poleite cu mierea păcatului. Însă Tomiris simte capcana, nu se lasă înduplecată de cuvintele bine ticluite ale vestitorilor veniți de departe pentru a o cere de mireasă pentru un rege ce se crede stăpân al tuturor, ea simte că acum e acum, iar acel timp în care ea trebuie să fie grăitoare în fața oamenilor săi a venit. Însă nu-i e ușor, încrederea e atât de firavă, dar voia sorții n-o poți îndoi, iar niște evenimente fac ca să sperie dușmanul cu rele intenții; însă oare până când?

O simplă scânteie poate arde un lan întreg, astfel și în povestea noastră, un eveniment crează un lanț de întâmplări menite să zdruncine liniștea masageților, popor al soarelui în credința căruia își pot lăsa sufletul. Acum însă râuri de sânge curg, speranța e zguduită din temelii iar năpastele parcă nu mai lasă pământurile Soarelui, loc cândva al tihnei și păcii. Acum parcă întunericul și-a pus amprenta pe acele pământuri roditoare, pe acele meleaguri mioritice dar și pe acele suflete schilodite de înfrângeri. Iar Tomiris e tot mai prevăzătoare în ale stihiilor, parcă își aștepată sfârșitul într-un zbucium, însă destinul ei încă se scrie iar drumurile încă nebătătorite. Și inima încă nepotolită de iubire…

Cartea „Zeița cerului, Tomiris” de Simona Radu este o depănare de imagini legendare, ce nu pot fi trecute cu vederea. Este un roman de care ajungi să te îndrăgostești în mod iremediabil, căci îi înțelegi puterea cât și închegarea textuală care a fost întărită de o documentare asiduă. Fiecare eveniment în parte are o forță acaparatoare încât ca simplu cititor te lași dus de val într-o avalanșă de cuvinte ce nu te lasă să le abandonezi pe jumătate. În câteva cuvinte, nu poți lăsa cartea din mână. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, vă provoc să o citiți și singuri pentru a vă convinge, pentru că Tomiris e mai mult decât o femeie, e mai mult decât o figură legendară… ea e istorie și o pasăre Phoenix, mai puternică cu fiecare renaștere. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, eu una deja am dat căutări după numele renumitei eroine pentru a-i afla rădăcinile, și pentru a înțelege soarta unei femei a cărei domnie a fost una grăitoare.

„Zeița cerului, Tomiris” este o carte minunată, aceasta te îmbie, te agață și te ține captiv între paginile sale de la prima și până la ultima.