Citindu-l pe Gabriel Dinu. Cartea „De la un capăt la altul”

Poetul Gabriel Dinu a debutat în revista Viața Românească, în 1997. Colaborează cu poezie la o serie de reviste literare și este, de asemenea, coautor la următoarele antologii literare: Prietenii poetice și Așii cuvântului (2017), Antologie poetică a Cenaclului Poetic Schenk-Dyonisos și Tramvaiul poeziei (2018), Desprimăvărarea cuvântului (2019), WORT VERGESSEN (în limba germană) și Roua din cuvinte (2020). În 2019 a publicat volumul de versuri Câinele cu ochii albaștri, cu versiunea în limba franceză: Le chien aux yeux bleus, apărută la Paris cu un an mai târziu. (sursa: sionoeditura)

Anul 2021 îi aduce poetului o nouă carte apărută la editura Siono, volumul „De la un capăt la altul” este o înșiruire de poezii pe care le citești dar refuzi să le uiți având un impact considerabil deoarece predomină moartea și tot ce o cuprinde, dezolanța dar și noțiunea de viață fără a i se retușa conținutul, ba din contra, ni se aștern cuvintele și trăirile într-o paloare evidentă, una cu care ne obișnuiește prezentul existențial în fiecare zi.

(…)
Vine o moarte când viața
înseamnă tot ce
știai pe de rost
și vine o moarte
când viața este, va fi,
a fost.
(din poezia Variante)

Cum bine știți sunt o mare fană a poeziilor, de multe ori îmi vine să le dedic tot timpul meu iar alte ori prefer să le citesc cu migală parcă descâlcindu-le conținutul, uneori prefer să le citesc acompaniată de o simfonie a lui Mozart iar alte ori le contemplu parcă încercând să le dau o continuitate chiar dacă nu e cazul. Și totuși poezia are un loc aparte în inima mea, indiferent de ce cărări o străbate și ce suferințe o încarcă. Astăzi însă o să vă vorbesc despre o serie de poezii ce m-au dezarmat, autorul ca într-o luptă a sa cu sinele ne-a pus în față o furtună de cuvinte, de stări și reflecții ce au lăsat un loc de completare din partea celor ce îi vor citi opera. Parcurgând fiecare poezie în parte am realizat că golul se adâncește, senzația sfârșitului este aproape dar și a cea subtilă întrebare dacă am făcut totul, dacă am simțit cu adevărat gustul vieții în toată plenitudinea sa.

(…)
Destul de des eram fericiți
și ne zâmbeam unii altora.
Și da, eram atât de ignoranți și primitivi,
încât nu cunoșteam cuvântul nefericire.
(din poezia Nefericire)

La primul contact cu poeziile scriitorului Gabriel Dinu am fost răvășită ba chiar contrariată însă datorită ironiilor subtile dar și a umorului am parcurs fiecare cuvânt într-o repeziciune nefirească. Curiozitatea fiindu-mi stârnită minutele s-au oprit în loc creându-mi imagini fel de fel plasându-mă într-un joc al unei minți sclipitoare.

Cartea „De la un capăt la altul” s-a făcut plăcută anume prin prezentarea directă, prin subiectele abordate dar și datorită pachetului emoțional ce a uimit. Toate mesajele au avut o claritate neegalabilă și o profunzime plecată de la chintesența vieții într-un timp al furtunilor lumești. Volumul de versuri e ploaia rece ce vine să trezească spiritul dar și ochiul adormit al privitorului/cititorului aici și acum în nădejdea de a nu fi prea târziu.

Aceasta e ultima plecare
pe care v-am promis-o
mai demult.
Adio!
De-acum vă voi visa
în șoaptă.
(din poezia The end)

Citind antologia „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice”. Editura Siono

Primii fulgi de nea dau startul unor momente în care emoțiile își caută comoditatea, acele stări ce ne induc într-o hibernare plăcută menită să ne direcționeze spre lecturi la gura sobei sau spre o liniște desăvârșită savurând un ceai cald. Primele seri friguroase parcă ne trimit semne de contemplare, de pace sufletească și parcă știi că tot ce se va așterne peste noapte va fi o curățenie imaculată atât pe ulițe cât și pe toate zbuciumurile adunate.

În această notă semnificativă vă voi dezvălui numele recentei mele cărți citite, și anume un titlu ce mi-a atras atenția nu doar prin ceea ce semnifică ci și prin profunzimea cuvintelor. „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” este mai mult decât o colecție de povești ce se cern suav pe niște pagini de carte, e emoție, suspans dar și amuzament adunat de litere înșiruite pe zăpada proaspăt așezată în fața noastră.

„Ce să-ți spun despre iarnă, când toate vorbele mele sunt simple cuvinte, pentru că n-ai fost acolo să miroși, să auzi, să simți și, mai ales, să râzi? Îmi este imposibil să-ți pun în vorbă ritualurile zilelor de iarnă. De-aș fi mare meșter în cuvinte, nicio metaforă și nici o figură de stil nu-ți va putea aduce în minte amestecul de trăiri. (din povestea „A fost odată Iarnă” de Cristina Dinu) „

Îmi plac foarte mult antologiile, în special cele de Crăciun, iarnă și tot ce cuprinde acest anotimp al albului infinit. Ador să mă instalez frumos printre perne cu o cană de ceai aburind în compania unei cărți ce nu doar că-mi va desena zâmbete dar și îmi va face o plăcere să o parcurg pe istorisiri scurte în care începutul e fulminant iar sfârșitul nici pe departe un final definitiv. În această ordine de idei cartea „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” apărută recent la Editura Siono mi-a fost alintul meu, freamătul și curiozitatea ce m-a încărcat pentru câteva zile. Am întins deliberat lectura acestei cărți pentru a lua toată magia textuală, pentru a primi acea doză de unic și original transmis de fiecare autor în parte.

„Și iată că decorul îmbracă mantia strălucitoare a iernii, fumul caselor pictează tablouri felurite pe cerul infinit, iar copiii exprimă bucuria pură sub avalanșa de forme a fulgilor de nea. Magia este la ea acasă și parcă se aud colindele duioase și sunetul clopoțeilor ce vestesc Sfintele Sărbători. (din povestea „Iarna sufletului, un capitol din cartea vieții” de Florina Popa Dumeș)”

Poveste cu poveste am adunat ca într-o cutiuță prețioasă niște bijuterii în cuvinte și frământări, în acțiuni fulgerătoare și iubiri ce se vor înflori chiar sub ochii noștri. Vom străbate ierni tradiționale de care mie personal îmi e dor și vom desprinde lumile fantastice ale „ticluitorilor” de ireal. Vom merge pe potecile înzăpezite ale narațiunii și vom cuprinde nu doar fiecare istorisire dar și acel subtext ce ne va fi frumos ambalat de iscusiții scriitori. Vom aprecia truda lor dar și depănarea amintirilor dintr-o copilărie zvăpăiată în care tradiția era prețuită iar bucuriile sincere.

Mă voi abține să vă prezint poveștile, aș știrbi din munca autorilor însă ce pot adăuga este că antologia îmbină diferite genuri literare pentru toate gusturile astfel încât citirea cărții este într-o tonalitate impresionant de diversă. Aici vom descoperi scriitori cunoscuți și mai puțin știuți ce se vor juca cu emoțiile noastre, unii ne vor reda iubiri ce înnobilează iar alții vor da frâu liber imaginației zăpăcindu-ne cu personaje mirifice. Unii vor desena zâmbete pe chipul nostru înfrigurat iar alții ne vor topi prin depănarea la gura sobei a unor bazaconii înduioșătoare. Însă toți vor avea un scop, o țintă și un cadru, acel al literelor pe fulgi de nea într-o iarnă în care poveștile se scriu pe șotronul înzăpezit.

Cartea „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” este o culegere de povești cu iz din alte timpuri, o combinație diafană între ieri și azi, între ce-a fost și s-a dus și ce va avea să vină; o carte încărcată cu emoții, numai bună de citit la gura sobei, cu un ceai cald alături și cu o dispoziție bună ce pe măsura citirii se evidențiază. O carte pe care o recomand cu căldură aici și acum! 

Ar putea fi o imagine cu ‎carte şi ‎text care spune „‎Cozy Christmas Coffee Shop Amblence with Plano Jazz Christmas Music, Crackling Fire & Caf. Lote LITERE PE A ح BREAKTHE‎”‎‎

Citind antologia „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow”. Editura Siono

Acum suntem în cea mai frumoasă perioadă din an, momente în care fulgii dansează valsul emoțiilor, când mirosul de portocale te îmbie să le încerci iar atmosfera din jurul pregătirilor pentru venirea Crăciunului parcă face ca totul să devină simplu, feeric și de o copilărie firească.

Anume în această perioadă parcă sunt impulsionată să adun în jurul meu cărți tematice și să parcurg filă cu filă într-o suavă stare de spirit ce nu mă lasă să îmi treacă ziua neexperimentând iubiri de poveste, finaluri fericite și acțiuni ce aduc două suflete într-o chemare.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte, mai exact o antologie apărută anul acesta la editura Siono; frumoasa operă „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” ne prezintă autori aleși cu grijă care ne vor spune ca la gura sobei povești unice, unele cuprinse de melancolie iar altele cu dragoste, unele despre copilării zburdalnice iar altele despre tot ce se naște din emoție vie în toate formele ei.

Ar putea fi o imagine cu carte

„Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” a fost cartea ce s-a citit încet, povestitor și cu senzația de molcom. Nu am dorit grăbirea citirii din motive firești, pentru că a plăcut, pentru că a adunat în câteva sute de pagini povești original de superbe; fiecare în parte a avut acea licărire de nou și magic. De nostalgie și dor.

Prin intermediul acestei cărți am întâlnit autori noi și am surâs la poveștile nou-nouțe ale autorilor cunoscuți deja de mine. Am prețuit ingeniozitatea unora și am gândit încă o dată mesajul venit din „zăcămintele” unor povești. Am trăit emoția alături de această carte dar și am privit în zarea încărcată de nori ce prevestesc a ninsoare amintindu-mi acele troiene pe care le urcam într-o fragedă copilărie. Acele ierni ce au fost o dată… unele descoperite aici printre pagini.

Fiecare poveste și-a făcut loc în inima mea, iar ce a plăcut cel mai mult a fost faptul că genurile diferă, acțiunile fiind între cer și pământ, între amintiri depănate ca un ghem de ață sau provocări textuale ce mi-au întărit convingerea că această antologie e o adevărată bijuterie. Mă voi abține să redau aici poveștile chiar dacă am câteva favorite însă cred că adevărata magie e să aflați singuri, să parcurgeți individual un drum presărat cu fantezie dar și momente nostalgice a unor ani ce nu se vor mai întoarce, unele texte vor fi atât de calde încât profunzimea lor va cuprinde toată ființa dorind ca această stare să nu se termine niciodată.

Antologia „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” este mai mult decât o carte. Aici fiecare poveste respiră, își trăiește singură povestea și se pune în față într-o manieră unicat. Atmosfera cărții este încărcată cu iubire, dor, nostalgie și spiritul sărbătorilor iar toată această combinație face ca lectura să fie intensă, fermecătoare, într-un ton cu sezonul actual și coloritul acelor câteva zile ce ne apropie tot mai mult de Crăciun. Cartea aceasta este minunată, este o colecție de povești pe cât de diferite, pe atât de frumoase și de captivante pe care le recomand cu tot dragul. 

Ar putea fi o imagine cu carte

Citind-o pe Aura B. Lupu. Cartea „Eu. Și atât”!

Astăzi am finisat o carte de-a dreptul emoționantă, una care mi-a amintit cât de vulnerabili ajungem când totul scârțâie în viața noastră, una care a atins acele coarde cunoscute de mine deoarece am avut și eu un caz în familie de acest gen cât și sinceritatea debordantă pe care autoarea nu a dozat-o, ba chiar nici nu a cosmetizat-o, a lăsat ca totul să ne învălui și să ne trezească, să ne semnalizeze pericolul chiar dacă e poleit în zâmbete și subânțelesuri.

Cum deja am citit cele două cărți semnate de autoarea Aura B. Lupu, ”Trăirile Aurei”, „Trăirile Aurei V-II” eram la curent cu stilul direct a acesteia însă ce mi s-a așezat în fața ochilor a fost pe departe mult peste așteptările mele. Încă de la primele pagini impactul a fost fulminant, datele cât și direcția presărată de Aura mi-a răscolit zona de confort. Mi-a biciuit emoțiile ducându-mă cu gândul la cât poate rezista un suflet de femeie…

„Aura iși încredințează trăirile jurnalelor, după care iese la iveală cu un verb decis, provocator. ,,Mai am momente cand plâng, scriind. Dar, de cele mai multe ori, e de bucurie. Că pot manifesta ceea ce simt. Că pot impărtăși ceea ce gandesc. Și, mai ales, că pot exprima ceea ce sunt: Eu. Și atât.””

O avem ca eroină pe Alisa, o tânără care se complace într-o relație toxică, după bătăi repetate aceasta își adună tot curajul pentru a divorța. Această decizie însă o duce într-o altă extremă, lipsurile o fac vulnerabilă în fața societății defecte. Având doi copii și un fost soț ce nu-și ia în serios contribuția legală față de copii Alisa ajunge la limita puterilor iar o propunere venită de a pleca peste hotare îi unge sufletul dar îi accelerează totuși mintea. Foarte nesigură dar cu vise mărețe la bani mulți aceasta se învoiește într-o călătorie spre noi posibilități, însă ce descoperă e mult peste puterile ei. Și totuși, ca o războinică își apără demnitatea.

„Cotidianul poate fi extrem de dur. Ce faci dacă omul iubit te transformă în sac de box, viața e o lămâie acră și nu ai doar grija ta? Plecarea la muncă în străinătate pare a fi unica soluție. Dar dacă munca promisă se demonstrează a fi o capcană?”

De multe ori mi-a repetat și mie mama, „fii atentă că cel apropiat te poate da în gât”, inițial nu am înțeles aluziile ei, însă cu timpul da- la această concluzie ajunge și eroina principală atunci când de propria sa prietenă este trădată spre a fi de vânzare într-o țară străină ei. Tocmelile s-au făcut pe la spate, iar miza a fost una deja știută, însă ce nu au pus ceilalți în calcul e puterea de rezistență a Alisei, aceasta se adună din mocirla în care este și chiar dacă e la capătul puterilor nu vrea să se piardă pe sine, tot ce-a mai rămas stâns după o căsnicie de coșmar.

Situațiile în care nimerește eroina, cât și întorsăturile ce o călesc fac din ea o fire și mai puternică, o zdruncină bine dar și cred că îi dau acel avânt și motivație de a fi „ea” mai presus de tot. Și atât. I-am fost alături Alisei și am plâns la unison durerea ei, depărtarea ce a ținut-o înstrăinată de copii și neputința ei de a o lua de la capăt. Cum s-au întors toate cărările sau ce a înfruntat Alisa vă îndemn să aflați, sincer… această carte nu se rezumă, ea trebuie citită și, atât!

Cartea „Eu. Și atât” este o poveste ce te răscolește. Nu poți fi impasiv la toate cele înșiruite aici. O carte plină de emoție ce vine ca un duș rece arătând și partea cealaltă a monedei, acolo unde nu totul e roz și nu tot ce se vede plăcut la exterior e și curat la interior. Povestea s-a dovedit a fi una a contrastelor, a luptei și a dezrădăcinării forțate în nevoia de a fi, de a proteja și oferi. Recomand cartea cu drag, eu am rămas cu o vagă întrebare… ce-ar fi fost dacă?