Citindu-l pe Robert Littell. Cartea „Tovarășul Koba”

Robert Littell s-a nascut în Brooklyn, New York, la 8 ianuarie 1938. După absolvirea facultății, s-a înrolat pentru patru ani în Marina SUA. În timpul Războiului Rece a lucrat pentru publicația Newsweek. Robert Littell este specializat în romane de spionaj având ca teme predilecte CIA sau Uniunea Sovietică. Nu de puține ori, a fost comparat cu Graham Greene și John Le Carré, maeștrii literaturii de gen. Prima carte a sa, The Defection of A.J. Lewinter (1973), este considerată o lucrare clasică a literaturii de spionaj. Bine primite de critică au fost și The October Circle (1975), Mother Russia (1978), The Debriefi ng (1979), The Sisters (1986), The Revolutionist (1988), The Once and Future Spy (1990), An Agent in Place (1991) și The Visiting Professor (1994). O altă carte a sa, The Company (2002), bestseller New York Times, a fost adaptată ca minserie pentru rețeaua de televiziune TNT, iar Legends (2005) a primit premiul ziarului Los Angeles Times pentru cel mai bun thriller. 
În prezent, Robert Littell trăiește în Franța. Este tatăl scriitorului Jonathan Littell, distins în Hexagon cu Premiul Goncourt și Premiul Academiei Franceze pentru literatură.

Anul 2022 îi aduce autorului o traducere la Editura Publisol a cărții sale „Tovarășul Koba”, o operă care mi-a arătat și o altă latură a istoriei, mult mai intimă și văzută prin ochii unui copil ce se aruncă spre maturitate cu o forță de nedescris. Tot ce am descoperit printre aceste pagini a stârnit o curiozitate neastâmpărată dornică fiind să aflu cine e acel Koba?, ce legătura are el cu Stalin? …sau poate sunt una și aceeași persoană? Cine știe…

Pentru început aflăm tragedia din familia unui copil pe nume Leon Rozental, cu un tată mort cunoscut ca un fizician atomist strălucit, și mama acestuia, medic apreciat la spitalul Kremlinului arestată pentru un presupus complot împotriva țarului; acesta încearcă să supraviețuiască noilor schimbări. Nu-i este ușor, ce poate ști un copil de zece ani, însă adaptarea vine o dată ce înțelege că totul e pe umerii săi, ajutori fiindu-i alți copii lăsați fără părinți; astfel ca o echipă de orfani aceștia mărșăluiesc prin camere secrete, tuneluri sinistre în căutarea hranei, hainelor dar și a supraviețuirii. Însă totul se schimbă atunci când Leon îl întâlnește pe Koba, un bătrân răpciugos care susține că îl ajută pe Stalin să conducă țara. Conexiune dintre cei doi se instalează fără mari dificiențe, comunicarea este cursivă iar poveștile și mărturisirile se deapănă ca din ghemul numit viață adunându-se smoc în mâinile unui copil isteț ce se vrea mare.

Lui Koba îi face bine prezența copilului, împărtășindu-i șmecherii legate de curtarea fetelor și sex, dar și despre motanii din jurul lui Stalin, despre Revoluția bolșevică, Lenin, Trotki chiar și despre evrei și deportările în Siberia. Bătrânul nu se sinchisește de vârsta copilului decretându-i fără limite despre executări în masă dar și despre moartea prin infometare a milioane de țărani. Nu se ascunde după degete când se deschide spunând că însăși el a fost acel catalizator sau mărșăluitor al ordinelor, astfel planează întrebarea, cine e totuși acel Koba?

Cartea „Tovarășul Koba” este o privire în ansamblu asupra a ceea ce a făcut Rusia din copii săi, o țară de orfani și nu doar. Într-un fel fascinant autorul a descris timpul de la revoluție până la conducerea lui Stalin prin așezarea pieselor dintr-un timp greu de digerat într-o incursiune de amintiri destăinuite unui copil aparent fragil însă destul de pragmatic pentru vârsta sa. Este, de asemenea, o poveste de supraviețuire, deoarece copiii se trezesc fără protecția sau îndrumarea părinților lor. Ce mai pot spune despre această carte e că tot ce se scrie îți dă un sentiment profund al realității disperate încât ești ca în balanță, sau să citești totul ca un însetat de istorie sau să lași cartea din mână fără a răscoli tristeți, copilării distorsionate și inocențe furate. Recomand cu drag cartea celor ce apreciază bibliografiile celor mai sunătoare nume din istorie, celor ce doresc să afle și să despice firul în a poziționa în propriile gânduri unele secvențe ce au fost tăinuite până acum sau pur și simplu omise din lipsă de interes!

„- Adevărul e că nu-mi place lumea. Și nici lumii nu îi place de mine. Ceea ce mie îmi convine. Să vrei să te placă lumea sau să ai nevoie să fii pe placul lumii e un handicap fatal pentru cine încearcă să contribuie la conducerea unei țări. (Koba către Leon)”

Citind-ul pe Leonida Neamțu. Cartea „Acolo unde vântul rostogolește norii. Chirie pentru speranță”

Leonida Neamțu s-a născut în 1934, la Soroca, Republica Moldova. În 1940, odată cu ocuparea Basarabiei, familia se refugiază în Maramureș, locuind în Viseu, apoi în Sighet. După studiile liceale, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității Clujene. Debutează cu poezie ca student în 1952 la revista „Almanahul Literar”, condusă de poetul A.E. Baconsky. Primele volume apărute sunt volume de poezii: „Cântecul constelației și Ochii” (1960 și 1962), iar din 1964 publică doar romane: „Toporul de argint”, „Aventura și contraaventura”, „Febra de origine necunoscută”, „Chirie pentru speranță”, „Speranță pentru Marele Vis”, „Înotătorul rănit”, „Legenda cavalerilor absenți”etc .

Astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea „Acolo unde vântul rostogolește norii. Chirie pentru speranță” semnată de Leonida Neamțu, volum reeditat la Editura Publisol, în anul 2021. Cartea e începutul unei serii ce are la bază descrierile celui de-al doilea Războiul Mondial cât și noțiunile de spionaj, urmăriri din umbră și viața ce atârnă pe un fir de ață. Pe cât de ciudată este scrierea prin repetițiile care nu au nici o logică uneori presărând în mintea mea cele mai sumbre scenarii pe atât de misterioasă și plină de suspans.

Îl avem ca personaj principal pe Blondul, un agent cu o mie de fețe, unul care vede moartea cu ochii și totuși e încrezut că finalu-i este mult prea departe. Într-un cadru al celui de-al doilea Război Mondial cartea ne pune în față planuri greu de înțeles, comploturi, tentative de omor și multe scheme puse în funcțiune de niște minți diabolice. Într-un haos al timpului Blondul e cel care sau e în centrul tornadei sau e cel ce o provoacă direcționând-o acolo unde-i trebuie.

Într-un circuit activ povestea ia amploare cu fiece pagină, Blondul este descris ca fiind un bărbat bine cu trecere la femei, însă poate fi iubire atunci când umbli prin lume ca o umbră, poate fi acea legătură dacă umpli acel gol al conținutului cu jocuri periculoase? Și totuși, o figură feminină vom întâlni, una care va pune o amprentă considerabilă pe istoricului agentului nostru, enigmatica Em – femeia spioană v-a fi o apariție aparte care va da culoare volumului. Și nu ultima, vă asigur…

Descrierile sunt perfecte, transpunându-te într-o clipită în centrul acțiunii, vom fi martorii unei pelicule alb-negru ce ni se va derula în fața ochilor. Una care nu ne va lasă indiferenți, una care va sublinia aventura în toate formele ei, spionajul și contraspionajul, descrise într-o manieră originală, totul presărat cu ironii și umor negru tipice timpurilor de atunci.

Cartea „Acolo unde vântul rostogolește norii. Chirie pentru speranță” s-a dovedit a fi un roman care surprinde și atrage, fiind altceva decât celelalte cărți despre război și efectele acestuia. Și asta în primul rând datorită personajelor memorabile cărora autorul le-a dat o personalitate inedită. O carte venită ca un vânt ce rostogolește norii…

Recomand cartea celor ce iubesc misterul împletit cu acțiunea celui de-al doilea Război Mondial, romanul poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Publisol, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!